Despre mine

Luca Andreea

Sunt o fire visatoare pana in maduva oaselor.

Blogs Home » Personal » Personale » razadeluca

razadeluca

Pentru că, orice aș face sunt pierdută. Pierdută? Nu, nu mă dau bătută, orice ar fi! Umilința cedării nu este pentru mine. Am pus mâna pe creion și hârtie, metaforic vorbind, am început să aștern gândurile. Pentru că slavă Domnului, gânduri sunt suficiente pentru a scrie 1001 de cărți. Scrisul pentru mine este un fel de exorcizare a realității, scot astfel la iveală ceea ce mă bântuie, pun pe hârtie și las spațiu gol pentru ce va urma. Nedreptatea, suferința, durerea îmi sunt cuvinte apropiate, de aici asocierea scrisului cu exorcizarea.

O parte din gânduri sunt urlet, însă cealaltă parte, sunt zâmbet pentru că, da, mai și zâmbesc uneori.



Articole Blog

01. autobuzul care duce departe - Feb 19, 2020 2:55:08 PM

Autobuzul este aproape plin, câţiva puştani stau în picioare, restul pasagerilor ocupă tacticos câte un loc pe scaun. Lumina portocalie din autobuz brăzdează chipurile pasagerilor apatici, făcându-i să pară bolnăvicioşi. Câţiva oameni privesc fix pe fereastră, spre casele scorojite de ploaie şi vânt. Îngândurarea pare să domine atmosfera din încăperea care rulează rapid pe şoseaua goală şi întunecată. Domnul din faţa mea este destul de bătrân. Pielea îi atârnă pe faţa maronie, iar hainele ce le poartă îl redau privirii mele ca pe un oropsit. Ţine strâns în braţe o sacoşă de plastic din care se vede ieşit, colţul unei franzele. De data asta nu mi-am mai pus masca medicală pe faţă, nici nu mă mai interesează dacă iau vreun virus, iar acum gândindu-mă mai bine, îmi dau seama că nici înainte nu prea m-a interesat. Tinerii care stau în picioare sunt coloraţi şi gălăgioşi şi, contrastează fantastic cu domnul din faţa mea, care pare să tresară la fiecare oprire a autobuzului în staţie. Mi se pare că a trecut o veşnicie de când m-am urcat şi mai ales de când maşina goneşte pe şosele însă uitându-mă la ceilalţi pasageri care sunt liniştiţi, totul pare firesc. Pe semne, gândurile mele […]

The post autobuzul care duce departe appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


02. amour, în toată splendoarea - Jan 15, 2020 9:02:02 AM

În mine se dizolvă totul şi parcă de aici de pe bancheta din faţa cabinetului medical, aud cum înăuntrul meu începe să bată vântul. Totul a început în alt cabinet medical, dotat cu tehnologie de ultimă generaţie. CD-ul pe care erau inscripţionate datele medicale menite să confirme sau să infirme răspândirea bolii prin alte părţi ale corpului, îmi tremura în mână. Pacientul eram eu şi nu eram eu. Nu puteam nicicum să iau legătura cu prietenul meu, Cerul. O dată, pentru că starea lăuntrică se încăpăţâna să atârne de verdictul pe care urma să-l aflu. A doua oară, pentru că nu voiam să accept faptul că el plecase departe să-şi găsească viaţa pierdută printre fluturaşii de salariu. Privind detaşată, pierdută în dureri sufleteşti de o amploare mult mai mare decât o simplă condiţie medicală, noua metastază apărută şi confirmată, părea punctul de cotitură care promitea schimbarea viitorului. Mă simţeam bătută de vânt în mijlocul pădurii întunecate, aşteptând să-mi aducă cineva o haină protectoare pentru că, îmi era extrem de frig. Oboseala dusă pe picioare de câteva săptămâni, apărută şi ea din istovitoarea fugă de gânduri, îmi dădea iluzia unui auz selectiv. Auzeam aşa: Insuficienţă hepatică. Metastază hepatică. Nu operăm. Chimioterapie. […]

