Blogs Home » Personal » Personale » truly

truly

Micul meu jurnal public, locul in care imi descarc toate sentimentele si trairile.

Articole Blog

01. Lumea ei - May 14, 2017 9:04:00 AM
           "Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordinarul o plictiseste, adoarme daca ii spui ca trebuie sa urmeze anumite tipare. Este fericita atunci cand abia are timp sa respire. Iubeste sa descopere lucruri noi. Adora sa faca programarea sa danseze cu jurnalul Annei Frank si topaie de bucurie atunci cand o noua postare pe blog il invita la cina pe domnul bilant contabil.
            Ea traieste in lumea ei. O lume fara rautate si invidie, o bula a prieteniei si a iubirii. A fost condamnata pentru asta "o sa te loveasca realitatea atat de tare incat nu o sa iti mai revii", i-au repetat asta pana au ramas fara voce. But she keeps moving on. Ia din viata doar ce este bun, isi incurajeaza prietenele sa viseze si parintii sa fie mereu tineri. Zambeste soarelui si imbratiseaza ploaia. Plange si iarta cand este ranita.
           
          Lumea ei are mereu usile deschise, te invita la ea pentru o cana de ceai si briose cu ciocolata,multa ciocolata, daca ramai sau pleci este alegerea ta.
02. Fantezie - Apr 9, 2017 9:10:00 AM
      Te vad pasind pe covorul de frunze in 3 nuante de galben, vii timid spre mine, cu pasi monotoni si cu un zambet care ma face sa uit sa respir. inalt, cu umeri lati acoperiti de un palton negru, cu frezii in mana, mereu ai stiut ca nu sunt genul care isi doreste un buchet ostentativ de trandafiri,
     Am zambit si m am intrebat cum de stiai ca mireasma  lor imi aminteste de copilarie, de florile pe care mama le cumpara.
     Asta se intampla acum 2 ani, desi imi pare ca te stiu de o vesnicie. uneori am impresia ca ai aparut dintr una din povestile pe care  le povesteam prietenelor mele cand ma intrebau cum arata iubirea pentru mine. nu stiam sa le spun cum arati, dar le povesteam cu lux de amanunte cine esti. Acum ma uit la tine si am impresia ca vad o fantezie, dar ajungi in fata mea, ma saruti si imi dau seama ca esti real, din carne si oase, si mai presus de toate esti al meu. Ma iei de mana si pornim impreuna spre viitor.
03. Another love story - Dec 3, 2016 8:44:00 PM
         Cafeneaua de la coltul blocului; sta la masa din colt cu laptopul si o cafea.  Trebuie sa isi scrie articolul pentru editia de sfarsit de an, dar mintea lui zboara la ea, la momentul in care si-a luat rucsacul, pe care el i l-a daruit pentru prima excursie impreuna, si a plecat. L-a parasit.
         Ea l-a salvat. Mircea avea 24 de ani si doar ce se mutase in Bucuresti. isi petrecea zilele mergand la interviuri si noptile consumand prea multa bere in timp ce se holba la pagina alba a documentului word in incercarea de a scrie prima lui carte. Dupa 2 luni fara niciun succes, s-a angajat la Mega Image, la 2 pasi de garsoniera mizerabila in care locuia. Isi ura slujba si pe el insusi pentru ca nu reusea sa scrie nimic care sa merite publicat.
     Tura de noapte era preferata lui, era liniste, nu il zapaceau clientii cu intrebari despre  produse fara zahar. paine fara gluten sau naiba stie ce alte tampenii mananca oamenii zilele astea. Era marti noaptea, avea castile in urechi si aseza cateva sticle de vin. Cineva l-a batut cu mana pe spate, isi scoase castile nervos si se intoarse catre vinovat. Mare ii fu mirarea cand vazu o femeie miniona  uitandu-se la el cu niste ochi mari si caprui.
   - Scuza-ma ca te deranjez, dar incerc de 10 minute sa gasesc produsele pentru diabetici si nu reusesc!
      Era fascinat, uitase si cum il cheama, se uita la ea hipnotizat. de abia isi amintea sa vorbeasca, cu greu ii spuse unde gaseste produsele cautate si dadu din cap cand aceasta ii multumii pentru ajutor.
Isi aminteste si acum mirosul ei din noaptea aceea, mirosea a inceput de primavara, a flori de tei si liliac. A urmarit-o pana la raionul cu produse pentru diabetici, s-a prezentat si a invitat-o in oras, direct, fara nico replica penibila sau vreun compliment siropos. A acceptat, iar Mircea nici pana in ziua de astazi nu stie de ce a facut-o. Au iesit timp de 2 saptamani zilnic. S-au indragostit nebuneste, Ea l-a facut sa nu renunte la visul lui, asa ca s-a ambitionat si si-a gasit jobul la care visa.
