„Cine are părinți”


Poetului Adrian in memoriam


„Cine are părinți pe pământ, nu în gând,


Mai aude” cum neantul ne cheamă flămând.


Că au fost și ei tineri, sărmani ori bogați,


Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braț.


Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib,


Are-n piept doar un boț? Pălărie de hrib?


E ușor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi,


Iar din stâncă   zbucnește o lacrimă, știm,


E doar vocea durerii, a sângelui, fiți


și copiii de azi și bolnavii părinți.


BORIS MARIAN
„Cine are părinți” Poetului Adrian in memoriam „Cine are părinți pe pământ, nu în gând, Mai aude” cum neantul ne cheamă flămând. Că au fost și ei tineri, sărmani ori bogați, Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braț. Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib, Are-n piept doar un boț? Pălărie de hrib? E ușor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi, Iar din stâncă   zbucnește o lacrimă, știm, E doar vocea durerii, a sângelui, fiți și copiii de azi și bolnavii părinți. BORIS MARIAN