Blogs Home » Spiritualitate » Spiritual » Vibratia vindecarii

Vibratia vindecarii

Nu trebuie să schimbam lumea; trebuie doar sa ne schimbăm pe noi. Si vom constata cu surprindere ca cei din jurul nostru se schimbă împreuna cu noi.

Articole Blog

01. SUFLETUL și PANDEMIA DE MINCIUNĂ - Mar 17, 2020 12:40:00 PM

Fragment din pictura „Crearea lui Adam” de Michelangelo Buonarroti, Capela Sixtină, Vatican

De la început îți spun că e un material mai lung; dar exact comportamentul tău te definește și îți definește lumea în care trăiești: REALITATE vs. ILUZIE.
*    *    *    *    *    *    *
Întrebare primită din partea multora: „există recuperare de părți de suflet sau este doar readucerea energiei rămase acolo unde am trăit o traumă pe care nu am vindecat-o?”
Răspunsul meu (care nu trebuie să fie și al tău):Sufletul nu se pierde. Nu are cum. Este parte din Dumnezeu.
El este doar acoperit, rescris sau repictat cu un comportament străin lui, un comportament egotic, care neagă informația divină cu care venim, și recreează viața după chipul și asemănarea omului.
Sufletul, partea de Dumnezeu, e uitată, ignorată și negată.Este ca o pictură originală peste care s-a pictat altceva, ceva de calitate net inferioară.Însă, mai devreme sau mai târziu, originalul și informația pe care o are vor ieși la suprafață. Minciuna și falsul nu pot rezista, chiar cu prețul distrugerii întregii lucrări.
La fel se întâmplă și în cazul sufletului.Noi venim cu informația divină despre cine suntem și unde va trebui să ajungem în existența actuală. Doar că educația restrictivă, bazată pe condiționări și limitări, este cea care rescrie informația de bază cu care am venit aici, pe Pământ.
Toate negările de trăire și de bucurie, toate credințele limitative, toate îngrădirile pe care ni le impunem sau ne sunt impuse, toate măștile pe care ni le punem pentru a primi iubire și apreciere, adică toate minciunile și iluziile, vor acoperi sufletul, originalul, dumnezeirea.Și așa, o operă desăvârșită este repictată de mâini amatoare, iar rezultatul este un fals, un kitsch.
Ceea ce noi numim traumă sau suferință este doar crăparea stratului de deasupra, acela mincinos. E ca o rană care, în loc să fie tratată, este acoperită cu un plasture, să nu se vadă. La un moment dat, acea rană se infectează, iar puroiul, minciuna, dă să iasă la suprafață.Acela e un moment pe care noi îl numim TRAUMĂ sau SUFERINȚĂ.Ce sunt ele și când apar? Atunci când ceea ce ni se întâmplă este total diferit de ceea ce știm și ceea ce vrem.
De exemplu: pierderea unei persoane dragi (indiferent că e vorba despre moarte, abandon sau pur și simplu plecarea acelui om din viața noastră) este o traumă pentru că am dezvoltat atașamente prea mari, și pentru că nimeni nu ne-a învățat că nimic nu ni se cuvine, și că fiecare are o viață și decizii pe care noi va trebui să le respectăm.
Deci trauma și suferința apar atunci când pierderea noastră este mai importantă decât decizia lor; când ceea ce simțim noi este mai important decât liberul lor arbitru. Când ego-ul nostru este mai puternic și mai „vital” decât sufletul lor.
Sau, hai să luăm cele 5 răni considerate ale sufletului: respingere, abandon, trădare, umilire și nedreptate. Oare, sunt ele ale sufletului, sau sunt oglindirea programelor de viață ce ne-au fost instalate încă din viața intrauterină?
Sufletul este acea parte de Dumnezeu cu care venim înzestrați. Este acel Duh Sfânt (sau cum vrei tu să îi spui, indiferent de religia ta) care ne animă toată viața și care, atunci când pleacă, determină moartea corpului fizic.
Dacă Sufletul este partea divină din noi, înseamnă că avem în noi toată informația pe care o are Dumnezeu. Și totuși, pentru foarte mulți, această afirmație poate părea blasfemie sau lipsă de smerenie.
Indiferent de credințele care ne animă, un lucru este cert: Sufletul, parte de Dumnezeu, este baza, matricea originală, pe care se construiește „haina” lui în această lume, corpul fizic.Cu cât informația divină, sufletul, este mai nealterată, cu atât trupul este mai sănătos și mai viguros.Cu cât acoperim sufletul cu programe și atașamente egotice, cu atât corpul devine mai slăbit, mai bolnav.
Sufletul în manifestare pură înseamnă Iubire, bucurie, sănătate și tinerețe. Omul îmbătrânește nu din cauza vârstei, ci din cauza credințelor și a fricilor din ce în ce mai multe și mai gele care acoperă opera originală, Dumnezeu.
Din când în când, de-a lungul vieții, sufletul trimite mesaje și încearcă să se elibereze de închisoarea în care l-au pus ego și orgoliul. Atunci pierdem oameni sau lucruri materiale de care ne-am atașat atât de mult încât i-am transformat în dumnezei.Și ce se întâmplă când ne „închinăm” la alt dumnezeu decât la Dumnezeu? Pierdem tot, pentru că nu mai suntem în realitatea divină, ci în matricea iluziei. Matrix.
În acea matrice, lumea e populată de oameni plini de frici, de ură, ranchiună, de indivizi care profită de pe urma lor dându-se salvatori. În acea matrice, oamenii își înmânează de bună voie puterea cu care s-au născut și ajung să ignore semnalele sufletului, ale divinului, acceptând ca viața să le fie rescrisă de oamenii-dumnezei falși în care cred mai mult.Ce se întâmplă, deci? Informația originală, sufletul, este „virusată” de și cu programele oamenilor-substit al unui dumnezeu.
Dar Sufletul, informația primordială, divinitatea, nu pot fi virusate și nu pot fi rescrise de om.Și atunci ce sau cine suferă și are traumă? Acea parte falsă creată de om: ego-ul în iluzie.
Sufletul nu suferă. E parte de Dumnezeu: El știe tot (este omniscient), poate tot (este omnipotent) și este peste tot, nu doar într-un singur loc (este omniprezent).Oricât ar fi de acoperit de programe limitative, de fals și de iluzie, El tot iese la suprafață și scoate la iveală „virușii” de program care încearcă să nege divinitatea.
Adevărul, Dumnezeu, va ieși la suprafață crăpând straturile de fals; iar când asta se va întâmpla, este ca și cum toți cei care au crezut în altceva vor pierde plasturii minciunii, iar prin rănile supurânde ale ego-ului vor ieși la suprafață „virușii” de program care au încercat să acopere dumnezeirea.
Va fi ca și când lumina divină, originea noastră, Sufletul, Coroana, va scoate și va ține în mâini programele care ne-au virusat credința.


Iar asta, oamenii o vor numi pandemie cu coronavirus.
Dragă om, Sufletul nu suferă; este parte de Dumnezeu.Suferința și trauma sunt ale ego-ului, ale imaginii false pe care ți-ai construit-o și care, acum, se dezintegrează.
Viitorul și sănătatea ta depind de Adevărul pe care le (re)aceepți în viața ta. Nu este suficient să spui că accepți.
Trăim vremuri în care minciuna, în orice formă, este dezintegrată. Dacă nu te schimbi și nu te adaptezi, vei muri apărându-ți iluzia, doar îți negi esența vieții: Dumnezeu.
Alege înțelept.Alege-te!
Binețe, Om Înțelept și asumat!
Edith Kadar Arad, 17 martie 2020


 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/03/sufletul-si-pandemia-de-minciuna.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
02. Despre IERTAREA DE SINE și TRECUTUL PREZENT ÎN TRĂIRE - Jan 28, 2020 10:31:00 PM


Primesc frecvent mesaje, comentarii sau întrebări legate de iertarea de sine pentru chestii din trecut.
De obicei cer să mi se scrie sau spună 3 motive pentru care nu merită să se ierte omul pe sine, și ce beneficii are rămânând în suferință.
Și în loc să se gândească la faptul că tot ceea ce îi creează probleme s-a întâmplat demult, și că trăiește și acum acolo, în trecut, mi se trimit răspunsurile la întrebări, ca justificări că nu merită iertarea.
Cel mai des mi se vorbește despre mustrări de conștiință pentru „orori” de genul: „mi-am necăjit părinții în trecut... am mințit în trecut... am trădat încrederea unor oameni apropiați...”, etc., și că ceea ce simt, neiertarea, li se pare corect.
Dragă om care îmi scrii, cu atâtea mustrări de conștiință ești sigur că judecata ta e corectă? Ești sigur că asta e varianta finală? Deci a fi corect înseamnă pentru tine să nu te ierți? Excelent!!! Rămâi acolo!!!
Hai să-ți zic ceva:1.- Cu toții ne-am necăjit părinții. Se numește DIFERENȚĂ ÎNTRE GENERAȚII.Se pare că tu nu vrei să ieși de acolo, din trecut, că încă ești copil, și că vrei să fii vinovat toată viața. Deci nu vrei să te maturizezi. Felicitări!
2.- Cu toții am mințit și am avut mustrări de conștiință pentru asta. Se numește MECANISM DE PROTECȚIE. Nu ești atât de special încât doar tu, numai tu, tu, tu, să faci acel lucru. Se pare că îți place starea, și îți place pedeapsa, penitența. Felicitări!
3.- Cu toții am pierdut încrederea unor persoane dragi. Se numește DIFERENȚĂ DE OPINII, și este absolut normală. Dar, se pare că vrei să rămâi acolo, îți place, altfel ai înțelege că acum e prezentul, și că acelea au fost în trecut. Felicitări că refuzi prezentul!
4.- NU EȘTI ATÂT DE SPECIAL ÎNCÂT TU SĂ FI FĂCUT CELE MAI MARI ORORI DIN UNIVERS!!!!! Îmi pare rău să-ți distrug iluzia.
5.- Chiar crezi că Dumnezeu e supărat pe tine?Dacă răspunsul e DA, în ce Dumnezeu crezi tu?Dacă răspunsul e NU, cine ești tu să nu te ierți, dacă Dumnezeu a făcut-o? Ești mai presus decât El?
6.- Dacă ai citit astea în fugă, fără să le aprofundezi, și răspunsul tău e același ca cele pe care le-ai scris în mesajul trimis, FELICITĂRI! Ai făcut o alegere: ai ales să rămâi în iad.
Să știi că Dumnezeu lucrează prin oameni, dar dacă tu refuzi să auzi, e alegerea ta.
Să ai o viață faină, așa cum ți-ai ales-o!


Edith Kadar Arad, 29 ianuarie 2020
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/01/despre-iertarea-de-sine-si-trecutul.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
03. Despre VINDECARE - Jan 28, 2020 10:27:00 PM



Adevărata vindecare apare doar atunci când tu cauți soluții, și nu aștepți să vină altcineva să ți le aducă mură-n gură.Până ce nu ești dispus să găsești ceea ce simți că te ajută, degeaba afirmi că vrei să (te) vindeci.Când vei fi dispus să renunți la a învinovăți pe oricine în afară de tine, va începe procesul de tămăduire.Nu mai repede. Oricum nu este nimeni de vină. Așa a trebuit să fie pentru a învăța o lecție importantă.
Ceea ce devii pe drumul căutării și găsirii de soluții este, de fapt, vindecarea.Te-ai îmbolnăvit deoarece ai luat o serie de decizii neinspirate.Pentru a te vindeca este nevoie să faci drumul invers, iar asta poate să dureze.Dar fiecare pas făcut, fiecare punct rezolvat te curăță și te purifică, iar tu vei fi altul.Devii altcineva.Iar această devenire se numește vindecare.
Te vindeci când ai renunțat la ce te izola de Dumnezeu, și când te reîntorci la esența ta. Nu mai repede.Și mai trebuie să o și faci, nu doar să spui că tu o faci.
Caută și nu aștepta soluțiile altora.Fiecare răspuns te va schimba și te va elibera de greutatea trecutului.Asta este vindecarea.Iar când tu te vindeci, se vor vindeca și alții, prin puterea exemplului tău.
Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea!


dr. Edith Kadar Arad, 28 ianuarie 2020
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/01/despre-vindecare.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
04. RATAREA DE SINE ESTE O ALEGERE - Jan 27, 2020 8:37:00 PM


Oamenii sunt născuți să fie extraordinari. Ratarea de sine este o alegere personală.
Binețe, dragă Om!
Te invit să povestim despre drumuri în viață, trasee, destinații și alegerile pe care le facem. Dacă vrei. Dacă nu... drum bun în continuare!Nu uita să pornești muzica, pentru a-ți fi alături pe calea cuvintelor și a ideilor.


Sunt oameni meniți să fie extraordinari în viață. 
De fapt, majoritatea au această perspectivă; doar că nu ajung să o întâlnească, prea preocupați să împlinească și să îndeplinească visele altora, sau să își asculte gândurile negative.
Omul nu este menit să fie nefericit, nici să se simtă mizerabil sau să trăiască în stres.Toate acestea sunt alegeri personale.
Dacă ai fi atent la viața și la trăirea ta din fiecare moment, ai vedea că acționezi din instinct, de cele mai multe ori, fără să stai să gândești dacă acel gând este real sau nu. Și pentru că acționezi automat, de fapt reacționezi, ajungi să nu mai trăiești viața, ci să rămâi blocat în momentele care nu ți-au convenit, care ți-au zgândărit cel mai mult orgoliul și ego. 
Imaginează-ți că urci un munte. Poteca te duce spre vârf, iar traseul este foarte clar conturat și marcat; dacă l-ai urma, nu te-ai rătăci. Ai alături de tine diferite persoane care fie îți sunt alături pe aproape tot parcursul drumului, ori vin pe distanțe scurte, și apoi o iau pe alte drumuri.Dar, la un moment dat, cineva face o remarcă și îți spune că nu calci bine, că ar trebui să-ți cari altfel rucsacul, că piatra pe care ai întâlnit-o este un bolovan de netrecut, un obstacol pe care el/ea nu l-a putut trece, și că nici tu nu vei reuși, etc. Ai înțeles.
Ai două variante: fie îți vezi de drumul tău, de traseul bine marcat, fie te oprești la fiecare comentariu/remarcă pe care le crezi sau la fiecare piatră sau obstacol (real sau imaginar) pentru că așa ți-au zis alții, iar tu îi crezi. Și, în loc să urci constant, te oprești în fața fiecărei pietricele și începi să explici și tu altora cât de importantă ar trebui să devină pentru viața lor, la fel cum a devenit pentru a ta.
Cred că ai înțeles parabola: drumul spre vârf este viața ta, colegii de călătorie sunt oamenii vieții tale, iar obstacolele sunt lucrurile pe care ți le spun alții, pe care le crezi pe loc, în loc să crezi în forțele tale proprii.
Așa cum o sămânță pusă în pământ va crește și se va dezvolta ca plantă cu viteza proprie, tot așa este și omul: de la început are trasată în ADN-ul lui informația că trebuie să crească și să se dezvolte. Nicăieri în programul de viață nu este înscrisă vreo stagnare sau oprire în evoluție.
De multe ori întâlnesc oameni cărora le simt și le văd măreția lor, acel vârf de munte unde ar trebui să ajungă. Doar că realitatea este total diferită; oamenii sunt obosiți, s-au dat bătuți, au renunțat la ei și la visele lor. De ce? Deoarece părerea celorlalți a ajuns să fie mai importantă decât traseul propriu.
Am întâlnit persoane care s-au oprit în fața unei pietricele, convinse fiind că era un obstacol de netrecut.

Am întâlnit oameni care au renunțat la vise și la ei înșiși pentru că a devenit mai important să asculte ce spun alții, nu ce simt și știu ei.
Am întâlnit oameni cu un potențial extraordinar, dar pe care și l-au negat sau l-au irosit încercând să împlinească visele și dorințele altora.
Am întâlnit semeni care și-au oprit traseul vieții din cauza unei remarci făcută de altcineva, și care a devenit o sentință, o condamnare definitivă la renunțarea de sine.
Am întâlnit oameni care și-au putut vedea și simți menirea extraordinară, dar care au ales să renunțe doar pentru a rămâne în zona mediocrității comode, a confortului neîmplinirii de sine.
Am întâlnit oameni care s-au poticnit și s-au oprit înaintea pasului decisiv, pentru că nu au avut încredere că dincolo de pasul pe care îl mai aveau de făcut era împlinirea de sine.
Și am întâlnit oameni care au rămas surzi la orice comentariu sau remarcă, și care și-au urmat calea, hotărâți să vadă singuri cum este la vârf. Ei s-au împlinit pe toate planurile deoarece nu i-au auzit pe ceilalți, dar și-au ascultat intuiția și vocea interioară.
Cu toții avem un traseu în viață, iar acesta nu poate duce decât la împlinire, la transformare, la devenire, la vârf. 
Nefericirea, eșecul, nereușita sunt alegeri personale: ai ales să asculți de alții și să consideri fiecare pietricică din drumul tău ca pe un obstacol de netrecut.
Și știi cum am putut recunoaște fiecare aspect despre care ți-am vorbit? Pentru că am fost acolo; am ascultat părerea altora, convinsă că ei sunt mai buni decât mine.Apoi, m-am oprit în fața fiecărei pietricele, considerând-o stâncă de netrecut.Apoi am luat-o pe alte drumuri, ale altora, crezând că sunt mai bune decât al meu. 
M-am înșelat de fiecare dată. M-am trădat de fiecare dată.Cum mi-am dat seama? Eram nefericită, deprimată, agitată și lipsită de valoare în ochii mei.
Apoi am hotărât să merg pe propria-mi cale și să mă conving singură de traseu. Și am descoperit un drum extraordinar, cu perspective frumoase; mai am mult până la vârf, dar ce frumos e urcușul!
Așa am înțeles un mare adevăr: OAMENII SUNT NĂSCUȚI SĂ FIE EXTRAORDINARI; RATAREA DE SINE ESTE O ALEGERE!
 Alege. Alege-te!
Binețe, dragă Om!

