Mergi până în Iad și înapoi, căutând-o. Strigă-i numele! La început, de fiecare dată când nu știi ce să faci, apoi când te simți singur, apoi vei ajunge să respiri rostindu-i numele. Îți va intra pe sub coaste și va trăi prin tine. Te va fereca între atingerile ei și niciunde altundeva nu vei mai simții la fel. Nu îmi cerea nimic, tot ceea ce făcea, făcea din plăcere. Și se simțea asta. M-a făcut să îmi doresc singur să îi ofer totul. Nu concepeam să îmi imaginez o secundă în care ar fi fost tristă. Mă străduiam așadar să fiu mereu mai bun, să învăț să ascult mai multe. Niciodată nu m-a întrebat de ce am ajuns târziu acasă, ci m-a îmbrățișat spunându-mi că "i-am cam lipsit". Și de atunci, nu am mai întârziat niciodată.