Am scris frânturi de cuvinte, de dureri, de surâsuri neduse la capăt şi-am aşteptat. Am aşteptat ca-ntr-o bună zi cineva să deschidă încet poarta către mine. Până atunci am aşteptat, pur şi simplu şi mi-am privit sufletul aşezat în palma stângă a copilăriei mele. Şi m-am descoperit privind prin lumini de sunete şi aripi de cocor.