     Dupa 2 ani s-au mutat impreuna. Totul era bine intre ei pana cand intr-o zi ea l-a sunat si i-a spus ca trebuie sa vorbeasca ceva important cu el. Ii marturisise ca o sa plece din tara, primise o oferta pentru un job in America si trebuia sa plece in 3 saptamani.
     Iata-l acum, dupa cateva zile de cand a aflat vestea care i-a dat peste cap viitorul, cu gandul la ea, nereusind sa se concentreze. Nu stia ce sa faca. Sa o lase sa plece? Sa o urmeze in America?
04. Friends!? - Nov 19, 2016 6:50:00 PM
      S-a dus la bucatarie sa isi faca o cafea. gresia era rece sub picioarele ei goale, dar nu o deranja, era o dimineata calduroasa, iar senzatia de racoare era bine venita.
     Purta tricoul lui negru, vechi si suficient de lung cat sa ii acopere fundul. a pus apa in ibric si se uita pe geam spre strada pustie la ora aia, Mintea ei zbura in 10 directii diferite, la noaptea ce tocmai se incheiase, la barba lui care i-a iritat pielea, la principiile ei. Era atat de adancita in ganduri incat l-a auzit fix cand a ajuns in spatele ei. A sarutat-o pe gat si s-a dus spre ibricul in care apa fierbea de mult. A facut cafeaua in liniste, niciunul nu stia ce sa spuna, Erau ca doi straini, desi se cunosteau de 5 ani.
      Totul a inceput cand si-a spus ca trebuie sa iasa din casa si sa uite de job, de cursuri si de deadline-uri, asa ca l-a sunat pe Mihai asa cum facea de fiecare data cand avea o problema sau cand pur si simplu voia sa se distreze. A raspuns dupa al doilea bip. i-a spus ca vrea sa il vada, a fost de acord asa ca la 21 erau amandoi la barul unde si-au petrecut multe nopti de vara. au baut o bere - el, iar ea, ca de obicei, o limonada si si-au amintit de tampeniile pe care le faceau impreuna acum 3 ani.
      La 01.30 au plecat, a condus-o acasa. In fata usii ea se uita la el, a ramas privindu-i ochii mari si verzi, El o privea cu dragostea pe care i o purta de deja de cateva luni desi nu si-a permis niciodata sa admita asta. Dintr o data se ridica pe varfuri si il saruta, apasat, cu o pasiune despre care el habar nu avea ca exista in ea. A luat-o in brate si a condus-o in dormitor. ardea de dorinta de a face sex cu ea, sa ii sarute fiecare centimetru de piele, sa se imbete cu parfumul ei.
     Ei ii era teama sa nu faca ceva gresit, sa nu cumva sa strice prietenia dintre ei. Il iubea prea mult ca sa il piarda. Acum se intreba daca il iubea ca pe un prieten sau ca pe un iubit. I-a luat mana intr-a ei si  i-a cautat privirea ca sa inteleaga cum vrea sa decurga noaptea, cand ochii lui i-au intalnit privirea a stiut: il dorea!
 


05. Undeva la jumatate - Jul 23, 2016 6:00:00 PM
par ciufulit, oja sarita de pe  unghii si o rochita eleganta. ruj rosu, cizme si un drum de munte. cu capul in nori, dar cu picioarele pe pamant. ea este nordul si sudul, Iadul si Raiul. uneori se simte pierduta. are suflet de artist si minte de corporatista. viseaza cu ochii deschisi in timp ce isi ucide timpul inchisa intr-un birou inconjurata de numere. este arbitrul unui meci constant intre adultul si copilul din ea. nu castiga nimeni, niciodata. este o lupta continua care o seaca de puteri. zambeste in timp ce asculta inca un monolog al adultului care ii spune ca trebuie sa ajunga "sus", pana la 30 de ani trebuie sa conduca un departament al unei firme importante, sa isi intemeieze o familie, sa semneze un contract pentru un apartament in centrul orasului . se plimba prin parc in timp ce sufletul ei de copil ii povesteste despre cum ar fi sa calatoresti in jurul lumii, sa nu stii unde o sa dormi in seara asta sau pe ce continent vei fi saptamana viitoare. in teorie ambele variante suna bine, dar in practica e ca si cum ai incerca sa faci focul si apa sa supravietuiasca intr-un pahar...
06. Ele si fericirea - Jul 19, 2016 6:40:00 PM

    Fericirea-i simpla! Sau cel putin a mea asa este. Eu sunt fericita atunci cand sunt cu ele, cu 2 fete minunate care au intrat in viata mea de 5 ani si se incapataneaza sa ramana alaturi de mine.

