Blogs Home » Litere » Literatura » Poezii despre natură

Poezii despre natură

Emoții, sentimente, natură in poezia românească și universală.

Articole Blog

01. Poem - Mar 25, 2020 6:10:00 PM
Autor: Stan Crina


                       Să te sărut asemeni ploii aş fi vrut
                       ce cade cu putere pe pământ;
                       să te opresc o clipă, n-am putut,
                       doar să te văd cum te afunzi în vânt.

                       Și mi te pierzi, tu, floare de april,
                       printre ninsori de meri şi de caişi
                       cu râsul tău aieve de copil
                       şi umerii de rouă neînvinşi.

                       Să te iubesc cu foamea mea de lup
                       ce sfâşâie cu colții depărtarea,
                       să mă îngrop, smerit, la tine-n trup
                       şi să aştept nerăbdător uitarea,
.
                       Ce cade peste burgul ruginiu
                       a clopot surd din vechea catedrală.
                       Iubita mea, chiar de e prea târziu,
                       aş vrea să-ți mai văd ochii de migdală

                       şi să-ți ating cu degetele-mi oarbe
                       buzele tale pline, sângerii,
                       şi-n zbor prevestitor de rele cobe
                       să te petrec prin primăveri târzii.




02. Elegie domestică - Dec 8, 2019 4:37:00 PM
Autor: Ion Minulescu



   Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,
   Cu ziua ce se duce
   Şi noaptea ce-o să vie,
   În casa mea fii binevenită...

   Iată-mi casa!

   Întoarce doar butonul electric din perete
   Şi-mprieteneşte-ţi ochii cu tot ce poţi vedea,
   Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, şi casa ta...
   Fii prietenă şi soră cu hall-ul şi terasa,
   Cu treptele ce urcă sub rustice covoare
   Spre sala de mâncare
   Şi-odaia de culcare,
   Cu sfinţii din icoane şi morţii din portrete,
   Cu câinele, ce-ţi linge manşonul de-astrahan,
   Şi cu pisica albă, ce toarce pe divan...


   Opreşte-ţi apoi ochii pe frunzele de laur
   În care se-ncadrează, sanctificând decorul,
   Patronii mei - Triunghiul.

   Iar pe comoda veche priveşte-i cum stau gata
   Să-şi părăsească parcă, de bucurie, rama,
   Un domn cu ochii-albaştri şi bucle brune:
   Tata!...
   Şi-o doamnă cu ochi negri şi bucle blonde:
   Mama!...

   Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,
   Cu basmele bunicii
   Şi "Faptele diverse",
   În casa mea fii binevenită,
   Pentru mine
   Şi pentru-aceste chipuri, de praf şi vremuri şterse,
   Ce te privesc din rame cu-aceeaşi duioşie
   Ca-n zilele când, toamna, soseam şi eu cu tine.



03. Singur - Dec 4, 2019 12:35:00 PM
Autor: St.O. Iosif

                        Te simți mai singur astă-sară,
                        Mai mohorîtă-i azi odaia...
                        Auzi cum șiruie afară,
                        De-a lungul streșinilor, ploaia !

                        Trist, ca o plîngere-necată,
                        Răsună-n noaptea cea pustie,
                        În noaptea asta-ntunecată
                        Ce-ți pare-un veac de insomnie...

                        Și cum în van te lupți cu firea
                        Să cauți vieții tale țîntă,
                        Să smulgi o rază din orbirea
                        De patimi care te frămîntă,

                        Se-nalță-n mintea-ți aiurită
                        Stafia vremilor uitate,
                        Privindu-te nedumerită,
                        Cu brațele încrucișate...
04. (Două) ”Sonete pluvioase” - Nov 27, 2019 2:56:00 PM
Autor 
George Topîrceanu



        De-o săptămână ține-ntruna ploaia, —
      Și-mi pică-n pat, de sus, din bagdadie...
      O noapte încă de-ar mai fi să ție
      Nu m-aș mira să-mi cază-n cap odaia!