P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți articolul citit de mine în materialul acesta de pe canalul meu You Tube.



Edith Kadar Arad, 12 mai 2019 
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/ratarea-de-sine-este-o-alegere.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
05. TRANSFORMAREA, ÎN RITMUL ȘI TIMPUL SĂU - Jan 24, 2020 9:50:00 PM


Toate lucrurile se fac la timpul și în ritmul lor.
Nu poți grăbi ceva, și nu poți sări peste etape ale vieții, doar pentru a bifa vreo victorie demnă de anunțat pe facebook.
Fiecare om își are propriul ritm de creștere și dezvoltare personală, de înțelegere a informațiilor, și de asimilare în viața de zi cu zi. 
Unii pricep teoria mai repede, dar e posibil să treacă mult timp până să aplice și în practică.Alții au nevoie de mai mult timp pentru ca informația să ajungă la ei, dar odată ce acest lucru s-a întâmplat, o vor aplica în practică imediat.
Cu alte cuvinte, ceea ce faci în practică reflectă cât de bine ai înțeles și asimilat teoria. 
Să presupunem că cineva vrea să se descopere pe sine. Ce face? Începe să caute, să citească, să se informeze. Și în loc să lase informația să pătrundă în interiorul lui și să îl schimbe de acolo, începe să facă schimbări în exterior, încercând să îi schimbe pe ceilalți, în loc să se concentreze pe sine. 
De multe ori, în această situație, se activează ego-ul spiritual, care nu are nicio legătură cu adevărata esență a omului, Spiritul.
Când ego este activ, își aduce cu sine „prietenii”: orgoliul, mândria, vanitatea. În acest stadiu, nici nu este importantă creșterea spirituală, cât demonstrația prin declarații peste tot cât de evoluat e omul, și cât de involuați sunt ceilalți. 
Dacă cineva simte nevoia să facă acest lucru, este departe de sine însuși, de esența sa divină; s-a rătăcit.
Viața de zi cu zi reflectă cât de mult și de bine și-a însușit informația despre viață. 
Fericirea sau nefericirea sunt barometrele fidele ale asumării.
Ce este fericirea? Starea de liniște, armonie, iubire și pace care apare în interior pe măsură ce omul lucrează cu el. 
Ce este nefericirea? Lipsa bucuriei, a optimismului, a chefului de viață, și prezența în permanență a încordării, fricii, furiei și rușinii, date de trăirea în exterior, de comparația cu ce sunt sau ce spun ceilalți. 

Un om fericit este cel care își ascultă Sufletul, adevărul lăuntric, și rămâne consecvent trăirii și simțirii de aici, din el însuși.Un om nefericit este cel care ascultă părerea fiecărei persoane întâlnite, și care încearcă să țină cont de tot și de toate, uitând să se asculte pe sine, sau chiar ignorând asta.
Un om fericit este un om împăcat cu sine însuși, mai întâi, și apoi cu toată lumea. Un om nefericit nu se poate împăca cu sine până ce toată lumea nu se împacă cu el (așa crede el).
Un om fericit se iubește pe sine, indiferent de părerea celorlalți, pentru că a înțeles că în el este tot ce are nevoie pentru a fi în pace și iubire, inclusiv Divinitatea.Un om nefericit nu se iubește decât dacă părerea celorlalți îi permite să facă acest lucru. În caz contrar, alege chiar să se autodistrugă, anulând inclusiv Divinul din el. 
Ce face ca un om să fie nefericit? Refuzul de a observa că tot ce se întâmplă e o lecție, și nu o pedeapsă. Oamenii nefericiți văd lucrurile ca pe niște greșeli, erori, și trăiesc în vină, în rușine și în frica de a nu supăra.
Ce face ca un om să fie fericit? Asumarea responsabilității pentru trăirile proprii. Un astfel de om știe că tot ce i se întâmplă este o lecție de învățat, și că dacă azi nu a făcut-o suficient de bine, mâine o va face mai bine, poimâine și mai bine, până ce totul va fi optim pentru viața lui din acel moment. 
Un om nefericit va vâna în permanență perfecțiunea, fără să aibă vreo idee cum arată ea.Un om fericit nu se preocupă de perfecțiunea rezultatului, știind că drumul în viață este optim și perfect pentru el.
Dacă ar înțelege că a venit aici pentru a-și desăvârși creșterea și dezvoltarea înscrisă în codul genetic, omul ar trăi în liniște, pace și armonie cu el însuși.
Iar atunci când fiecare persoană ar fi în armonie cu sine însăși, între oameni ar fi armonie, pace, înțelegere. 
Ceea ce este înăuntru, va fi și afară. De aceea, schimbarea trebuie să înceapă dinăuntrul fiecăruia. În fond, nu poți cere pace în lume dacă în tine este un război continuu. Nu poți cere celorlalți să fie într-un fel, dacă consideri că tu nu trebuie să te schimbi, doar ceilalți. 
Fericirea este rezultatul trăirii în ritmul propriu, al înțelegerii mesajelor Universului, și al acceptării lor. 
Până ce nu ai înțeles corect informația, vei avea viața rezultată din ce și cât vrei să accepți. 
De exemplu, nu este suficient să cunoști alfabetul pentru a putea să scrii ceva sau să citești. E nevoie să înveți să compui cuvinte, apoi să formulezi propoziții, fraze. Poți să crezi că stăpânești arta comunicării, dar dacă nu vei scrie sau vorbi corect, nu vei fi înțeles decât de cei care sunt la același nivel cu tine. 

La fel se întâmplă și în viață: ai ceea ce ai în funcție de cât de bine ai înțeles mesajele pentru tine, și nu pentru ceilalți. 
Ești mulțumit? Du-te mai departe.Nu ești mulțumit? Oprește-te și întoarce-te către tine; altfel te rătăcești pe drumul altora. 
Nu te grăbi. Nu ești în competiție cu nimeni; nici măcar cu tine. Ești pe un drum al descoperirii de sine. De ce ar conta să ajungi cât mai repede, dacă nu ai văzut și înțeles nimic din călătoria ta? Cu cine te întreci? Cu cei ca tine? Dar contează? Ești mai fericit(ă) dacă constați că alții sunt mai înapoiați? Ești sigur(ă) că asta înseamnă că tu ești altfel decât ei? 
Toate lucrurile se fac la timpul și în ritmul lor.
Nu poți grăbi ceva, și nu poți sări peste etape ale vieții, doar pentru a bifa vreo victorie demnă de anunțaț pe facebook.
Dacă ești fericit, ești pe calea ta, și toate ușile ți se vor deschide fără niciun efort.Dacă ești nefericit, te-ai rătăcit. Întoarce-te, și lasă-ți orgoliul la o parte; altfel te vei îmbolnăvi. 
Nu trebuie să mă crezi. Încearcă.Ce ai de pierdut? Orgoliul? Vreo boală? Timpul? Viața?
Încearcă, și vezi. Alege fericirea. Alege-te pe tine. 
Binețe, Om asumat!

P.S. Dacă nu ai timp să citești articolul, te invit să îl asculți lecturat de mine.


Edith KadarArad, 28 mai 2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/05/transformarea-in-ritmul-si-timpul-sau.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

06. VIAȚA ÎN RELAȚIILE TOXICE - Jan 19, 2020 7:23:00 PM
 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 
 *     *     *     *     *     *     * 


O relație este toxică atunci când te otrăvește, îți blochează trăirea de frumos, simțirea de iubire și existența în liniște.
O relație este toxică atunci când nimic nu merge bine, nimic nu curge nestingherit, totul e forțat, și e nevoie de nenumărate reconfigurări ale traseului vieții.
Atunci când consumi un aliment toxic, corpul face tot posibilul să îl elimine, și dă simptomele de toxiinfecție și/sau de otrăvire. Până la o anumită doză, organismul poate face față, dar la doze mari poate intra în colaps și să moară.
Când otrava e consumată în doze mici, dar timp îndelungat, corpul se obișnuiește cu răul, și nu-l mai observă; nu mai observă că ceva nu este în regulă, deoarece s-a obișnuit cu starea.
La fel se întâmplă cu relațiile toxice.Omul toxic este cel care te blochează, te împiedică să crești, să reușești, să te împlinești. Alături de un om toxic, totul este o luptă, în jur sunt doar piedici, nimic nu este lin, ușor sau natural.
Un om toxic nu te lasă să îți vezi calitățile, ci ți le va anula, sugerându-ți că nu poți, că nu știi, că nu ești în stare; indiferent cât de mult te străduiești, nu vei primi vreo încurajare sau vreun cuvânt pozitiv.
Indiferent că îi întâlnim în viața personală (familie, prieteni), sau în cea profesională (șefi, colegi), oamenii toxici au un rol foarte important în viața noastră: acela de a ne oglindi nesiguranțele, fricile, angoasele, temerile de orice fel.
Putem avea două tipuri de reacție când avem de-a face cu oamenii toxici: 1.- să le dăm crezare că nu suntem buni de ceva, și să ne lăsăm călcați în picioare de ei. Asta ne va duce la boli grave și la moarte timpurie.2.- să înțelegem că ei sunt doar oglinzile limitărilor noastre. Cu cât vom spune sau vom crede despre noi că nu putem, că nu suntem în stare, cu atât vom atrage oameni care să amplifice trăirile noastre negative.

Noi îi numim oameni toxici. Dar ei vin și doar deschid robinetul otrăvii pe care deja o avem, crezându-ne imperfecți.
Omule, poți alege să-ți plângi de milă și să devii o victimă a vieții care te trăiește (că tu nu o trăiești). Otrava este deja în tine, pentru că te crezi mai puțin decât ești. Oamenii pe care îi întâlnești îți apasă, doar, butoanele care îți eliberează toxinele din trăirea ta.
Adevărata otravă sunt emoțiile tale, nu oamenii; ei doar ți le arată, ți le eliberează.
Nimeni nu te poate răni și nu îți poate face ceva rău dacă tu nu îi permiți. Un om are efect asupra ta doar dacă tu ai așteptări de la el.
Repet: UN OM POATE AVEA EFECT NEGATIV ASUPRA TA DOAR DACĂ TU AI AȘTEPTĂRI DE LA EL!
Cel mai simplu este să dai vina pe ceilalți, să arăți cu degetul spre oricine altcineva în afară de tine.
Cel mai greu este să te detoxifici: să vezi ce „buton” ți-a activat omul toxic, să accepți că ai acea problemă, și să o rezolvi. TU, nu altcineva!În fond, de aceea te-ai intoxicat, că ai cedat frâiele vieții tale în mâinile celorlalți.
OMUL TOXIC OGLINDEȘTE RELAȚIA TOXICĂ PE CARE O AI TU CU TINE, CU CREDINȚELE TALE, CU ESENȚA TA DIVINĂ.
Relația toxică. Pentru atunci când ai uitat de tine, ai uitat că ești esență divină!
Binețe, OM asumat!

P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți articolul citit în acest material de pe YouTube.



dr. Edith Kadar Arad, 08 februarie 2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/02/viata-in-relatiile-toxice.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
07. OMUL ȘI ALE LUI CLIȘEE VERBALE - Jan 18, 2020 12:41:00 PM


Foto: Katerine Katerine (Ecaterina Vasile, Brăila)
A spune într-una „dacă ar fi atât de simplu”, sau „ușor de spus în teorie, dar greu de aplicat în practică...” nu te ajută, din contră, te blochează și mai mult.
De unde știi toate acestea dacă nici măcar nu ai încercat? Nu poți spune că e greu să înoți, sau să conduci o mașină dacă nici nu îți trece prin minte să și practici.
Pentru a trece de la teorie la practică e nevoie, mai întâi, să vrei cu adevărat să o faci, nu doar să spui că vrei să o faci, dar... (și urmează înșiruirea justificărilor).Altfel, rămâi în filmul din capul tău, acela în care doar altcineva poate, pentru altul e ușor, dar nu pentru tine.
Când derulezi la nesfârșit scenarii apocaliptice în capul tău, vei ajunge să crezi că așa este și realitatea.Vei ajunge să îți crezi gândurile ca fiind reale. 
Doar că, vezi tu, gândurile sunt gânduri, iar acțiunea, fapta, e cu totul altceva.
În mintea ta totul este greu, anevoios, plin de capcane, și nici nu-ți trece prin cap că realitatea e total diferită, doar să faci ceva, orice altceva decât doar să gândești.
„Dacă ar fi atât de simplu...”De unde știi că nu e simplu? Pentru că ți-au spus-o alții care, la rândul lor, nu au încercat nimic?De ce crezi că totul trebuie să fie complicat?Și dacă totul e complicat în teorie, de ce n-ar putea fi simplu în practică?
„Ușor de spus...”, sau consacratul „ție ți-e ușor să vorbești...”Să știi că nu toți îți vorbesc din teorie; s-ar putea să întâlnești și oameni care trec la practică și observă că nu e chiar atât de greu cum au gândit.
Până una-alta nu faci nimic din frică. E teama de a nu greși, de a nu eșua, de a nu te face de râs, de a nu (te) dezamăgi, etc.
Imaginează-ți că refuzi să faci orice din cauza acestor frici. Nu vei evolua, vei rămâne exact acolo, în locul pustiu al temerilor, și te vei blinda de clișee verbale ce vor fi ca un scut, gen: „pe mine să mă lași în pace, nu am chef să ies din comoditatea mea, mai vreau aici, unde e călduț. Ia de-aci un „ce știi tu...”, sau un „ușor de spus...”; și un bonus de ”dacă ar fi atât de simplu...”.
Dragă om al clișeelor teoretice, te rog să te gândești la un lucru: CINE EȘTI TU FĂRĂ SUFERINȚA TA? CINE AI FI TU FĂRĂ PLÂNGEREA TA DE MILĂ? CINE AI FI DACĂ NU AI MAI FI VICTIMĂ A VIEȚII ȘI A OAMENILOR?

Marianne Williamson a spus că „Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvaţi, ci faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare.”
Depinde doar de tine dacă alegi frica de a străluci, ca nu cumva lumina ta să-i deranjeze - Doamne ferește! - pe alții care dorm încă, sau bucuria de a sta în lumina asumării practicii.
„Și eu cum să fac asta” e un alt clișeu care arată că nu ai de gând să faci ceva, ci vrei să auzi păreri pe care să le combați cu: „nu!...nu-i așa!... la mine nu merge asta...” și finalizate apoteotic cu „ce știi tu?!... nimeni nu a suferit ca mine!...”. CLIȘEE VERBALE.

E posibil ca tu, cel care îți asumi propria viață și îți rezolvi problemele să crezi că acest articol e o exagerare, o ficțiune, și să fii convins că toți transformă teoria în practică le fel de ușor ca tine. Crede-mă, nu e nicio exagerare în cele scrise. Ceea ce pentru tine e simplu, pentru alții e foarte complicat și greu.

Cât te privește pe tine, om al clișeelor-scuze, s-ar putea ca orice sugestie practică, orice material cu soluții, orice cuvânt de îndrumare să fie considerat de tine un... clișeu pe care nu îl auzi pentru că... aștepți să facă altcineva în locul tău; aștepți pilula magică.
Dragă om, calea spre tine este anevoioasă, dar e grea doar pentru ego. Rezistența pe care o simți nu e a sufletului, ci a orgoliului și vanității tale.
Ca să treci de la teorie la practică e nevoie să vrei cu adevărat, nu doar să afirmi la nesfârșit că vrei, iar apoi să servești oricui clișeele tale verbale.
Până ce nu vei căuta, nu poți găsi nimic.Iar până ce nu știi ce să cauți, vei rămâne în nemișcare și în starea de victimă, plângându-te că oamenii ca mine nu te ajută, ci îți vorbesc urât.
Atât timp cât ți-e bine acolo, în suferință, vei avea pretenția ca ea, suferința, partenera vieții tale, să fie respectată de ceilalți. Vei vrea ca toți să-ți vorbească frumos, să te mângâie, doar suferi, nu-i așa?!
Doar că, vezi tu, mai sunt oameni care au trecut pe acolo, care au făcut exact ca și tine, și care au primit șuturi dure când tot ce au vrut era ca alții să le plângă de milă. Au fost și ei măreți în rolul de victimă.Sunt oamenii care s-au trezit aruncați de viață în mijlocul apelor învolburate, și nu au mai avut timp și energie să mai întrebe în dreapta și-n stânga ce să mai facă, sau să se plângă. Sunt oamenii care și-au păstrat bruma de energie pentru a găsi singuri soluții, și a le aplica în practică.
Sunt supraviețuitorii propriului iad, cei care au rezistat demonilor, și chiar au făcut pace cu ei.
Sunt oameni care au făcut drumul de la Iad la Rai, și cunosc toate capcanele ego-ului, mândriei și falei suferinței.
Acești oameni nu te vor menaja, nu pentru că sunt insensibili, ci pentru că știu prin ceea ce treci, și știu că plânsul de milă nu ajută. 
Ei sunt oamenii care te vor enerva, la început, pentru că nu îți respectă trufia suferinței. EI SUNT OAMENII CARE TE POT AJUTA!Cum? Prin exemplul lor.
Dar până ce nu ești pregătit(ă) să ieși din „coconul” suferinței, până ce nu ești suficient de puternic(ă) să cauți si să găsești singur(ă) răspunsuri, vei sta acolo și vei arăta cu degetul spre toți cei care nu te respectă.
Doar că, vezi tu, rămânând în mocirlă, este cel mai clar semn că tu nu te respecți pe tine, de aceea cauți respectul și îl aștepți de la alții.
Dragă om, nu ești singurul care suferă, iar suferința ta nu te face atât de special încât toți oamenii să-ți cânte-n strună, să fie atenți doar la tine, să se neglijeze pe ei pentru a-ți spune clișee gen: „săracul de tine!... tu nu ai nicio vină... oamenii sunt răi... Dumnezeu te-a bătut...”, etc.
Doar când te saturi de suferință și de lamentări, vei căuta. Iar atunci te vei găsi pe tine, și vei deveni OM care își asumă responsabilitatea pentru ce este, ce face și ce simte. Nu mai repede. 
Restul sunt clișee. Ieftine.
Crede-mă, am fost pe acolo. Iar dacă eu am putut, cine ești tu să (zici că) nu poți?!
Binețe, Om asumat!

