Despre mine

Ghillis Alexandru

In cautare de cat mai multi cititori.

Blogs Home » Mass Media » Jurnalism » Jurnalism independent. Total independent

Jurnalism independent. Total independent

Ai talent jurnalistic? Vrei sa scrii?

VREI SA FII PUBLICAT(A) IMEDIAT? Scrie liber(a) despre orice te preocupa, daca esti ferm convins(a) ca subiectul tratat ii va interesa si pe altii! Trimite repede textul tau, sub forma unui articol editat corect ortografic, atasat unui email si, daca este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste absolut gratuit pe www.jurnalism-independent.blogspot.ro (cu eventuale scurte date biografice, daca le furnizezi). Dedica-te cu incredere jurnalismului cu adevarat independent!

E-mail la: [email protected]



Articole Blog

01. - May 22, 2020 9:02:00 PM

* CEEA CE ÎNCĂ NE ÎNGRIJOREAZĂ ȘI AZI *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



CEEA CE ÎNCĂ NE ÎNGRIJOREAZĂ ȘI AZI

Tinu Baldea

Observ cu îngrijorare, ca mulți alții, că s-a întețit numărul ticăloșilor, imbecililor sau tâmpiților care sunt recrutați (de cine oare?) ca să dezinformeze, să facă scandal, să manipuleze, să boicoteze sau să îndemne la nesupunere civică. În afară de cei binecunoscuți din televiziuni, presă, mediul politic, BOR, diverse ONG-uri, coaliții, etc., apar și figuri noi, mai puțin cunoscute sau cu totul necunoscute până acum, care în mod ostentativ protestează, provoacă - vezi cazul celor care în mod vădit sunt puși să facă scandal la intrarea în instituții sau magazine pe tema "termometrizării" sau respectării regulilor sanitare.
Pentru cei care aveau în '89 o vârstă la care înțelegeau cum funcționa sistemul comunist (cum sunt și eu, de exemplu), situația seamănă izbitor cu cea a informatorilor recrutați de securitatea sau miliția comunistă în acele vremuri. S-a dovedit că existau atunci câteva sute de mii de români care în schimbul unor avantaje, ca de exemplu: repartizarea unei butelii de aragaz, o locuință mai bună din fondul locativ de stat, eliberarea unui pașaport, instalarea unui post telefonic peste rând, prioritate la unele magazine alimentare, etc.- erau dispuși să colaboreze cu securitatea și miliția intocmind sub un nume conspirativ rapoarte despre cei care erau dintr-un motiv sau altul sub lupa securității pentru trecutul lor politic, pentru că aveau rude afară, pentru că ascultau Europa Liberă sau comentau despre regimul comunist.
Prin 2006 am solicitat și eu de la CNSAS dosarul de securitate al tatălui meu care facuse 10 ani de gulag sovietic după front, din 44 până în 54. A durat vreo doi ani dar in final am primit copia dosarului. Am rămas mut de uimire citind rapoarte semnate "Dorobanțu", " Ciocoiu" sau "Tătaru" despre membrii familiei noastre- ce vizite primeam, cu cine ne întîlneam, ce spusesem la cutare întâlnire de familie, etc.- deși nu eram disidenți, eram niște oameni normali care își vedeau de treaba lor. Într-un raport al informatorului din 1982, acesta spunea despre mine că " este de profesie inginer, lucrează la Combinatul Năvodari, locuiește cu părinții, este logodit cu o tânără despre care nu deținem în prezent informații 🤣 și primește corespondență din străinătate.
Ultima notă informativă despre tatăl meu spune " întrucât informatorul "Pârcălab" ne-a raportat că sus-numitul ( adică tatăl meu) a decedat la data de 4.11.1986 propun scoaterea lui din evidențele noastre și clasarea dosarului. Semnat maior Cristea Romeo".
De ce povestesc lucrurile astea: fiindcă este evident că practicile de recrutare ale foștilor informatori au revenit, doar că acum misiunea lor e alta; manipulare, dezinformare, provocare, fake news, scandal și specularea naivității oamenilor. Mai rămâne să descoperim cine îi recrutează și cum îi recompensează!
(J: Preluare de pe Facebook)(J: Atribuirea titlului ne aparține)
02. - May 7, 2020 8:52:00 AM

