Despre mine

Viorel Plesca

Sunt multe locuri unde arhitectura se imbina cu fotografia. Sunt multe suflete unde armonia dintre cele doua exista. Eu zic ca unul in plus conteaza!

Blogs Home » Arte » Fotografie » Viorel Plesca

Viorel Plesca

Sunt multe locuri unde arhitectura se intalneste cu fotografia. Eu zic ca unul in plus conteaza!



Articole Blog

01. - May 10, 2020 9:21:00 AM



5 LIMITĂRI ALE STRUCTURILOR METALICE UȘOARE
Azi vom încerca să descoperim care sunt limitările structurilor metalice din profile subțiri.
Nu am găsit prea multe, nu par a fi foarte grave,  dar datoria pe care ne-o asumăm este să le enumerăm și pe acestea, considerand că e bine să le cunoașteti dinainte de a vă confrunta cu ele.E bine să cunoașteți aceste limitari ale structurilor metalice ușoare pentru că atunci când veți avea un amplasament și veți începe discuțiile cu proiectanții, arhitecți și ingineri, veți ști deja și ce vă doriți despe casa Dvs. dar în același timp si căt vă veți putea întinde.Cum casa Dvs. va fi o rezultantă între visurile Dvs., creativitatea proiectantului și tehnologiile avute la dispozitie, toate într-un anumit context financiar, e bine să gestionați echilibrat disputa între menționatele „puncte cardinale”.
Așadar, iată lista cu limitările structurilor metalice din profile subțiri :1.DESCHIDERI MAXIME 6 m. În plan orizontal limitările structurilor metalice ușoare se referă la deschideri maxime de 6 m. Există și un „antidot”. Putem alipi două module de câte 6 m utilizând o suplimentare pe axul simetric cu o grindă specială, un profil metalic laminat, largind prospectul la 12 m. Lungimea poate fi nedefinită, tunelară, putând să rezulte oricând o hala cu deschiderea de 12 m x 100 sau mai mult.2.ÎNĂLȚIMEA MAXIMĂ P+2. În zonele din România cu un profil seismic mai sensibil, cum sunt Vrancea, Galați, București regimul de înălțime P+2 ( parter plus 2 etaje) este un maxim. Însă în zone ceva mai liniștite gen Timișoara, Arad, Cluj, Oradea P+3 ar putea fi un maxim al regimului de înălțime. O locuință izolată individuala de P+2 pentru o familie este mai mult decat rezonabil. Dacă din diferite motive vor trebui luate în considerație 2 familii aveți și aici un antidot: 2 locuințe cuplate.3.DESIGNUL LINIILOR LIBERE SAU CURBE – Este limitată utilizarea în însăși structura casei a unor planuri curbate, rotunjite, delimitate de așa numitele linii libere, linii ce pot delimita niște spații mai fluide, mai puțin supuse rigorilor unghiului drept. Și asta deoarece profilele nu se pot îndoi, profilele nu pot fi curbilinii, suprafețele sau muchiile pot fi curbate doar prin compunerea unor segmente mici și drepte, reunite în linii frânte care pot părea curbe. Rezolvarea vine însă din „butaforie” – cu orice tip de placări interioare sau exterioare: cu panouri din tablă, OSB, gips carton. Și cu siguranță vom putea obține ziduri curbe sau bolți în cadrul unei structuri metalice din profile subțiri indoite la rece, tributare și iubitoare de unghiuri drepte.4.COLAPS TIMPURIU LA INCENDIU. Comportamentul în siguranță în situația unui incendiu este limitat la două ore, sau maxim trei, în măsura în care incendiul atinge temperatura de 600ᵒC, pragul colapsului acestor tipuri de structuri. De aceea este de dorit să vă asigurați: -          Fie că utilizați un sistem de protectie care să lungească durata comportamentului în siguranță la incendiu;-          Fie că puteți evacua casa foarte repede,  căile de evacuare fiind scurte și directe;-          Fie că drumurile de acces către proprietatea Dvs. sunt libere și nu sunt blocate de tot felul de mașini parcate alandala, că acestea sunt calibrate corect din punct de vedere dimensional și că nu exista alte elemente care ar putea încurca sau stânjeni circulația autospecialelor de pompieri; -          Fie că alegeți un teren cât mai în vecinătatea unei unități de pompieri.Evident că la toate cele de mai sus se va adauga o conduită exemplara a locatarilor în ceea ce privește protecția la foc, ceea ce este de dorit în fiecare casa din lume, indiferent că este o structura din lemn, din beton sau din structuri metalice ușoare .5.LUNGIMEA CONSOLELOR  MAXIM 2 m -  aici ne referim în special la balcoane, unde consolele pot avea maxim 2 m, distanță care poate doar să scadă în funcție de ce tip de balustradă poate avea un balcon, ce tip de planșeu, ce secțiune și ce greutate are planșeul aflat în consolă. Faptul că nu avem un balcon mai lat nu pare a fi o problemă. Avem o casă cu curte. Terasele pot rezolva ideal problema. Fie o terasă la nivelul solului, acoperită sau descoperită, în relație directă cu pământul și iarba, fie o terasă peste parter într-o relație mai apropiată cu cerul sau cu orizontul, peisajul sau natura, sau poate chiar cu trecătorii dacă priveliștea este la stradă. Oricum trecătorii nu se vor prinde că Dvs. v-ați făcut o terasă în loc de un banal balcon datorită  limitărilor structurilor metalice din profile subtiri.
Se poate presupune că experiența și documentarea noastră să nu fie exhaustivă. Dacă din cunoștiințele și experiențele Dvs. ar rezulta și alte limitări ale structurilor metalice ușoare vă rugăm să ne scrieți pe [email protected]
Luate toate la un loc aceste limitări pot părea grave și decisive în ideea de a NU alege această soluție structurală. Dar așa cum spunea Ing. Catalin Bordei: ”Nu există soluții perfecte. Există soluții optime și toate au avantaje și dezavantaje”.În definitiv viața este o înșiruire de alegeri.Iar noi aici, la Povești din Șantier, am încercat să vă furnizăm toate criteriile de selecție, mai bune sau mai puțin bune, pentru a vă da ocazia să faceți CEA MAI BUNĂ ALEGERE PENTRU DUMNEAVOASTRĂ.Pâna una alta aveți o temă: să vă întocmiți lista cu tot ceea ce vreți să introduceti in casă. Mobilier, echipamente, covoare, haine, sculpturi, tablouri, căzi de baie si jacuzzi, tot, tot, tot. Aceasta listă se va înmâna proiectanților, arhitecți și ingineri, încă de la prima întâlnire.
Aaah, sa nu uit. Menționați în listă și animalul de companie, chiar dacă acesta este un ......elefant .Vedem noi pe urmă din câte mișcâri il bagi în.....casă.
Arh. Viorel PLEȘCAMembru OAR