P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți lectura acestui text în materialul de mai jos, realizat cu ajutorul neprețuit al fiului meu, Yannis.


Edith KadarArad, 18 august 2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/08/omul-si-ale-lui-clisee-verbale.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
08. OMUL, OGLINDA TA ADEVĂRATĂ - Jan 14, 2020 6:00:00 AM


Nu poți fi pe placul tuturor, sper că ești conștient de asta. Adică, cu adevărat conștient, nu doar să spui că ești.
Adică, dacă cineva te contestă - prin vorbe spuse sau scrise - să nu ai nicio reacție, ci cel mult să (îți) spui „ok, mulțumesc”.

Da, știu că din gură suntem cu toții indiferenți față de gura lumii. Avem și texte frumoase și pompoase gen „gura lumii slobodă”, sau „nu mă interesează ce spun alții despre mine”, și asta până ce alții spun ceva, și te trezești cu adrenalina-n gât.

Dacă ar fi după noi, cu toții ar trebui să ne placă și să aibă doar păreri la superlativ despre noi. De ce? Pentru că... așa vrem, așa ni se pare normal. Nu contează că noi nu facem la fel. Credem că ni se cuvine ca noi să putem judeca și atenționa oamenii, dar ei trebuie să ne laude, musai.

Sigur știi povestea lui Albă ca Zăpada. Amintește-ți de mama vitregă, care era o frumusețe, dar care se transforma într-o babă-cloanță-cotoroanță atunci când încerca să o distrugă pe Alba fată frumoasă. De ce? Pentru că oglinda îi spunea că există cineva mai frumos decât ea.

Dincolo de basmul cunoscut, observă, rogu-te, simbolurile: „tot ce nu-mi place reflectat de oglindă, trebuie să distrug!”.

Așa se întâmplă și în viața noastră de zi cu zi: avem tendința să distrugem și să contestăm tot ce nu ne place că vedem în oglinzi.
Doar că acum oglinzile „fermecate” care ne spun adevărul sunt oamenii pe care îi întâlnim.

Tot ce contești la mine este nerezolvat la tine.
Tot ce contest la tine este negat și nerecunoscut la mine.
Știi deja asta. În teorie, că în practică....

De ce ne uităm, la propriu, în oglinda de acasă? Să retușăm și să aranjăm ceea ce (credem că) nu este în regulă în imaginea noastră exterioară.


Bine, bine, dar cum ne „aranjăm” imaginea interioară?
Prin oamenii pe care îi întâlnim și care ne țin oglinda a ceea ce refuzăm să vedem și să rezolvăm la noi.

Ce avem de rezolvat și de ce refuzăm să vedem? Dar, mai ales, de ce avem nevoie de oglinzi, dacă suntem atât de convinși că suntem perfecți și fără de prihană?

Păi, avem de înfruntat ADEVĂRUL și nu imaginea falsă pe care încercăm să o compunem și să ne-o apărăm.
De ce facem asta? Datorită programelor primite în copilărie, și a celor moștenite de la părinți, bunici, și alte rude.
Ce programe? Alea cu „nu e voie”, „nu e frumos”, „să nu superi pe cineva”, „să nu mă faci de râs”, „stai cuminte”, etc.

Când în copilărie ni se spune că altcineva este mai bun și mai cuminte decât noi, ne creăm un „program” de „voi face totul ca EU să devin cel/cea mai bun(ă) și mai cuminte; nu contează la ce vârstă, dar așa voi deveni!”

Din acel moment, tot ce considerăm că nu este „bun” și „cuminte” va fi contestat de noi, va fi înfierat, judecat, condamnat și comentat.

Vom încerca să fim perfecți, așa cum am înțeles noi perfecțiunea; adică prin filtrul traumei negate din trecut.
Ne vom direcționa energia spre ceea ce credem noi că este frumos și bine: ne vom aranja, vom lua un aer de nonșalanță și ne vom atârna de buze un zâmbet fals, menit să distragă atenția de la adevăr.

Și totuși, de ce avem nevoie de oameni-oglinzi, dacă lucrurile ar fi așa cum susținem sus și tare?
Pentru că imaginea exterioară este doar stratul de miere care acoperă rahatul nerezolvat și care sufocă sufletul, ADEVĂRUL.

Dacă lucrurile ar fi cu adevărat procesate, înțelese și rezolvate, am fi în liniște și pace, și nu am mai simți nevoia să căutăm oglinzi în ceilalți oameni.
Când rahatul e curățat, rămâne doar mierea, și nu mai are rost să spargem oglinzile care nu ne plac.

Când ne-am acceptat și înțeles traumele, oglinzile noastre, oamenii, se vor rări și vor dispărea până la urmă.

Dar dacă vom întâlni persoane care ne zgândăre și puțin-puțin, mai avem încă de lucrat cu noi.

Și noi suntem oglinzi pentru alții. De aceea, nu putem fi pe placul tuturor, sper că ai înțeles asta.

Important este ca ție să-ți placă toți oamenii. Și nu doar să spui asta, ci să și simți, altfel te minți.
Asta înseamnă că ai lucrat cu tine, ai acceptat tot ce ai încercat să ascunzi, și te-ai eliberat.

Omule, ADEVĂRUL este ceea ce e în interior, nu ce încerci să convingi în exterior.

Cei mai buni profesori nu sunt cei care laudă, ci cei care te contestă, pentru că te ajută să îți vezi adevărata imagine în oglindă. Accept-o și du-te mai departe în viață; te așteaptă noi provocări.

„Oglindă oglinjoară, cine e cel mai sincer și asumat cu sine?”

Binețe și mulțumire multă, Omule, oglindă a mea!



Edith Kadar 
Arad, 30 noiembrie 2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/11/omul-oglinda-ta-adevarata.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
09. RUTINA și SCHIMBAREA DE SINE - Jan 12, 2020 9:34:00 AM



Pe măsură ce te trezești și lași schimbarea să-și facă treaba în viața ta iar tu nu te mai opui Universului, vei observa că fiecare zi e alta, fiecare moment e diferit. 
Nimic nu va mai fi la fel ca ieri: nici întâmplările, nici viața, nici oamenii, nici ceea ce simți; nici măcar tu nu mai ești același.
Pentru că trezirea înseamnă să vezi același lucru altfel, din alt unghi, și să îți dai voie să vezi totul și din altă perspectivă.
Rutina nu este adusă în viață pentru că omul face același lucru. Dacă stai să te gândești, celulele tale se reînnoiesc în fiecare secundă, deci nu mai ai aceeași compoziție, deci nu mai ești același, și nu mai poți face același lucru. 
De aceea îți spun că rutina nu este dată de urmarea acelorlași pași. 
Rutina este dată de aceeași perspectivă, aceleași șabloane de gândire, aceleași concepții vechi, prăfuite de la care ai pretenția să îți aducă schimbarea, fericirea, pacea și pozitivul în viață. 
Nu ceea ce faci este o rutină, ci faptul că nu vrei să schimbi gândirea e rutina. 
Tu vrei ca aceleași idei, care te-au adus aici, în acest blocaj, să te salveze. Nu se poate! Este ca și când te arunci în apă și aștepți ca apa să te mențină la suprafață și să își adapteze valurile după tine, chiparosule!
Atât timp cât nu dai drumul la vechi, și ai pretenția ca alții să se schimbe, nu tu, vei rămâne înțepenit în suferință, încrâncenare, boală și negativitate.
Doar atunci când te saturi de rutina gândirii tale, de rugina ei, și nu te vei mai opune noului, se va schimba ceva la tine. 
Și știi cum îți dai seama? Pentru că vei vedea situații și oameni care altă dată ți-ar fi stârnit reacții puternice, dar care acum nu mai au efect asupra ta. Și îți vei da seama că, pe zi ce trece, nu mai lupți, ci lași să vină ceea ce e menit, nu te mai opui, cauți să înțelegi de ce ți s-a întâmplat un lucru și nu altul. 
Iar asta înseamnă că ți-ai dat voie să experimentezi aceleași lucruri din mai multe perspective, și asta îți lărgește orizontul în permanență.
Îți mai dai seama că ai crescut și că te-ai schimbat atunci când observi că alții fac ceea ce ai făcut tu mai demult, dar nu mai vrei să-i corectezi, să-i îndrumi, ci zâmbești cu bucurie, în sinea ta, știind că și ei sunt pe drumul cel bun; doar că fiecare își are propriul ritm.
Știi că te-ai schimbat atunci când asculți și vezi totul ca observator și nu ca un judecător. 
Asculți ce îți spune lumea, și ȘTII că ți se vorbește de la nivelul la care e omul. Mai sus, mai jos, mult, puțin, nu are importanță, ți se vorbește de unde este el acum. Cât ai simțit nevoia să răspunzi, erai la același nivel. Când ești observator (pe bune, nu doar așa, din gură), știi că ai mai depășit un obstacol
Știi că te-ai schimbat atunci când nu te mai concentrezi pe problemă, ci găsești soluții, indiferent cât de greu ți-ar fi.


Știi că ești schimbat atunci când poți vedea frumosul din lume, nu doar urâtul.
Știi că te-ai schimbat atunci când începi să taci, să nu mai spui vorbe goale doar ca să umpli liniștea care te sperie.
Când cauți singurătatea și tăcerea pentru a te auzi pe tine, și nu pe alții, să știi că te-ai schimbat.
Când ai grijă de tine, în primul rând, și nu pui pe altcineva înaintea ta, să știi că te-ai schimbat.
Atunci când liniștea ta devine mai importantă și mai plăcută decât gălăgia exterioară, nu numai că te-ai schimbat, dar ai început să iubești: să TE iubești.
Iar când îți dai seama că te-ai schimbat, înțelegi că, de fapt, nu te mai opui energiei Universului, nu mai încerci să protestezi și să te împotrivești ca un fir de nisip în fața uraganului. Ci te-ai aliniat curgerii normale a vieții, ai reintrat în matca Sinelui tău divin. 
Iar aici nu mai e demult rutina cu rugina ei. E schimbare. E viață. E Iubire. E Dumnezeu!
Nu trebuie să mă crezi. Încearcă, ce ai de pierdut? 
Rutină sau schimbare de sine? 
Binețe, Om curajos!

P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să urmărești materialul în care lecturez eu articolul. Mulțumesc. 


Edith Kadar​
Arad, 20 august 2019


 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/08/rutina-si-schimbarea-de-sine.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
10. STAGNAREA TE FACE „SPECIAL” ȘI „UNIC” - Jan 10, 2020 10:17:00 PM



"De ce ne este frică?", "de ce nu putem face...?, "de ce e atât de greu?", "de ce alții, și nu eu?..."Acestea sunt doar câteva dintre întrebările puse repetitiv la materiale despre trezirea și dezvoltarea spirituală. 
Nu ar fi nicio problemă să pui întrebări, acestea sunt binevenite. Doar că acest tip de întrebări sunt mai mult un scut, o declarație de genul "eu nu pot, e greu"..., "vreau scurtătură...", "dă-mi soluția rapidă, care să aibă efect instant, că nu am tip și chef pentru lucrul cu mine, am altele mai bune de făcut, cum ar fi să muncesc pentru bani și să lupt, doar viața e o luptă!...".
Nicio problemă nu vine fără soluție, ar fi bine sa nu uiti asta. Dacă viața îți aduce ceva în cale, o situație sau ceva care te sperie, să știi că rezolvarea e acolo, în fața ochilor.Problema adevărată este că oamenii nu sunt obișnuiți să își rezolve singuri problemele, ci așteaptă să vină vreun salvator care să facă în locul lor totul. 
Imaginează-ți că vezi un șoricel mic. Și în loc să îți vezi mai departe de drum, să îl lași pe el să își vadă de drum, sau, în loc să îți păstrezi calmul si să il ajuți să iasă din acel loc, te apuci să urli că din gură de șarpe, de parcă ar fi un urs mare sau un crocodil. Nici măcar nu stai sa realizezi diferența de mărime, și strigi ca un om condamnat la o mușcătură mortală. De șoricel. Si în loc să faci ceva, țipi să vină cineva să te salveze de monstrul abia vizibil.Apariția șoricelului are și rezolvarea: pleci, îți vezi de drum și îl lași să plece (ce ar putea să îți facă?), sau îl saluți și îl ajuți să plece (dacă nivelul de conștiință e un mic mai... sus). În fond, nu așa ai reacționa dacă ai găsi, în același loc, o pisicuță sau un cățel; chiar dacă te-ar mușca (și sunt mai mari ca șoriceii),  ar fi drăguți. Și totuși, în cazul micului șoarece, strigi după ajutor, în loc să rezolvi singur problema, deși ai toate calitățile să o faci.

Eh, la fel e și cu "monstrul" trezirii și lucratului cu sine, de unul singur. De ce să o faci, când poate veni altcineva să o facă în locul tău, iar tu îți poți vedea de viața ta călduță?!Ce tot scriu unii și alții că rezolvarea e în tine, că dezvoltarea personală înseamnă evoluție, înseamnă viață, iar rămânerea în suferință înseamnă boală și moarte? Să vină cineva, să facă ceva, că tu nu ai nicio vină; tu ai fost bine-mersi până când a dat boala nemiloasă peste tine, sau ai fost trădat sau/și părăsit. Tu nu ai facut nimic rău, alții au făcut. Nu ai timp și chef să te asumi, să îți sufleci mânecile și să începi să lucrezi la tine. E mai important să întreții starea de victimă,  doar-doar o veni vreun salvator.Și toate astea sunt pentru că refuzi să înțelegi că nimeni nu îți poate face ceva fără aprobarea ta. ESTE VIAȚA TA!
Până și la acest articol vor fi comentarii (scrise, cu alte persoane sau gândite) de genul: "si cum să fac asta?...", "ție ți-e ușor să vorbești...", și, preferatul meu "la mine nu merge asta..."
Toate acestea pentru că omul are nevoie să se simtă special. Iar dacă nu poate fi special prin trezire și evoluție, prin descoperirea de sine moment cu moment, măcar să fie special în suferință, în boală și în a nu face nimic. Starea de victimă creează o aură de "special" în jur, și țese o poveste pe care nu o are nimeni, doar el. E unic!
Ce nu realizează omul este că energia pe care o investește în a rămâne acolo, în problemă și a fi victimă este aceeași energie care îl poate scoate din problemă, si îl ajută să crească  și să evolueze. 
Alegeri. Totul este o alegere: să stagnezi sau să evoluezi, să te plângi sau să rezolvi în tăcere, să îți irosești energia în starea de victimă sau să o investești în creșterea și evoluția personală.
Stagnare sau dezvoltare?„Special” în suferință și „unic” ca victimă, sau unic asumat și special responsabil?
 Alegeri. 
Alege înțelepciunea. Alege-te!
Binețe, Om asumat! 
P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți materialul citit de mine, pe YouTube



Edith Kadar Arad, 10 ianuarie 2020
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/01/stagnarea-te-face-special-si-unic.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
11. ILUZIA, „REALITATEA” ÎN CARE TRĂIEȘTI - Jan 7, 2020 9:40:00 PM



Cum poți să le vorbești oamenilor despre iluzie, atât timp cât ei se află acolo, în bula ei?

Imaginează-ți că locuiești într-o casă. Te-ai obișnuit deja cu ea, și ți se pare comună, banală; doar e a ta. Te simți confortabil în ea, dar nu mai vezi specialul de la început; cumva, noutatea și-a pierdut valoarea.
Și atunci, va veni cineva din exterior și va începe să îți spună despre casa ta: că are nevoie de reparații, de zugrăveală, de renovare totală, interioară și exterioară. Dar tu te simți bine, ți-e bine, cum îndrăznește cineva să vină să îți spună cum este casa ta și ce să faci cu ea?! Doar știi mai bine!
Și în loc să faci un pas în spate, să te detașezi de orgoliul care te menține în iluzie, să vezi dacă nu cumva cei din exterior au dreptate, alegi să fii bățos, revoltat de obrăznicia îndrăzneților, și chiar să rupi legătura cu cei care îți zgârie imaginea pe care tu ți-o aperi în minte; aceea a casei perfecte, uitând că ea nu mai e demult nouă și aranjată. Îți aperi iluzia.

