Mă ascund uneori într-o cafenea cu o carte în mână și îmi satisfac nevoia de răsfăț așa cum doamnele se adăpostesc în saloanele de înfrumusețare. Îmi sorb cafeaua dulce, puțin câte puțin, căci în ea stă o parte din timpul de răsfăț și îmi deschid cartea. Și stau în cafenea, citesc, trăiesc încet, fără grabă, sorb din cafea și din carte, mă umplu de satisfacție, uit de oameni...