    Fericirea este atunci cand mananc prima data pepene vara, cand Larisa imi aduce flori fara motiv, cand Loredana ma face sa rad desi este o mica scorpie.
      Zambesc atunci cand simt miros de tei dupa ploaie sau cand ne plimbam prin parc cu rolele si toata lumea rade de noi pentru ca nu ne pricepem.
     Rad in hohote cand bem cidru de mere pe balconul unui hotel la 300 km de casa si povestim lucrurile tembele pe care le-am facut impreuna.
    Plang de fericire atunci cand ele sunt alaturi de mine intr un moment dificil pentru familia mea.
    Lucrurile simple si oamenii cu suflet frumos ma fac fericita. Ele ma fac fericita pentru ca sunt niste persoane minunate si sunt norocoasa sa le am in viata mea!
07. Candva - Jun 25, 2016 8:03:00 PM
    Am iubit din toata inima, acum multi ani.
    Prima dragoste. Fluturi in stomac cand aparea la usa mea sa iesim la film. Drumuri fara sfarsit catre destinatii necunoscute, in doi, mereu noi, fara masti si deghizari. Lumanari si sampanie, fara motiv, nu aveam nevoie. Ne iubeam zi de zi, minut de minut. Discutii de 3 ore la telefon cand plecam acasa, la tara. Lacrimi sterse de pe obraz cand venea la mine la 2 dimineata pentru ca ne certasem. Plimbari in pijamale la 12 noaptea. Paste fara gust pe care le manca doar pentru ca nu voia sa imi spuna ca nu ma pricep la gatit. Haine aruncate dupa ce mi a spus ca m am enervat degeaba. Scuze, imbratisari si noi inceputuri. Dragoste intre doi copii care descopera lumea. Carusel emotional, intr o ora treceam de la cei mai fericiti oameni de pe Pamant la tipete si vorbe spuse la nervi.
       L-am iubit atat de mult incat l-am lasat sa plece...
08. 2 in 1 - May 22, 2016 12:51:00 PM
 
      Eu si cu mine, una si aceeasi, dar in acelasi timp doua persoane diferite.
      Eu cea sigura pe ea, care vrea sa fie provocata, care nu accepta lucrurile care vin usor. Sunt regina in lumea mea, fac ce vreau, daca vreau. Scriu, alerg, ma joc cu sentimente, cu emotii. Creez si distrug.Pot sa fac fata la orice, dezamagiri, minciuni, evenimente urate si nepravazute. Nu ma sperie nimic!
      Eu, mica si neajutorata. Romantica si naiva. Cu flori in par si zambetul oamenilor dragi in inima. Plang, zambesc, iert, iubesc. Imi este greu sa descriu aceasta parte din mine, este ceva ce se descopera, ceva ce nu imi este pe deplin cunoscut.
     Cine sunt de fapt EU? Nu stiu ... probabil ca nu o sa aflu prea curand, dar este ok, nu-i asa? In fond am doar 23 de ani, inca cred in basme si plang la filme cu happy ending.
   


09. Fata cu tenesi rosii - Jan 2, 2016 10:43:00 PM
        Acum ceva timp purta blugi deschisi, un tricou cu imprimeu funny si tenesi rosii. Iubea fara sa se gandeasca la consecinte si isi urma inima oriunde o purta. Acum a crescut, tenesii zac prafuiti intr-un colt, au aparut pantofi cu toc, rochii elegante si fuste negre. Se ghideaza prin viata dupa ce ii se pare logic, rational, inima ei sta ascunsa.
      Multe despartiri in care nu s-a spus “la revedere”au marcat-o. Isi poarta cicatricile ascunse in timp ce le zambeste parintilor si le spune ca este singura pentru ca nu are timp liber, este mereu ocupata cu ceva “important”.
      Timpul trece iar ea nu face nimic ca sa marcheze asta, obisnuia sa creada ca trebuie sa iti traiesti viata astfel incat sa nu iti ajunga anii batranetii pentru a povestii tot ce ai facut, voia sa calatoreasca, sa vada fiecare coltisor al tarii si apoi sa rataceasca prin lume. Uneori uita ca are doar 20 si ceva de ani, isi petrece timpul liber inchisa in casa, uitandu se la filme in care actrita principala nu are timp sa doarma, citeste carti care ii dezvaluie povesti de dragoste asa cum isi doreste sa traiasca si ea candva.
       O sa mi spui ca inca este tanara, ca are timp sa faca tot ce si-a propus, dar nu-i adevarat, timpul nu asteapta pe nimeni, nici macar fetele care si-au uitat tineretea intr-un folder...


