Cristina Maria Firoiu nu stie sa vorbeasa. Ea nu stie sa te cunoasca. Ea nu stie ca traieste intr-un loc cu 4 anotimpuri si ca fericirea-i de fapt trimestriala.
Ea nu stie sa deseneze sau sa isi incalte pantofii.Intotdeauna are probleme si la legatul sireturilor.
Tot ceea ce nu stie ea, ii este de fapt un ajutor liric in desfasurarea chill out-ului interior si exterior.
Ea stie ca isi ascute incisivii si caninii sufletului de lama convietuirii,asa a ajuns sa ii iubeasca, sa ii insele, sa-i iubeasca din nou pe oameni.
Ea este omul ala mic ce scrie despre oameni,despre sentimente,despre "a face dragoste" la un nivel erotic,dar transcedental, despre urechea iubitului sau sanul iubitei.
Ea se trezeste de dimineata cu pofta de oameni,de viata, de condiment spiritual poftit sa-si traiasca granulele imorale ale unui timp ales tocmai de ea.
Ea poarta ceasuri,cateodata si bratari,ii plac camasile si blugii,o adora pe Chanel, ii sunt excitate sufletul si mintea de limba franceza,de filmele frantuzesti,de muzica frantuzeasca, de sarutul frantuzesc.
Firoiu Cristina Maria are 25 de ani, 2 maini,2 picioare,2 ochi,2 urechi,1 viata sau poate 1 viata si ceva.Crede in fericire si in Mos Craciun, se indragosteste de tine daca-i spui o poezie, se plimba prin oras fara amanunte ,deci o poti vedea. Inca este foarte fericita si nu a obosit sa creada-n ceea ce atinge.
Ea scrie,vorbeste,isi misca buzele si are emotii...
  • Fericire marunta, mai marunta si mai fabulos flegmatica
    Roaga-te pentru nefericirea mea,
    Caci nu imi pot da jos camasa
    Nu-mi pot inlocui tigara
    Nu ma pot descalta de viata
    Si tare mi-e frica de esenta unei alte fericiri 
    Mai curajoasa si infinita.
    - Ca tot ne-am trezit imbratisati,ce zici, dansam un ultim tango?
    Eu stiu ca niciodata,omul plapand si netrebnic din mine
    Nu va inceta sa se furiseze in camera ta plina de
    Farduri, suflete si vinuri ... 
    Iar acolo mereu o sa dezvirginam 
    Vreo nefericire nefericita.
    Fericire marunta, mai marunta si mai fabulos flegmatica Roaga-te pentru nefericirea mea, Caci nu imi pot da jos camasa Nu-mi pot inlocui tigara Nu ma pot descalta de viata Si tare mi-e frica de esenta unei alte fericiri  Mai curajoasa si infinita. - Ca tot ne-am trezit imbratisati,ce zici, dansam un ultim tango? Eu stiu ca niciodata,omul plapand si netrebnic din mine Nu va inceta sa se furiseze in camera ta plina de Farduri, suflete si vinuri ...  Iar acolo mereu o sa dezvirginam  Vreo nefericire nefericita.
Mai Multe Postări