02. - Apr 26, 2020 11:33:00 AM


La finalul primului nostru interviu Prof.Dr. Arh. Augustin Ioan a oferit câte 3 sfaturi pentru fiecare din părți: clienții și arhitecții lor. A ilustrat scara lucrurilor printr-o mică poveste cu Gheorghe Dinica. S-a dus într-o seară la ”Șarpele Roșu”. Văzând ca nu e nici o masă liberă s-a întors și a zis: ”Țară mică, locuri puține”. Nici clienții, nici arhitecții n-au de unde să fie. Ăștia sunt. Dar asta nu înseamnă ca fiecare nu poate să își dorească mai mult!!!! 

Ai ratat primele 3 episoade?
Nu-i nimic. Gasesti totul, chiar si ceva in plus pe canalul nostru din You Tube si pe www.povestidinsantier.ro

 Arh. Viorel PLEȘCA Membru OAR 
03. - Feb 18, 2020 7:08:00 AM

POVESTEA CASEI ȘERBAN                                                                                                    -teaser-
O vorbă din bătrâni spune că nu trebuie să faci umbră degeaba pe fața Pământului. Dacă vrei să lași ceva în urmă trecând prin viață va trebui să sădești un pom, să  contruiești o casă și să faci un copil.Pomul se înalță și dă rod,  casa devine adăpostul unde familia se dezvoltă armonios, locul unde copilului îi cresc aripile și de unde își va lua zborul pentru a-și găsi drumul în viață.Se pot întampla multe în casa ta și în bătătura ei. În complexitatea vieții contemporane, putem adăuga și alte activități ce se pot desfășura ACASĂ. Acasă se nasc și cresc pasiuni. În „adăpostul primar” apar și se dezvoltă și coordonatele spirituale:-          copiii învață să deseneze, sau să cânte la un instrument,-          mama își poate dezvolta aptitudinile culinare, sau poate picta, sau poate țese un goblen,-          iar tatăl își poate exercita pasiunile într-un hobby lucrativ într-un atelier mecanic, de tâmplărie, sau ludic jucând biliard sau făcând fotografie.Toate acestea pot reprezenta „programul de viață” al unei familii.Dacă ar fi să parafrazez vorba bună din bătrâni aș adăuga ”la pom, casă și copil” și pasiunile.Toate acestea, împletite, reprezintă VISUL.
În epidoadele următoare ne-am propus să ne băgăm în sufletul unei tinere familii și să vă arătăm cum li se întâmplă Manuelei, Ilincăi si lui Cristian, să viseze cu ochiii deschiși. Să vă povestim despre cum se poate țese o poveste în jurul unui VIS.
Deși sunt niște visători, pașii pe care îi fac pentru construirea căminului sunt bine ponderați, bine articulați.  Există un program de viață, un plan de casă, acțiuni bine documentate pe baza unui sumar bogat de informații tehnice, pe baza acumulărilor de cunostiințe și experiente, pe baza unor bugete de bani și de timp, ce se adună toate pentru construirea unui imobil, ce va deveni un adevărat CĂMIN. 
Vom vedea cât de multe detalii trebuiesc controlate pentru construirea căminului, pentru transformarea visului în realitate.Și vom depăna împreună o Poveste din Santier.
Arh. Viorel Pleșca
”Poftiți vă rog!”
Schiță de schiță
Plan de Situație
Secțiune
Perspectiva din grădină
Pe ”prispă”, fetele
Vol d 'oiseau
Șemineu - Visul 1
Masa de biliard - Visul 2
Ilinca și Manuela
Ilinca plânge
Accesul principal
Parcarea
Intrarea
Pergola
”Veranda”
Fațada de acces
Ce se vede din vecini, azi
Ce se vede din stradă, azi
Fațada de acces, din proiect

