„Ana Iris m-a întrebat odată dacă-l iubesc iar eu i-am vorbit despre luminile din vechea mea casă din capitală, despre cum pâlpâiau și nu știai niciodată dacă urmau să se stingă sau nu. Îți lași treaba deoparte și aștepți și nu poți face cu adevărat nimic până ce luminile nu se hotărăsc. Asta, i-am spus, este ceea ce simt.”

Experiența mea de cititor în 2016 nu ar fi fost completă fără acest (semi)roman pe care l-am devorat în două ore, deși nici nu am simțit cum a trecut timpul. Mi-am propus să citesc 50 de pagini înainte de culcare, pe care le-am transformat în 100,apoi 150 și tot așa până când am constatat că nu mai rămăsese nicio pagină de citit.

"Cartea lui Antoine Leiris este în primul rând o lecție de viață, mărturia vie a faptului că victime ale terorismului nu sunt doar cei care și-au pierdut viața, ci și familiile, prietenii, persoanele dragi care îi așteaptă acasă. Atentatul de la Bataclan, unde câteva sute de persoane se adunaseră să urmărească un concert, a îndoliat Franța în aceeași măsură în care tragedia de la Colectiv a lovit România. "

Am tot spus că nu o să mai cumpăr cărți (doar am atâtea necitite în bibliotecă) dar luna viitoare este Black Friday și în Decembrie este Crăciunul, așa că economiile mele sunt ca și cheltuite.

Romanul „La sud de graniță, la vest de soare” are ca temă relația a doi îndrăgostiți născuți sub o stea potrivnică, doi oameni pe care destinul îi unește și dezbină de mai multe ori pe parcursul vieții. Dacă vreți, puteți privi cartea ca pe o continuare a romanului Pădurea Norvegiană: Hajime este la rândul lui un Toru Watanabe maturizat, care primește o a doua șansă pentru a-și împlini iubirea din adolescență. Este scris cu aceeaşi sinceritate/emoție care i-a adus lui Murakami o nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură în anul 2013.

Uneori, după fiecare 30-40 de romane citite,îmi pun întrebarea: „Care dintre aceste cărți ar putea deveni un clasic contemporan?”. Anul acesta îi acord votul de încredere Magoniei. Efectiv nu am putut să o las jos, am citit câte o sută de pagini pe zi, asta pentru că nu voiam să o termin într-o singură noapte. Asemenea unei picturi suprarealiste universul Magoniei este minuțios construit și poți descoperi noi sensuri în fiecare detaliu al narațiunii. Sincer, aveam nevoie de o provocare, de o carte care să mă pună la încercare și Magonia a picat la fix. Afirm că o astfel de lectură este o provocare pentru că nu poți anticipa ce urmează să se întâmple.

"În materie de cărți, vara aceasta a fost ca nicio altă vară. Am cumpărat în total 40 de titluri, dintre care 25 au ajuns în biblioteca mea. Mai am spațiu de 4-5 cărți maxim pe un raft, după care voi fi nevoit să citesc în format electronic. Sunt extrem de încântat că am reușit să umplu o bibliotecă cu aproximativ 200 de cărți înainte de a împlini optsprezece ani."