Peleşul… la Ciolanu
Probabil puţini dintre cititorii acestei publicaţii ştiu că actualul castel Peleş trebuia să fie construit la noi, pe dealul „Cetăţuia” de la Ciolanu. Primul rege al României moderne, Carol I, voia să aibă o reşedinţă de vară. De ce oare din toată România de atunci a fost ales dealul „Cetăţuia”? Fiindcă, privită de pe acest deal, Valea Buzăului semăna uimitor cu Valea Rinului natal… Atunci, după demersurile privind cumpărarea terenurilor, monarhul a trimis ingineri topografi care să înceapă măsurătorile. Erau, într-adevăr, probleme cu alimentarea cu apă. Cei care cunosc zona ştiu, cu siguranţă, că apa se găseşte doar la poalele dealului. Dar şi la castelul Peleş a existat acelaşi impediment. Au fost aduşi specialişti nemţi care au montat instalaţiile de pompare necesare şi care, chiar modificate, funcţionează şi astăzi. Republicanii vremii, printre care s-a aflat şi un buzoian de-al nostru, Pamfil Şeicaru s-au întrebat de unde avea regele banii pentru construcţia castelului, fiindcă venise sărac din Germania. Răspunsul este simplu – veniturile proveneau de la domeniile Coroanei. Numai că întâmplarea a făcut ca regele să renunţe la peisajul idilic de pe dealul „Cetăţuia” din cauza unui incident stupid, o probă că superstiţiile acţionează şi la nemţi. Regele venise într-o inspecţie să vadă mersul lucrărilor. Numai că la poalele dealului calul a călcat într-o groapă, şi-a rupt piciorul şi monarhul a fost aruncat la pământ. Era un semn rău şi regele a renunţat la planurile sale. După câţiva ani de căutări specialiştii casei regale au găsit un alt loc unde se putea ridica un castel, pe valea Prahovei, la Sinaia.
Probabil puţini dintre cititorii acestei publicaţii ştiu că actualul castel Peleş trebuia să fie construit la noi, pe dealul „Cetăţuia” de la Ciolanu. Primul rege al României moderne, Carol I, voia să aibă o reşedinţă de vară. De ce oare din toată România de atunci a fost ales dealul „Cetăţuia”? Fiindcă, privită de pe acest deal, Valea Buzăului semăna uimitor cu Valea Rinului natal… Atunci, după demersurile privind cumpărarea terenurilor, monarhul a trimis ingineri topografi care să înceapă măsurătorile. Erau, într-adevăr, probleme cu alimentarea cu apă. Cei care cunosc zona ştiu, cu siguranţă, că apa se găseşte doar la poalele dealului. Dar şi la castelul Peleş a existat acelaşi impediment. Au fost aduşi specialişti nemţi care au montat instalaţiile de pompare necesare şi care, chiar modificate, funcţionează şi astăzi. Republicanii vremii, printre care s-a aflat şi un buzoian de-al nostru, Pamfil Şeicaru s-au întrebat de unde avea regele banii pentru construcţia castelului, fiindcă venise sărac din Germania. Răspunsul este simplu – veniturile proveneau de la domeniile Coroanei. Numai că întâmplarea a făcut ca regele să renunţe la peisajul idilic de pe dealul „Cetăţuia” din cauza unui incident stupid, o probă că superstiţiile acţionează şi la nemţi. Regele venise într-o inspecţie să vadă mersul lucrărilor. Numai că la poalele dealului calul a călcat într-o groapă, şi-a rupt piciorul şi monarhul a fost aruncat la pământ. Era un semn rău şi regele a renunţat la planurile sale. După câţiva ani de căutări specialiştii casei regale au găsit un alt loc unde se putea ridica un castel, pe valea Prahovei, la Sinaia.
Peleşul… la Ciolanu
Probabil puţini dintre cititorii acestei publicaţii ştiu că actualul castel Peleş trebuia să fie construit la noi, pe dealul „Cetăţuia” de la Ciolanu. Primul rege al României moderne, Carol I, voia să aibă o reşedinţă de vară. De ce oare din toată România de atunci a fost ales dealul „Cetăţuia”? Fiindcă, privită de pe acest deal, Valea Buzăului semăna uimitor cu Valea Rinului natal… Atunci, după demersurile privind cumpărarea terenurilor, monarhul a trimis ingineri topografi care să înceapă măsurătorile. Erau, într-adevăr, probleme cu alimentarea cu apă. Cei care cunosc zona ştiu, cu siguranţă, că apa se găseşte doar la poalele dealului. Dar şi la castelul Peleş a existat acelaşi impediment. Au fost aduşi specialişti nemţi care au montat instalaţiile de pompare necesare şi care, chiar modificate, funcţionează şi astăzi. Republicanii vremii, printre care s-a aflat şi un buzoian de-al nostru, Pamfil Şeicaru s-au întrebat de unde avea regele banii pentru construcţia castelului, fiindcă venise sărac din Germania. Răspunsul este simplu – veniturile proveneau de la domeniile Coroanei. Numai că întâmplarea a făcut ca regele să renunţe la peisajul idilic de pe dealul „Cetăţuia” din cauza unui incident stupid, o probă că superstiţiile acţionează şi la nemţi. Regele venise într-o inspecţie să vadă mersul lucrărilor. Numai că la poalele dealului calul a călcat într-o groapă, şi-a rupt piciorul şi monarhul a fost aruncat la pământ. Era un semn rău şi regele a renunţat la planurile sale. După câţiva ani de căutări specialiştii casei regale au găsit un alt loc unde se putea ridica un castel, pe valea Prahovei, la Sinaia.