La fel se întâmplă și cu viața omului: el rămâne în perioada în care a fost bine, și se iluzionează că totul e neschimbat, că nu e nevoie de nicio ajustare, de nicio adaptare la nou. De multe ori nu mai face niciun pas în spate pentru a privi obiectiv „casa”, adică viața sa, ci merge mai departe dintr-un soi de automatism. Și uite așa, rămâne în aceleași concepții, și refuză să se adapteze la nou, spunând că cine-l iubește să-l iubească așa cum e, și că dacă vor schimbare, n-au decât să se schimbe ceilalți. ILUZIA.
Iar dacă vine cineva din exterior să-i spună că i-s cam învechite principiile și că i-ar prinde bine o reconfigurare de traseu, să vezi atunci dezlănțuire de orgoliu! Atacă în dreapta și-n stânga pe toți cei care (crede el că) atentează la comoditatea lui, îi bălăcărește, îi bârfește. Iar dacă e vreun prieten apropiat, ar fi în stare să-l trădeze, să-l vândă altora, doar pentru a abate atenția în altă parte, nu cumva să mai vadă și alții vechitura lui de gândire. ILUZIA.

Iluzia este ca o carapace care împiedică lumina și adevărul să pătrundă.
Iluzia este minciuna călduță preferată în locul adevărului incomod.
Iluzia este iadul ales în locul raiului reprezentat de adevăr, lumină, asumare și iubire.

Iluzia te face să crezi că le ai pe toate, că poți să te schimbi oricând vrei și nu când vor ceilalți, și totuși nu o faci.
Iluzia este să nu înțelegi că ceilalți sunt doar voci ale Universului, ale divinului din tine, care vor să te avertizeze că e timpul să schimbi ceva la viața ta.

Iluzia este să crezi că ceea ce e bine, de fapt, pentru tine ți-ar face rău, în timp ce lucruri sau situații dăunătoare în timp, să crezi că sunt perfecte pentru tine.

Iluzia este să crezi că îl iubești pe Dumnezeu, să te lauzi cu credincioșia ta, în timp ce urăști oamenii, îi bârfești, îi denigrezi în permanență, le cauți cusururi, uitând că Dumnezeu este în fiecare om.

Iluzia este să crezi că deja le știi pe toate și că nu mai ai nevoie de nicio informație, că nimeni nu poate ști mai bine decât tine cum stau lucrurile în lume și-n viață.

Iluzia este să susții că îți iubești aproapele în timp ce te denigrezi pe tine, vorbești urât despre tine, și consideri că tu nu ești important, doar ceilalți.

ILUZIE.



Iluzia este când vorbești mult, în teorie, despre iubirea necondiționată, în timp ce în practică pui condiții non stop oricui, inclusiv copilului tău; „te iubesc dacă....”, sau „te iubesc pentru că...”

Iluzia este atunci când una spui și alt faci; atunci când le ceri celorlalți să fie și să se comporte într-un anumit fel, în timp ce tu nu ții cont de indicațiile tale.

Iluzia este atunci când ascunzi adevăruri despre tine doar pentru ca ceilalți să te placă. Când spui despre tine doar părți (pe care le consideri) pozitive, sperând ca adevărul să nu iasă niciodată la suprafață.

Iluzia este atunci când faci un lucru, deși instinctul te avertizează să nu o faci; și totuși, speri că totul se va rezolva pe parcurs, „cu timpul”. De exemplu, te căsătorești, deși simți că nu e bine, că nu e persoana potrivită pentru tine, și speri că vei reuși să schimbi totul, cu timpul: și pe celălalt, și nefericirea în fericire.

Iluzia este atunci când povestești cât de trezit ești, cât de dezvoltat în conștiință ești; atunci când te lauzi într-una, de parcă ți-au murit lăudătorii. Exact atunci, situația este, de fapt, invers: încă dormi bine merci, în timp ce îți lași ego-ul să-ți poarte vocea.

Iluzia este atunci când crezi că trezirea spirituală înseamnă că te lepezi de umanitate și de toate „slăbiciunile” ei.
Iluzia este să crezi că dacă ești spiritual, ești superior celor care încă nu s-au trezit, și că ai dreptul să-i judeci și să-i apostrofezi pentru că nu sunt ca tine, uitând că așa ai fost și tu mai demult.

Iluzia este atunci când afirmi clar ceva despre care nu te-a întrebat nimeni: când le spui tuturor cât de fericit și împlinit ești, despre iubirea pe care o emani în permanență, fără număr și fără de condiții, către toți cei ce-ți intră în raza ta vizuală, atunci când povestești cât de iubitor de oameni și cât de cult și citit ești. Fără să fii întrebat.

Iluzia este atunci când crezi că alții pot mai mult și mai bine doar pentru că așa ți s-a spus.
Iluzia este să crezi că e nevoie să îndeplinești condiții pentru a fi într-un anumit fel: frumos, deștept, împlinit, fericit, trezit.

Iluzia este să crezi că fizicul, exteriorul, este mai important decât ceea ce e în interiorul tău, doar pentru că așa spun „specialiștii”.
Iluzia este să crezi că ai nevoie în permanență de indicații, ai nevoie să ți se spună ce să faci, cum, când și cât să faci pentru a da bine.

ILUZIA.


Iluzia este minciuna în care trăiești pentru că ți-e frică de adevăr; ți-e teamă că nu ai fi demn de iubire dacă te-ai arăta așa cum ești cu adevărat.

Iluzia îți creează o lume artificială, o lume falsă, un loc care nu există în realitate, decât în imaginația ta.

Iluzia te îndepărtează de esența ta, de ceea ce ești cu adevărat, și te face să muncești doar pentru a întreține acea minciună, acea mască. La un moment dat, toată viața ta va fi o mascaradă, iar tu vei uita, încetul cu încetul, cine ești și cât valorezi cu adevărat.

Iar când te îndepărtezi de esența ta, de divinul din tine, te-ai „lepădat” de bine, de lumină, de iubire, de paradis, și te îndrepți către fals, către minciună, ipocrizie și frică, către iad.

Adevărul este Raiul, iar iluzia este iadul.
Adevăr versus iluzie.
Rai versus iad.

Cum poți să le vorbești oamenilor despre iluzie, atât timp cât ei se află acolo, în bula ei? Pentru că nu te vor auzi, nu te vor înțelege. De ce? Pentru că iluzia „vorbește” altă limbă decât adevărul.

Cum se pot trezi oamenii din iluzie dacă nu știu că sunt în iluzie?
Bună întrebare! Asumându-și responsabilitatea pentru ceea ce sunt în acel moment.

Când poți să spui clar „nu-mi mai place de mine așa cum sunt, nu sunt fericit și mă simt blocat”, ai făcut deja un pas către lumină, către adevăr. Rămâi acolo, indiferent ce ți se spune și cât ar încerca cei care te „iubesc” să te atragă înapoi altfel nu te mai acceptă.

Când poți alege ceea ce vrei tu, nu ce vor alții, ai mai făcut un pas important.

Când binele și fericirea ta sunt mai importante decât ale altora, ai mai făcut un mare pas către lumină: ai înțeles că iubirea de sine nu este egoism, ci e starea din care poți avea grijă de tine fără să mai depinzi de alții.

Când vocea ta interioară devine mai importantă decât glasul celor din jur, te-ai regăsit pe tine.

Iar atunci când ai înțeles că cei care te-au părăsit nu ți-au fost prieteni, deoarece te-au condiționat, și că, de fapt, tu nu ai nevoie decât de tine și de divinul din tine, te-ai reconstruit pe tine, te-ai acceptat și îți ești suficient. Nu mai contează că ceilalți încearcă să te readucă acolo unde ai fost, și unde le-ai fost de folos lor și ego-ului lor.

Cu toții trăim în iluzie; așa ne învață societatea, așa ne sunt scrise programele moștenite din familie.
Diferența o face acel moment în care aflăm că mai există și altă variantă la ceea ce credem și trăim. Atunci avem de ales: considerăm noua variantă ca fiind minciună, și continuăm să rămânem în iluzie, în matrix, sau dăm curs curiozității și pornim în explorarea noului.

Alegeri. Asumări. Treziri.
ILUZIE sau ADEVĂR?
TEORIE sau PRACTICĂ?
Alegi ADEVĂRUL doar în teorie dar rămâi în practica ILUZIEI, sau ai curajul de a opta pentru practica ADEVĂRULUI, lăsând ILUZIA la nivel de teorie?

TREZEȘTE-TE. E TIMPUL!

Binețe, OM!

P.S. Dacă nu ai timp să citești, te invit să asculți lectura acestui articol, într-un material realizat cu ajutorul fiului meu, Yannis.



Edith Kadar Arad, 07 ianuarie 2020
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2020/01/iluzia-realitatea-in-care-traiesti.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.

12. La mulți ani, IOAN! - semnificația numelui și menire - Jan 6, 2020 11:32:00 PM



Binețe, dragă cititorule!
A doua zi după Bobotează este o altă sărbătoare importantă: este cinstit Ioan Botezătorul.Cu această ocazie, toți cei care poartă numele Ioan și derivatele lui își serbează onomastica.
Dar, te-ai gândit care este semnificația acestui nume?
IOAN derivă din YOCHANAN în ebraică, adaptat de greci în IOANNES (IOHANNES în latină), și înseamnă GRAȚIA, FAVOAREA LUI DUMNEZEU.
Persoana care primește acest nume (sau una din variante) la naștere este menită să aducă lumina, grația divină într-o familie în care aceasta a fost uitată, dată la o parte, sau privită ca neimportantă față de plăcerile lumești.
Copilul ce va purta acest nume vine ca un favor, ca o îndeplinire a unei dorințe adânci și vechi și este așteptat și dorit cu înfrigurare și speranță de cel puțin un membru al familiei, cel/cea care a sugerat numele. 

IOAN este un cadou pentru familie din partea divinității, un răspuns la rugăciunile cuiva a cărui/cărei părere a fost ignorată.
Venirea pe lume a unui copil ce poartă acest nume este confirmarea că rugile de curățire, purificare și binecuvântare pentru familie au fost auzite, iar lumina divină a fost trimisă ca o favoare sub forma pruncului așteptat, Ioan.
Persoanele ce poartă acest nume sunt menite să aibă un alt grad de înțelegere și relaționare cu Dumnezeu decât alți membri ai familiei, transmițând mai departe semnificațiile tainice și celor care au uitat de ele.
Aceasta este semnificația numelui, dar, bineînțeles, nu toți cei ce îl poartă sunt așa cum le-a fost menit.
Un IOAN care nu se ridică la nivelul vibrației numelui este o persoană care nu se iubește, nu știe cum să iubească și să comunice cu cei din jur pentru a nu se simți singur și izolat într-o mare de oameni. Purtătorii acestui nume sunt predispuși la probleme de tensiune arterială, de circulație, afecțiuni cardiace, retenție de apă, boli ale rinichilor și aparatului urinar, probleme digestive, dureri de oase, anemii sau depresii.Și toate acestea pentru că, în loc să aducă lumina în familie, membrii acesteia au reușit să o neglijeze, ceea ce duce la blocaje profunde.
Ioan Botezătorul a fost cel care a anunțat oamenii că Dumnezeu își trimite grația, favoarea, binecuvântarea sub forma fiului său, Iisus (http://vibratiavindecarii.blogspot.ro/2017/01/boboteaza-semnificatie-si-simboluri.html).

Dragă IOAN, IOANA, ION, IONEL, IONELA, OANA, ONUȚA, IONUȚ, NELU, NELA, GIANINA, GIOVANNI, IVAN, JANOS, JANIKA, JOHANN, JOHANNA, JANA, JANINA, JEAN, JEANA, JUAN, JOHN, IANIS, YANNIS, îți urez să ai o viață plină de lumină, să reușești tot ceea ce ți-ai propus pentru a fi un exemplu pentru  toți cei apropiați ție. Să ai forța de a fi lumină călăuzitoare pentru alții, indiferent de piedicile pe care le întâlnești pe drumul vieții.
LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ! 

Binețe ție, dragă cititor!
 dr. Edith Kadar Arad, 07 ianuarie 2016

 *     *     *     *     *     *     * 
 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/01/numele-ioan-semnificatie.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
13. BOBOTEAZA - SEMNIFICAȚIE ȘI SIMBOLURI - Jan 5, 2020 10:09:00 PM
Nu e nevoie să schimbăm lumea; e suficient doar să ne schimbăm pe noi. Şi vom constata cu surprindere că cei din jurul nostru se schimbă împreună cu noi. 
 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 
 *     *     *     *     *    * 

Acesta nu este și nu se vrea a fi un material religios. El poate fi citit de oricine, indiferent de religie, de convingeri, de crez, de credință.Este doar ceea ce am înțeles eu, om de rând, despre o sărbătoare ce are semnificații profunde, dincolo de ceea ce se vede.
Este despre simbolul unei zile în care întreaga planetă primește confirmarea, binecuvântarea, recunoașterea, botezul.
Binețe, dragă cititorule!
Nu sunt și nu voi fi expertă în dogmatica religioasă. Sunt doar un om care are curiozitatea de a trece dincolo de limite, îngrădiri, reguli făcute de alții pentru a fi acceptate fără a pune întrebări.Sunt cel ce crede după ce cercetează și înțelege taina și simbolul fiecărui moment pe care Universul ni-l aduce în cale.Sunt cel ce știe că totul are o semnificație, și că descoperirea acesteia duce la descoperirea fiecăruia ca individ, ca entitate de lumină, ca esență divină.
Dacă te plictisesc, sau dacă te deranjează ceea ce citești, îți mulțumesc de vizită, dar întoarce-te, rogu-te, la viața și crezurile pe care le cunoști și pe care ți le aperi cu îndârjire.
Materialul se adresează celor deschiși la minte și la suflet, celor ce vor să știe mai multe despre momentele care compun timpul ce definește ca trăire.
Te invit să povestim puțin despre o zi al cărei simbol este prea puțin înțeles, sau trecut cu vederea. Oprește-te puțin din ce faci, indiferent de religia ta, și ieși puțin din tiparele minții și a dogmelor.Relaxează-te, și citește cu sufletul.


Cu toții am auzit despre Bobotează.
Dincolo de semnificația oferită de biserică, Boboteaza are un simbol ascuns, tainic, ce ne privește pe toți, indiferent de religia în care am primit confirmarea existenței prin botez, indiferent cum se numește acesta și care îi este ritualul.
Mai întâi, dă-mi voie să-ți reamintesc ce se spune despre acest moment din an.
Boboteaza este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor din lume, ca reamintire a momentului în care Iisus a primit confirmarea esenței lui divine prin botezul cu apa din râul Iordan.Cel care a săvârșit actul a fost Ioan, numit Botezătorul deoarece îndemna oamenii la pocăință, adică la recunoașterea păcatelor prin spovedanie, prin renunțarea la lucrurile care îi țineau departe de divinitate, de lumina divină; iar apoi confirma această curățire prin simbolul spălării cu apă, numit generic BOTEZ. 
Ioan Botezătorul a fost considerat înaintemergătorul lui Iisus, povestind oamenilor despre fiul Domnului, ce urmează să vină pentru a-i ajuta pe cei ce vor să primească ajutorul, ce vor să primească lumina divină prin renunțarea la „întunericul” ce îi ține departe de ea.
Atunci când Iisus l-a întâlnit pe Ioan pentru a primi confirmarea prin apă, Botezătorul a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spăla păcatul lumii”. Aceasta a fost recunoașterea valorii și a luminii divine pe care o purta omul Iisus.
Cu prilejul botezului lui Iisus în râul Iordan, s-a arătat și a fost recunoscută de toți Sfânta Treime: Fiul Domnului, care primește recunoașterea prin glasul Tatălui, auzit atunci din cer spunând „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit!”, și confirmarea esenței divine prin coborârea luminii, a Duhului Sfânt sub forma unui porumbel care se așează pe umărul lui Iisus.

Această arătare poartă numele de Epifanie.
Dacă până atunci botezul făcut de Ioan avea semnificația unei curățiri individuale cu apă, din momentul arătării Sfintei Treimi devine o taină deoarece aduce și focul divin ce are puterea de a purifica întregul neam al celui botezat.
Se spune că botezul este o taină, nu pentru că ar fi un secret, ci pentru că simbolul său e dincolo de suprafața ritualurilor; acestea au fost create pentru a sublinia profunzimea și unicitatea confirmării și reconfirmării omului ca ființă divină.
Când omul se naște, cei din jur îi recunosc existența, îi confirmă venirea și îi onorează esența divină prin botez. Alte religii folosesc alt nume pentru acest ritual. Important este că, din momentul botezului, omul este acceptat și integrat în comunitatea din care face parte.
Boboteaza este momentul din an în care ni se reamintește esența și faptul că oricând ne putem dezbrăca de superficialitate, de dogmatism, de rigiditatea teoriei impuse, de trăirea de suprafață, pentru a putea îmbrăca haina înțelepciunii câștigată prin căutarea de răspunsuri și găsirea de noi înșine.
Momentul de botez, de curățare, de purificare este necesar, se spune, deoarece odată cu căderea lui Adam, omenirea a fost atinsă de păcatele „lumești”, iar această perioadă a fost stopată odată cu Epifania sau botezul lui Iisus.
Indiferent de religia în care am primit botezul, Boboteaza are rolul să ne reamintească de faptul că am primit deja esența divină, Duhul Sfânt și confirmarea de copil al Luminii.
Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, deoarece prin pogorârea Duhului Sfânt nu doar apa Iordanului a fost purificată.


