Discuţii care au loc în sala de aşteptare la pneumologie, discuţii legate de regimul ceauşist, cum că, copii din ziua de astăzi nu mai sunt cum erau cei de atunci, păi şi normal că nu mai sunt cum sunt cei de atunci pentru că societatea este altfel, este logic ca şi persoanele să fie altele, doar nu suntem cu toţii traşi la xerox, pula mea.

Sau cel puţin aşa credem noi. Oare chiar suntem liberi? Există liberul arbitru care ne lasă facem chiar ceeace ne dorim? Eu aşa tind să cred, că există liberul arbitru, că nu suntem constrânşi de nimeni şi de nimic, poate doar de limitele care ni le impunem noi înşine. Dar dacă nu ne-am mai impune limite, dacă am spune că putem face lucrul respectiv, sau ceea ce avem în plan, fără a ne spune că nu putem face ceea

Astăzi suntem în regulă, iar mâine nu mai suntem la fel, ne schimbăm de la o zi la alta, de la o oră la alta, după cum bate vântul, depinde ce vorbe auzim, din partea cui, depinde cum ne-am trezit în dimineaţa respectivă, sau cum ai adormit.......

Astăzi suntem în regulă, iar mâine nu mai suntem la fel, ne schimbăm de la o zi la alta, de la o oră la alta, după cum bate vântul, depinde ce vorbe auzim, din partea cui, depinde cum ne-am trezit în dimineaţa respectivă, sau cum ai adormit cu o seară înainte, depinde pe cine întâlneşti şi unde, sunt foarte multe lucruri care ne fac să avem altă gândire, altă perspectivă.

Mă uit în jurul meu şi văd pe zi ce trece persoane de la care bunul simţ a dispărut cu desăvârşire, de parcă nici nu ar fi existat în acele persoane. Dar cred că fiecare dintre noi are în el un sâmbure de bun simţ, numai că unii vor să îl scoată la iveală iar alţii nu.