Detaliile fațadei de acces
Perspectivă exterioara
Să bem un pahar cu apă
Șă ne odihnim, nițel....Vă invităm joi, 20 Februarie 2020 să vizionați primul episod din Povestea din Șantierul familiei Șerban, str. Brazi 47, Brănesti, Ilfov, Romănia.  



04. - Jan 23, 2020 12:38:00 PM


GENEROASA TOAMNĂ

Nu îmi aduc aminte când să fi fost o toamnă atât de generoasă in paleta ei de culori, în dimineți le cețoase. Dimineți în care simți ca aerul are corporalitate.
Să simți că dacă te lași atras de curenți poți ajunge in vâltorile inundate de lumini străvezii de dulci, umbre moi si nuanțate, si culori topite in miere.

Pașii sunt mai rari, mai tărșiți, mai zăbavnici, mai adânciți in cleiul auriu al toamnei.
Deși stii ca o poți lua cu tine la pachet pe draga, colorata toamna, știi că dai un click și că o poți duce cumva, cu tine acasă, îți permiți lentoarea, ești generos cu tine, îți faci cadou câteva clipe lungi sa o miroși, să te impregnezi de umezeala ei frumos mirositoare.


Câteodata chiar te rogi sa fi fost cineva mai gospodar, să fi adunat frunzele si să le fi dat foc. Atăt pentru fuioarele fotografice, dar si pentru mirosul care iți aduce aminte de copilarie, cand incepeai școala, de adolescența, când te luai de mana cu o fată, prin parcuri sau prin păduri.


Ei, din toată aceatsa generozitate a Toamnei 2019, nu am putut sa mă abțin și m-am infruptat cu nesaț. Și pentru că noi românii avem vorba ceea ”dar din dar se face rai” m-am gândit sa fiu generos la rându-mi, mai departe, si să vă încânt și pe voi cu un buchet de fotografii de toamnă
05. - Jan 22, 2020 2:19:00 PM

MALURI, GRINDURI SI COPACI

Sătui de ne-iarnă, pișcați doar pe alocuri de ger, am îndrăznit sa scoteam nasurile-afară, sa nu zăcem ca morți intr-un oraș stingher. Cu gândul ca răsăriturile sunt ratate in Delta Neajlovului, am ales sa prindem asfințitul. Așa că pe la prănzul mic eram pe maluri, cu camere si obiective, cu mănusile inutile și bocancii bine slefuiți in căutarea lumini, a ACELEI LUMINI, care sa facă din poza noastră ceva unic si irepetabil.
Nu fost apusul dorit, nu s-a strecurat discul solar printr-un buzunar la norilor. Dar a fost o zi specială, cu o lumină ciudată, nepământeana. Un aer curat si sticlos. Și niște culori pe masură.
A fost ceva unic și irepetabil.
06. - Jan 14, 2020 10:02:00 PM

CEC 155
In 14 Decembrie 2019 am avut onoarea sa particip, invitat fiind de catre Vlad Eftenie si Cronicarii Digitali, la cea de a 155-a aniversare a CEC Bank, in Palatul CEC din Bucuresti.Edificiul a fost construit in perioada 1897-1900 si este azi unul din simbolurile Bucurestiului.Aceasta ocazie a fost o uriasa oportunitate pentru a vedea si a fotografia unul din cele mai frumoase edificii ale tarii.Va invit sa vizionati o distinsa bijuterie de arhitectura
07. A LIGHTING DESIGN PROJECT - Dec 7, 2019 8:13:00 AM

