Pe zice trece descopar cat de complicata sunt. Dar cu toate astea, imi plac lucrurile simple. Poate tocmai pentru ca sunt opusul meu. Cum energiile se atrag si se resping recirpoc, multe eneregii masculine, si ele destul de complicate, vin spre mine cu o viteza uimitoare si directie precisa. Aceste energii sunt surprinse pana spre panica de gosponida din mine, de multitudinea treburilor si cunostintelor care le am, de forta cu care muncesc cot la cot cu ei.
Am invatat sa curat tencuiala, sa dau cu amorsa si lavabila, sa lipesc tevile pentru reteaua de apa, sa improvizez te miri ce. Am fost dadaca/asistenta pentru energia masculina de langa mine. Poate prea mult. M-am bagat in sufletul clocotind al entitatii si nu am reusit decat sa ravasesc lumea persoanei respective, chiar daca i-am dat hrana, relaxare, caldura, baie cu spuma... Pe principiul dragoste cu de-a sila nu se poate, nici ajutor cu forta nu merge. Pe aceasta cale, doresc sa imi cer scuze catre 3 entitati care au sau au avut aceeasi problema medicala. Nu doream sa va derutez asa tare. 2 dintre ei, i-am considerat la un moment data elevi mei. Senzaria de superioritate dispare repede cand vezi ca cel pe care doresti sa il inveti nu are "porniri/inclinatie/interes" catre ceea ce vrei sa il inveti. Si te doare cand tu sti ca informatia data este de cand lumea, impaca suflete si dezbina tari. Este o arma si o slabiciune. Si te mai doare cand auzi vorbe de genul "Nu pot sa te privesc pentru ca doare..." Si te mai doare odata cand auzi ca i se pare ciudat sa primeasca...
Si sentimentele se duc pe alte unde hertiene. Si te lasa goala, precum o carcasa. Si sufletul tau a murit demult, cand se pronunta decizia de DIVORT. Si o sa ti minte acel 1 octombrie ca fiind eliberare si pierdere in acelas timp. Desi in acea zi ai razs pe dinauntru urlai de plans, suspine si singuratate.
Si ti-ai propus sa nu mai iubesti si tot nu ai reusit. Destinul ti-a dat doua iubiri in acelas an. Una ca sa o uiti pe cealalta. Si de fiecare data simteai ca inca mai ai o coaja de suflet care reactioneaza la fel de usor precum arilipe fluturilor la adierea de vant. Dar complexitatea acelor oameni, a facut sa devina si mai complicata exsistenta ta. Si iar ai suferit si ai plans pana ai pierdut conexiunea cu lumea "ancorata" in realitate. Iar din cenusa ta, a rasarit un robot cu functie automata care nu stie decat munca, rezolvarea diverselor situatii si responsabilitati. Iar restul de cenusa, in care mai erau particule de suflet, au impietrit si au ajuns pe umarul altor entitati, catre care nu imi mai permiti sa te deschizi, sa infloresti, sa zambesti. (Imi pare rau Crys)
Imi pare rau ca sunt complicata! Imi pare rau ca am creat situati dilema/enigma! Imi pare rau ca am desfacut echilibre si creat furtuni. O dezradacinare de trecut poate ar ajuta, dar m-ar lipsi de "scoala" vietii. Inca cercetez in adancul meu sa vad daca am vreo realizare mareata, daca merita sa fiu mandra ce ceva, sau totul este doar in capul meu si sunt o frantura de viata care se agita si ea pe drumul ei catre sfarsit.
Am invatat sa curat tencuiala, sa dau cu amorsa si lavabila, sa lipesc tevile pentru reteaua de apa, sa improvizez te miri ce. Am fost dadaca/asistenta pentru energia masculina de langa mine. Poate prea mult. M-am bagat in sufletul clocotind al entitatii si nu am reusit decat sa ravasesc lumea persoanei respective, chiar daca i-am dat hrana, relaxare, caldura, baie cu spuma... Pe principiul dragoste cu de-a sila nu se poate, nici ajutor cu forta nu merge. Pe aceasta cale, doresc sa imi cer scuze catre 3 entitati care au sau au avut aceeasi problema medicala. Nu doream sa va derutez asa tare. 2 dintre ei, i-am considerat la un moment data elevi mei. Senzaria de superioritate dispare repede cand vezi ca cel pe care doresti sa il inveti nu are "porniri/inclinatie/interes" catre ceea ce vrei sa il inveti. Si te doare cand tu sti ca informatia data este de cand lumea, impaca suflete si dezbina tari. Este o arma si o slabiciune. Si te mai doare cand auzi vorbe de genul "Nu pot sa te privesc pentru ca doare..." Si te mai doare odata cand auzi ca i se pare ciudat sa primeasca...
Si sentimentele se duc pe alte unde hertiene. Si te lasa goala, precum o carcasa. Si sufletul tau a murit demult, cand se pronunta decizia de DIVORT. Si o sa ti minte acel 1 octombrie ca fiind eliberare si pierdere in acelas timp. Desi in acea zi ai razs pe dinauntru urlai de plans, suspine si singuratate.
