Blogs Home » Litere » Poezie » Shakespeare si sonetele sale.....

Shakespeare si sonetele sale.....

Shakespeare sonete in traducerea lui Gheorghe Tomozei.

Articole Blog

01. William Shakespeare-Sonete - Mar 30, 2013 2:22:00 PM
CLIV

Al dragostei minuscul zeu dormea
cu torța lângă el când nimfe blânde
neprihănirii juruite,abia
de-l atingeau cu degete plăpânde
iar cea mai dulce,focu-a ridicat
(ce legiuni de inimi încălzise)
fu generalul poftei dezarmat
de-un gest virgin și facla,în abise
se stinse lin,într-un izvor tăcut
în care focul dragostilor piere
și-nvăpăiază apa-n cuib de lut
înzdrăvenind pe cel fără putere.
Iubirea,apa o-nfierbântă,însă
nu răcorește apa,fața plânsă...
02. William Shakespeare-Sonete - Mar 30, 2013 8:36:00 AM
CLIII

Sta Cupidon cu torța în somnie
până ce iată,i-o răpi o zână
muind cu grabă gingașa făclie
într-o fântână-a dragostei,fântână
cu pururea învăpăiat,potirul
și-nfierbântat de flăcări dezmățate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei,torța-și ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
pașii-ndreptându-mi-i,să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Dar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon își împlinește placul...
03. William Shakespeare-Sonete - Mar 24, 2013 1:39:00 PM
CLII
Iubindu-te eu mint;de-ți vine rândul
de două ori să minți și amândouă
minciunile îți spurcă legământul
din așternut.Iubești cu ură nouă.
Dar ce sunt două jurăminte rupte
când eu calc douăzeci?Eu sunt sperjurul
care din tine-ncearcă să să-nfrupte,
sunt umbra care-ți siluie conturul.
Și e pierdut gândul credinții-n tine
căci eu,jurând pe dulcea-ți bunătate
pleoapa nu mi-am lăsat să se-nlumine
la focul tău cel cast și-așa ,sunt poate.
Pe veci,cel care minte,duh bolnav
jurând numai pe tot ce e scârnav!
04. William Shakespeare-Sonete - Mar 23, 2013 1:31:00 PM
CLI
Prea tânăr e amorul dar știu bine
că el e-acela ce ne-nțelepțește,
deci dulce amăgire,se cuvine
de-s vinovat,să fii cel ce plătește.
Mă vând,vânzându-te și blânde stele
le schimb cu carne vinovată,parcă
și sufletul îi spune cărnii mele
că-n dragoste triumfă iar ea-ncearcă
trofeu râvnit,în toate să apară
sub ochii mei și cu mândrie umblă
să-mi fie poate calul de povară
care-și împarte umbra cu-a mea umbră.
Mi-e gândul împăcat de-i zic „iubire”
că ea mi-e zbor și-mi e și năruire....
05. William Shakespeare-Sonete - Mar 20, 2013 6:31:00 AM