Ziua de 6 ianuarie este menită, astfel, să ne reamintească faptul că, odată sfințite, toate apele au rol purificator, cu condiția să dorim această curățire.
Îți reamintesc un lucru: planeta noastră este compusă, în proporție de 70% din apă. La fel ca și corpul uman.
Și dacă Boboteaza sau Epifania este sărbătoarea sfințirii tuturor apelor, înseamnă că este și sărbătoarea curățirii și purificării noastre, a fiecărui individ.
Doar că, așa cum știi, nu numai apa, ci și focul divin e necesar pentru o curățire completă.Ceea ce înseamnă că nu este suficient să bem sau să ne spălăm cu apă sfințită, dacă nu vrem să ne eliberăm de întunericul din noi, de emoții și trăiri ca ura, ranchiuna, frica, furia, gelozia, orgoliul, răutatea.
Apa din corpul uman este prelucrată și recirculată de rinichi, și eliminată prin vezica urinară. Rinichii sunt afectați de frici, temeri, panici. Ei răspund, energetic, de funcționarea normală a oaselor și măduvei osoase, precum și a organelor reproducătoare.
Focul, ca element, este reprezentat în corp de două organe: inima, pompa sângelui care asigură viața și de intestinul subțire, care prelucrează mâncarea cu care ne „hrănim” viața.Atunci când aceste organe sunt afectate, ar fi bine să ne revizuim puțin criteriile după care ne trăim viața, și să facem o purificare, o curățire a emoțiilor distructive de esență divină din fiecare.
Nu este suficient să avem în casă Agheasma Mare, sau apa sfințită de Bobotează, pentru a fi automat puri. Mai e nevoie și de lucrul cu noi înșine. E nevoie să dăm afară frustrările și nemulțumirile, verbalizându-le. Aceasta este spovedania.
Boboteaza sau Epifania, la fel ca multe alte sărbători ale tuturor religiilor lumii, are rolul de a ne reaminti cine suntem cu adevărat, dincolo de corpul fizic. 
De noi depinde dacă vrem să trecem dincolo de limitele și limitările teoriilor, a dogmelor și vom înțelege mesajul fiecărei sărbători.
Folosește-te de energiile acestor zile pentru a face curățenie în sufletul și viața ta.Reamintește-ți că fiecare zi poate fi pentru tine  un nou început.Reamintește-ți de tine!
Îți mulțumesc de însoțire printre rânduri, și nu uita: nu răspund pentru ceea ce crezi tu că am vrut să spun sau pentru ce ai vrut tu să înțelegi.

Binețe, dragă cititorule!
dr. Edith KadarArad, 06 ianuarie 2016


 *     *     *     *     *     *     * 
 Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/01/boboteaza-semnificatie-si-simboluri.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
14. Numele VASILE - semnificație și menire - Jan 1, 2020 6:12:00 PM



Numele VASILE derivă din grecescul BASILEIOS și înseamnă REGE, CONDUCĂTOR.

Persoana ce primește acest nume la botez este menită să fie un conducător în familie, un rege, care să scoată clanul său din starea în care este acum prin exemplul personal.

VASILE este persoana născută să schimbe regulile demodate, învechite din familie și să scuture rutina în care se complac cei apropiați lui.
El nu se va mulțumi cu „așa trebuie”, ci va căuta să înțeleagă de ce și să aplice.
Nu se va mulțumi să trăiască după reguli plictisitoare, ci le va adapta sau va inventa altele noi, fiind considerat un original în tot ceea ce face.

Cei ce poartă acest nume sunt activi, plini de energie, se adaptează vremurilor și îi obligă pe cei din jur să facă la fel, prin exemplu personal.
Un VASILE ce nu-și înțelege menirea este apatic, nu se implică în treburile familiei, are tendința de a se izola în lumea pe care și-o construiește în imaginație și de a comunica.

Sfântul Vasile cel Mare nu a fost mulțumit cu explicațiile bisericii și a pornit prin lume, în căutarea luminii adevărului.

El a fost cel care a argumentat (era și profesor de retorică) și a implementat originea divină a sfântului duh, schimbând radical cutumele învechite ale religiei.

Dragă VASILE, VASILICA, VASI, SILE, BASIL, îți urez să ai o viață așa cum simți că ar trebui să fie, și să te alegi întotdeauna pe tine în locul rutinei, a vechiului, a regulilor limitative.

Să ai curajul să fii tu însuți/însăți, ca prin forța crezului și determinarea ta să fii un exemplu pentru cei apropiați.

LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ ÎN SUFLET!

Edith Kadar
Arad, 01 ianuarie 2017



 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/01/numele-vasile-semnificatie-si-menire.html
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
15. CUM TE VEZI ÎN 2020? - Dec 31, 2019 8:50:00 AM




„Cum îți așterni, așa dormi”, spune o veche zicală populară, izvorâtă din experiența și înțelepciunea cuiva.
2019 este deja istorie. Ca tot ce a făcut parte din viața noastră de până acum.
2020 este viitorul, e fila albă ce așteptă, tăcută și răbdătoare, să-i fie scrise rândurile pentru istorie. Cea viitoare.Iar istoria e scrisă de noi, individual.
Binețe, dragă OM, la cumpăna dintre ani!
Nu uita nici acum să pornești muzica.


Fiecare ne scriem rândurile vieții proprii prin faptele, vorbele și gândurile noastre. A ceea ce putem, vrem și trecem în filele pe care le semnăm zilnic la capitolul „Existență”.
Istoria reține doar adevărul. Nu ceea ce vrem noi să pară adevăr.De aceea, nu putem minți.Nu putem avea pretenția ca lumea să-și amintească de noi prin ceva ce am fi vrut să facem, dar neputința, comoditatea și reala limitare ne-a oprit.
Dacă am făcut ceva rău, istoria va consemna ca atare.Dacă nu am făcut nimic, ci doar am povestit cât de multe am fi putut face, istoria va reda întocmai. Fără înflorituri, fără revizuiri și adăugiri. Forma brută. Asta e istoria.
Iar dacă am acționat, dacă am făcut tot posibilul să trecem de la stadiul de gând la cel de vorbă și am reușit să finalizăm cu o faptă, suntem marii câștigători!
Pentru simplul motiv că am reușit extraordinara performanță de a transpune teoria în practică. Lucru demn de Sisif, cel condamnat la eterna corvoadă a muncii fără finalitate.
Pentru că acțiunea, schimbarea, transformarea și evoluția ne definește, ca umanitate, și lasă o semnătură clară în registrul istoriei.



Cât de mult îți place, Omule, ce ai făcut, ține de forma coloanei vertebrale a vieții proprii.
Cât de mult îți asumi din ceea ce ai făcut sau nu ai reușit să faci, ține de rezistența coloanei clădite după chipul și asemănarea principiilor tale. Dacă ele există. Dacă nu, despre ce discutăm?!!...
Nu poți fi ceea ce nu ești.Nu poți fi ceea ce doar gândești.Nu poți fi ceea ce doar vorbești.Nu poți fi ceea ce nu vrei să faci.Dar categoric poți fi ceea ce transpui în acțiune!
Poți fi nemernic, mișel, laș, trădător...Poți fi cârcotaș, comentator, bârfitor...Poți fi cel care lansează zvonuri, sau cel ce crede în ele...Poți să povestești tuturor ce ai fi putut fi... dar nu ai apucat să fii vreodată din cauza fricii de eșec și de ce vor zice ceilalți...Poți să povestești cât de măreț te visezi, dar să recunoști că ceea ce vrei e imposibil. Acum. Dar poate mai târziu, când mai înveți......
Și poți să povestești tuturor despre aripile care ți-au crescut pentru că ți-ai făcut toate lecțiile, ai urmat toți pașii în ordinea firească, ai avut răbdare....
Povestește-le, nu pentru a te lăuda, ci pentru că îți recunoști marea realizare de a trece de la vorbă la faptă, de la neputință la putință, de la incapacitate la acțiune, de la teorie la practică.

Povestește-le, pentru că așa știi să îți recunoști propriile tale merite, fără a aștepta note date din exterior de la cei cărora tu însuți  le-ai acordat competența de a te aprecia.Asta nu este o laudă. Este o recunoaștere, o înțelegere și o asumare a propriilor talente pe care abilitățile le-au transpus din vorbe în fapte.Este recunoașterea ta!
Oricum, cei care încă se târăsc în noroiul pe care și l-au creat nu te vor crede, și vor încerca să te tragă în jos, pentru că doar așa își vor putea justifica impotența zborului...
Alții vor încerca să îți explice, pe larg și pe scurt, cum ar fi făcut ei și ce ar schimba (invariabil) în ceea ce ai făcut tu, în niciun caz ei, pentru a obține perfecțiunea... Nu contează că ei/ele au o viață ternă, fadă, liniară, justificată de frici: „dacă nu reușesc...”, „dacă nu va fi bine...”, „dacă ceilalți nu vor fi de acord...”, etc.
Dar despre aceștia  istoria nu va vorbi. Noi știm. O știu și ei, de aici disperarea cu care își aruncă propriile mizerii și neputințe în cârca oricui este dispus să nu supere pe cineva și să nu reacționeze din prea multă bună-creștere.

2019 a fost un an bun sau rău, în funcție de implicarea fiecăruia în propria viață, în scrierea propriei istorii.
2020 va fi un an bun sau rău, după rodul propriilor dorințe, în funcție de înțelegerea, acceptarea și  însușirea lecțiilor de viață. 
Vrei să îți fie bine, îți va fi bine. Nu dai doi bani pe tine și te lași la mâna Universului, acesta îți va da ceea ce meriți. Nici mai mult, nici mai puțin. După chipul și asemănarea ta. A gândurilor, și abilităților tale. A capacității tale de a-ți țese viitorul. A feței tale adevărate, și nu a celei care vrei tu să fie văzută. 
Responsabilitatea creației viitorului îți aparține în totalitate.
2020 va fi numai al tău, cu bune, cu rele. 
Dacă pentru reușite totul ți se cuvine, la fel este și pentru cele mai puțin plăcute orgoliului, vanității și ego-ului din tine. 
Dacă pentru cele bune ești propriul creator, ar fi incorect ca pentru rateuri să fie de vină șeful, soțul sau soția, soacra, copilul sau... Dumnezeu!
2019 e deja istorie.2020 e fila albă, încă nescrisă în registrul istoriei. 
2020 New Year GIF - 2020 NewYear HappyNewYear GIFsÎți doresc să ai un 2020 exact așa cum ți l-ai proiectat, cum l-ai programat, cum ți-ai imaginat că trebuie să fie! 
Îți doresc să ai curajul să faci ceea ce sufletul tău știe că are de făcut, dar mintea îl oprește din prea multă rațiune, bun simț, și frica de a nu-i deranja pe cei importanți ție.
Și toate astea pentru a fi persoana pe care Universul o merită, după ce a investit atâta încredere, și ți-a scos în cale atâtea oportunități, situații și persoane pentru a deveni... altfel... mai bun, mai conștient, mai conștiincios.
Să ai parte de multă înțelepciune și mult discernământ pentru a putea alege realul de imaginar, adevărul de ispită, acel adevăr croit după meritele tale.Încearcă să găsești fericirea și încântarea fiecărui moment, chiar dacă acestea nu se supun unui standard poetic, sau al tău personal. 
În fond, ce ai „emanat” până acum este ceea ce ai. Eşti efectul istoriei de până acum. Eşti propria ta creaţie!Ești mulțumit? Mergi mai departe. Nu ești mulțumit? E momentul să faci și altceva decât să te plângi...
Îți doresc ca fiecare zi să fie bogată în lumină, iubire și sănătate.
Un 2020 așa cum ți-l dorești și cum ți-l croiești!
Happy New Year 2020 GIF with fireworks
LA MULȚI ANI, 2020!!!

Mulțumesc că ai călcat pragul blogului meu.Te aștept cu mult drag și la anul.
Binețe, dragă OM înțelept!

dr. Edith Kadar Arad, 31 decembrie 2019
 *     *     *    *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/12/cum-te-vezi-in-2020.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
16. Numele ȘTEFAN - semnificație și menire - Dec 26, 2019 11:19:00 PM


Sursa - internet
Binețe, dragă cititorule!
Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.
Astăzi vom vorbi despre ȘTEFAN.
Indiferent dacă te numești Ștefan, Ștefana, sau derivate de-ale lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?
Nu uita să pornești și muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea gândurilor și a rândurilor.


Numele ȘTEFAN derivă din grecescul STEPHANOS și înseamnă COROANĂ.
Persoana ce primește la botez acest nume este menită să poarte cu demnitate coroana vieții, să accepte încoronarea din partea destinului ca pe o recunoaștere a valorii personale.
Depinde doar de caracterul fiecărui ȘTEFAN(A) dacă valoarea coroanei va satisface orgoliul, mândria și vanitatea, sau va înțelege că este vorba despre misiunea personală a fiecăruia, ce nu are nici o legătură cu ego-ul.
Persoanele cu acest nume au o misiune personală de a da mai departe, celor din jur, beneficiile „coroanei” vieții.
Sfântul Ștefan a fost un apostol omorât cu pietre de către cei ce nu acceptau noutatea învățăturilor lui Iisus, fiind considerat primul martir al creștinismului. A fost, deci, un deschizător de drumuri.
Dragă ȘTEFANA, ȘTEFAN, FANA, FANE, FĂNICĂ, ISTVAN, PISTA, PISTI, STEVE, ESTEBAN, îți urez să te bucuri de viața cu care ai fost încoronat(ă), să ai multă înțelepciune pentru a-ți folosi abilitățile cu care ai fost înzestrat(ă), să ai curajul să fii la înălțimea misiunii personale trasate de acest nume.
La mulți ani plini de lumină în suflet!



dr. Edith Kadar Arad, 27 decembrie 2016
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (http://vibratiavindecarii.blogspot.com/2016/12/numele-stefan-semnificatie-si-menire.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
17. OMULE, FII FERICIT TOT TIMPUL, NU DOAR DE SĂRBĂTORI! - Dec 25, 2019 2:19:00 PM


Bine te-am găsit dragă Om, binețe îți dau!
Suntem într-o perioadă a anului în care ne odihnim, ne bucurăm, sărbătorim, dar, mai ales, facem bilanțuri: cum a fost anul, cum și cât m-a ajutat, sau dacă m-am schimbat față de anul trecut sau nu.Este o perioadă în care ne urăm unul altuia sărbători fericite, și uităm să ne urăm să fim fericiți noi, indiferent de sărbătoare.Degeaba sunt sărbătorile fericite și pline de lumină și iubire dacă noi, în interiorul nostru, suntem neliniștiți, plini de frici, de ranchiună și de intoleranță. Degeaba ne luăm o pauză de 2 zile de la lupta cu viața, dacă după aceea revenim la stilul de viață care ne consumă și ne îmbolnăvește.
Sărbătorile sunt în noi, în interiorul nostru; iar dacă acolo e haos, e agitație și neliniște, nicio sărbătoare exterioară nu ne va face mai buni, mai toleranți și mai iubitori cu ceilalți, dar mai ales cu noi înșine. 
Dragă Om, aș vrea să îți spun că nicio sărbătoare - nici Crăciunul, nici Paștele, nici Anul Nou - nu ne va schimba și nu ne va transforma în variante pline de liniște, pace și armonie. Asta este munca noastră de fiecare zi, din fiecare moment. Iar atunci când lucrăm cu noi înșine, când suntem atenți la noi și nu la alții, când înțelegem că tot ceea ce nu ne place la alții este nerezolvat în noi, când ne vom opri să îi condiționăm pe ceilalți și ne apucăm să corectăm în noi ceea ce vedem în afară, abia atunci vom înțelege că viața este o sărbătoare continuă și nu doar în câteva zile anunțate și celebrate. De ce te mulțumești cu puțin când poți avea totul, în permanență?
Dragă Om, îți mulțumesc că m-ai ajutat să devin o variantă mai bună a mea prin oglinzile pe care mi le-ai ținut. Tot ceea ce nu mi-a plăcut la tine am căutat în mine, și am lucrat la acel lucru.  Dacă ți-am răspuns, iar mesajul meu nu ți-a fost pe plac, mă bucur. Sper că ai căutat în tine ce ți-am oglindit, și că ai corectat. 
Îți mulțumesc pentru aprecieri, și îți mulțumesc pentru critici, chiar dacă le-ai făcut pe la spate, le-ai spus altora și nu mie direct. Fii înțelept și corectează la tine ce nu-ți place la mine. Sau... rămâi acolo unde ești, nu fă nicio schimbare, umple internetul de mesaje goale de trăire, lipsite de originalitate, postează-ți bradul și mâncarea, iar după sărbători revino la stilul tău consacrat de viață.
Îți doresc să ai curajul de a te descoperi așa cum ești, de a te accepta ca ființă unică, și nu ca unul dintre cei mulți.Îți doresc să te sărbătorești pe tine în fiecare zi, și nu doar cu ocazii speciale. Crăciunul este momentul de reamintire al Christului interior, acea energie pe care o primim de la Esență, de la Creator, de la Dumnezeu. 
Îți doresc să vezi dincolo de corpul tău fizic și de mintea care te minte și care te menține în iluzie. Îți doresc să vezi Lumina din tine care te menține în miracolul numit Viață.Îți doresc să ai curajul de a face tot ceea ce te împlinește și îți aduce Pacea în suflet.
Dragă Om, dacă tu nu ești ceea ce urezi se sărbători, înseamnă că doar spui vorbe în care nu crezi; pentru că, de fapt, nu crezi în tine. 
Onorează în fiecare moment divinul din tine, pentru că aceea este esența ta, care nu pleacă nicăieri, și care te umple indiferent dacă e sărbătoare anunțată sau nu.Dumnezeu nu poate pleca din tine, decât dacă îl scoți tu afară prin ură, ranchiună, încrâncenare, intoleranță, bârfă și comentarii nesfârșite la adresa celorlalți. Chiar nu realizezi că atât timp cât te ocupi doar de cei din afara ta, te neglijezi total pe tine? Unde ți-e iubirea de sine?„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă tu nu te iubești, cum îi poți iubi pe ceilalți?
Dragă Om, fii ceea ce e menit pentru tine să fii, asumă-te și fii atent doar la tine; corectează în tine ce nu-ți place la alții, iar astfel vei deveni o variantă mai bună a ta zi de zi. Iar acesta e un motiv de sărbătoare continuă.
Dragă Om, îți urez să fii Lumina care te însuflețește în fiecare moment, iar asta înseamnă o Sărbătoare continuă.Doar FII!
P.S. Ai aici și varianta video a scrisorii mele către tine. 