10. Dimineata de toamna - Sep 14, 2015 5:57:00 PM

O dimineata de toamna, o strada pustie si o cafea fierbinte. Era 7.15, pleca spre birou, dar mintea ei zbura la el, la noaptea ce se incheiase cu suspine si vin ieftin pe balconul ei. Se cunosc de putin timp, dar nu conta, in seara aia parea ca se stiu din totdeauna. Nu si-au facut promisiuni, nu s-au amagit cu vorbe desarte, nu au facut dragoste, nici macar sex. Au vorbit mult, despre toate, despre copilaria lui la Moldova, la tara alaturi de cele doua surori, despre visele ei, despre pisica pe care si o va cumpara cand o sa locuiasca singura, despre cum amandoi se amagesc mereu ca vor schimba ceva, ca nu vor mai fi soareci de birou, ca o sa calatoreasca, o sa invete italiana, poate chiar si franceza. Au vorbit pana cand zorii s-au ivit, iar vinul s-a terminat. S-a uitat la ea, mai bine spus s-a holbat la ea pentru 5 minute inainte sa se hotarasca sa plece, nu stia daca sa ii spuna ca o iubeste sau sa fuga mancand pamantul pentru ca alaturi de ea lucrurile nu aveau sa fie simple, stia asta la fel de bine cum stia ca nu o sa poata sa ii ofere totul, nu stia cum. Ca sa iubesti cu adevarat trebuie sa stii sa renunti la tine, la egoism, iar el nu stia cum sa faca asta si nu voia sa o raneasca, nu pe ea, asa ca s-a ridicat, si-a pus paharul in chiuveta si a plecat fara sa isi ia la revedere sau sa ii spuna daca o sa se se mai revada vreodata. Ea a ramas acolo, stia ca o sa plece, stia ca nu este persoana care sa lupte, dar nu a deranjat o, s a obisnut cu asta. A spalat paharele, a aruncat sticla de vin si a intrat in dus. Era luni, nu dormise si trebuia sa ajunga la job. (sursa foto: blackwhitestyle)


11. 2 prosti - Jun 20, 2015 6:21:00 PM
           Oamenii se schimba... nu-i asa?
           Ea este cu cativa ani(nu multi) mai mica decat el, El are varsta, dar nu are maturitatea.
          O zi,  5 secunde, un friend request, o invitatie. Asa a inceput, repede, pe nepregatite ca doar suntem in epoca vitezei. Au iesit, totul a fost bine si frumos, zambeau des si se sorbeau din priviri, au urmat si alte intalniri la fel de frumoase. Pe cat de repede a inceput, pe atat de repede adevarul i-a lovit fix in fata atunci cand Ea se astepta mai putin,El stia,dar nu accepta.
     
           Imaginatia lui: ea o sa faca ce vrea el, ca doar el este masculul Alpha, cel mai tare, irezistibil.
          Imaginatia ei: toata aroganta asta este doar o masca, de fapt el este bland si grijuliu, doar ca are nevoie de cineva sa il ajute sa isi dea masca jos.