      Avea simptome vagi de nebunie
      Peninsula Balcanică... și d-aia,
      De când s-aprinse-n Orient văpaia,
      Pământul face hidroterapie!

      Sau poate că divinul Mizantrop
      A hotărât al doilea potop?...
      Oricum ar fi, eu nu mă tem de moarte.

      Dar când o-ncepe altă veșnicie,
      Fac cerere să mă permute-n Marte,
      C-aici avem prea multă igrasie!

***
                          Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
                          Nu vine nime-n ușa mea să bată,
                          Și dacă stau cu ușa încuiată
                          E că nici eu de nime n-am nevoie.

                          Mai fericit ca legendarul Noe,
                          Din toată omenirea inundată,
                          În arca mea nu am decât o fată...
                          Deasupra lumii noi plutim în voie...

                          Degeaba vă-ndesați ca la pomană,
                          Reprezentanți ai faunei terestre, —
                          Nu iau cu mine nici o lighioană!

                          Căci e destul o singură pereche:
                          Un trubadur și-o fată fără zestre,
                          Ca să refacă toată lumea veche!



05. ”Toamna” - Nov 25, 2019 5:33:00 PM

Autor: Dimitrie Anghel


                   Vara s-a dus...
                   Palid, şi fără vlagă, moare
                   Colo-n apus,
                   Mâhnitul soare...

                   Pustii sunt toate...
                   Când vine toamna cu vălu-i alb de brumă,
                   Holdele-s moarte,
                   Pădurea-i goală, izvoru-n maluri jalnic sună...

                   S-a stins farmecul nopţii...
                   Nu mai răsare luna-n taină...
                   S-au îmbrăcat natura-ntreagă... cu-a morţii

                   Neagră haină...


06. Toamnă bacoviană ( III ) - Nov 21, 2019 1:11:00 PM
Două poezii de George Bacovia
Note de toamnă

                     Tăcere... e toamnă în cetate...
                     Plouă... și numai ploaia dă cuvânt-
                     E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
                     Grăbite, trec frunze liberate.

                     Deschide, dă drumu, -adorato,
                     Cu crengi și foi uscate am venit;
                     În târg, o fată tristă a murit, -
                     Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...

                     Dă drumu, e toamnă în cetate-
                     Întreg pământul pare un mormânt...
                     Plouă... și peste târg, duse de vânt,
                     Grăbite, trec frunze liberate.

Amurg de toamnă

                    Amurg de toamnă pustiu, de humă,
                    Pe câmp sinistre şoapte trec pe vânt -
                    Departe plopii s-apleacă la pământ
                    În larg balans lenevos, de gumă.

                    Pustiu adânc... şi-ncepe a-nnopta,
                    Şi-aud gemând amorul meu defunct,
                    Ascult atent privind un singur punct
                    Şi gem, şi plâng, şi râd în hî, în ha...




07. Fantezie de toamnă - Nov 17, 2019 5:59:00 PM
Autor:
George Topîrceanu



Acesta-i un cântec pe care demult
      Am vrut să vi-l cânt dumneavoastră.
Natura-l repetă cu aspru tumult.
Acesta-i un cântec pe care-l ascult
      Cu nasul lipit de fereastră.

Ca vechiul ceasornic cu muzică, port
       Cântare latentă în mine.
Se pune-n mișcare un tainic resort
Și-mi cântă romanța trecutului mort
       În freamăte lungi de suspine.

Cu crengile ude și fără veșmânt
     Salcâmii la poartă se-ndoaie.
Pe stradă se plimbă iernaticul vânt
Și fluieră-n tactul aceluiași cânt
    Și plânge cu lacrimi de ploaie.(...)


În casă tac toate. Un singur covor
    Atacă, pe nas, uvertura.
Și cărțile toate-l urmează în cor,
Începe să cânte întregul decor, —
    Ceasornicul bate măsura.

Și-acuma-i un cântec adânc, ne-ntrerupt:
    Dulapul cu-o aripă frântă,
Și patul, și soba, și scaunul rupt,
Și vechile cadre cu flori dedesubt
    Se uită la mine și cântă.