Edith Kadar Arad, 25 decembrie 2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/12/omule-fii-fericit-tot-timpul-nu-doar-de.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
18. SOLSTIȚIUL DE IARNĂ, MOMENTUL RENAȘTERII DIN PROPRIA CENUȘĂ - Dec 21, 2019 5:51:00 PM


Cu toții știm cât de importante sunt sărbătorile de iarnă pentru noi, pentru sufletul nostru. 
Dar, înainte de a intra în febra Crăciunului, există un moment special din an despre care se vorbește prea puțin și căruia i s-a uitat importanța acum, în epoca modernă, super-comercializată. 
Binețe, dragă cititor!
Te invit să povestim despre o sărbătoare uitată și ignorată, dar care a fost foarte importantă de-a lungul timpului, considerată unul din cele mai de seamă repere ale anului calendaristic: SOLSTIȚIUL DE IARNĂ.
Te invit să îți iei o cană de ceai cald, și să vii să povestim puțin spre reamintire. Pornește și muzica pentru a-ți fi alături.


În această perioadă din an când toată lumea așteaptă cu înfrigurare (la propriu sau la figurat) sărbătorile de iarnă, un moment important trece tăcut prin viața noastră, „sufocat” de gălăgia și frenezia cumpărăturilor.
Începând cu data de 22 decembrie (21 decembrie în alți ani), intrăm în sezonul iernii.
Chiar dacă oficial iarna începe la 1 decembrie, în mod tradițional sezonul rece debutează odată cu Solstițiul de iarnă, un fenomen astrologic ce marchează cea mai scurtă zi-lumină și cea mai lungă noapte din an. 
Iar asta înseamnă că, după câteva zile de stagnare în aceleași coordonate, zilele vor începe să crească încetul cu încetul, iar nopțile să scadă până la Echinocțiul de primăvară (20 martie), când ziua și noaptea vor fi egale, și culminând cu Solstițiul de vară din 21 iunie, când avem cea mai scurtă noapte și cea mai lungă zi.
În emisfera sudică lucrurile se petrec invers, ceea ce înseamnă că acolo 21 sau 22 decembrie marchează Solstițiul de vară.
Solstițiul de iarnă a avut și are un rol important în diferitele culturi ale lumii, și se crede că a fost celebrat încă din perioada neolitică, monumentul de la Stonehenge stând încă mărturie felului în care evenimentele astrologice erau folosite în diferitele domenii ale vieții.
Momentul Solstițiului coincide cu mari sărbători ale diferitelor popoare de-a lungul timpului.Nașterea copilului salvator, de origini divine, în preajma Solstițiului de iarnă este una dintre credințele spirituale cel mai des întâlnită de-a lungul istoriei.
Nașterea lui Horus la egipteni, a lui Mitras în Persia, lui Alban Arthan la druizi sau a lui Iisus la creștini sunt doar câteva exemple care arată că oamenii separați de spațiu și de timp au înțeles un principiu universal ce nu și-a pierdut importanța de-a lungul istoriei, și care a rămas adânc încastrat în memoria genetică a umanității.


Celebrările ce au loc în această perioadă au semnificația tainică a transformării - în spirit și suflet - la care poate avea acces oricine este hotărât să renunțe la vechi, la învechitul din el/ea, la demodat, la inutil, la lupta cu morile de vânt, pentru a putea, apoi, îmbrăca haina noului, a reînnoirii, a renașterii, a schimbării din temelii, a transformării totale.
Pentru a exista și a se manifesta, orice ființă, lucru sau stare trebuie, mai întâi, să fie creată, să se nască.
Solstițiul de iarnă este celebrarea renașterii spiritului fiecăruia dintre noi, a soarelui lăuntric, a Cristului, în conștiința fiecărei persoane în procesul de trezire spirituală.
Simbolul este copilul, Soarele iernii, aflat acum la intensitate minimă, ce crește și devine din ce în ce mai puternic, ajungând la forța sa maximă cu ocazia Solstițiului de vară din 21 sau 22 iunie.
Tot așa, la nivel spiritual, fiecare om are posibilitatea și capacitatea de a crește din întunericul și frigul iernii în lumina puternică, forța și căldura verii sufletului.
Soarele ce răsare în cea mai scurtă și întunecată zi a anului poate fi comparat cu nașterea luminii din întunericul și haosul creației, pentru a ne fi un exemplu permanent și o călăuză pe drumul căutării și regăsirii de noi înșine în complicatul labirint numit simplu VIAȚĂ.


Indiferent de interpretările date de popoarele lumii, Solstițiul de iarnă marchează sfârșitul perioadei de scădere, de descompunere, de moarte aparentă a naturii și începutul unui nou ciclu de viață marcat prin renaștere, regenerare, reînnoire.

SOLSTIȚIU, în latină, înseamnă oprirea Soarelui, ceea ce arată capătul de drum al înclinației axului Pământului: la Solstițiul de iarnă suntem departe de astrul zilei, iar la Solstițiul de vară suntem aproape, în emisfera nordică. 
Și pentru că suntem parte importantă a naturii, Solstițiul de iarnă are un impact deosebit și asupra sănătății noastre fizice, psihice, emoționale și spirituale.
Dacă până acum, în ultimele săptămâni, am funcționat pe rezervele-rezervelor energetice ale corpului, având o stare de moleșeală, deficit de vitalitate și lipsă de chef de viață, începând cu momentul Solstițiului și odată cu creșterea zilei vom începe să ne recăpătăm forța vitală și să ne clarificăm mintea încețoșată.
Ciclul anual afectează și corpul uman deoarece suntem compuși din aceleași elemente ca și restul naturii.
Descreșterea vitalității ne-a făcut mai lenți, dornici să dormim mai mult, să ne conservăm energia, ne-a îndemnat la introspecție și la căutarea liniștii.
Odată cu sfârșitul de an începem să ieșim din „bârlog”, din hibernare.
Starea de bine începe să se facă simțită cu ocazia sărbătorilor de iarnă, a Crăciunului și revelionului, pe seama cărora punem veselia, uitând de punctul tacit marcat pe 22 decembrie.
De aceea putem afirma că Solstițiul de iarnă este momentul anual al renașterii noastre, ca a păsării Phoenix din propria cenușă.


Momentul Solstițiului de iarnă marchează și trecerea Soarelui din zodia Săgetătorului (guvernată de Jupiter, sau marele Zeus) în cea a Capricornului, guvernată de Saturn, sau Cronos, planeta care dă lecțiile de viață.

La ora actuală, Saturn se află chiar acasă, în Capricorn, alături de fiii lui, Jupiter sau Zeus și Pluto sau Hades.
Capricornul este, deci, despre reguli și regulamente, despre principii și respect; despre corectitudine și dreptate. De aceea, lecțiile lui Saturn sunt considerate dure de către cei obișnuiți să observe doar bârna din ochiul celuilalt, să arate cu degetul spre alții acuzându-i, în timp ce ei pozează în victime nevinovate, inocente, care nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.

Solstițiul de iarnă marchează un capăt de drum, și un nou început, pe alt drum, cu alte configurații și setări. Asta doar în cazul în care fiecare om lucrează la propria renaștere și transformare, și folosește această perioadă pentru a lucra cu sine.
Dacă aștepți ca alții să facă pentru tine ceva, alții să fie responsabili pentru fericirea și echilibrul tău, această perioadă din an este doar una normală, banală, fără semnificații.

În plus, nicio sărbătoare, niciun eveniment astrologic nu aduce schimbări. Acestea sunt doar niște uși ale providenței care se deschid în anumite momente; sunt ca niște șanse pe care le primim pentru a ne ajuta în creșterea personală și spirituală. Dar noi trebuie să trecem prin aceste portaluri.


Solstițiul de iarnă vine și subliniază importanța următoarei perioade în care Saturn va face dreptate acolo unde ea a fost ignorată: FĂ-ȚI ORDINE ÎN VIAȚĂ, NU MAI AȘTEPTA CA ALȚII SĂ ÎȚI REZOLVE PROBLEMELE. ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITATEA ȘI ÎNȚELEGE CONSECINȚELE VIITOARE ALE FAPTELOR TALE!
Saturn răspunde de oasele corpului, de articulații, iar Capricornul guvernează genunchii.Nu te lăsa îngenuncheat de oameni, de situații, de emoții; nu te lăsa copleșit de probleme, ci găsește soluții, cu curaj. Altfel, vei fi avertizat(ă) prin dureri mari articulare (în special la genunchi), osteoporoză, anemii, leucemii, mielom multiplu, hernie de disc, spondilită și spondiloză.
Folosește această perioadă pentru a trage linii și a face evaluări sincere ale vieții tale de până acum, și nu-ți irosi bruma de energie care ți-a mai rămas pentru lucruri de moment, inutile viitorului tău apropiat sau îndepărtat.
Bea multe lichide pentru a te hidrata și consumă multe fructe pentru a-ți lua vitaminele și mineralele foarte importante în această perioadă cu lumină solară puțină.
Dormi suficient pentru a permite corpului să se regenereze fără probleme.
Evită consumul de băuturi și de alimente grele; și organele tale sunt în renovare, deci nu le suprasolicita.
Dar, cel mai important, folosește această perioadă pentru a te reconecta la energiile universale și a te regăsi pe tine, copilul pierdut și regăsit printr-o nouă șansă a vieții.
Îți doresc un Solstițiu plin de înțelepciune!
Binețe, dragă Om înțelept!



Edith Kadar Arad, 21 decembrie 2019
 *     *     *     *     *     *    * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/12/solstitiul-de-iarna-momentul-renasterii.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
19. CE ESTE SPIRITUL SĂRBĂTORILOR? - Dec 16, 2019 1:47:00 AM


Se vorbește despre SPIRITUL SĂRBĂTORILOR. Este o stare care ne cuprinde în perioada de sărbători importante, în special Paștele și Crăciunul. 
Dar, te-ai întrebat vreodată de ce se numește așa, și ce rol are în trăirea noastră?
Desigur, îmi vei spune că are un rol important pentru viața și sufletele noastre, deci e normal să fim cuprinși de spiritul sărbătorilor. Da, așa este. Dar am o întrebare: de ce această stare ne cuprinde doar atunci când știm că urmează o zi foarte importantă? Da, se poate spune că fiecare zi e sărbătoare, deci fiecare zi ar trebui să fie plină de Spirit, nu-i așa?
Și totuși, fă un pas în spate de la ceea ce știi pentru că ți s-a spus și ți s-a inoculat. Urmărește detașat viața de zi cu zi și observă; în această perioadă lumea este cuprinsă de o efervescență clară, de o agitație dată de pregătiri pentru cele 2 mari sărbători ale iernii: Crăciunul și Revelionul. 
Oamenii se lasă cuprinși de spiritul sărbătorilor încă din octombrie-noiembrie. Își fac planuri, fac cumpărături, fac curat, împodobesc, și vorbesc cu atât mai mult despre sărbători cu cât ele se apropie. 
Ce face sărbătorile atât de speciale? Adică, gândește-te, dacă nu ai avea calendar și nu ai ști de la radio, televizor sau ceilalți oameni că urmează sărbătorile, ai ști doar că sunt niște zile obișnuite. De ce avem nevoie să ne pregătim de sărbători adoptând această stare de spirit?
Pentru că tot ceea ce facem, facem în afară, în exterior, declarativ, declamativ.Pentru că, în loc să ne ocupăm de interior, împodobim exteriorul.În loc să ne curățăm prin post, curățăm în casă, uitând că acasă e, de fapt, în suflet. Atârnăm globuri strălucitoare în pomul de iarnă, căruia i-au trebuit mulți ani să crească doar pentru a fi tăiați, decorați pentru câteva săptămâni, și apoi aruncați.
Ce este în afară este și înăuntrul nostru. Ne apucăm de câte un lucru, îl facem un timp, apoi renunțăm la el pentru că ne-am plictisit să așteptăm schimbarea pe care ne-o poate aduce. Și tăiem, astfel, orice trăire, speranță sau credință  care a răsărit și a crescut în noi, spunând că nu are niciun rost, după ce, la început, am fost entuziasmați; ca podoabele din pom. Și renunțăm, pe rând, la vise, așa cum renunțăm la brad.
Simbolic, bradul reprezintă sufletul nostru; sau Spiritul nostru. Știi tu, acea esență care ne însuflețește, care ne face să simțim magia vieții, bucuria, iubirea, încântarea, pacea, armonia. De câte ori când renunțăm la visele noastre, când ne punem piedici, când găsim scuze și nu soluții, renunțăm la o parte din noi, renunțăm încetul cu încetul la „globurile” ce reprezintă lumina și bucuria în viață. Și așa, dăm la o parte părți din suflet, iar golurile rămase le umplem cu lucruri exterioare.În lipsa trăirii interioare, se creează trăiri în afară stimulate de chestii strălucitoare: beteală, luminițe, globuri (de Crăciun), sau ouă roșii de Paști. 
Cu cât renunțăm mai mult la noi, cu atât vom avea nevoie de mai multe lucruri exterioare.Când renunțăm la liniștea cunoașterii de sine, vom primi gălăgia urărilor goale de trăire.Cu cât ne vorbim nouă mai puțin, cu atât vom spune altora mai multe vorbe din care lipsim.Când vedem viața ca pe o luptă, ca pe o provocare la supraviețuire, nu mai suntem în contact cu sufletul nostru, cu esența divină; cu Spiritul.
Iar când Spiritul omului a fost înlocuit cu iubirea de obiecte, se anulează trăirea în conștiență și în conștiință. Un om anesteziat are nevoie de resuscitare, de trezire; de o infuzie de trăire, o perfuzie de iubire și o transfuzie de viață. 
Iar în apropierea sărbătorilor anunțate, oamenii se adună - la propriu și la figurat - și se conectează unul la celălalt, dar și la energia dinaintea acelor zile. Iar așa, prin efervescența trăirii și a pregătirilor, se creează reconectarea la ei înșiși, la spiritul lor, prin SPIRITUL SĂRBĂTORILOR.
Este extraordinar că ne reconectăm la noi înșine cu ocazia sărbătorilor, dar este de neînțeles de ce o facem doar atunci, iar după aceea revenim la rutină, plictiseală; ne „dezbrăcăm” de iubire, renunțăm la bucurie, ne dezgolim de compasiune și înțelegere. Cam ca brazii de Crăciun. 
Dacă ne-am iubi pe noi înșine, am rămâne conectați într-una la sufletul nostru, la spirit. Iar atunci, fiecare zi ar fi o sărbătoare, iar noi am trăi, am respira, am vedea, am auzi și mirosi în permanență SPIRITUL SĂRBĂTORILOR. 
SĂRBĂTORI PLINE DE SPIRIT ÎN FIECARE ZI!
Binețe, dragă Om!

Edith KadarArad, 16 decembrie 2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/12/ce-este-spiritul-sarbatorilor.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
20. LUNA PLINĂ A ELIBERĂRII DIN MINCIUNĂ ȘI ILUZIE - Dec 11, 2019 11:11:00 PM


Azi e o zi cu semnificații speciale, care aduce oportunități de schimbare în interiorul nostru.
Este 12.12. 2019.2019 = 2+0+1+9=12.Deci e 12.12.12
La ora 07.12 (din nou 12!), ora României, are loc fenomenul de Lună plină în Gemeni.
Luna plină înseamnă că cei doi aștrii: al zilei -Soarele- și al nopții -Luna, se află în opoziție, din punct de vedere astrologic. 
Astronomic, pe cer, atunci când e senin, se vede Luna plină, rotundă, pentru că Luna se află între Soare și Pământ, de aceea o vedem în totalitate. La Luna Nouă, peste 2 săptămâni, Regina nopții nu se vede deoarece Pământul se află între ea și Soare, și blochează lumina. 
Dacă la ora actuală Soarele se află în zodia SĂGETĂTORULUI, Luna este în zodia opusă, în GEMENI. De aceea, momentul de Lună plină este în GEMENI. 
Luna plină aduce oportunități de curățare a emoțiilor și trăirilor vechi, din trecut, pentru a face loc bucuriei și Iubirii în viața noastră, a fiecăruia. Pe Lună plină facem curățenie interioară, iar pe Luna nouă ne punem intenții și ne facem planuri. 
Luna Plină are loc, așa cum am spus, în GEMENI, o zodie guvernată de Mercur (sau Hermes, la greci), zeul comunicării și al comerțului, în timp ce Soarele se află în SĂGETĂTOR, zodia guvernată de Jupiter, marele Zeus, zeul înțelepciunii, al justiției divine și al spiritualității. 
Cu alte cuvinte, momentul de Lună Plină creează oportunitatea de a scoate la suprafață cuvinte vechi, nerostite, secrete pe care le-am ținut ascunse ani buni, și ne îndeamnă să nu ne mai mințim pe noi înșine.Adică, să scoatem leopardul de după gard :D 
De prea puține ori spunem adevărul, de cele mai multe ori rostim vorbe corecte, ca să nu supărăm pe alții, chiar dacă asta ne va supăra pe noi. Educația ne-a învățat să nu recunoaștem că suntem nefericiți, că avem probleme mari, că relațiile - indiferent de natura lor - s-au terminat demult, dar nu ne despărțim pentru că nu e frumos și... „ce-o să zică lumea?!”

