iubito, în lumea noastră versatilă
nu s-au născut vreodată dialoguri învechite,
numai pietre aruncate în zădărnicia minciunii

murmurul îngerilor
pare un ecou al zilei de ieri
care se prelinge printre degetele
unei fecioare

De ce a fost creată femeia?:)

Stătea la fereastră cu privirea pierdută, asemeni unei neguri care se risipește printre cuvintele răsăritului. Un răsărit de soare, răsăritul unui nou început sau răsăritul literelor sacre din trupul dragostei...Cine mai știe?

Niște gânduri despre oameni (și) maidanezi.