08. - Nov 16, 2019 8:50:00 PM



POVESTE DE OTOPENI

Acu vreo doua zile Conasul de Serviciu La Conacul Fotografilor (FB) fu Radu Popovici.Avizat de Catalin Nastase ca Radu e un baiat ok si ca face poze misto, nu am mai amanat: i-am citit povestea, i-am vazut profilul. Interesante ambele. I-am lasat un mesaj,  de genul ca poate da un vin, sa ne cunoastem, cum imi place. Sa transform prieteniile virtuale in realitati si relatii concrete.Vineri seara. Inainte de meci. Suna Catalin. Vorbim. Ce sa fac sambata dimineata? Ne intelegm din 3 telefoane si planificam cafeaua la Radu, la 8:00,  in Otopeni. Dupa cafea vom iesi la niste poze, prin zona. Ma uit pe meteo. Nu ploua. E ok. La unu dupa crucea noptii, amarat cu fotbaliatorii aia, ma culc. Pun mobilul sa sune la 7:00. La 7:25 urma sa vina Catalin.Prima noapte cu centrala termica pornita. La 5:15 ma trezesc lac de apa. Deschid fereastra. Afara combinatie mare: ceata cu intuneric. Imi trece un gand prin cap. Il alung. “Las ca merg la 8:00 la Otopeni”. Pun capul jos. Ma foiesc 10 minute. Somn? Ioc. Pun mama pe mobil. Postez 2 poze din Cismigiul de ieri, pe Insta. Mai surfez un pic pe FB. 5:45. Inca o ora si 15 minute de somn. Hai sa ma intind. Dupa doua minte….panica. Suna telefonul. Cin’ sa fie? Gelu Coltau.“- Nu e ceata in Cismigiu?”“-Nu stiu” zic.“ La mine e ceata. Cum de nu e si in Cismigiu? Nu esti acolo?????”“- Nu!!!! Sunt acasa!!!!”“-AAAAAA!......... Mergi in IOR  sa facem poze cu ceata?”- asta ca o replica, dupa ce ii mai lansasem in toamna asta vreo doua invitatii.“-Bai Gelule nu, pe la 7 si ceva plec spre Otopeni cu o treaba, niste prieteni….”“-Bine, hai pa!”La 6:10 il sun din masina:”- Unde esti….in parc?” si Gelu raspunde:”-Ajung la Cuza in 5 minute”.Pana la 7:15 poze in parc, in ceata cu Gelu. Fuga acasa, las masina, vine Catalin ma ia. La 8:05 in Otopeni, la Radu. Imbracat-incaltat de teren, cu cafeaua facuta, cu doi motani de garda,  nikonist, simpatic- genul de dimineata, caaalm. Ne punem CV-urile pe “masa”. La 9:15 imbarcam. Benzina, inca o cafea la drum, stop la Dimieni in capul pistei. Amanasem lacul dupa avioane. Catalin, tehnic, deschide aplicatii cu sosiri-plecari pe Otopeni, radare. Ne asezam in capul pistei. Ciulim urechile. Un vuiet mare. Zic:“Ah. Franele aerodinamice. Ori intoarce si decoleaza in capatul celalat, ori a aterizat si intoarce spre aerogara”“-Cum vrei tu, dar mergem in capatul celalalt, dincolo de DN1” zice Radu. Imbarcam din nou, omoram tot Otopeniul, si ajungem exact unde trebuie. Radu-GPS de Otopeni. Doar ca nu reconfigureaza trasee. Becurile de balizaj aprinse, flashurile clipoceau. 10 minute pana la primul avion. Eu buimac de cap cu obiectiv 100-400mm. Primul avion? un rateu, nu a intrat in cadru. Dar sunetu-tunetu fuuartee interesant. Te trezesti complet, uiti de cele 2 cafele si servesti adrenalina in stare pura. Schimb obiectivul. Pun 16-35. Prea larg, al doilea avion o gagalice. Ma socotesc din nou. Radu cu 24-70. Catalin e lela de emotie: abia si luat un Olympus nou, obiective noi. Dupa ce ca e ceata, nici nu are repere. Trec pe 24-105. Se da pauza de avioane pe aplicatia–radar. O frecam pe camp, prin frig si ceata. Vad un stol maricel. Nu se miscau precum ciorile. Porumbei. Zburdalnici rau. Misto efectul de ceata. Fundalul cam nasol: hala de hochei a lui Tiriac. Da Doamne sa ciuguleasca porumbeii astia si din alt ogor. Si Domnul da. Poze. Dans prin smarcuri si noroaie dupa porumbei. Astia schimba iar ogorul. Si dusi au fost. Caut ceva, altceva, radar 30 minute, o iau de lungul balizajelor spre DN1, acolo unde credeam ca avioanele vor fi mai jos, mai clare pentru fotografie. Decibelii? Inclusi.“Duios”, voios si zgomotos mai trece cate un avion. Mai reglam cate ceva la fiecare trecere, ne ajustam pozitiile, mai luam un tutun, si ne inmuiem pe ceas ce trece. In pauze porumbeii se apropie din nou, la ciugulit, pe ogorul de langa noi.Cadre la sol, cate un maces. Cadre spre orizont, cate un stol de porumbei. Cadre spre cer….avione….rare. Sambata.Trece Qatar. Subtire. Poza, nu avionul. Se pregateste Munchen. 4 minute. Calcule. Ef de ics de ics. Ceata? Stabila. Nici un pic de vant. Mai apare si un dulau. Hai inca unul si gata. Munchen.Vuuuuuuuu. Stau in axul balizajului intre un tufan mare si fieratania cu lumini.  12 cadre, 2 secunde. Display? Bineeee!!! Prind. Crengi si avion. Rotit 180 de grade, pe calcaie. Avion aliniat aproape perfect de sirul de lumini.Aripi in balizaj, simetrie, cu o imperfectiune usoara, dar bine caculata de Barbosul. Gata! am poza zilei!!!! Mai am card, mai am si baterie. Mobilul zicei 6000 de pasi: IOR+Otopeni. Buun!“-Catalineeee, gata?”“-Nuuuuu. Schimb obiectivul”“-Raduleee?”. Radu calm, parca in sopata: “-Eu, da”Catalin: “- Mai avem inca unul de Timisoara. Hai, asta si gata” Ghetele mele mustesc de apa, si aproba “zambind”.Vine si Timisoara. Doar in lumini, nu si in craci. 6 cadre, 1 secunda, fara rasucire. Bune si astea. Bune de tot!!!O luam spre masina si ne vedem: pictati de noroi, cu ciulini in sireturi, flescaiti, zgribuliti, dar fericiti. Dupa trei ore, aproape patru pe campul de la Otopeni fiecare a smuls cate o poza a zilei. E ora 13:00. Ceata, DN1 duduie de masini. Avioanele sunt parcate in carduri. Radu ne aduce in civilizatie. Ii umplem masina de noroi.Pe drum facem aranjamentele: Radu- ghid, eu- dau setarile, Catalin- din Olympu(s) lui- va aranja un nou snop de ceata. Sau de bruma. Sau de chicuira. Impreuna va invitam la o tura foto. Tot la Otopeni. Anul asta. Vinul il da Catalin, ca sa nu ii crape senzorul.
Sa vedem cine taie biletele?

