Uitându-ne în trecutul recent, vedem că justiţia se apropiase periculos de mult de libertatea lui Dan Voiculescu. Problemele reale cu justiţia ale fondatorului PC (cel puţin dosarul ICA şi, mai de curând, şantajul la RCS&RDS) şi o configuraţie politică deloc favorabilă îi dădeau frisoane turnătorului Felix. Or, în cazul său, „unitatea” de tip USL era ultimul lucru de care avea nevoie. Este vorba de acea unitate exagerat de prezentă – în vorbe, dar cu desăvârşire lipsă – în fapte. În acest caz, sprijinul politic era cel puţin incert. Pe de o parte, nu se putea baza pe un PNL al cărui lider era în cădere liberă în sondaje şi ai cărui miniştri erau marginalizaţi în Guvern. Pe de alta, nu se putea bizui pe un PSD şi un Victor Ponta ale căror priorităţi erau şi sunt să câştige de unii singuri alegerile europarlamentare şi prezidenţiale şi care au nevoie, până vor trece campaniile electorale, de linişte socială şi o economie cât de cât pe picioare.