Primul pas în a face față emoțiilor este acela de a le identifica. Când ne familiarizăm copiii cu limbajul emoțional, aceștia sunt mai capabili să identifice emoția cu care se confruntă.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care îl putem oferi copiilor în perioada copilăriei timpurii este încrederea în sine. Copiii pot învăța să aibă încredere în propria capacitate de a lua decizii dacă noi renunțăm la dorința de a deține controlul în fiecare moment. Două dintre problemele de comportament cu care se confruntă părinții în această perioadă sunt încăpățânarea și capriciile copilului. Cu toții preferăm soluțiile în locul sfaturilor. Puteți găsi în textul pe care l-am scris pe blog posibile soluții pentru aceste două probleme.

A fi prins între dorința de a excela și teama de a obține succes poate fi dureros și paralizant.
Ai auzit de sindromul impostorului? Cineva care suferă de acest sindrom se îndoiește de realizările sale sau de capacitatea sa de a face anumite lucruri și se teme că va fi demascat drept un impostor. În anii 70, psihologii Dr. Pauline R. Clance și Dr. Suzanne A. Imes au studiat 150 de femei care se bucurau de foarte mare succes. Deși colegii lor aveau o impresie foarte bună despre ele, acestea câștigaseră premii și avuseseră rezultate foarte bune la teste, toate își puneau succesul pe seama norocului, nu a capacității. Un studiu realizat ulterior a arătat că nu doar femeile de succes se simt ca niște impostoare - a te îndoi de abilitățile tale și a te îngrijora că ceilalți te vor demasca drept un șarlatan este o experiență cu care mulți oameni se confruntă.

Relația noastră de astăzi cu banii provine din copilărie. Convingerile noastre despre bani ne conduc comportamentele financiare și, de obicei, nici măcar nu suntem conștienți de acest lucru. Fiecare familie are propria sa psihologie particulară a banilor. Despre ce se poate vorbi, cine ar trebui să dețină controlul, ce responsabilități bănești sunt atribuite fiecărui membru al familiei, cât de importanți sau nu sunt banii. În plus, există întotdeauna povești despre bani care fac parte din identitatea unei familii. Cheia deblocării fluxului nostru financiar este conștientizarea.

Genele determină anumite caracteristici umane, cum ar fi culoarea ochilor și a părului și incidența bolilor genetice. Cu toate acestea, majoritatea trăsăturilor umane, inclusiv speranța de viață, înălțimea și greutatea, au atât o componentă de mediu, cât și o componentă genetică. Un studiu a constatat că tiparele de somn ale bebelușilor sunt determinate în primul rând de genetică. În mod similar, 60% din temperamentul unui bebeluș este stabilit de genă; iar dacă este sociabil sau timid este tot ”vina” genei.

Nu o voință provenită din conștiință funcționează în momentul apariției actului ratat, ci o intenție inconștientă. Acest lucru apare ca o contradicție sau un conflict între voința acestor două instanțe psihice, conștiința și inconștientul.

“Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc. El ia numai o clipă, dar amintirea sa dăinuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atât de bogat sau puternic, încât să treacă în viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă şi este semnul prieteniei. El aduce odihna celor trudiţi, veselie celor descurajaţi, o rază de soare celor trişti şi necăjiţi. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni până când nu este dăruit. Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet. Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate dărui.”- “Inteligența Emoțională”, de Daniel Goleman.

Setarea intenției este o practică în demersul de schimbare a vieții. Prin stabilirea intențiilor, începem să devenim mai conștienți de modelele de gândire și de comportament din fiecare zi. În cele din urmă, căile creierului se schimbă și, pe parcurs, vom vedea cum intențiile încep să se manifeste.

Dacă familia are un sistem de valori narcisiste, este posibil ca cei mici să adopte astfel de standarde din cauza unui amestec de factori: copiii vor să le facă pe plac părinților; copiii mici își văd părinții ca pe niște figuri asemănătoare cu zeii care știu totul; copiii nu vor să fie mustrați sau pedepsiți. Deși un copil narcisist poate avea părinți care îl supravalorizează, el poate, pe de altă parte, să fie un copil abuzat, atât emoțional, cât și fizic

Proiecția psihologică nu implică doar atribuirea sentimentelor și gândurilor care nu ne plac la noi înșine celor din jurul nostru. Creăm „povești“ negative despre alții, pentru a ne simți mai bine. De multe ori, folosim proiecția psihologică pentru a compensa zona în care ne simțim inadecvați.