Luna Plină din 12. 12, ora 07.12, este ultima din acest an, și încheie un ciclu de 12 luni, un an.Este momentul să facem o evaluare a ceea ce a fost, să facem curățenie, pentru a face loc la ceea ce va urma. Nimeni nu va veni să facă curățenie în viața noastră, pentru că e treaba noastră. Și cum facem parte dintr-un Univers, dacă nu curățăm, va curăța el, Universul tot ceea ce e vechi, murdar și stagnant în viața noastră. Degeaba vom plânge după aceea, dacă noi am refuzat într-una oportunitățile oferite de Luna Plină. 
Acum este momentul de a spune cuvintele potrivite, acelea pe care le amânăm de mult timp. Dacă avem relații care ne fac să ne irosim, să le încheiem; dacă vrem să terminăm un capitol important din viață, acum e momentul.
Frica de a spune ce avem de spus poate aduce, în această perioadă, probleme respiratorii, începând de la sinusite, la bronșite, laringite, pneumonii, pleurezii, sau agravarea unor boli respiratorii vechi. De ce? Deoarece în spatele bolilor fizice stau emoții nerecunoscute, neprocesate, care stagnează la nivel de suflet.Sufletul este reprezentat, simbolic, de aparatul respirator, și se află sub guvernarea lui Mercur, patronul Gemenilor, zodia în care se află, azi, Luna în plinătatea ei. 

Soarele în Săgetător semnifică Lumina în Spirit, în Conștiință - apropo de spiritul sărbătorilor de iarnă.Eliberarea de minciună și de iluzie este una dintre conceptele cele mai „vânate”, dar mai greu de pus în practică. Ne place să spunem că iubim adevărul, dar asta nu înseamnă sinceritate. În această perioadă vor ieși la suprafață minciuni și trădări în relațiile de orice fel. Nu pentru că nu s-ar fi știut, tacit, despre ele, ci pentru că au fost trecute cu vederea, „înghițite” cu zâmbetul pe buze. 
Jupiter, guvernatorul Săgetătorului, răspunde de zona șoldurilor, dar și de ficat, „bucătăria” organismului.Cu alte cuvinte, putem asista la crize de colecist (fiere), cauzate de furia că nu putem face, odată, curat în relațiile noastre, dar și la agravarea simptomelor articulației șoldurilor (coxartroză), și a coloanei lombare. 
Luna plină în Gemeni este despre comunicare sinceră, despre spovedanie, despre discuția directă cu divinitatea din noi.


Momentul de Lună plină în Gemeni are loc într-o zi specială numerologic: 12.12.2019; adică 12.12.12, ora 07.12.
Secvența 12 se repetă de 4 ori, și este, deci, foarte puternică. 
12 luni are anul, 12 apostoli a avut Iisus, 12 cavaleri ai mesei rotunde, 12 semne zodiacale (indiferent de zodiac).
12 este cifra comuniunii noastre cu Dumnezeu, cu divinul din noi, cu acea conștiință înaltă care se află în noi, dar de care ne simțim nedemni.

Astăzi este joi, adică ziua lui Jupiter (deloc întâmplător), adică a guvernatorului zodiei Săgetător, unde se află, acum, Soarele.În unele părți ale planetei, în funcție de fusul orar, momentul de Lună plină a avut lor pe 11 decembrie, adică miercuri, ziua lui Mercur - guvernatorul Gemenilor, unde e acum Luna plină.
Ziua de 12.12.12 înseamnă și 3.3.3 (1+2).3 este cifra trinității: minte-inimă-suflet, sau minte-creier-corp, sau Tată-Fiu-Duh Sfânt.Iar 3+3+3=9, cifra ce încheie un ciclu de evoluție, cifra sacrificiului, a transformării, a renașterii din propria cenușă, ca pasărea Phoenix.
Ca o concluzie, Luna Plină în Gemeni, din 12. 12. 2019, ora 07.12 (ora României), aduce șansa ieșirii din minciună, a iertării de sine, a comunicării sincere, din inimă, a ceea ce simțim cu adevărat. Aduce oportunități de a face curat pentru a primi Lumina divină, Christosul care se naște de Crăciun.Până ce nu ne eliberăm de balastul emoțional, nu vom putea aprecia bucuria, lumina și Iubirea.
Ultima Lună plină din an se mai numește și Luna Rece, nume dat de indienii americani, și precede un alt moment important: SOLSTIȚIUL DE IARNĂ, care va avea loc la 22 decembrie, si va fi ziua cea mai scurtă și noaptea cea mai lungă din an. Dar, despre asta la timpul potrivit.
Nu uita: oportunitățile bat la ușă, și nu-ți vor intra în viață dacă nu deschizi și nu faci loc.Și nicio configurație astrală nu îți va rezolva viața; va fi doar un portal în care tu va trebui să pășești. Nimeni nu va putea face treaba în locul tău. Nici măcar Luna plină în Gemeni!
O zi și o perioadă plină de înțelepciune îți doresc, Om asumat!


Edith Kadar Arad, 12.12.2019 (adică 12.12.12)
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/12/luna-plina-eliberarii-din-minciuna-si.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
21. Numele NICOLAE - semnificație și menire - Dec 5, 2019 6:46:00 PM


Binețe, dragă Om!
Primul pas în a te cunoaște pe tine și a afla care este rolul tău în această viață este să știi care este semnificația  numelui pe care l-ai primit la naștere.
Astăzi vom vorbi despre NICOLAE.
Indiferent dacă te numești Nicolae, Nicoleta, Nicu, sau derivate de-ale lui, sau dacă cunoști persoane botezate astfel, știi care este semnificația acestui nume?
Nu uita să pornești și muzica pentru a-ți fi însoțitor pe calea gândurilor și a rândurilor.


Numele NICOLAE derivă de la grecescul NIKOLAOS, și înseamnă „victoria omului”.
Persoana care primește acest nume, sau un derivat de-al lui, este menită să fie un exemplu de tenacitate, perseverență, hotărâre și dârzenie în fața încercărilor vieții. 
Dincolo de evidența semnificației, „victoria omului” nu se referă la câștigarea vreunei bătălii cu un alt semen. Aceasta ar fi semnificația numelui pentru aceia care sunt preocupați să demonstreze că sunt mai buni ca alții; ceea ce reprezintă o luptă a ego-ului, în care se războiesc orgoliul, mândria și vanitatea.
A obține victoria asupra altcuiva, a putea să te mândrești cu superioritatea ta aparentă, nu poate decât să hrănească nivelul inferior al conștiinței umane: fizicul și emoționalul.
Sfântul Nicolae a fost un om cu un caracter extraordinar, ce a apărat drepturile oamenilor, a ocrotit copiii și marinarii. A ajuns episcop ortodox, și a participat la renumitul Conciliu din Niceea, din anul 325, când s-au trasat clar liniile directoare ale religiei. Cu acea ocazie, Arie, un preot creștin din Alexandria, a susținut că Iisus a fost doar un om cu puteri supranaturale, nu fiu al lui Dumnezeu, cum a susținut Sf. Nicolae. Se spune că acesta din urmă a fost atât de hotărât în a apăra divinitatea lui Iisus, încât l-a pălmuit pe Arie în plin sinod. De aici se trage simbolistica nuielușei care se face cadou în ziua de 6 decembrie celor care au uitat de credință, de dumnezeire, și își arogă puteri ce nu au vreo legătură cu sursa divină.
Datorită faptelor sale, sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul celor slabi, al celor nedreptățiți, al copiilor.
Cei care primesc la naștere numele NICOLAE, sau vreun derivat, au menirea de a rămâne în lumina adevărului divin, și de a fi o voce ce se ridică împotriva nedreptății.
Desigur, prea puțini dintre cei ce își sărbătoresc onomastica în ziua de 6 decembrie țin cont de semnificația și de vibrația pe care o aduce acest nume în viața lor. Cu cât un Nicolae este mai departe de menirea lui, cu atât bolile sale sunt mai multe și mai grave, pentru a i se atrage atenția că se află departe de drumul său.
În mod simbolic, NICOLAE semnifică lupta omului cu el însuși, cu slăbiciunile, mândria și orgoliul, pentru a ajunge să le conștientizeze, să le corecteze (nuiaua simbolică), pentru a curăți tot ce poate împiedica manifestarea luminii divine pe care fiecare le poate manifesta în pașii prin viață (darurile puse în cizmulițe).
Dragă NICOLAE, NICOLETA, NICU, NICO, NICULINA, MIKLOS, MIKI, NICOLA, COLIN, etc., îți urez să ai înțelepciunea de a discerne dreptatea de nedreptate, forța de a alege adevărul, și grația de a manifesta lumina lui Dumnezeu în fiecare moment al vieții, pentru a-i călăuzi pe cei nedreptățiți. 
LA MULȚI ANI, PLINI DE LUMINĂ, dragă NICOLAE!


dr. Edith Kadar Arad, 06 decembrie, 2017
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/12/numele-nicolae-semnificatie-si-menire.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
22. ILUZIA PORTALURILOR SALVATOARE - Nov 11, 2019 11:58:00 PM




Dragilor, m-ați înnebunit cu postări despre portalul 11:11, despre schimbările și transformările pe care le aduce.
O fi portal, dar tu cum îl recunoști?Ce ai de făcut pentru a beneficia de ceea ce aduce? Ce faci tu, practic, pentru a te alinia la energia unui portal?
Tu crezi că vine portalu' și te ia pe sus, ducându-te în locuri nemaivăzute, pregătite special pentru tine, nu?
Imaginează-ți că oamenii se plimbă pe stradă, iar la un moment dat se deschide o ușă. Mulți nici nu o observă. Alții sesizează ceva, dar trec mai departe neafectați. Câțiva se opresc se privesc, întrebându-se ce este dincolo, dar nu au curajul să treacă. Doar foarte puțini vor trece de ușa deschisă, stiind deja ce găsesc acolo.
La fel e si cu portalul de azi, care agită orgoliile și ego-ul.La ora actuală oamenii, în special românii, sunt plini de furie, vinovăție și intoleranță, emoții negative activate de alegerile de duminică. Aceste emoții negative sunt ca o ceață care acoperă ochii foarte multora. Și, în plus, toată această negativitate se constituie într-un egregor, devine o entitate care crește, alimentată fiind de agresivitate și negativitate. 
Pentru a accesa Portalul, e nevoie să îl vezi, mai întâi, iar pentru asta trebuie să ieși din această stare de negativitate.Cum? Devenind conștient(ă) că acțiunile și gândurile tale creează. Ce? Întunericul sau Lumina. Totul este o alegere.
Și pentru că nu prea suntem conștienți de puterea noastră, nu știm ce să alegem. ALEGERI - cuvântul cheie care declanșează reacțiile din noi. Și cum creierul nu face diferența între real și imaginar, pentru el ceea ce a fost duminică a declanșat apocalipsa subconștientului.
11.11 este data în care numărul Christului apare de 2 ori: 11.
Portalul 11.11 este cel care poate activa Christul din fiecare; Lumina, Iubirea, Toleranța.
Dar dacă bagajul tău e prea plin de furie, frici și intoleranță, nu poți percepe oportunitatea, decât la nivel de ego, de orgoliu.
Urmărește puțin comentariile de pe facebook, în general, și la unele postări ale mele, și vei vedea câtă disponibilitate există pentru a se trece prin vreun portal. 
Portalurile sunt taine pe care fiecare trebuie să le deslușească atunci când este pregătit să renunțe la ce a fost pentru a deveni altceva.
11.11.2019 are cifra 7 (1+1+1+1+2+0+1+9=16; 1+6=7).Iar 7 este cifra lui Dumnezeu. 
Da, o zi cu semnificații puternice, cu mari oportunități ce pot fi trecute cu vederea pentru că omul alege intoleranța.
Dragă Om, portalurile sunt uși deschise către Dumnezeu, către Lumina din tine, și nu sunt porți fizice prin care să treacă ego-ul și orgoliul urlător pe facebook.
Pentru a trece, e nevoie să te lași „devorat” de toate fricile, furiile și sentimentele de vinovăție pe care le ai. E ca și cum ai da drumul multor aspecte ale tale, care te împiedică să fii liniștit. 
Nu poți fi în lumină decât dacă, mai întâi, îți dai voie să fii în întuneric.Nu poți fi în lumină dacă minți în permanență, și arăți cu degetul către cei care își asumă trăirile. 
Doar când îți dai voie să fii consumat de furie, de frici, și de celelalte părți întunecate, ele vor dispărea, și vei rămâne în liniște. Iar asta înseamnă că ai mai trecut o poartă, un portal.
Dar cât doar postezi teorii, iar viața ta practică rămâne în întuneric, se numește iluzie, minciună.
Dragă Om, cu ce te-a schimbat pe tine vreunul din portalurile din trecut? Cum te-ai pregătit pentru acest portal? La ce ești dispus să renunți pentru a-ți fi mai bine? Cum te vezi peste câteva luni gândindu-te „mulțumesc portalului 11.11!”?
Niciun portal nu te salvează și nici nu te schimbă!Tu trebuie să faci aceste lucruri, iar asta înseamnă că ai reușit să pășești dincolo de încă o poartă. Ești mai bun, mai altfel.
Portalul îți aduce șansa. În rest, pune osul la treabă!
Binețe, Om înțelept!
Edith KadarArad, 11.11.2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/11/iluzia-portalurilor-salvatoare.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
23. CAPCANA ORGOLIULUI DE A FI CINEVA - Nov 1, 2019 12:15:00 PM



Una dintre capcanele dezvoltării personale este să uiți de unde ai plecat, și să judeci totul prin prisma noului pe care tocmai l-ai aflat.De parcă n-ai mai fost niciodată în situația pe care acum o combați, o critici sau spre care arăți cu degetul. 
E ușor să râzi de cei care acum fac primii pași spre (a se descoperi pe) ei înșiși.
Dar această atitudine de „superioritate” nu arată vreo evoluție. Arată doar o ușurare că ai terminat ceva, nu și că ai început altceva, mai bun, mai performant.
Tu poți să termini clasa a opta; te bucuri, dar mai trebuie să vrei să mergi la liceu, să te pregătești, să te înscrii și să mergi la școală. Altfel, ai terminat gimnaziul. Așa, și? Ce faci mai departe? 
La fel se întâmplă și în creșterea și dezvoltarea personală și spirituală. Nu este suficient să ai revelații, să constați că te-ai schimbat, că nu mai ești la fel de închistat(ă) cum ai fost. 
„Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”, se spune. Și așa este, din moment ce te bucuri că ești o variantă mai bună decât cel/cea din trecut, dar, în loc să mergi mai departe, să-ți vezi de drum, te oprești și râzi de cei care încă nu au ajuns la „nivelul” tău. 
Creșterea și dezvoltarea, indiferent de domeniu, se referă la evoluție, la a merge mai departe, nu la stagnare și arătarea cu degetul. 
E ușor a spune celorlalți cum ar fi trebuit să facă sau cum ar trebui să trăiască. Asta denotă lipsa de empatie, de înțelegere, și arată un orgoliu ce nu are nicio legătură cu deschiderea pe care o aduce cunoașterea. E PSEUDOcunoaștere.
Când crești și evoluezi, integrezi în tine tot trecutul tău, îl înțelegi și faci pace cu el. Altfel, vei ajunge să râzi de cei care fac ceva ce tu nu (ți-)ai iertat încă. 
Iar asta denotă un orgoliu foarte mare care nu te va ajuta să mergi mai departe, ci îți va crea iluzia că ai ajuns deja foarte departe. Orgoliul că ești cineva!
Da, ești cineva acum, în acest moment, dar nu vrei să fii un alt-cineva în fiecare moment de acum încolo? 
Dragă Om, tu ești TOT ce ai fost până acum, cu bune, cu mai puțin bune și plăcute, altfel nu ai fi ajuns aici.Adevărata creștere și dezvoltare este atunci când te accepți ca întreg, când nu negi părți din tine, când nu ți-e rușine de trecutul tău.Altfel, e doar orgoliu.
„Rău” e doar atunci când nu ai prelucrat ce ți s-a întâmplat, ci ai ascuns din rușine.
Dacă nu ar fi răul, cum am putea înțelege binele?
Nu-ți fie rușine de cine ai fost și ce ți s-a întâmplat. Cum ai fi ajuns aici, altfel?
Renunță la orgoliul negării de tine, și înțelege că înțelepciunea acceptării lui TOT este o alegere.
Binețe, Om înțelept!