                                    Ca undele mării izbite de dig
                                        Pereții-mprejur fredonează...
                                    Și numai o muscă surprinsă de frig
                                    Pe masă, alături de-un rest de covrig,
                                        Cu labele-n sus, hibernează.

Migdale amare (1928)


08. Foaie verde - Nov 14, 2019 12:19:00 PM
Autor:
Marin Sorescu
Foaie verde  

         Codrule,
         Dă-mi o frunză de sus,
         pentru lumină şi pentru tinereţe,
         Şi pentru viaţa care nu moare.

         Codrule,
         Dă-mi o frunză de jos,
         Pentru întuneric şi pentru bătrâneţe;
         Şi pentru moartea care nu învie.

         Noi ne-am scris sufletul
         Pe frunze...

         Codrule,
         Dă-mi toate frunzele tale
         Să cânt cu ele.

         Sau mai bine cântă tu
         Și cu sufletul meu.



09. Coasta soarelui - Nov 10, 2019 8:19:00 PM
Autor:
Lucian BlagaCoasta soarelui (lui Vasile Băncilă)

         Frunză verde, dragele
         linele colinele
         strâng de sus luminile.
         Ape cântă, largele.

         Trec pe drum copitele
         şi prin gând ispitele.
         Pasărea din inişte
         sparge bolţi de linişte.

         Chiparoşi ca fusele
         'n toate cimitirele
         ne abat privirile
         către inimi - dusele.

         Neclintite-s morile,
         gândul, sarcofagele,
         frunza şi catargele.
         Ard în lume orele.



10. Toamna! - Magie și nostalgie- - Nov 8, 2019 7:36:00 PM
Frunzele copacilor, presărate pe iarbă , aduc sub soarele de noiembrie mai multă fericire decât narcisele." (Cyril Connolly ) 

                  Magie
                   Pe rugul                    toamnei,                   acuzate de                    vrăjitorie,                   frunzele copacilor                   ard.
  (poezie de N. Petrescu-Redi ,” Adieri” , 2000)
*** 
     Nostalgie
     Toamna,      frunzele căzând     Nu sunt     Decât     lacrimile copacilor ce plâng     După vara trecută.
(poezie de Adrian Timofte, Versuri ,2014)***

11. Nu m-aștepta... - Nov 5, 2019 1:12:00 PM
Motto:
”Toamna este post-scriptum-ul soarelui.”(Hacob Paronian)*
***Autor: Delia Stăniloiu

                        Nu m-aştepta în dimineţi de toamnă
                        Mai bine la amiaz, cînd soarele domol
                        La dulci visări încă ne mai îndeamnă
                        Să dăm în gând, iubirilor ocol.

                        Nu m-aştepta cu ploi, ploaia nu-mi place
                        Îmi amintesc de lacrime şuvoi
                        Cînd toamna vieţii face şi desface
                        Rupând şi punţile rămase-n noi.

                        Să îmi păstrezi alături amintirea
                        Cea care lângă suflet îţi stătea
                        Şi nu lăsa să-ţi plece-n gol privirea
                        Sunt într-un vers, te rog nu mă uita.

                        Nu mă uita nici când vreo amintire
                        Nu mă cunoaşte şi nu mă mai ştii
                        Păstrează-mi doar lumina din privire
                        Şi-am să-nţeleg iar verbul „a iubi”.
12. Toamnă bacoviană (II) - Nov 3, 2019 5:52:00 PM
Autor: George BacoviaPastel                       Buciumă toamna
                       Agonic - din fund -
                       Trec păsărele
                       Și tainic s-ascund.

                       Țârâie ploaia...
                       Nu-i nimeni pe drum;
                       Pe-afară de stai
                       Te-năbuși de fum.

                       Departe, pe câmp,
                       Cad corbii, domol;
                       Și răgete lungi
                       Pornesc din ocol.

                       Tălăngile, trist,
                       Tot sună dogit...
                       Și tare-i târziu,
                       Și n-am mai murit...