Fotografiile sunt ne-editate, exceptand ultimele doua.























09. - Nov 2, 2019 8:02:00 AM

ANOTIMPURILE ORASULUI

Orasele sufera. Odata cu ele sufera si cetatenii.  Calirea in suferinta conduce, paradoxal, la mandria generatiilor viitoare. Mai exista si norocosi, care alatura suferintei o bucurie, cateodata amara, cateodata inteleapta si retinuta, constientizata de pretul platit….anterior.Ar putea sa fie un exemplu in acest sens magistrala metroului spre Drumul Taberei. Cate suflete o asteapta sa functioneze, si de cat timp? Unii vor apuca sa cumpere bilete, altii nu. Iar altii cand se vor naste, mostenind un metrou in plina functiune nu vor stii cate ore au pierdut in trafic bunicii lor, nu vor stii cat praf au inghitit, sau prin cate gropi si noroaie au haladuit inaintasii lor.
Va oferim azi un dublu exemplu. Bonus de Bucuresti. Este Biserica Manastirii Cașin, cu trecutul sau tremurator, strecurat printre oranduiri, construita si terminata in diferte ere. Si Stadionul Tineretului. Pentru cei mai tineri Stadionul National de Rugby “Arcul de Triumf”
Piatra de temelie a bisericii Cașin a fost pusă în 23 august 1935 și structura a fost terminată complet în 15 noiembrie 1938. Apoi munca s-a oprit din cauza celui de-al doilea razboi mondial, dar a fost reluată între 1946-1959, desi biserica a fost inchisa de comunisti intre 1956-1960.Intre 1962 si 1971 a urmat o etapa de finisare prin acoperirea peretilor si pardoselilor cu placi de marmura si aplicarea unui mozaic din sticla de Murano.S-au mai facut reparatii intre 2002-2003, iar in 2010 a vut loc o restaurare a exterioarelor .O istorie destul de zbuciumata. Lumea trece azi in plimbare la Sosea, admira acest monument de arhitectura, una dintre cele mai mari biserici ale Bucurestiului, totodata si una dintre cele mai frumoase, dar nu toti ii cunosc istoria si cate suferinte a impletit.
Un alt moment in dezvoltarea urbanistica a Bucurestiului la reprezentat “vecinul”. Stadionul Tineretului, cunoscut azi ca Stadionul National de Rugby "Arcul de Triumf". S-a mai numit si Stadionul Tineretului – Iolanda Balas Soter, o vreme, pana in 2007. Cu ocazia celei mai importante competitii rugbistice de seniori gazduite vreodata de Romania, turneul International Rugby Board programat in iunie la Bucuresti, a avut loc inaugurarea unui stadion destinat exclusiv meciurilor de rugby. Existenta unei arene rezervate in intregime sportului cu balonul oval a fost si una dintre conditiile puse de forul conducator al rugbyului mondial in momentul in care a decis atribuirea intrecerii Federatiei Romane de Rugby. Pe versiunea 2007-2019 a acestui stadion au putut ocupa loc doar 3000 de spectatori. Istoria sa a inceput in 1913, cand primarul Bucurestiului de atunci, Grigore Cantacuzino, a hotarat ca Primaria sa cedeze contra 1 leu un teren de 25 de hectare catre Federatia Societatilor Sportive din Romania. Terenul era destinat exclusiv actvitatilor sportive. Comisia de Instalare a Federatiei a hotarat impartirea si alocarea pe sectiuni sportive a terenului. Astfel, alocand un teren si pentru rugby, s-a consfintit in 1914, cu ocazia desfasurarii primului campionat national, “cuibul” rugby-ului romanesc. În perioada interbelică, mai exact în anii de dinaintea celui de-al doilea război mondial, FRR s-a confundat cu tendința unor militari de a interzice jocul de rugby. Așa se și explică și faptul că terenurile de la Stadionul Tineretului, acolo unde se disputau meciurile de rugby, au fost ocupate pentru o vreme de „Straja Țării”, organizație paramilitară pro-fascistă. Pe terenurile de rugby de la Tineretului au fost instalate baterii antiaeriene. După al doilea Război Mondial, terenurile au fost preluate de Ministerul Învățământului și abia după 1990 au revenit Ministerului Tineretului și Sportului. În 2002, prin Hotărâre de Guvern, cele 3 terenuri de rugby de la Stadionul Tineretului sunt date în folosință gratuită Federației Române de Rugby, pe o perioadă de 49 de ani.Astazi stadionul este demolat in vederea reconstruirii, extinderii, modernizarii, cu ocazia Campionatului European de Fotbal 2020. Urmeaza sa fie stadionul de antrenament al echipelor vizitatoare, si apoi se va intoarce la “matca”, la rugby, cu o capacitate sporita de 8.100 de locuri.Nu discutam de un anumit tragism, ca in cazul Bisercii Casin. Dar de o evolutie cu hopuri, cu prea putina atentie acordata de edili si de forurile sportive putem discuta. De schimbarile si de portionarile celor 25 de hectare, de aparitia strandului Tineretului, si de dizolvarea acestuia intre locante private, aciuate nefericit deodata cu istoria coruptiei, de titluri de proprietate masluite.De faptul ca ani de zile, cand rugby-ul romanesc nastea valori, dar isi juca meciurile importante pe alte stadioane. Victorie cu Franta pe Giulesti, infrangere demna cu All Blacks pe “23 August”, de faptul ca la impunerea organizatiei mondiale am readus jocul acesta barbatesc la casa lui. Nu singuri, nu de capul nostru.Acum valorile din rugby-ul nostru le cauti cu lumanarea. Dar poate ca e bine, caci dupa ce vom avea si un stadion reprezentativ, vor veni generatii fericite ca au unde sa-si joace, in conditii corecte, meciurile care vor aminti de Stejarii din padurile romanesti.
Cu bune, cu rele viata Orasului curge. Printre fericirile ce vor putea veni intr-un viitor nu prea indepartat, ne mancam prescurile suferintei prin traficul super-aglomerat, prin lispa unei infrastructuri proiectata ca pentru un alt mileniu, printre macarale si gropi, praf si noroaie, si cateva nestemate manjite de coruptie, indiferenta si neputinta.Orasul sufera.  O suferinta asumata de dragul unui viitor mai fericit, mai urban, mai in slujba locuitorilor sai.Plimbati-va pe la Sosea. Priviti ce avem si visati la potentialul Orasului, asa cum au visat si strabunii nostri. Pasii vostri vor mangaia Orasul. Il vor face sa simta ca e iubit. Ca va pasa de El. Si poate ca si el isi va intoarce dragostea, facandu-va sa va simtiti fericiti.



