Prin vremuri de demult și comuniste, pe când eram oleacă mai mic îmi
trăiam copilăria ca orice copil normal: mai spărgeam un geam cu mingea,
mai spărgeam capul vreunui vecin cu o piatră bine aruncată… nimic
deosebit. Dar totuși aveam o meteahnă prin care mă deosebeam de ceilalți
copii. Deși eram un copil foarte politicos și bine educat, înjuram în
draci. (...)