13. Toamnă bacoviană ( I ) - Nov 1, 2019 4:42:00 PM

George Bacovia
Nervi de toamnă

                              E toamnă, e foşnet, e somn...
                              Copacii, pe stradă, oftează;
                              E tuse, e plânset, e gol...
                              Şi-i frig, şi burează.

                              Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
                              Pe drumuri fac gesturi ciudate -
                              Iar frunze, de veşnicul somn,
                              Cad grele, udate.

                              Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
                              Şi-amanţii profund mă-ntristează -
                              Îmi vine să râd fără sens,
                              Şi-i frig, şi burează.




14. Eminescu, iubire și toamnă - Oct 29, 2019 12:16:00 PM
Motto:
Călin
Gazel


Toamna frunzele colindă,
Sun-un grier sub o grindă,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mână tremurândă,
Iară tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă.
Ce tresari din vis deodată?
Tu auzi păşind în tindă -
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Şi în faţa ta frumoasă
O să ţie o oglindă,
Să te vezi pe tine însăţi
Visătoare, surâzândă.
...

De ce nu-mi vii ?


Vezi, rândunelele se duc, 
Se scutur frunzele de nuc, 
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? 

O, vino iar în al meu braţ, 
Să te privesc cu mult nesaţ, 
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău! 

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci, 
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori? 

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei... 
Dar, oricât ele sunt de sus, 
Ca tine nu-s, ca tine nu-s! 

Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu, 
Mai mândră decât orice stea, 
Iubita mea, iubita mea! 

Târzie toamnă e acum, 
Se scutur frunzele pe drum, 
Şi lanurile sunt pustii... 
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?


Ce te legeni...


În formă populară


– „Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?"
– „De ce nu m-aș legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea crește
Și frunzișul mi-l rărește.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreții mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Și de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gândurile mele
Și norocul meu cu ele.
Și se duc pe rând pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Și se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Și mă lasă pustiit,
Veștejit și amorțit
Și cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!"




15. ”Afară-i toamnă...” - Oct 20, 2019 7:06:00 PM
Autor: Mihai Eminescu
Sonet I (Afară-i toamnă...)




                     Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
                     Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
                     Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
                     Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

                     Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
                     N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
                     Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată
                     Să stai visând la foc, de somn să picuri.

                     Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
                     Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
                     În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

                     Deodat-aud foşnirea unei rochii,
                     Un moale pas abia atins de scânduri ...
                     Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.



16. ”Cu toamna în odaie” - Oct 6, 2019 1:05:00 PM
Autor: Ion Minulescu



Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam...

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..."

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă...

A intrat...
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară... vai!...
Bolnavă de gripă...







17. Toamne vechi și noi ...(poezii) - Sep 29, 2019 3:40:00 PM
Ion Sorescu - ”Toamna” 



s-au spart
copacii-n cioburi
de vară stinsă-n frunze
vitralii sfărâmate de-a valma
prin turlele pădurii
şi-arată toamna
nurii
cu zâmbetul pe buze.

***
George Călinescu - ”Frunza”



Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom morman,
Ți-am pus în carte una,
Bătând în roșiatic,
Ca un țesut domnesc,
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc.

***
Valentina Sârbu Pelivan - ”Toamna-n flăcări”



Păsări de foc
Dansează în vânt,
Urcă, coboară
Covor pe pământ.

Covor mișcător,
covor sunător
Te-mbie să treci
De-i cald să-l încerci.

Tu treci, el tot sună și sună
Și anii în grabă ți-adună.



18. Pastel de toamnă - Sep 27, 2019 3:25:00 PM
Autor: Adrian Păunescu


                   
                    Pe muntele negru de frunza de toamnă
                    Te chem cu accent brumăriu să te sperii
                    Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
                    Și cade lumina și trage să moară.

                    Și sunt întebări prin natură puzderii
                    Și sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
                    Și vara ne-nchide în toamna de afară
                    Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

                    Aicea la munte mai poate să spere
                    Și cel care moare că moartea-i departe
                    Și noi să fugim și să scriem o carte
                    În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

                    Că suntem în lume pe-acolo prin partea
                    Pe unde întârzâie și poșta și moartea.