10. - Oct 27, 2019 9:21:00 AM

POVESTEA TRANDAFIRULUI ROSU

Toamnă. Atracții fotografice spre culoare, lumină specială, filtrele de ceață. Am bănănăit prin parcurile orașului: Cișmigiu, Bazilescu, IOR, Titan, cautând "ceva"-ul acela, subiectul fotografic care sa-mi pună mintea și sufletul la treaba, să mă inspire, și să descopăr unicitatea unui subiect, unghi, lumină. Ceva.
Evident că le gasești. Parcă mai ușor toamna.
Am fost o primă dată în IOR ( Parcul A.I.Cuza). Cu bunul meu prieten Ami ( Adrian Radu Constantinescu). Ne-am dus dupa ceață. Ioc. Dar am prins soare, culoare si miscare. Capturi bune. Sănătoase.
Ne-am dus din nou, la o săptămâna distanță. L-am luat si pe Catalin Năstase, alt dement dupa poze. A fost ceață, pe urma soare, oglindiri, culori, rouă, frunze, rațe, lebede, panning, biciclete. De toate.
La a treia tentativă l-am "atârnat" și pe Bogdan Udrescu. Întâlnirea la 6,30 la statuia lui Cuza. Cu cafea, cu glume matinale. Surpiză. Ami întârzie nițeluș. Scuza? Cea mai bună din lume: Veronica, soția. "A vrut si ea să vină să facă poze cu mobilul".....
O luăm lela prin parc. "Hai pe un alt trase, să nu ne plictism...." zice Cătălin. Alegem direcția si ușor, ușor o luăm la vale prin ceață si întuneric. Cu camere, cu trepiede, cu pahare de cafea aburindă.
Veronica, detașată, o ia puternic și vesel înainte. Într-o mare rotondă, cu arteziana bine infiptă în centru, cu felinare puternice, irizații de la ceață, se dă drumul și la apă, bonus!, noi, baieții, ne luam țintele in vizor.
Veronica, cu mobilul, prin roua dominatoare din iarba, tot caută pe la tufane. La un moment dat mobilul clipocește. Zic: are treabă Veronica.
După câteva cadre cu expunere lunga, iau o cafea si mă trag ușurel mai aproape de Veronica sa vad ce pozeaza. Si pac! Minunea. Niște trandafiri, mai boboci, mai deschiși erau acolo. Roși, albi, roz. Oricum toti plini de rouă. Avea dreptate Veronica, ăsta subiect!!!!
Din momentul ăla vreo 30-40 de minute ne-am mutat cu toti pe tradafiri.
Dintre toate cadrele am ales și eu unul.
Și il dedic Veronichii, cu mulțumiri ca ne-a deschis ochiii, nouă, bărbaților, asupra unui subiect atat de frumos și delicat: Trandafirii.