The post amour, în toată splendoarea appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


03. Când ai puterea… - Oct 10, 2019 10:24:40 AM

Omul prin condiţia lui se naşte dependent. Încă de la naştere depinde de părinţi. Grija şi dragostea mamei sunt vitale pentru creşterea şi dezvoltarea copilului, acestea oferindu-i ulterior, o oarecare autonomie şi un teren sănătos pe care se va orienta în viaţă. Copilul dezrădăcinat de aceste necesităţi, va dezvolta de-a lungul vieţii dependenţe surogat, care îi vor oferi iluzia unei vindecări lăuntrice temporare. Cea mai periculoasă dependenţă surogat este cea psihologică, fiind perfidă prin faptul că cel mai adesea este confundată cu dragostea, punând dependentul în postura de a nu realiza că este victima şi călăul propriei neputinţe. Dependenţa psihologică îmbracă haina strălucitoare a iubirii şi a sacrificiului însă, în fapt oamenii de acest tip caută să îşi întregească propria persoană prin obiectul dependenţei lor. Ea se manifestă din plin în relaţiile romantice. Asemeni dependentului de narcotice, în prima fază, el simte o evadare şi o bucurie exacerbată, plutind şi hrănindu-se din noua lui descoperire. Renunţă de bunăvoie şi fără vreun pic de efort la aproape tot ceea ce îi compunea existenţa până în momentul descoperirii persoanei de care se împătimeşte. Treptat, starea de euforie se estompează şi începe să simtă nevoia tot mai mult de a face parte din […]

The post Când ai puterea… appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


04. Nemurirea - Sep 24, 2019 9:20:15 AM

Cu adevărat boala este cel mai mare învăţător al omului. Nimic, dar nimic din lumea aceasta nu-l poate antrena pe om mai bine ca boala în adevărata înţelegere de sine. Nu mai este loc de minciună atunci când ceasul biologic se dezintegrează, atunci când vezi cum fizicul tău tinde tot mai tare spre a deveni ţărână. Totul este deşertăciune! Îţi răsună în cap, în timp ce lacrimile fricii îţi fac adevărate cratere pe obrazul brăzdat de lacrimile rugăciunii, pentru tine, pentru ceilalţi. Îţi analizezi viaţa şi ce observi? Ai iubit un pic, ai muncit un pic, dar cel mai mult te-ai temut, căci n-ai avut vreodată curajul să-l înfrunţi pe cel care a zăcut amorţit în tine, acoperit, prăfuit chiar, de o imagine confortabilă pe care ţi-ai creat-o singur, ajutat de ceilalţi, despre tine. Oamenii din jurul tău nu mai contează acum, ei oricum au contat în măsura în care au fost capabili să-ţi îndeplinească nevoile. Nimic profund. Nimic adevărat. Doar amăgire. Ai vrea să te agăţi de ceva, de orice în trecut îţi aducea întru-câtva puţină bucurie. Poate o haină, poate o mărire de salariu sau poate o mâncare bună. Însă, observi cum dulapul plin de haine nu te […]

The post Nemurirea appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


05. Nu-mi pasă - Jul 26, 2019 8:49:20 PM

Ziua o mie şase sute şi ceva. Ziua unu de chimioterapie după muuuulte zile de pauză. Atât de multe încât, mi-am permis să cred că poate m-am vindecat. De ce să nu pot visa la treaba asta? Spitalul este mare şi foarte departe, îmi pare rupt din context şi foarte abstract. În spitalul ăsta n-am amintiri, n-am prieteni, n-am chef. Îl simt ca pe o ancoră înfiptă în abisul ultimelor două săptămâni de dureri. Oricât de auster îl percep, este totuşi locul care îmi oferă alinare oaselor înfierbântate. Salonul are mai multe paturi ca salonul celălalt. Discuţiile au început de nervi pe televizorul care îşi zbiară mocirla în creierul meu obosit de durere fizică şi psihică. Nici nu ştiu cum m-am târât două săptâmâni prin oraş. Prima săptămână a fost mai grea, lovindu-mă durerile după o zi petrecută în vârful muntelui. M-am minţit că e de la vânt, de la frig, de la stres, de la orice altceva, dar nu de la boală. Am umblat cu fiola de dexametazonă în geantă, sperând să găsesc un cabinet care să mă scutească măcar o zi de cuţitul înfipt în spate şi de confuzia mentală care vine la pachet cu deteriorarea stării de […]