                   
19. LUNA - Sep 22, 2019 4:39:00 PM
Autor: Ion Sorescu

                               botul rece înfioară
                               roua strânsă-n palma nopţii
                               prin ferecătura bolţii
                               luna-mi pare căprioară
                               ce-nviat din poezia
                               unui suflet de copil
                               furişându-se tiptil
                               mi-a stârnit melancolia
                               hăituită de priviri
                               şi de dor de cei de-acasă
                               plânge dup-un nor sfioasă
                               picurându-mi amintiri.
***
20. Prin toamnă - Sep 17, 2019 4:30:00 PM
Motto:
”Toamna este post-scriptumul soarelui” (Hacob Paronian)

Autor: Ion Sorescu

                          Ascunde palma-n palma mea
                          Și hai să rătăcim prin toamnă
                          Când codrii straie vor purta
                          Țesute-n fire de aramă.

                          Ne vor așterne la picioare
                          Covor de frunze, ruginite,
                          Tăcuți ne pierdem pe cărare
                          Cu inimile răvășite.

                          Grăbiți, pe cer se-aleargă norii,
                          Sub talpă frunzele foșnesc,
                          În ochii tăi, oglinda mării,
                          Mă pierd și tot mă regăsesc.

                          Nu vreau să spui nici un cuvânt,
                          Doar frunza să foșnească, stins.
                          Privește cum purtați de vânt
                          Cu fluturi din copaci a nins.

                          Așa, ținându-ne de mână
                          Și alintându-ne-n priviri
                          Îți prind în păr un ciob de lună
                          Printre boboci de trandafiri.



21. A mai trecut o vară - Sep 15, 2019 3:50:00 PM
Autor ?


                              A mai trecut o vară

                    A mai trecut o vară peste noi
                    Cu arșită, parfum de floare și de ploi...
                    Culorile fierbinți pălesc în grabnic ceas
                    Neliniștea-nserării e tot ce-a mai rămas.

                    A mai trecut o vară peste noi
                    Indiferentă parcă, făr-a privi -napoi,
                    A luat cu ea și soare, căldură și putere
                    Și a plecat năvalnic, a fost ca o părere

                    Și a plecat cu totul: cânt, freamăt și lumină.
                    Incremenită, parcă, grădina-mi- i  străină.
                    Mă redescopăr alta, cu gândul mai departe...
                    A mai trecut o vară, e-acum, în altă parte.




22. Amurg în Deltă... - Sep 3, 2019 2:05:00 PM
Foto: Alexandru Cosmin: ”Amurg în deltă”


Poem: ”Amurg în Deltă”
Autor : Ion Pillat

                       Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul
                       Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. 
                       Din când în când și-arată luminișul
                       Un ochi de apă moartă. Un cocor
                       Cu aripa deschisă se ridică
                       Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, 
                       Sau cai tătari, dând roată fără frică, 
                       Săbăticiți, nechează pe un grind. 

                       Amurgu-mbracă Delta toată-n aur
                       Cu turla unui sat lipovenesc, 
                       Dar umbrele ostroavelor de plaur
                       Albastrul cenușiu îl împânzesc. 
                       Vaporul taie noaptea șoptitoare, 
                       Și valul ce se-ntunecă-ntr-una, 
                       Când cele cinci coline cresc în zare, 
                       De aur vânăt cum e pruna.
                     




23. Romanță în stil vechi - Jun 8, 2019 1:14:00 PM
Autor:
George Topîrceanu


                         Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
                         Și noaptea de vară
                         Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
                         Înaltă și clară.

                         La marginea apei să-și caute vad
                         O turmă s-abate.
                         Răsare și luna din codri de brad,
                         În singurătate.

                         Măicuțele-n umbra părerii de rău
                         Se duc să se culce;
                         Din vale s-aude un glas de pârău
                         Sălbatic și dulce.