* ȘI EU CU CINE VOTEZ? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



ȘI EU CU CINE VOTEZ?
Elena CalistruIote ce haos de țară pe care au prins-o vremurile cu pantalonii și arhitectura constituțională în vine!Bune sau rele, deciziile CCR de azi vin după ce ditamai CEDO a spus că CCR e practic varză. Iar într-o lume în care ești înjurat dacă ai nuanțe, degeaba încerci să separi emițătorul (personaj colectiv) de mesaj (care mai e și constituțional).Cum am ajuns aici? Prin ani în care au dansat pe masă șoarecii din diverse instituții, uneori s-au înțeles, alteori și-au dat la gioale, au forțat Constituția care pe unde i-a plăcut, au fost sancționați când și cum s-a nimerit. Iar noi i-am lăsat prea mult de capul lor, crezând că totuși nu ne va atinge, că putem supraviețui în lumea noastră nepângărită de ei. Nu e un reproș, departe de mine să găsesc vinovați în chiar cei care probabil, de cele mai multe ori, au ignorat politicul pentru că în țara asta trebuie întâi să îți asiguri supraviețuirea și nevoile de bază. Sau să pleci pentru a le găsi altundeva.În fine. Într-o țară normală, ar fi trebuit ca Președintele, Guvernul, Parlamentul să stea la aceeași masă având în vedere că, hei, suntem totuși în pandemie. Într-o țară normală, nu ai fi avut nevoie de amenzi ca să „educi” publicul că e bine să respecte regulile. Într-o țară normală, judecătorii CCR care tocmai erau făcuți cu ou și oțet la CEDO făceau un pas în spate și îi lăsau pe alții să decidă chiar și lucruri nepopulare. Într-o țară normală, un Guvern nu avea de ce să suspende prevederile legate de transparența decizională sau de dialogul social, nici să îngreuneze accesul la informație, pentru că ar fi înțeles că tocmai în situația de acum au nevoie de cel mai mult dialog și de cea mai mare transparență pentru ca oamenii să aibă încredere. Într-o țară normală, mai erau și alianțe, nu doar dușmănii.Ni se va termina starea de urgență și clasa politică va fi ratat poate cel mai bun prilej (de la Pactul de la Snagov încoace) să arate că poate fi matură când este cazul, adică să se pună la masă și să găsească un consens.Pentru noi sper că perioada asta va fi prilej de învățare și de reflecție la subiecte de genul „de ce nu avem spitale echipate?”, „de ce totuși uneori ne gândim și noi că sunt bune amenzile, oare așa de neascultători suntem sau așa ne vedem?”, „care or fi oamenii cu carte pe care ar trebui să îi îndemnăm să se pună naibii pe stârnit niște discuții despre o posibilă arhitectură constituțională mai bine?”.Dar, mai ales, e timpul pentru două întrebări super-grele în perioada asta:• Cum facem să ne vindecăm bolile politice vechi în vreme ce mai răspundem și la celelalte provocări grele pe care și le pune toată planeta (cum va arăta economia, ce ne facem cu mediul, dar cu tehnologia)?
•  Și eu cu cine votez?(J: Preluare de pe Facebook)(J: Atribuirea titlului ne aparține)