CL
De unde-ți iai puterea ce se-așează
pe inima-mi ce clatină nesații
și-n ochii ce-i împiedică să vază
prin fum de raze,ale zilei grații?
Păcatele cum le împaci,de-mi pare
că în străfund de josnicii mărunte
impui un rost și-n iscusinți murdare
binele-i sfânt,iar ce e rău e-n frunte?
Mă faci să te iubesc mai mult când ură,
pe unde treci,o semeni în mulțime,
mi-e dat să îndrăgesc ce alții-njură,
că nu-ți sunt drag,să nu mai afle nime!
De te țin dragă,după tot ce ești
s-ar cuveni și tu să mă iubești!
06. William Shakespeare-Sonete - Mar 19, 2013 10:48:00 AM
CXLIX
Nu te iubesc?Cruzimea ta m-apasă
când împotrivă-mi partea ta o țin!
Gândindu-te,eu uit de tot ,frumoasă
tirană,chiar de mine uit deplin.
Mi-s prieteni oare cei care te-acuză,
și le țin partea,fără de habar?
Când tu mă cerți,suspine port pe buză
și mă răzbun pe mine însumi doar.
Ce dar m-ar face să nu pot,de-apururi
robul să-ți fiu,urmându-te-n restriști,
când îți ador belșugul de cusururi
numai când ochii,poruncind,ți-i miști?
Ți-s dragi cei care văd,așa ți-i vrerea,
urăște-mă,eu mi-am pierdut vederea.
07. William Shakespeare-Sonete - Mar 19, 2013 10:37:00 AM
CXLVIII
Ce ochi îmi puse dragostea-n orbite
de mi-i vederea mincinoasă? Și
unde mi-s cugetele risipite,
strâmb cumpănind cu ochiul oglindi?
Dacă-i frumos ce ochiul meu străvede,
de ce se spune că n-ar fi așa?
De nu-i astfel,iubirea mea,s-ar crede
că-i adevărul strâmb sub pleoapa ta.
O,dragostea cum ar privi,prin lacrimi,
cu ochi cerniți de jale și priveghi?
Nu-i de mirare,iar tu orb,te clatini
când norii cresc pe boltă,soare vechi!
Orbindu-mă,vicleano,spune-mi unde
îți tăinuiești păcatele imunde?
08. William Shakespeare-Sonete - Mar 18, 2013 12:41:00 PM
CXLVII
Iubirea mea nu-i febră pofticioasă,
bea ca pe lapte tot ce e durere,
râvnește răul,poftelor se lasă
pe care jindul ei bolnav le cere.
Vraci al iubirii ce-o nutresc,gândirea,
mâhnindu-se că uit tot ce-mi prescrie
m-a părăsit zburând spre nicăirea;
dorința-i moartă, iruri n-o învie.
Sunt fără leac,ești mută,rațiune,
un zbucium veșnic mă afundă-n spaimă,
gândirile,vorbirea-mi sunt nebune
și adevăruri,inutil,îngaimă....
Așa-i de te visez,lumină sacră
tu,decât iadul infinit mai neagră.
09. William Shakespeare-Sonete - Mar 17, 2013 11:11:00 AM
CXLVI
Biet suflet,miez al lutului meu,lutul
mereu nevrednic,cine te-nvrăjbi,
de ce ți-e ars pe dinlăuntru scutul
pe-afară nins cu dulci aurării?
De ce sporit la preț zidești conacul,
al trupului,paraginii promis,
când viermii-n el or să își facă veacul?
Așa te vei sfârși,în care vis?
Trăiește doar din paguba ,a slugii,
balanța s-o îngreui cu belșug,
schimbi clipe scârnave pe ore lucii,
cu tine doar legând prieteșug!
Hrănit cu Moartea care ne desparte,
nici moartă,Moarte nu mai este Moarte....