Edith KadarArad, 01 noiembrie 2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/11/capcana-orgoliului-de-fi-cineva-una.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
24. AFARĂ-I VOPSIT GARDUL, ÎNĂUNTRU-I LEOPARDUL - Oct 4, 2019 9:50:00 AM



Nu-i cere omului mai mult decât știe, poate duce sau face. Sau poți să o faci, dar riști să te trezești într-o mocirlă care nu îți aparține, ci este a celui pe care l-ai creditat cu mai multă înțelepciune decât are.
Fiecare om dă ce are cu adevărat, nu ce spune că are. Știi tu, chestia cu gardul și cu leopardul.
Cei mai toxici oameni sunt cei deghizați în lupi moraliști, cei care îți flutură în față o pioșenie de te lasă mască, și te întrebi cum poate încăpea ceva atât de mare într-un singur om.
Cei care își strigă cucernicia, și îți strigă cuvinte de ocară pentru că tu nu ești ca ei, au o problemă destul de mare: nu sunt ceea ce vor să pară!
Atât timp cât te autoproclami etalon al unei societăți, și singura ta preocupare este de a căuta greșeli la oameni, ai sindromul „Dumnezeu”, adică te crezi mai bun decât divinitatea. 
Ce contează că Dumnezeu ne iubește necontiționat pe TOȚI, când tu poți veni și pui condiții, arăți cu degetul și distorsionezi tot ce ți se spune, doar pentru ca ceilalți să-ți vadă moralitatea. Știi tu, chestia cu „mi-au murit lăudătorii, și mă laud singur”.
Dragă om, Dumnezeu există în tot, în toate și în TOȚI oamenii, FĂRĂ EXCEPȚIE, indiferent ce spun religiile și oamenii moralizatori, pseudo-credincioși. El este OMNIPREZENT.
Dumnezeu este OMNIPOTENT, adică poate orice, inclusiv să iubească pe toată lumea, indiferent de lumina și întunericul din interior.
Dumnezeu este OMNISCIENT, adică știe tot ce se întâmplă, inclusiv ceea ce gândești și crezi tu că nu se va afla dacă nu spui. Vezi tu, atunci când ceea ce spui diferă mult de ceea ce gândești tu de fapt, apare o minciună care te rupe de esența ta divină. 
Cu cât minți mai mult încercând să înăbuși adevăratele gânduri, cu atât vei fi mai gălăgios în exterior. Doar trebuie să urli ca să acoperi glasul Adevărului.
Cu cât ai mai multe traume pe care refuzi să ți le rezolvi pentru că tu nu ești de vină, doar alții, cu atât vei arăta mai aprig cu degetul către ceilalți. Că doar nu te uiți în tine, că e câh!
Cu cei care au aceeași problemă ca tine, te comporți batjocoritor, zeflemitor, superior. Îi arăți cu degetul, și râzi de ei. De ce? Ca să nu apuce ei să vadă cât de gol ești pe dinăuntru. 
Cu cei care au avut problema dar și-au rezolvat-o... eh, aici e buba! Cum adică și-au rezolvat-o? Cum să și-o rezolve și tu nu?! Ce e cu nesimțirea asta?! Dacă tu nu poți sau/și nu vrei, cum îndrăznesc ceilalți să facă altceva?! Și încerci să îi readuci în mocirla ta atacându-i, distorsionând intenționat ceea ce au vrut să spună, și murdărind tot ce ți se pare pur, rezolvat în ei și nerezolvat în tine.
Aceștia sunt oamenii toxici, care și-au promis, în sinea lor, că nu te vor lăsa în pace până ce nu vor arăta întregii lumi că ești fals(ă). Adică ceea ce sunt ei. Oamenii toxici nu au (încă) forța și tăria de a-și asuma responsabilitatea pentru viața lor, pentru ceea ce sunt cu adevărat. Ei trăiesc în afara lor, pentru că le este frică să înfrunte „leopardul” din interior.
Cu toții am trecut prin aceste etape. Cu toții am început prin a trăi în exterior, prin a arăta cu degetul și a da vina pe alții. 
Diferența o face CURAJUL de te asuma, de a ieși de sub influența fricii, a furiei, vinei și încrâncenării, și RECUNOȘTINȚA pentru ceea ce ești în fiecare moment. 
Cu toții am arătat cu degetul, până ce, din CURAJUL RECUNOȘTINȚEI ne-am îndreptat arătătorul către noi, și am acceptat adevărul: cu toții suntem ființe divine, diferă doar grosimea stratului de credințe limitative care împiedică lumina divină din noi să se manifeste. Gardul.
Nu poți învăța cuvinte elevate până ce nu le știi și pe acelea de care ți-e frică și rușine. Nu poți avea detașarea acceptării până ce nu rupi lanțurile minciunilor care te-au încorsetat.
Nu Îl poți (re)cunoaște pe Dumnezeu până ce nu ai cunoscut iadul.
A trăi arătând cu degetul și a certa și dojeni pe cei din jur pentru „păcate” ce există doar la tine în cap, denotă o îndepărtare de divin, de esență. 

Și eu am fost așa. Am arătat cu degetul, acuzator, în dreapta și-n stânga, îi certam pe toți, de parcă eram deținătoarea adevărului universal, și știam lucrurile mai bine decât însuși Dumnezeu. Vânam greșeli doar pentru a mă simți superioară, a mă simți mai bine și a acoperi golul din mine. 
Și eu am încercat să îngroș gardul, să-l vopsesc cu multe culori, doar-doar oi ține leopardul închis definitiv. 
Doar că, vezi tu, ceea ce este menit să se întâmple, se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Iar fiara a ieșit, atacând și sfâșiind cu ferocitate toate măștile pe care mi le-am creat. Am avut răni, am suferit, dar apoi totul s-a vindecat și am avut curajul de a nu-mi mai pune alte măști. Și m-am simțit mai ușoară, mai bine, mai încrezătoare, mai liberă. 
Desigur, mai am multe de tratat și de vindecat în mine. Uneori, mai iese câte un rest pe care îl recunosc prin oamenii care mă atacă. Și le mulțumesc din suflet, pentru că mă ajută să caut și să scot ce a mai rămas nerezolvat. 
Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut curajul de a mă privi în interior și de a începe curățenia. Mai am mult, dar sunt pe drumul cel bun. Și știu asta pentru că mă văd zilnic în cei din jurul meu. Oglinzile. 
Dragă om, cu toții suntem ființe divine într-un corp fizic temporar. Iar dacă divinitatea din tine este omniscientă, omnipotentă și omniprezentă, ce parte din tine crezi că va putea opri manifestarea Lui? Gardul tău? Hm.
Iubește-i pe cei care te atacă, pentru că ei te învață o lecție importantă. Dar ferește-te din calea lor dacă nu ești pregătit(ă) să să îți asumi curajul responsabilității și asumării de sine.
Omule, ești ființă divină, iar gardul tău este neînsemnat în fața Luminii din tine. 
Fii ceea ce vrei, dar asumă-te. Fii plin de curaj și recunoștință. FII!
Binețe, OM! 
Dualitate, de Valentina Remenar
Edith Kadar București, 04 octombrie 2019
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației. (https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2019/10/afara-i-vopsit-gardul-inauntru-i.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.
25. ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI - semnificații și simbolism - Sep 13, 2019 9:00:00 PM
Schimbă-te pe tine și vei schimba lumea!
 Sunt răspunzătoare pentru ceea ce scriu, dar nu răspund pentru ceea ce crezi tu că ai înțeles 
 *     *     *     *     *     *     * 


Crucea este unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale omenirii, și pe cât de simplă pare în aparență, pe atât este de încărcată de semnificații.
Binețe, dragă cititorule!
Te invit să povestim puțin despre simbolul crucii și semnificațiile unei zile în care ea este „personajul” principal.
Abordarea mea nu este religioasă, nici bisericească. Acelea le găsești scrise de oamenii acelor domenii.
Eu îți voi povesti din perspectiva omului curios să treacă dincolo de zidurile tabuurilor și să descuie porți ale cunoașterii.Nu trebuie să fii de acord cu ce scriu, dar dacă tot insiști să citești, abține-te de la comentarii răutăcioase. Nu sunt deținătoarea de adevăr universal, dar nici tu nu ești. Și nici biserica sau religia. Noi povestim aici, alegând ca unic „accesoriu” deschiderea minții.

În fiecare an, la 14 septembrie, ortodocșii prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci.Ea se vrea o reamintire a găsirii crucii pe care a fost răstignit Iisus, și arătarea ei oamenilor la data de 14 septembrie 335 de către episcopul Ierusalimului, Macarie.
Dar, oare, dincolo de explicația dată de religie și biserică, care o fi semnificația acestei sărbători?
Nu e nevoie să fii ortodox pentru a citi acest material. De ce? Deoarece sărbătorile, prin vibrațiile înalte pe care le aduc, se adresează întregii omeniri și nu doar celor dintr-o anumită religie sau confesiune.
Gândește-te că Soarele există pentru toți, chiar dacă este noapte. La fel și sărbătorile diferitelor religii; ele aduc energii înalte întregii planete, indiferent de orientarea ta religioasă. Credința care te animă și deschiderea sau închistarea minții tale nu pot opri valul de energii benefice. 
Faptul că tu nu crezi ceva, nu înseamnă că acel lucru nu e adevărat. Faptul că tu (re)negi o religie sau o confesiune nu o anulează, și nu înseamnă că cei care o practică sunt păcătoși, doar pentru că tu gândești altfel, dumnezeule care te-ai autointitulat!
Așa cum ți-am spus, Soarele există, indiferent dacă vrei să îl vezi sau dacă alegi să stai în casă cu storurile trase.
Înălțarea Sfintei Cruci aduce o energie extraordinară, de care poate beneficia oricine.
Dar, oare, care este semnificația crucii?
Crucea e compusă din două linii perpendiculare, una orizontală, care semnifică elementul pământ, pragmatismul, materialul, și una verticală, simbolizând urcarea omului la Dumnezeu; divinul, sacrul, partea spirituală.


Linia orizontală mai reprezintă și femininul, Yin-ul, intuiția, iar linia verticală reprezintă masculinul, Yang-ul, acțiunea.Poți intui spiritul, dar acțiunea de a-l descoperi face diferența dintre teorie și practică.
Cele două linii se întâlnesc într-un punct comun, care adună energiile, le concentrează, pentru a le putea dispersa, mai apoi. Pentru a da energie, informație, trebuie să primești, mai întâi, să o concentrezi, să o alchimizezi; abia apoi o poți da mai departe, în lume. 
Crucea are 4 puncte, care se întâlnesc în al cincilea, centrul, inima, FOCUL purificator.

Povestea spune că femeia, linia orizontală, trebuie să întâlnească masculinul, linia verticală, în punctul care îi centrează: inima, IUBIREA, Dumnezeu.
De aceea, crucea poartă întreaga poveste a genezei omului din Dumnezeu, prin iubirea pe care El a transferat-o, a dăruit-o oamenilor pentru a nu uita că ei sunt purtătorii divinității prin duhul sfânt primit la întrupare.

CRUCEA reamintește că ceea ce este sus este și jos (verticala), și ce este înăuntru este și în afară (orizontala).

Crucea este reprezentată de cifra 4 la europeni și de cifra 5 în extremul orient.

4 este compus din 3, trinitatea, și din 1, unicitatea, UNUL.
5 este cifra compusă din 3, treimea, Cerul, și din 2, omul în cele 2 reprezentări: femeia și bărbatul.

Indiferent cum am lua-o, crucea simbolizează uniunea sacră a omului cu Dumnezeu, manifestată prin iubirea dintre bărbat - verticală, yang - și femeie - orizontală, yin.

Într-o lume ideală, bărbatul întâlnește femeia lui pentru a-l manifesta pe Dumnezeu. CRUCEA.

Din păcate, acest gen de manifestare a devenit desuet, demodat, iar bărbatul și femeia nu se mai unesc întru dumnezeire, ci întru mândrie, ego, reguli sociale, cutume demult depășite, adică falsa dumnezeire creată de om după chipul și asemănarea sa.

Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătoarea din 14 septembrie, are menirea de a ne reaminti cine suntem; că nu suntem doar niște corpuri de carne de care a uitat Dumnezeu, doar niște trupuri rugătoare la Dumnezeu ca el să le facă pe toate în locul nostru, ci suntem materia animată de duhul sfânt, de spirit, de divinitatea manifestată în forma umană, numită și suflet.



Dacă analizăm puțin data zilei despre care vorbim (14.09.2019), obținem cifrele 5 + 9 + 3 (se însumează).

Cifra 5 reprezintă, așa cum am amintit mai sus, întâlnirea dintre om și dumnezeire. Este cifra în care se regăsește masculinul, Yang-ul (3), cu femininul, Yin_ul (2).
Omul are 5 simțuri (auz, văz, miros, gust, pipăit), iar natura se manifestă prin cele 5 elemente: foc, apă, aer, lemn, pământ.

Cifra 9 reprezintă desăvârșirea, capătul drumului parcurs de om pentru a se împlini ca spirit. Pentru ca viața să apară, e nevoie de 9 luni de desăvârșire a creației izvorâte din bărbat și femeie.
Cerul are 9 niveluri, dar tot atâtea are și iadul.
Luna a noua din an, septembrie, semnifică debutul toamnei, când se adună roadele pe care le-am sădit și le-am cultivat. Am plantat frici, furii, încrâncenare, asta vom culege. Am sădit armonie, pace interioară și iubire, acestea vor fi roadele de cules.

În acest an, 2019, suma cifrelor este 3 (2+1), adică omul care a transcens și s-a unit cu divinitatea, omul trezit, omul spiritual, care merge alături de Dumnezeu, cel după chipul căruia a fost creat (2), și care ajunge să ajute și pe ceilalți să calce pe acest drum(1). Cum? Prin comunicare. Adică cifra 3.

Suma cifrelor datei de azi este 8 (1+4+9+2+0+1+9=26; 2+6=8), numărul elitei, a conducătorilor. Este cifra materiei care trebuie să accepte spiritul. 8 este infinitul ridicat pe vericală, spre divin, către dumnezeire; este cifra transformării materiei în spirit, a alchimizării

De aceea, data din acest an al Înălțării ne „vorbește” nu numai despre trezire și despre acceptarea esenței divine din fiecare om, ci și despre renunțarea la atașamentele materiale.

Indiferent că accepți sau nu acest lucru, Christul din fiecare se va trezi, nu are nevoie de aprobarea ta.

Iar aceasta poate duce la simptome extreme, boli ciudate, un număr mare de îmbolnăviri și de decese subite, comparativ cu alți ani. De ce? Pentru că omul nu poate accepta că e parte de dumnezeire, din moment ce a fost educat că e un păcătos și că Dumnezeu se supără și pedepsește dacă are chef. Și pentru că și-a făcut din atașamentele de lucruri un nou dumnezeu.

Înălțarea Sfintei Cruci are menirea să ne reamintească despre esența noastră divină, despre care noi uităm prea des, despre alegeri inspirate, despre manifestarea liberului arbitru și despre dumnezeirea ce apare la întâlnirea principiului masculin, Yang, cu cel feminin, Yin.


Din punct de vedere astrologic, ne aflăm în zodia Fecioarei, guvernată de planeta Mercur, a comunicării. Fecioara coordonează digestia.

Cu alte cuvinte, în această perioadă fii atent(ă) la ce comunici cu ceilalți, dar mai ales cu tine, deoarece asta va stabili calitatea vieții pe care o „digeri”. Transmiți informații mincinoase, îți hrănești relațiile și viața cu cuvinte superficiale, de formă, fără conținut real, îți vei înfometa sufletul de dumnezeire, și vei avea, la propriu, probleme digestive: balonare (aer toxic), colite, boală Crohn (focul minciunilor face ravagii), constipație (lipsa elementului apă, de curățare), intoleranțe alimentare (pământul sterp, deoarece ai plantat minciuni).
Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătoarea care ne reamintește de dumnezeirea din noi, ne reamintește să o cultivăm, să o îngrijim, pentru ca „roadele” spiritului să ne încarce cu bucurie, pace în suflet, armonie și cu IUBIRE, adică Dumnezeu manifestat în noi. 
Nu da cu piciorul în oportunitățile de dezvoltare a ta, indiferent ce religie sau confesiune ești.Fii atent(ă) la relațiile din viața ta, nu mai minți, dar, mai ales, nu te mai minți. Spune adevărul, oricât de greu ți-ar fi. Îți ești dator cu sinceritate, bucurie, adevăr și libertate.
Alege cu înțelepciune. Înalță-te, omule, de la nivelul tău, pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, simbolul uniunii fiind CRUCEA.
Înălțarea Crucii este ridicarea ta din stadiul de om simplu la cel de trăitor întru Dumnezeu. Adică transformarea din om în OM.
Ai liberul arbitru. Alege cu înțelepciune. Alege-te!
Binețe, dragă OM!

dr. Edith Kadar Arad, 14 septembrie 2017
 *     *     *     *     *     *     * 
Toate drepturile de autor ale materialelor postate pe acest blog aparţin dr. Edith Kadar. 
 Orice articol poate fi distribuit cu condiția să se păstreze aspectul integral și un link vizibil spre pagina publicației.
(https://vibratiavindecarii.blogspot.com/2017/09/inaltarea-sfintei-cruci-semnificatii-si.html)
 Nici o schimbare în aspectul sau conținutul materialelor nu se poate face fără aprobarea autoarei.