<p>Pentru că, orice aș face sunt pierdută. Pierdută? Nu, nu mă dau bătută, orice ar fi! Umilința cedării nu este pentru mine. Am pus m&acirc;na pe creion și h&acirc;rtie, metaforic vorbind, am &icirc;nceput să aștern g&acirc;ndurile. Pentru că slavă Domnului, g&acirc;nduri sunt suficiente pentru a scrie 1001 de cărți. Scrisul pentru mine este un fel de exorcizare a realității, scot astfel la iveală ceea ce mă b&acirc;ntuie, pun pe h&acirc;rtie și las spațiu gol pentru ce va urma. Nedreptatea, suferința, durerea &icirc;mi sunt cuvinte apropiate, de aici asocierea scrisului cu exorcizarea.</p> <p>O parte din g&acirc;nduri sunt urlet, &icirc;nsă cealaltă parte, sunt z&acirc;mbet pentru că, da, mai și z&acirc;mbesc uneori.</p>
    Nimic de afișat