The post Nu-mi pasă appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


06. Nu iubeşti fiind preaplin de tine - Jul 7, 2019 3:55:46 PM

Până nu reuşeşti să ieşi din tine fără să te pierzi, nu iubeşti. Când îl iubeşti pe celălalt vii în întâmpinarea lui cu braţele desfăcute şi inima deschisă. Te faci mic, atât de mic încât, măreţia ta, reiese din iubirea ce o porţi. Te goleşti de sine şi, culmea este că, nu te simţi nici fragmentat, nici obosit, nici iritat, şi nici nu simţi vreo urmă de jertfă. Când îl iubeşti pe celălalt, îl ridici din mocirla în care se zbate alinându-i zbuciumul,arătându-i calităţile în pofida defectelor. Transcenzi privitul lui prin ochelarii de cal, înţelegând, că absolut tot ceea ce vezi la el şi te deranjează, se află deja în tine. Când îl iubeşti pe celălalt, ai timp, pentru că întâlnirea cu el dilată timpul. Clipa devine infinită. Nu simţi presiunea de a nu te putea ocupa de tine, pentru că iubirea ce o porţi te odihneşte, te întregeşte, te ridică deasupra timpului şi a spaţiului. Când îl iubeşti pe celălalt, el este oglindă pentru tine şi tu pentru el. Cine se uită la sine în oglindă şi aruncă cu noroi fiindcă nu-i place ce vede? Mereu, indiferent de ceea ce relevă oglinda despre tine, cauţi să îmbunătăţeşti. Aşa-i şi […]

The post Nu iubeşti fiind preaplin de tine appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


07. Superficialitate - May 23, 2019 10:10:12 AM

Nu lipsa experiențelor este motivul pentru care îmi simt sufletul pustiit. Lipsa lor de consistență și de autenticitate, presărate în schimb cu doze șoc de superficialitate îmi provoacă adevărate crize de identitate.  Superficialitate care provine din lipsirea unui sens în viața cotidiană a individului. Este adevărat că, traiul dus la un oarecare nivel, confirmat prin întâlniri, discuții, anturaje, scopuri, mai devreme sau mai târziu, oricât de tenace ești în ați păstra integritatea interioară, te acaparează într-atât încât, peste noapte, te trezești pustiit. Este adevărat și faptul că dezamăgirea față de oameni este o temă care mi-a mâncat ani din viață. Această dezamăgire este atât de reală încât n-am cum să o evit. De ce bărbatul își înșeală soția? Sigur, la această întrebare s-au derulat de-a lungul timpului sute de răspunsuri, mai mult sau mai puțin plauzibile. Însă, totuși, de ce înșeală omul? Nivelul acesta pur carnal de ați valida potența și existența îl percep ca pe ceva extrem de primitiv și, cu toate acestea este o realitate care provoacă daune cutremurătoare, în contextul evoluționismului.  Nici nu vreau să știu ce este în mintea unui om în vârstă care își agață senzațiile interioare de câte o tinerică. Pot în schimb, să […]

The post Superficialitate appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