          Realitatea: El este un arogant obisnuit sa obtina tot ce vrea, Ea naiva, cu gandul la povestile de dragoste din carti.
          Astea sunt datele problemei(cine spune ca iubirea si matematica nu se inteleg bine?), necunoscuta este calea de mijloc,daca exista una, ca doar si problemele din culegerile de mate din liceu mai au unele mici greseli care fac obtinerea rezultatului imposibila.
          Daca exista sau nu o solutie pentru ei inca nu stiu, dar o sa imi dau toata silinta sa rezolv problema si sa ii dau necunoscutei x masca jos, sa vedem si noi cine este si daca a meritat tot efortul.
12. vis - Jun 15, 2015 8:07:00 PM
   

   "Ma imbat de fericire atunci cand imi zambesti. Ochii tai negri imi patrund in adancul sufletului atunci cand ma privesc. Ma faci sa simt cum imi curge sangele prin vene atunci cand imi soptesti la 6 dimineata:'te vreau" . Ma saruti pe frunte  si uit tot ce m-a enervat in ziua ce tocmai a trecut. Bujorii ce mi i ai daruit imi spun de la fereastra  in fiecare zi:"buna dimineata!""
          Si iar a adormit visand la ce ar fi putut sa fie...
13. Pieces - Feb 17, 2015 8:36:00 PM
               Am lasat parti din mine in bratele lui, mi-am pierdut o idee sau doua cand incercam sa il fac sa inteleaga ca viata nu merge pe fast forward, nu poti sa ajungi in momentul in care iti doresti sarind peste etape. Fiecare clipa conteaza, momentul in care fara sa vrei i-ai vazut zambetul si te-ai indragostit sau clipa de neatentie care te-a facut sa ii versi cafeau pe bluza si privirile voastre s-au intalnit. Ar fi pacat sa ratezi astfel de momente, chiar daca totul se rezuma la o privire, un zambet, sunt lucruri micute care fac viata sa merite traita.Ne pierdem putin cate putin cu fiecare relatie nereusita, ne schimbam, devenim mai duri, mai reci, indiferenti cu cei care incearca sa ne cucereasca sufletul. Suspiciunile ne bantuie.
                Ce-i de facut intr-o astfel de situatie? Ce faci atunci cand ele,vechile iubiri, te au lasat fara emotiile care te defineau?


14. Ganduri intre asternuturi - Jan 26, 2015 9:47:00 PM

Te simt cum ma privesti, stiu ca te gandesti sa ma suni, nu, sa imi dai un mesaj, da, un mesaj este mai simplu si nu trebuie sa spui prea multe; scurt si la obiect. Cine stie poate ca asta este seara ta norocoasa, poate ca in seara o sa iti accept invitatia si o sa iti cunosc dormitorul. In asternuturi albe gandurile tale negre o sa fie expuse, poate ca atunci o sa stiu ce sa fac...poate ca nu... Dar, daca accept invitatia si o sa ma pierzi printre ganduri nerostite, daca dimineata o sa vrei sa te bucuri de singuratate?
Am primit mesajul tau, nu era o invitatie, era ceva impersonal. Iti este frica? Frica sa iubesti? Frica sa nu cumva sa iti zdrobesc inima? Si mie imi este frica, nu de toate astea, imi este teama ca nu o sa te cunosc, ca nu o sa stiu niciodata pe ce partea a patului dormi sau ca nu o sa aflu cine ti-a spus ultima data "te iubesc".
Vreau... vreau sa ne fie frica impreuna!
15. Nemernicul! - Oct 6, 2014 1:49:00 PM


La dracu!
Iar am uitat cine este si ce ganduri nemernice are.
Este ca un cerc vicios, situatia se repeta de cateva ori pe an si de fiecare data imi spun ca o sa fie diferit, de fiecare data uit cine este. Nemernicul!
Poate ca este vina mea, am uitat cum este sa te joci cu focul. Poate ca este vina lui pentru ca transforma fiecare flacara intr-un incendiu. Nemernicul!
Cu toate astea "unde a fost foc, mereu ramane cenusa",  asa era expresia, nu?
El pune gaz pe foc, in loc sa fuga dupa extinctor. Nemernicul!



16. Trecutul - Sep 1, 2014 10:20:00 AM
     
       Obisnuiam sa traiesc in trecut, sa rememorez vechi intamplari din nou si din nou pana nu mai eram sigura daca s-au intamplat cu adevarat sau sunt imaginate de mine. M-am "vindecat" de asta, cel putin asa credeam.
       Trecutul te loveste cand te astepti mai putin, asteapta momentul oportun si bam este aici din nou. O scrisoare, un vechi prieten, un bilet, o melodie, orice poate sa fie intruchiparea trecutului.
       Ce faci cand esti fata in fata cu ceva ce credeai ca s-a terminat, ca nu mai are nicio legatura cu prezentul sau viitorul? Fugi? Te ascunzi? Il privesti direct in fata si il trimiti in cufarul cu amintiri?
       Probabil depinde de fiecare dintre noi, dar de cele mai multe ori trecutul ar trebui sa ramana acolo, in trecut.  Eu am un mod tampit de a imi complica viata pentru ca asa sunt eu, mereu in cautare de ceva simplu pe care sa il transform intr-un puzzle cu 1.000 de piese, asa ca atunci cand ceea ce a fost face cunostiinta cu ceea ce este, eu, ca o fata buna ce sunt, incerc sa ii ajut pe amandoi in acelasi timp si uite asa iar ma pun in situatii care imi dau dureri de cap.
     
