A scrie nu este principala mea calitate. Nu mă reprezintă. Și oricât m-aș strădui, n-am să reușesc să mă descriu așa cum sunt eu. Se spune că prima impresie este întotdeauna greșită. Sau poate primele rânduri? Dacă aș rescrie această filă de o infinitate de ori, aș scrie despre o infinitate de persoane, și descrierea niciuneia dintre ele nu ar fi la fel. N-am să reușesc să mă desconsider nici pe departe pe cât ar trebui în realitate, și nici n-am să-mi amintesc toate amănuntele cu care să mă laud și care să mă ridice în slăvi.

Un prim lucru despre mine… Mi-a plăcut mereu, încă de pe vremea când am căscat ochii în această lume, să nu fiu la fel cu nimeni. Să fiu eu. Să fiu diferită în tot și în toate. Să șochez și să las tuturor impresia „Oau, n-am mai întâlnit o asemenea persoană!”. N-am reușit mereu, și nici pe viitor n-am să izbutesc de fiecare dată, sunt convinsă. Dar am încercat în fiecare secundă a vieții mele, și-am să încerc mereu. În definitiv, la asta se rezumă viața, să tot încercăm, nu? Am fost, pentru prima parte a vieții, o persoană extrem de timidă… și cu greu am scăpat de acest dezavantaj. S-a întâmplat abia la pubertate. Sau, poate nici n-am scăpat vreodată cu adevărat, ci doar am învățat mai bine să maschez și să dau senzația de control. Tot în adolescența timpurie am simțit că iubesc rock-ul. Și că sunt o rockeriță. Și asta spune multe. Am fost liberă de prejudecăți și n-am judecat. Am făcut întotdeauna ceea ce am dorit, bun sau rău. Am căutat mereu stabilitatea și am oferit stabilitate și statornicie. Nu mi-a plăcut trădarea, și din păcate, am avut parte de ea din plin. Sunt o persoană loială și fidelă pentru cei sau ceea ce merită. Mă dezarmez cu greu în fața provocărilor și revin mereu asupra punctelor unde am cunoscut înfrângerea. Sunt de o încăpățânare exemplară și mi s-a dus vestea pentru afinitatea mea față de lucrurile migăloase. Accept competiția în toate formele ei și iubesc fair-play-ul. Evit prostia și snobismul și mă enervez teribil când sunt privită cu superioritate sau aroganță. Sunt copilăroasă până în măduva ființei mele și mă lupt cu o sensibilitate excesivă. Urăsc singurătatea și mă dedic cu toată ființa persoanelor la care țin. Am aparținut mediilor celor mai diverse, am avut prieteni de la cizelarea în stare pură până la mahalaua cea mai ordinară. Important este că m-am păstrat departe de tot ce-am considerat nociv, și am rămas eu. Mi-am dorit să nu fiu stereotip. Roboțel. Tocmai de aceea am purtat pierce-uri de la 15 ani sau mi-am vopsit părul albastru. Și dacă așa-numitele persoane „elevate” m-au privit ridicând din sprânceană, șoptind „punk!” printre dinți, am știut să le închid gura. Cum? Setea de cunoaștere. Am învățat cam tot ce mi s-a oferit ocazie, despre cam orice subiect. Am citit hectare întregi de cărți și m-am simțit pasionată de la desenul în creion sau poezie, până la programare sau astronomie. Iubesc frumosul, gingașul, iubesc soarele și viața, și totuși am si o înclinație fascinantă față de fantastic, misterios, macabru, visător…