VIOREL MUHA

- Cetăţean: Român - U.S.A.

România a fost a lor. Au păstrat-o ca pe o sfântă, apoi ne-au dat-o nouă pentru ca noi la rândul nostru, să o dăm mai departe aşa cum am primit-o, stră-stră-nepoţilor lor şi strănepoţilor noştrii!

Viorel Muha

"Istoria exilului o pot face numai câteva personalităţi în stare să creeze într-un ritm românesc, pe care numai ele îl pot simţii şi înţelege."

Vintilă Horia

Domiciliul Los Angeles, California, Reşedinţa Bucuresti, România

- Unii şi-au globalizat şi sufletul. Ei vor tot.
- Nu măsura viaţa altuia cu clipele tale. Clipele fiecăruia sunt unice şi nu sunt egale cu ale celorlalţi!
- Am spus timpului să nu mă aştepte, căci eu, nu mă grăbesc!
- Când sădeşti o floare, ai grijă, nu călca pe celelalte.
- Cine vrea să vadă lumina, o vede şi fără ochi!
- Nu-ţi arunca trecutul la gunoi, căci nu vei mai avea viitor.

Viorel Muha

Cărţi 2010:

- Antologie de poezie 55 poeţi contemporani (pagini alese), Coordonator Valentina Becart, Editura ARHIP ART, Sibiu, 2010.

- Antologie de proză, Declin, Colecţia literatură Contemporană, Coordonator Valentina Becart, Editua ARHIP ART, Sibiu, 2010.

- Primăvara esenţelor, - proza scurtă- , Coordonator I. Stancu Nicolae, Editura Panfilius, Iaşi 2010.

- Esenţe de primăvară - antologie versuri -, Coordonator I. Stancu Nicolae, Editura Panfilius, Iaşi 2010.

- Vis şi Pasiune, Antologia Esenţelor, 2011, Editura Panfilius, Iaşi

Cărţi 2011

- Expresia Ideii Povestea continuă ... Editura Karta.ro "Clubul Marianei Bendoiu"

- Antologie de poezie - ARTA SFASIATA - Coordonator Valentina Becart Editura, ARHIP ART, SIBIU, 2011

Drum de viaţă alb

nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau să ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură şi muntele, din pământ, încet cum urcă
nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă
nici suflletul şi gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau să văd cum creşte-n glastră
din viaţa mea, o mică picătură înaltă-albă
nu vreau nici strada, asfaltul, colţul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colţ de cer în zare unde-mi este luna
şi-o floare ce-n roşu înveşmântată îmi zice bună ziua
nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri şi neputinţe de modă ce se zbate
ci vreau desculţ pe drumuri să simt ţărână moale
şi mirosul fânului prin vânt cum el tresare
nu vreau ecrane, chipuri vechi, burţi goale
nici fumul greu din viaţă de motoare
ci vreau să ascult senin şi fericit, târziu spre noapte
cum o clopotniţă îşi cheamă suflete de maici curate

Viorel Muha

Drum fără de viaţă

Sunt frânt în prăpastia vieţii, drept punte părăsită
Duc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsă
Am asfaltul drept covor de verde-n negru şi piatră dură
Şi cerul nu-mi mai este decât o simplă imagine fără lună
Am trenciul rupt şi zdrenţuit ce-l port mereu într-o mână
Şi-un pantof ce-mi scrie soarta pe-o şosea de viaţă
Iubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindă
Iar timpul se ascunde de mine într-un colţ iubit de nefiinţă
Am o geantă de viaţă în care duc cu mine lovituri cu dobândă
Adunate-n încăperi de clădiri înalte şi-n turnuri fără lumină
Şi-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândă
Şi ţin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră şi ruptă

Viorel Muha