Si ti-ai propus sa nu mai iubesti si tot nu ai reusit. Destinul ti-a dat doua iubiri in acelas an. Una ca sa o uiti pe cealalta. Si de fiecare data simteai ca inca mai ai o coaja de suflet care reactioneaza la fel de usor precum arilipe fluturilor la adierea de vant. Dar complexitatea acelor oameni, a facut sa devina si mai complicata exsistenta ta. Si iar ai suferit si ai plans pana ai pierdut conexiunea cu lumea "ancorata" in realitate. Iar din cenusa ta, a rasarit un robot cu functie automata care nu stie decat munca, rezolvarea diverselor situatii si responsabilitati. Iar restul de cenusa, in care mai erau particule de suflet, au impietrit si au ajuns pe umarul altor entitati, catre care nu imi mai permiti sa te deschizi, sa infloresti, sa zambesti. (Imi pare rau Crys)
Imi pare rau ca sunt complicata! Imi pare rau ca am creat situati dilema/enigma! Imi pare rau ca am desfacut echilibre si creat furtuni. O dezradacinare de trecut poate ar ajuta, dar m-ar lipsi de "scoala" vietii. Inca cercetez in adancul meu sa vad daca am vreo realizare mareata, daca merita sa fiu mandra ce ceva, sau totul este doar in capul meu si sunt o frantura de viata care se agita si ea pe drumul ei catre sfarsit.
Pe zice trece descopar cat de complicata sunt. Dar cu toate astea, imi plac lucrurile simple. Poate tocmai pentru ca sunt opusul meu. Cum energiile se atrag si se resping recirpoc, multe eneregii masculine, si ele destul de complicate, vin spre mine cu o viteza uimitoare si directie precisa. Aceste energii sunt surprinse pana spre panica de gosponida din mine, de multitudinea treburilor si cunostintelor care le am, de forta cu care muncesc cot la cot cu ei.
Am invatat sa curat tencuiala, sa dau cu amorsa si lavabila, sa lipesc tevile pentru reteaua de apa, sa improvizez te miri ce. Am fost dadaca/asistenta pentru energia masculina de langa mine. Poate prea mult. M-am bagat in sufletul clocotind al entitatii si nu am reusit decat sa ravasesc lumea persoanei respective, chiar daca i-am dat hrana, relaxare, caldura, baie cu spuma... Pe principiul dragoste cu de-a sila nu se poate, nici ajutor cu forta nu merge. Pe aceasta cale, doresc sa imi cer scuze catre 3 entitati care au sau au avut aceeasi problema medicala. Nu doream sa va derutez asa tare. 2 dintre ei, i-am considerat la un moment data elevi mei. Senzaria de superioritate dispare repede cand vezi ca cel pe care doresti sa il inveti nu are "porniri/inclinatie/interes" catre ceea ce vrei sa il inveti. Si te doare cand tu sti ca informatia data este de cand lumea, impaca suflete si dezbina tari. Este o arma si o slabiciune. Si te mai doare cand auzi vorbe de genul "Nu pot sa te privesc pentru ca doare..." Si te mai doare odata cand auzi ca i se pare ciudat sa primeasca...
Si sentimentele se duc pe alte unde hertiene. Si te lasa goala, precum o carcasa. Si sufletul tau a murit demult, cand se pronunta decizia de DIVORT. Si o sa ti minte acel 1 octombrie ca fiind eliberare si pierdere in acelas timp. Desi in acea zi ai razs pe dinauntru urlai de plans, suspine si singuratate.
Si ti-ai propus sa nu mai iubesti si tot nu ai reusit. Destinul ti-a dat doua iubiri in acelas an. Una ca sa o uiti pe cealalta. Si de fiecare data simteai ca inca mai ai o coaja de suflet care reactioneaza la fel de usor precum arilipe fluturilor la adierea de vant. Dar complexitatea acelor oameni, a facut sa devina si mai complicata exsistenta ta. Si iar ai suferit si ai plans pana ai pierdut conexiunea cu lumea "ancorata" in realitate. Iar din cenusa ta, a rasarit un robot cu functie automata care nu stie decat munca, rezolvarea diverselor situatii si responsabilitati. Iar restul de cenusa, in care mai erau particule de suflet, au impietrit si au ajuns pe umarul altor entitati, catre care nu imi mai permiti sa te deschizi, sa infloresti, sa zambesti. (Imi pare rau Crys)
Imi pare rau ca sunt complicata! Imi pare rau ca am creat situati dilema/enigma! Imi pare rau ca am desfacut echilibre si creat furtuni. O dezradacinare de trecut poate ar ajuta, dar m-ar lipsi de "scoala" vietii. Inca cercetez in adancul meu sa vad daca am vreo realizare mareata, daca merita sa fiu mandra ce ceva, sau totul este doar in capul meu si sunt o frantura de viata care se agita si ea pe drumul ei catre sfarsit.