Scriu de ceva vreme, de cand stateam in banca a patra de la geam, prin generala. Nu scriu pentru ca ma plictisesc sau pentru ca am prea mult timp liber. Scriu pentru mine, pentru sufletul meu. Scriu pentru voi. Scriu in speranta ca cineva acolo sus (sau aici jos) o sa citeasca si o sa-mi dea raspunsurile dupa care tanjesc cu atata amar, de atata amar de vreme. Scriu pentru ca asta ma face fericita!