10. William Shakespeare-Sonete - Mar 15, 2013 11:55:00 AM
CXLV
Gura de Dragoste sculptată
„Urăsc!”îmi pare că șoptește.
Primindu-o am jalea toată
iar ea se-nduplecă,firește
și graiu-mi mustră că nu-mi pare
ca totdeauna,dulce.Blânde
își lasă vorbele să zboare
și nu-ncărcate de osânde...
După„Urăsc!” rosti cuvinte
urmându-se,ca ziua,nopții,
rostogolind pe trepte sfinte
un demon în genunea morții;
„Urăsc!”Un fulger străbătu
adaosul:„Pe tine nu....”
11. William Shakespeare-Sonete - Mar 15, 2013 11:46:00 AM
CXLIV
Am dragosti,două,duh de-alint și fiere
ce-n sufletu-mi,înfrigurat,palpită:
e-ntâiul duh bărbat cu păr de miere,
cellalt e o muiere rău vopsită.
Gândind să mă azvârle-n iad,ea vrea,
femeie -diavol,ticăloasă cupă,
dându-i târcoale,să-l îndemne-a bea
pe îngerul cel blond să și-l corupă.
L-a prefăcut în drac?De-acum va fi
îngemănată,umbra lor să crească
de mine-ndepărtată-ntru vecii.
Ghicesc în raiuri,iadul cum se cască.
Dar sigur nu-s,nu știu amara oră
când diavolul pe înger îl devoră...
12. William Shakespeare-Sonete - Mar 15, 2013 11:36:00 AM
CXLIII
Când gospodina năzuind să prindă
penate vietăți își lasă-n prag
pruncul din poală și apoi colindă
cotloanele ogrăzii,țâncul drag
o ține-n loc și își întoarce pasul,
îi prinde poala,lăcrimând ușor
iar ea pare să nu-i audă glasul
țintind acel nimic fâlfâitor.
Așa și tu himere-aștepți prin vreme
pe când eu pruncul tău pribeag rămân,
dar dacă-ți pierzi speranța,să te cheme
că mă primești ca fiu la al tău sân...
Astfel mă rog,cu plânsu-i de copil
să-l reîntorci în viața ta pe Will!
13. William Shakespeare-Sonete - Mar 15, 2013 11:28:00 AM
CXLII
Iubind,păcătuiesc;urând,ești sfântă,
alungi nelegiuirea îndrăgirii
dar măsurându-ne găsesc că-i blândă
și-i dulce vina mea,un fruct al firii.
Nu gura ta eu o ascult,copilă
cu buze stacojii ce mint și cheamă,
buze ce jurămintele sigilă
și-al paturilor bun îl pun sub vamă.
Ca să îmi fie legiuit amorul
sădește-mi chipu-n ochii tăi în care
sunt alții-acum gata să-și stingă dorul
și-am să te-alint cu vițe urcătoare.
De vei cerși cândva ce azi alungi
pe tine doar te vei nega și-atunci...
14. William Shakespeare-Sonete - Mar 1, 2013 8:21:00 AM
CXLI
Pe cinstea mea,nu ochii-mi te iubesc,
ei ce te știu părelnică,nătângă,
doar inima ,ce ei disprețuiesc
înnebunită-i gata să răsfrângă.
Auzul,șoapta-ți nu mi-a alintat,
nici mâna povârnită lin,de gheață,
nici miros și nici gust nu m-au chemat
la un ospăț cu numai noi de față.
Cinci minți,cinci simțuri,nu mă pot opri
să fac un serv din inima-mi zăludă
ce bărbătești elanuri părăsi
spre-a se robi pedepsei tale ,crudă....
Mâhnirea-mi doar cu-atâta se alege,
pedeapsă-mi este și fără de lege...
15. William Shakespeare-Sonete - Mar 1, 2013 8:03:00 AM
CXL
Fii înțeleaptă,pe cât ești de crudă
și pururi neîndurătoare.Fie
să nu capete glas mâhnirea-mi mută
cu-mprumutate vorbe de mânie...
Ar fi mai bine dacă te-aș deprinde
să-mi spui că mă iubești chiar dacă nu e
așa cum vreau,așa precum îl vinde
un doctor pe bolnav,cu vorbă șuie.
N-aș vrea să fiu eu robul deznădejdii,
smintitul înjurând fără tăgadă;
nu-i ocolită lumea de primejdii
și pe-alt smintit,smintiți răsar să-l creadă.
Rostogolită, inima ,în ceață,
cu ochi trufași,s-o urmărești te-nvață!
16. William Shakespeare-Sonete - Feb 27, 2013 10:40:00 AM
CXXXIX
O,să nu-mi ceri să-ți spun câtă cruzime
mi-așezi pe inimă în mii de chipuri,
mai bine ochii tăi să mă suprime
dar fără-ndemânatice tertipuri!
Spune-mi pe altul că iubești,dar ochii
când ești cu mine,lasă-i să mă-nvie,
de ce cu vicleșuguri te apropii
când brațu-mi să se apere nu știe?
Și totuși să te iert aș vrea,iubire,
spre alții poate,focul lor subțire
să se azvârle ca săgeți cu arce.
Și totuși,nu:cum scad sub stele-nalte
măcar ucide-mă cu totu-ncalte...
17. William Shakespeare-Sonete - Feb 27, 2013 10:31:00 AM
CXXXVIII
Ea jură că-i din adevăr, icoană
și eu o cred,deși minciuna-i simt,
mă vede june fără de prihană
neînvățat cu-al lumii veșted jind.
Mă crede tânăr deși bine știe
că zilele-mi mai bune-mi sunt trecut
și eu pare s-o cred în viclenie
și-al ei și-al meu,nu-i adevărul slut.
Ea tace,mincinoasa.De ce oare
nu-i spun că sunt bătrân,cum de-am uitat?
Ești un nărav al dragostei,uitare,
anii nu-i știi,câți ai cu-adevărat!
Și-astfel o mint,la rându-i ea mă minte,
minciuna-i dintre vini cea mai cuminte...
18. William Shakespeare-Sonete - Feb 26, 2013 1:01:00 PM
CXXXVII
Ce le faci ochilor,iubire oarbă?
ei nici nu văd ceea ce văd
știu frumusețea ce-i,dar țin de-olaltă
bine și rău,lumină și prăpăd.
De i-au corupt privirile haine
priviri ce sunt al necredinței rod,
răsar în golfuri de catarge pline
prinzându-mi inima ca-ntr-un năvod.
Să fie-acesta locul de-ntâlnire
al lumii largi,cu-amăgitor nisip,
sau ochii mei vazându-l ,cu iubire
acoperă cu nimb murdarul chip?
Ochii-amândoi și inima-mi se lasă
într-a minciunii rană noroioasă...
19. William Shakespeare-Sonete - Feb 21, 2013 10:51:00 AM
CXXXVI
Dacă te mustră firea că-s pe-aproape,
orbește-i jură că-s al tău,că-s Will
ce-ar vrea, în tine ,umbra și-o îngroape,
de Will fii plină,de-al lui duh subtil.
El vrerea ți-o va împlini,nebunul,
dorul cu dor va logodi-n zadar.
Singur de ești,mulțimii-i pari niciunul,
el, singuru-i robit de al tău har.
Mulțimea de mă-nghite,dat să-mi fie
să trec,nenumărat,într-al tău dor,
nimicul meu,al tău nimic îl știe
cu taine dulci rănindu-te ușor.
Fă-mi numele iubit,iubește-mi-l
și atunci ți-s drag,căci eu sunt vrerea,WILL!
20. William Shakespeare-Sonete - Feb 19, 2013 8:34:00 AM
CXXXV
Au toate-un jind,tu-l ai pe-al tău,pe WILL
și-alt WILL de pofte prisosit, te cere,
e-un WILL pentru oricare și ostil
preadulcei liniști,el e numai vrere.
Ai vrea la jindul tău nemărginit
s-adaugi jindul meu,cu-mbelșugare,
ori jindul altora îngăduit
îmi lasă jindul fără îndurare?
Cum mările-s sporite de furtuni
primind și ploaia-n matcă,revărsată
și tu,atâția WILL în WILL i-aduni
visezi să fii în WILL tot mai bogată.
Toți câți sunt WILL tu jinduie-i mereu
cu-n singur WILL,pentru-al tău WILL,doar eu...
21. William Shakespeare-Sonete - Feb 19, 2013 8:12:00 AM
CXXXIV
Al tău e,recunosc,iar eu,se știe
voinței tale-s zălogit;eu însumi
cuvântu-mi calc chemând alt chip să-nvie
ca-ntors în mine să-ndulcească plânsu-mi.
Dar tu-l oprești și nici el nu se-arată,
ești lacomă cu cel deprins,în vreme,
chezaș să-mi fie și cu-ndatorată,
robită ție,mâna-i să mă cheme.
Cămătăreasă lacomă,ți-e spornic
gândul ce-mi duce prietenu-n osândă,
prin judecăți târât,îl scoți datornic,
de mine-l rupi,ceri dragostei dobândă!
Îl pierd,ne pierzi și tu,și bob cu bobul
plătește el,iar eu sunt veșnic robul....