                         Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
                         Din vremea străbună.
                         Și numai o fată cu dor pătimaș
                         Mai cântă sub lună.

                         Iubitul și-așteaptă s-o prindă în braț
                         La poală de munte,
                         Și lung s-o sărute cu dulce nesaț,
                         Pe ochi și pe frunte.


24. Il pleure dans mon coeur - Jun 5, 2019 8:08:00 PM
Autor :
Paul Verlaine- 

              Il pleure dans mon cœur

              Il pleure dans mon cœur
              Comme il pleut sur la ville ;
              Quelle est cette langueur
              Qui pénètre mon cœur ?

              Ô bruit doux de la pluie
              Par terre et sur les toits !
              Pour un cœur qui s’ennuie,
              Ô le chant de la pluie !

              Il pleure sans raison
              Dans ce cœur qui s’écœure.
              Quoi ! nulle trahison ?...
              Ce deuil est sans raison.

              C’est bien la pire peine
              De ne savoir pourquoi
              Sans amour et sans haine
              Mon cœur a tant de peine !

Paul Verlaine- 1874 ”Romances sans paroles!***
Plânge în inima mea...

Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraş;
Ce-i tristeţea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?

O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperişe şi-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!

Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.

Un chin e fără măsură
Să nu ştii de ce,
Fără iubire şi ură,
Suferi peste măsură.

Traducere de Lucian Blaga


25. Floare albastră - May 21, 2019 9:05:00 AM
Autor: Mihai Eminescu


Floarea albastră e simbolul condiţiei umane aflate sub semnul contrariilor.
Dragostea sau chipul iubitei, precum şi tendinţa de proiectare a iubirii în infinit.

                         ”- Iar te-ai cufundat în stele
                          Şi în nori şi-n ceruri nalte?
                          De nu m-ai uita încalte,
                          Sufletul vieţii mele.

                          În zadar râuri în soare
                          Grămădeşti-n a ta gândire
                          Şi câmpiile asire
                          Şi întunecata mare;

                          Piramidele-nvechite
                          Urcă-n cer vârful lor mare -
                          Nu căta în depărtare
                          Fericirea ta, iubite!”

                          Astfel zise mititica,
                          Dulce netezindu-mi părul.
                          Ah! ea spuse adevărul;
                          Eu am râs, n-am zis nimica.

                        ”- Hai în codrul cu verdeaţă,
                          Und-izvoare plâng în vale,
                          Stânca stă să se prăvale
                          În prăpastia măreaţă.

                          Acolo-n ochi de pădure,
                          Lângă balta cea senină
                          Şi sub trestia cea lină
                          Vom şedea în foi de mure.

                          Şi mi-i spune-atunci poveşti
                          Şi minciuni cu-a ta guriţă,
                          Eu pe-un fir de romaniţă
                          Voi cerca de mă iubeşti.

                          Şi de-a soarelui căldură
                          Voi fi roşie ca mărul,
                          Mi-oi desface de-aur părul,
                          Să-ţi astup cu dânsul gura.

                          De mi-i da o sărutare,
                          Nime-n lume n-a s-o ştie,
                          Căci va fi sub pălărie -
                          Ş-apoi cine treabă are!

                          Când prin crengi s-a fi ivit
                          Luna-n noaptea cea de vară,
                          Mi-i ţinea de subsuoară,
                          Te-oi ţinea de după gât.

                          Pe cărare-n bolţi de frunze,
                          Apucând spre sat în vale,
                          Ne-om da sărutări pe cale,
                          Dulci ca florile ascunse.

                          Şi sosind l-al porţii prag,
                          Vom vorbi-n întunecime:
                          Grija noastră n-aib-o nime,
                          Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?”

                          Înc-o gură - şi dispare...
                          Ca un stâlp eu stam în lună!
                          Ce frumoasă, ce nebună
                          E albastra-mi, dulce floare!
                           ..............
                          Şi te-ai dus, dulce minune,
                          Ş-a murit iubirea noastră -
                          Floare-albastră! floare-albastră!...
                          Totuşi este trist în lume!

.