08. Musca - May 23, 2019 10:01:20 AM

Un liant între mine şi ceilalţi a devenit diagnosticul pe care-l port. Cel mai adesea observ că, singurul subiect de interes sunt stările şi senzaţiile pe care le simt sau le percep. Un interes morbid aş putea spune, pentru că, nu se simte în conversaţiile avute un vădit interes pentru condiţia mea ci, mai degrabă, o teamă a interlocutorului de a nu dobândi maliţioasa boală. Cuvintele mele devin fără tăgadă, ori cuţite vii care sfârtecă mintea ori punţi de speranţe spre un final fericit. Nu cred în finaluri fericite. Am văzut suficient de multe încât, să ştiu să-mi îmi ofer echilibrul unei resemnări. Mă disperă extazul gândirii pozitive, sinceră să fiu, n-am înţeles niciodată la ce ajută. Mi se pare chiar hilar să observ combinaţia dintre zâmbetele forţate de pe feţele oamenilor şi logorea verbală compusă din exagerări propulsate într-un viitor în care, absolut nimeni nu se poate încrede. Când am ieşit la masă cu cele două fete, cunoscute şi necunoscute în acelaşi timp, am vrut mai mult să scap din lâncezeala în care mă zbat adesea. Am vrut să mă îmbat din vitalitatea şi elitismul pe care le percepeam la ele. Reţinută în reacţii, zâmbeam plăpând după fiecare răspuns […]

The post Musca appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


09. mai presus de orice - Apr 27, 2019 10:16:43 AM

Uneori viaţa pare construită pe o cumpănă mare. Avem de luat decizii pendulând între ceea ce ne produce plăcere şi ceea ce trebuie cu adevărat de făcut. Când alegi să faci lucrurile după bunul plac ţinând cont doar de ceea ce produce plăcere, întotdeauna există şi un revers. Întotdeauna plăcerea este precedată de durere. Fără exccepţie. Un pas greşit pe calea delăsării, un singur pas în slujba propriului ego care tot timplul vrea ceva pentru a umple golul din sufletul omului lipist de Dumnezeu, este un pas sigur spre calea pierzării de sine în detrimentul deşertăciunilor. Este crunt de dureros să asişti cu bună ştiinţă la moartea a tot, înainte de moartea propriu-zisă, mânat de instinctuala şi falsa nevoie de plăcere, de falsul sentiment de iubire în timp ce, cu bună ştiinţă alegi degradarea. Suferi. Câteodată afundarea în iad este atât de adâncă încât, nimic nu te mai poate scoate de acolo. Rămâi prins în noroi dând vina pe viaţă, pe ceilalţi, pe orice altceva, dar nu pe propriile alegeri. Totul îmi pare atât de întors pe dos încât firescul şi tânjirea omului câtre Dumnezeu se traduce ca fiind o capcană. Slujim morţii având convingerea că în felul acesta trăim. […]

The post mai presus de orice appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.


10. Antirăbdare - Feb 21, 2019 9:03:35 AM

Stau şi mă uit cum creşte părul, mă uit cum îmi cresc unghiile, cum se modifică pielea şi cum apar ridurile. Am toată răbdarea în inima mea, pentru că treaba asta este o chestiune de-o viaţă. Apoi, dulceaţa monotoniei e liniştitoare. Ce inginerie interesantă! Firele de păr îmi cresc în prelungirea gândurilor şi sfârşesc sugrumate într-un elastic de păr. Să fii bolnav de gânduri! Când cade lumea pe tine, ce faci? Te scuturi? Pe mine a căzut lumea şi din ziua aceea, fac flotări cu ea în spate. Să fiu iertată, dar altceva ce poţi să faci cu lumea toată ascunsă printre reţelele neuronale? Azi aşa, mâine aşa şi aşa, poimâine m-a înnegrit de-a binelea. Murmurul şi râsetele, bine înfipte în clipa prezentă, ca şi cum niciodată în viaţa asta, ei nu şi-au dezonorat prietenii. Sigur, vinovăţia nu-i pentru oricine, doar sufletele nobile gustă din acreala vinovăţiei permanente. Căci golul abisal în care se zbate omul – şlefuieşte porinirile. Uneori, lumea mea toată stă ascunsă sub bandajul alb, pus pe înţepătura acului. Prin locul ăla minuscul îmi e scoasă din suflet durerea şi, culmea, chiar mă simt uşurată. E mult mai bine să umbli cu lumea prin vene decât să […]

The post Antirăbdare appeared first on razadeluca - Viața, experiențe, trăiri, gânduri.