17. Eu.Timp.Viata - Aug 24, 2014 11:19:00 AM
     Nu am mai scris de mult (din nou),nu din lipsa timpului ci pentru ca inspiratia mea si-a luat o mica vacanta.      Zilele astea am ramas "datoare" cu un post,mi-am abandonat personajele din cartea pe care o citesc  in luna de miere,am vizitat Brasovul si mi-am petrecut ultimile 3 zile la mare.
     Sunt in concediu pentru inca 10 zile si sper sa termin ce am inceput si sa imi achit datoriile, in plus as vrea sa mai aflu cate ceva despre mine si sa ma gandesc cam ce as vrea sa fac cu viata mea.
     Pana se intoarce inspiratia mea din insulele Bahamas(mi-a spus ca ii este tare bine acolo si nu se grabeste sa se intoarca) o sa va arat cateva poze din zilele mele de "concediu in deplasare".






















18. EA despre mine - Jul 19, 2014 4:29:00 PM
       V-am mai povestit despre EA, este persoana care imi cunoaste fiecare ascunzis al sufletului. Cum mereu avem idei, dar pe care le punem rar in aplicare, am decis ca pe asta trebuie sa o realizam, asa ca astazi ea o sa vorbeasca despre mine. Totul a pornit de la imaginea de mai jos si a ajuns la asta:          "Da! Este cat se poate de adevarat: este un haos in mintea si in inima ei, dar e un haos placut. Este o fire haotica, cu obiceiuri in contradictoriu, tine regim, dar nu se poate opri din mancat ciocolata, nu ii place gustul cafelei dar totusi o bea, e o lenesa dar totusi munceste, e o zapacita dar care tine minte lucruri pe care le-am zis/facut in clasa a 7-a, e o visatoare insa a fost la contabilitate, si cel mai ciudat inca mai este prietena cu mine, o realista. Este vijelia de care are nevoie oricine in viata, ca o furtuna, care odata ce a trecut prin viata ta lasa urme permanente astfel incat nu ai cum sa o uiti.         Nici nu stiu de unde sa incep sa o descriu, are atat de multe convingeri clare si sigure, dar pe care le incalca, iar prietenia noastra este provocarea vietii noastre. Un lucru e stabil la ea: alege intotdeauna calea cea grea, si daca nu exista una, o face ea. Adora sa isi complice viata nu ii plac lucrurile usoare, relatiile mult prea roz nu sunt pentru ea. Daca nu exista pasiune, daca nu isi schimba starea de spirit de la iubire pasionala la o explozie de nervi de la un minut la altul, atunci relatia aia nu e pentru ea. Nu stiu unde incape atata energie in ea, si de unde isi ia energia avand in vedere ca e o vegetariana care prefera ceaiului in locul cafelei.       Ca prietena este la fel de pasionala si de posesiva ca si intr-o relatie. Ma simt ca si cum traiesc doua vieti alaturi de ea, ea m-a invatat cum sa imi beau vinul cu stil, cum sa imi tin prietenii aproape, cum sa pierd vremea si cum sa ma relaxez, cum sa vad lumea prin ochii ei si sa fiu mai putin realista. Ea e cea cu care am avut cele mai lungi certuri si “despartiri” insa si cele mai lungi nopti in oras si cele mai bune si multe barfe, cu care am impartit si bune si rele, care nu m-a judecat indiferent de ce decizii stupide am luat. Este cea care a lasat mereu prima de la ea dupa o cearta, stiind ca sunt mult prea incapatanata.        Este o visatoare, traieste prin carti si prin filme insa fara sa uite de viata ei. Fiecare zi este una speciala pentru ea, fiecare zi este o poveste, fiecare clipa poate fi cea care va schimba totul pentru ea si persoana pe care urmeaza sa o intalneasca poate fi intreg viitorul ei. Nu isi limiteaza viata la lucruri sigure ci traieste prin posibilitati. In toti acesti ani de prietenie am invatat sa nu am asteptari sigure de la o intalnire cu ea, deoarece nu se stie niciodata unde vom ajunge sau ce vom face.         Este exact ce aveam nevoie in viata mea, cineva care sa imi aminteasca cum sa traiesc cu pasiune, cum sa imi fac viata mai frumoasa, cum sa imi strang povesti pentru copii, cum sa imi strang amintiri doar pentru mine dar si cum sa aduc o nota de visare in viata mea.        Este o zapacita care ma enerveaza cu nestatornicia ei, ale carei vise se schimba de pe o zi pe alta, care e mult prea aiurita cateodata si care pare cazuta de pe alta planeta, dar pe care o iubesc. Prietenia noastra e la fel de legata si de puternica exact ca o relatie (ma sperie lucrul asta), insa e pur si simplu linistitor cand stii ca indiferent de cat de mult timp nu ne-am vazut, putem vorbi ca si cum nu ne-am vazut de ieri, si numai gandul ca ne vedem ma duce cu gandul la relaxare, pentru ca stiu ca ai efectul asta asupra mea si iti multumesc ca ma inveti cum sa visez. Te pup si te iubesc haosul meu!"           Va urma...
19. M-am ascuns! - Jul 11, 2014 2:14:00 PM
          Parca ieri era astazi si astazi era maine.  A trecut timpul atat de rapid incat trandafirii s-au uscat inainte sa infloreasca, iar eu te-am uitat inainte sa te iubesc.
          Cand au inflorit lalelele? Cand a fost primavara? Te-am iubit?
          Acum esti totul, in secunda urmatoare esti nimic! Ai ajuns departe, prea departe ca sa te mai vad, sa te mai vreau...
          M-am ascuns!
20. Contrariile se atrag!? - Jul 5, 2014 6:38:00 PM
 