MulțuMAX Veronica!








11. - Oct 3, 2019 3:37:00 PM

KING OF THE ROAD
Calea Victoriei are povestile ei.
Unele foarte vechi, alte doar vechi.Dar povestile se plasmuiesc permanent. Iar cele ce se intampla sub ochii nostrii urmeaza sa le povestim, pentru a fi si ele duse mai departe.
Cine si-ar fi inchipuit in 1863 ca Drumul Brasovului va fi pavat cu piatra cubica din Scotia, si ca astfel se va asterne uitarea peste "Podul Mogosoaia" creat la 1692 de Constantin Brancoveanu?
Cine si-ar fi inchipuit la 1877 ca "Drumul Brasovului" unit cu "Ulita Mare spre Sarindar" se va numi Calea Victoriei?
Cine si-ar fi inchipuit la 1912 Calea Victoriei asfaltata?
Cine si-ar fi inchipuit Cale Victoriei fara "baietii cu ochi albastrii" acum 40 de ani? Sau....
Cine si-ar fi inchipuit Calea Victoriei doar cu sens unic, acum 30 de ani? Sau....Cine si-ar fi inchipuit Calea Victoriei cu pista de biciclete, dus-intors, acum 10 ani? Cum ar fi fost sa feciorul la o plimbare cu bicicleta sau trotineta pe Calea Victoriei. Precis ca mama ar fi zis ca esti luat cu capul si ar fi ascuns bicicletele......
Viitorul ne mai rezerva surprize. Plimbati-va pe Calea Victoriei si transformati-le in povesti!!!!


12. - Oct 2, 2019 10:24:00 AM

BISERICA FORTIFICATA DIN SASCHIZ


"Pe locul unde altă dată se afla o bazilică romanică, s-a ridicat în 1493 o mare biserică fortificată în onoarea regelui Ștefan I al Ungariei. Biserica masivă, construită din piatră de carieră, în stil gotic, este de tip sală, întărită cu 22 de contraforturi. Sala este foarte lată și lungă, iar corul este închis pe trei laturi. În 1496 a fost terminat corul bisericii, iar în 1525 toate lucrările au fost terminate. Un nivel de apărare a fost construit din cărămidă deasupra sălii și a corului, în mod similar fiind ridicate deasupra bolții stelate a sacristiei încă două niveluri. Biserica are trei portaluri[3] cu ambrazuri terminate în arc frânt. Prin vestul bisericii se află două turnulețe din cărămidă prin care se face accesul în interior. Prin intermediul unor arcade late care sunt sprijinite pe retragerile contraforturilor este susținut parapetul etajului de apărare care mascheză gurile de turnare. Deasupra tuturor se ridică doi pereți de grosime mică care au rol în diminuarea pătrunderii proiectilelor aruncate din exterior. Pereții au prevăzute metereze la care se poate ajunge printr-un coridor din lemn. Înglobat în sistemul defensiv este și turnul sacristiei care se regăsește sub acelaș acoperiș al bisericii și care se ridică deasupra etajului de apărare cu 16 metri.Asemănător cu biserica fortificată din Moșna, corul păstrează parțial boltirea originală prevăzută cu penetrații. Se poate vedea și coronamentul unui tabernacul care lasă impresia unei marimi considerabile similare cu cel din Moșna. Tot aici, se află două lespezi, una a preotului Martin Roselerus, ea fiind atribuită marelui sculptor Elias Nicolai și una mai veche a unui preot Conradus.Relativ recent, în secolul al XIX-lea atât bolta navei cât și bolta corului au fost modificate înlocuindu-se bolțile semicilindrice cu penetrații. Ferestrele bisericii sunt în stil gotic târziu prezentând vederii muluri[4] traforate precum și fragmente din rondele de sticlă înglobate într-o rețea de plasă din plumb. Odinioară, orga se afla deasupra altarului. În secolul al XVIII-lea, aceasta a fost relocată într-o tribună pe latura vestică, special construită.Turnul de apărare are un aspect masiv și are prevăzute niveluri cu guri de tragere. El a fost construit la o distanță de circa 10 metri de sacristie. Ultimele caturi sunt ridicate din cărămidă, celelalte fiind din piatră. Transformarea sa în clopotniță s-a realizat o dată cu construirea turnului cu ceas din Sighișoara, în anul 1677. După puțin timp de la transformare a avut loc un incendiu care l-a distrus aproape în întregime. Trecând încă printr-un incendiu, aspectul pe care-l are astăzi se datorează refacerii sale din anul 1832. La fereastra etajului superior există o figurină numită Bogdan, care acompaniază bătăile ceasului.Biserica evanghelică fortificată din Saschiz face parte din patrimoniul mondial UNESCO.Date privind fondurile din care s-a construit edificiul religios provin începând din anul 1494 până în 1525, acestea menționând subvenții acordate de către "Provincia Sibiului". Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată ca și de încartiruiri.[5]"- https://ro.wikipedia.org/wiki.
13. - Oct 1, 2019 12:42:00 PM

