CUVÂNT ÎNAINTE

Marian Pricope, în ciuda vârstei tinere, este cuprins de o foarte mare sensibilitate şi sentimentalism, o profunzime a înțelegerii existențiale, calităţi deosebite, nobile și rare, aş spune eu, pe care le regăsim în poezia sa. Versurile poetului cântă și încântă lectorul, îl cucerește, dar, totodată îl face să gândescă, să străbată tărâmul sinuos al filosofiei vieții pentru că, da, Marian Pricope atinge sufletul și mintea prin iubire, dor, durere, neputință, resemnare și rugă. Iubirea este prezentă în fiecare por al poetului, în fiecare vers, este iubirea pentru tot ceea ce există în lume și dincolo de ea, iubește natura, dar cel mai mult, iubește oamenii, iubește cu disperare viața, iubește divinitatea și ne îndeamnă să facem la fel. Poeziile sale par rupte dintr-o lege a vieții, a conduitei vertebrale, a armoniei sub toate aspectele uzitând de recuzita principiilor morale, evidențiind cu măiestrie esența de necontestat a condiției umane și problematica umanității.
Ciclul ”Poezii pentru tot omul”, iată, ajuns la al treilea volum, are în componența sa versuri calde, duioase, dar foarte expresive care însumează calitățile a ceea ce am relatat anterior.

”Ascultă, Omule, la mine
Căci te-nvăț, numai de bine.
Cum copilul, ți-l iubești,
Natura s-o prețuiești”
”Cerere pentru Tatăl meu” poate fi definită ca o rugă, dar o rugă nu personală, ci una în folosul întregii omeniri pentru că, Marian Pricope dovedește un altruism și o grijă protectoare greu de găsit azi în tumultul unei vieți atât de trepidante.
” Și la bine și la greu,
Să ajut să dăruiesc,
Ție, lumii și oricui,
Viața să o prețuiesc.”

Citind acest volum scris nu din condei, ci din suflet, te faci parte Luminii și iubirii necondiționate, putând fi încadrat, lejer, într-o factură meditativă.







Daniela Tiger
Vicepreședinte al Asociației Scriitorilor ”Academus”, București
Fondator al cenaclului ”Cafeneaua Literară Cetatea Băniei”, Craiova