      Stiu ca exista 1000 de texte cu tema asta, dar eu nu vorbesc despre ele, ci iti spun  o  poveste veche!
       El si ea, doua personaje cum nu se putea mai diferite.Totusi ceva i-a adus impreuna, poate a fost destinul sau o simpla intamplare, nu stiu si sincera sa fiu, nici nu ma intereseaza.
      Frecventau acelasi loc de mult timp si cu toate asta nu s-au intalnit decat dupa o vreme. El glumea pe seama ei, in timp ce ea il infrunta cu un tupeu de care rar este capabila. Dupa o perioada, glumele lui s-au  transformat intr-o invitatie nu la vals, ci la ceai, asta fara sa stie ca este bautura ei preferata. A acceptat.  
     Au iesit o data, de doua ori, de trei ori si a sarutat-o, timid, de parca ii era frica sa nu ii striveasca buzele cu presiunea pasiunii lui. Nu stiu ce se intampla in mod normal dupa sarut sau daca exista un mod normal de a continua lucrurile, dar ei abia acum au inceput sa se cunoasca unul pe celalalt cu adevarat. Au aflat atunci ca sunt mai diferiti decat se asteptau: ea este cu capul in carti, el cu capul in nori, cand el doarme, ea abia se trezeste, ea iubeste animalele si este vegetariana, el mananca piept de pui dimineata, la pranz si seara, el merge la sala, ea la cofetarie.
     In ciuda tuturor acestor diferente au un zambet  pana la urechi pe fata zilnic. Acum el ii gateste delicatese vegetariene,iar ea alearga(sau cel putin incearca) seara de seara. Nu le este usor, dar nimic din ce mertita pastrat nu se obtine usor.
     Mai conteaza cine, ce si cum daca sunt fericiti?
21. Il banuiam...ca ma iubea - Jun 5, 2014 4:35:00 PM