RUINELE UNUI TEATRU DE VARA
14. - Sep 26, 2019 10:45:00 AM
ARENA NAȚIONALĂ
15. - Sep 26, 2019 10:27:00 AM
SPITALUL NOU, MIOVENI, ARGEȘ
16. - Sep 12, 2019 6:21:00 AM

PIAZZA DEL DUOMO, SIENA
17. - Sep 12, 2019 6:18:00 AM

DUOMO DI SIENA
18. - Sep 5, 2019 11:50:00 AM

GEANA
19. - Jul 11, 2019 5:11:00 PM

ENESCU, SINGUR
20. ODIHNA IN SIAM - Apr 24, 2019 6:30:00 PM

Un bob zăbavă, în torentul mulțimii
21. DIRECTIA V - Apr 23, 2019 11:50:00 AM

Direcția V
22. STAVROPOLEOS - Apr 18, 2019 2:25:00 PM

Biserica Mănăstirii Stavropoleos, București
23. THE BRIDGE's WI-FI - Apr 13, 2019 12:17:00 PM


24. BRUKENTHAL CASTLE - Apr 10, 2019 10:11:00 AM

"Se află la circa 15 km de orașul Făgăraș, în localitatea Sâmbăta de Jos, județul Brașov, la 300 m de intersecția dintre DN1 și drumul care duce spre Sâmbăta de Sus și Mânăstirea Brâncoveanu. Pe terenul aferent castelului se află una dintre cele mai renumite hergelii de cai de la noi din țară, singura unde se crește rasa de cai lipiţani, considerată cea mai veche rasă modernă de cai din Europa.
Castelul a fost construit între anii 1750-1760 de contele Jozef von Brukenthal, vărul lui Samuil von Brukenthal (guvernatorul Transilvaniei) pe un teren pe care i-l atribuise în arendă împărăteasa Maria Thereza pe 99 ani. Castelul a fost construit în onoarea împărătesei iar legendele locale spun că între împărăteasă și conte ar fi existat o relație pasională și că aceasta ar fi petrecut multe veri, incognito, la castel. Istoricii, însă, nu confirmă acest lucru. Castelul este o construție solidă, în stil baroc, cu ziduri de peste 1 m grosime, cu 35 de camere care au fost decorate cu picturi, cu parchet din lemn de stejar și în care au fost montate sobe de ceramică aduse de la Viena.
Odată cu dispariția ultimului moștenitor, la sfârștul secolului XIX, castelul a început treptat să se degradeze. La începutul secolului XX, a avut de suferit în urma unui incendiu, acoperişul arzând în întregime. În anul 1932, au fost executate lucrări de renovare, însă cei care au făcut acest lucru, probabil că nu cunoșteau valoarea artistică a picturilor de pe pereți și multe dintre ele au fost acoperite cu var. Este și cazul unei mari fresce din sala mare care înfățișa scene de vânătoare cu peisaje muntoase din zona Făgărașului, atribuită artistului Anton Steinwald din Sibiu.
După naționalizare, castelul a servit drept sediu administrativ pentru Herghelia de cai lipițani în incinta căruia se află. Din 2002, castelul aparține de Romsilva S.A, respectiv Direcția Silvică Brașov, dar se află într-o stare avansată de degradare – într-una dintre aripi grinzile de lemn au putrezit iar acoperișul s-a prăbușit în mai multe locuri. În prezent, nici nu se pune problema de a fi vizitat, nu este nici măcar vizibil, fiind acoperit în întregime cu “bandaje de protecție” ce se montează pe clădirile aflate în reparații. De reparații însă nu prea poate fi vorba, pentru că nu sunt fonduri. Romsilva se zbate să găsească finanțare pentru un proiect de restaurare a castelului și transformare a acestuia într-un Muzeu al Calului Lipițan" - https://www.stelian-tanase.ro/castelul-brukenthal.../
25. PE LA BANCA... - Apr 4, 2019 4:22:00 AM
Alta data Lipscanii erau o viermuiala, un amestec de sunete si mirosuri, o nebunie de targ mic si aglomerat in momentele sale de apogeu. Acum? Liniste. Lumea nu se mai plimba, nu se mai agita.Sta pitita pe stradele cu terase. Niste curajosi stau in racoarea serii pe la niste terase in rarefiate de iarna si saruta malitios cate o teva infipta in bere, cafea sau alte "caimacuri" suculente. Cum dai coltul, banca inchisa, bancomatele ori goale, ori inchise si ele. Nu am rezolvat problema bugetului dar am vazut cum lucreaza Canon RF 28-70mm f/2L USM, pe Canon EOS RP mirrorless. Nu are IS, nu-i trebuie. Dar face toti banii. 16.000 lei. Cum spuneam la banca este inca .....inchisă. Caut sponsor. Se ofera cineva?