22. William Shakespeare-Sonete - Feb 18, 2013 9:02:00 AM
CXXXIII
Simțire,te blestem,tu,ce iubirea
cu prietenul de-olaltă îmi rănești,
n-ajunge,doar a mea,nefericirea,
sclaviei și pe el îl dăruiești?
Pe mine însumi chinul crud mă prinde,
pe celălalt eu,lăuntric,îl absoarbe,
puterea ta acaparând mă vinde,
chin întreit mă prinde-n lanțuri oarbe.
În pieptul tău vreau inima să-mi ferec,
dar inima lui las-o-n libertate,
eu ocroti-o-voi din întuneric,
din tainița,a trupului meu poate.
I poți râvni fiindcă eu,știu bine,
rămân al tău,cu tot ce-i viu în mine...
23. William Shakespeare-Sonete - Feb 18, 2013 8:49:00 AM
CXXXII
Iubindu-ți ochii-n care se răsfrânge
privirea mea ,de ei compătimită
îi văd în negru,cum încearcă-a plânge
cu milă tandră,inima-mi rănită.
Și-ntr-adevăr,nici soarele ce suie
spre cer,în zori,nu pâlpâie mai blând,
nici steaua dintr-a serii cetățuie
nu aurește-amurguri și pământ.
Cum ochii tăi răsar,îndoliații,
plângându-mă,învăluiți ca-n fum
cuprins în faldul tristei tale grații
cu mila ta mă însoțesc de-acum.
E frumusețea neagră,pot s-o jur
și-i hâd tot ce nu are-al tău contur...
24. William Shakespeare-Sonete - Feb 14, 2013 1:49:00 PM
CXXXI
Asemeni frumuseților trufașe,
despotică tu ești,pe când eu
te-alint cu tandre cântece gingașe,
viu giuvaier te cred,sclipind mereu.
Și totuși,unii cred că n-ai putere
să îmi aduci al dragostei noroc
întârzii s-l contest dar în tăcere
strâmbul lor gând cu silă mi-l evoc.
Spre-a-mi dovedi că nu mă mint,întreagă,
căldura vocii,geamătul,ți-nchin:
mi-e dragă frumusețea ta cea neagră
o spune-n locu-mi fiece suspin.
La fapte neagră ești,fără tăgadă,
ponegritorilor,prea dulce pradă...
25. William Shakespeare-Sonete - Feb 14, 2013 1:36:00 PM
CXXX
Nu-s sori, ochii iubitei,nu scânteie
roșia-i gură ca mărgeanu-n mări
de-i albă neaua,sânul ei de ce e
posomorât,și-i noapte al ei păr?
Știu,din Damasc,albe și roșii roze
cu care chipul nu-i e logodit,
miresme știu,stârnind apoteoze
străine de al Doamnei duh smerit.
Îmi place s-o ascult deși-i mai scumpă
auzului,o muzică-i știut,
nu le-am văzut zeițele cum umblă
dar ea,mergând,pășește doar,pe lut.
Și totuși,jur pe cer,făptura-i rară
cu nimeni și nimic nu se compară...