   
      Inca de la inceput eu am fost impotriva noastra. De ce sa existe un "noi" cand suntem mult prea egoisti sa renuntam la "eu" sau "tu"?
      Tu ai fost neasteptat. M-ai luat de mana si ti-ai  dorit sa mergem pe acelasi drum,  dar eu (egoista de mine) inca nu pot sa ma misc. Sunt blocata.
      Ai insistat si ai reusit sa trezesti un fior in mine, o adiere de vant in mijlocul verii secetoase, insuficienta pentru a te racori, dar numai buna pentru a planta samanta sperantei.
      Mi-ai adus flori. Flori si ciocolata. Cafea dimineata si un sarut pe frunte seara.
      Asa am inceput sa banuiesc ca ma iubesti. Cuvintele tale nerostite m-au speriat, ce o sa fac cand nemiscarea se termina? Daca rosteai acele cuvinte, ce se intampla?      
      Am fost lasa. Am cautat defecte acolo unde erau prea multe calitati.
      Asa s-a terminat, nu exista "noi", doar "eu" si "tu". Atat!
22. Astazi - May 13, 2014 4:01:00 PM
Astazi am vantul in par, primavara pe piele, cafea in vene si o furtuna in ganduri.
Astazi, ei bine astazi nimic nu este ca ieri.
Am idei noi si sentimente vechi(pana la urma, parca astazi seamana cu ieri...), sunt cu sufletul departe si cu mintea mult prea aproape, aproape de lucruri stresante, dar trecatoare.
Uite, iar vorbesc fara sens, cred ca in ultimul timp doar asta am facut.
Am vrut sa iti spun ceva, am uitat ce....
O sa iti spun maine
23. Oamenii diminetii - May 4, 2014 6:36:00 PM
             Nu imi place sa ma trezesc de dimineata, niciodata nu mi-a placut. Din pacate, in viata nu putem sa facem doar ceea ce ne place, asa ca, in ciuda faptului ca este duminica,m-am trezit devreme sa plec la serviciu(da, sunt o norocoasa, muncesc duminica dimineata). A fost una din acele dimineti ploioase cand  ultimul lucru pe care ti-l doresti este sa te ridici din pat.
             O sa trec direct la subiect ca deja seamana cu o fila din jurnalul meu (si iar se iau oamenii de mine ca imi povestesc "ofurile" strainilor). Din cauza ca ma mut destul de des nu apuc sa imi cunosc vecinii, decat pe unii dintre ei si doar din vedere,va spun asta ca sa intelegeti de ce m-a suprins vecina mea,care desi m-a vazut de 2 ori intr-un an, imi ureaza plina de voiosie "Buna dimineata! Sa ai o zi frumoasa!" cand ne intalnim pe hol.
            Uite asa dimineata mea a trecut de la mohorata cu mari sanse de furtuna la senina cu o speranta de soare.Oamenii astia, care au mereu ceva dragut de spus, care te fac sa zambesti desi nici macar nu te cunosc, merita o floare sau si mai bine o imbratisare in fiecare zi.
       
             
24. Clipe prafuite - Apr 28, 2014 11:53:00 AM
   
       Exista un loc in care de fiecare data ma intorc cu placere.
       In trecut.
       Mereu mi-a placut acolo. Trecutul de ieri sau cel de acum 5 ani.Are un aer de confort si liniste care ma calmeaza. Acolo nu ai cum sa gresesti, totul ramane asa cum este.
        Ma plimb pe aleea amintirilor, ma imbat cu mirosul  timpului care nu se mai intoarce, dansez cu cei de mult uitati. Ne invartim in cerc, uneori clipe vechi si prafuite isi fac loc printre noi, alteori nu ne amintim nici cine am fost ieri. Dar este ok, nu-i asa? Ce ar putea sa se schimbe? Nimic, nici macar noi.
       
25. Schimbare - Apr 15, 2014 8:45:00 PM
      Stiu ca este doar o reclama, dar este una reusita, care te pune pe ganduri.
      Toti ne dorim in viata stabilitate financiara, o cariera de succes, unii chiar si faima. Ne plangem ca traim intr-o lumea rea, ca ar trebui sa se schimbe una sau alta, dar nu facem nimic in acest sens, asteptam mereu de la altcineva sa faca ceva.
     Pe mine aceasta reclama m-a facut sa realizez ca in ultima vreme am fost superficiala, m-am gandit prea mult la ce mi-as dori din punct de vedere financiar si am uitat ca nu doar asta conteaza, m-am concentrat pe aspecte importante-dar nu esentiale- si am uitat ca lucrurile mici sunt cele care fac viata mai frumoasa.
     Multe persoane-printre care si eu- ar trebui sa invete sa ofere mai mult celor din jur, sa zambeasca mai des, sa comunice mai mult (preferabil fata in fata) si (de ce nu?) sa lase copilul din interiorul lor sa iasa la suprafata.
     Daca vrem sa se schimbe ceva in Romania sau in lume ar trebui sa ne schimbam noi, daca nu facem nimic, exact asta o sa primim: nimic!
     Nu o sa avem o padure daca 5 persoane planteaza cate un copac, dar o sa avem un inceput, o speranta ca in viitor putem sa ne asteptam si  la altceva.