Hamlet   Hamlet a venit cu gânduri bune. Trecutul lui Hamlet nu interesează pe nimeni. El nu cunoaște   nici genii terestre,mai puțin stelare. El nu cunoaște nici cine   hotărăște soarta bieților useri, el este INDPEPENDENT. El este scriitor oriunde. A fi neortodox nu înseamnă a fi grosolan, familiar, rău crescut, mahalagiu. El nu va răspunde celor care nu îl respectă. Orice regulament, orice lege există pentru a fi încălcate cu mare nepăsare. Păcat. Multe himere am întâlnit, una îmi [bm1]   spuse –iubi, penetrează-mă, alta pozează cu lacrimi, are dreptul, aşa o văd pe Meduza, ipocrizia este ecuaţia istoriei noastre, nicio himeră nu este reală, tot ce este uman ţine de boală. Ura oricui mă întristează, omule, nu mă poţi speria cu nimic, nici cu urlete de lup, nici cu muşchi de oţel, pe toţi ne pasc aceleaşi cutremure, morţi subite, boli   îndelungate, ce mai contează o vorbă?   Eşti plămădit din materie organică, deci biodegradabil. Hemoragii cu amintiri, reproşuri, codoşii cumpără şi coşuri să pună-n   ele   bunuri grase, că orice furt e libertate, că puşcăria e o soartă mai dulce decât mersu-n coate, plumb din Bacovia se fură, cad euroi în arătură, Urmuz devine azi ministru,   mai Ţepeş decât Vlad   sinistrul, zadarnic, împietriţi în veacuri, noi blestemăm,   spuneţi good-luck-uri, auzi materia cum plânge? Cine adună, cine strânge bobul de aur, în lacustre ţinuturi au fugit lăcuste, amanţii se ţin tot mai strâns, de râs, de plâns şi iar de râs. Prinţul Hamlet   [bm1]