03. - May 3, 2020 8:09:00 PM

* LUCIDITATE ȘI TOLERANȚĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



LUCIDITATE ȘI TOLERANȚĂ!
Ciprian Mihali

Încerc, prin tot ceea ce scriu, să îndemn la luciditate, la toleranță, la curiozitatea descoperirii lumii și a celorlalți. Din experiența adunată prin toate lumile prin care am trecut, lumea satului românesc, lumea orașului transilvan multilingvistic, lumea academică, lumea diplomatică, lumea africană, lumea vest-europeană, lumea internațională francofonă, am învățat lecția umilității și a relativității tuturor certitudinilor noastre. Fiecare cultură cu care m-am întâlnit are valorile ei, credințele ei, generozitatea ei și, în măsura în care nu dă dovadă de tendințe extremiste, fundamentaliste, ea merită cunoscută și respectată. Nu cred că există ierarhii absolute ale culturilor, după cum nu cred că există culturi incompatibile. De asemenea, nu există culturi „pure”, toate culturile sunt „impure”, „amestecate”, îmbogățite de culturile vecine. Culturile cresc și descresc, pot fi mai curajoase sau mai reticente, dar fiecare cultură ajunge să își fie suficientă sieși și să ofere membrilor ei toate răspunsurile la întrebările fundamentale ale vieții. Dincolo de aceste întrebări însă începe marele și fascinantul dialog între culturi.De pe o asemenea poziție am fost dintotdeauna un partizan al interculturalității româno-maghiare. Am crescut într-o regiune în care accentul, sintaxa, vocabularul, portul popular, muzica populară, bucătăria etc. erau toate impregnate de cultura maghiară, dar erau în așa fel impregnate cum sunt două pete de ulei care se întind una înspre alta, fără a ști (și fără a fi nevoie să știi) unde începe una și unde începe cealaltă.Am în continuare convingerea că între cultura română și cultura maghiară sunt prea puține punți. Că multe locuri de întâlnire posibile între cele două au fost confiscate și manipulate politic și ideologic, ceea ce a făcut să sporească ignoranța reciprocă și, odată cu ea, suspiciunea reciprocă. Cele două culturi ar fi putut, și pot în continuare, să facă obiectul unor politici publice de apropiere, prin schimburi economice, prin schimburi educaționale, prin proiecte comune, prin programe mediatice comune. Nu trebuie să fie o fatalitate faptul că de decenii încoace două societăți au parte de lideri politici slabi și corupți, care au nevoie de naționalism și șovinism ca de o plasă de siguranță pentru politicile lor falimentare.După scurta mea intervenție de ieri, am avut parte de o seamă de comentarii, dintre care am selectat o parte în imaginea alăturată. Se presupune că sunt comentarii ale unor cititori, dacă nu moderați, atunci cu siguranță nu extremiști. O asemenea selecție este o foarte bună bază de pornire pentru lansarea unor politici educaționale și culturale prin care să se „deșurubeze” ignoranța și prejudecățile, fricile și vitejiile, violențele discursive și conspirațiile care sufocă azi posibilitatea unei interculturalități din care să se îmbogățească toată lumea. (J:Preluare de pe Facebook)(J:Atribuirea titlului ne aparține)




04. - May 3, 2020 7:31:00 AM

*  NECESITATEA RESPECTĂRII FORMELOR LEGALE DE MUNCĂ *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?

Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



NECESITATEA RESPECTĂRII FORMELOR LEGALE DE MUNCĂ

Violeta Alexandru

De zile bune sunt atentă, cer informații despre românii care au plecat sau urmează să plece la muncă în Germania, prima țară europeană care a relaxat condițiile de intrare în țară, la muncă, pentru muncitorii agricoli sezonieri. Nu m-am grăbit să comunic, am cerut și verificat informații din sursă directă/oficială.
Am înțeles că decizia a peste 2000 de români a fost să plece să lucreze în diferite landuri din Germania, fiindu-le permis acest lucru. Cum au plecat, cel puțin cei care au plecat până acum, anume fiind contactați direct, ei, rudele acestora sau prin diferite persoane de contact, de către angajatorii din Germania, fără să solicite sprijin de la Agențiile (private) de Plasare a Forței de Muncă, reprezintă tot decizia acestor oameni. Fiecare știe ce este mai bine pentru sine. Eu spun doar că bine este să plece cu forme legale, să aibă grijă ce contracte semnează, să se informeze înainte să plece. Nu pot să nu o spun și aici: indiferent unde lucrează (sunt oameni care lucrează în prezent, peste tot în România, merg la lucru în fiecare zi), toți cei care muncesc trebuie să își ia toate măsurile de prevenție și de protecție în această perioadă.
Fără să fac un caz din recentele demersuri ale mele și ale echipei mele, promovez, în paralel cu importanța muncii cu forme legale, și obligațiile pe care - dacă oamenii au apelat la acestea - Agențiile de Plasare de Forță de Muncă le au pentru asigurarea legalității la plecare. Anume trebuie să se asigure că, în contractele românilor pe care îi asistă, sunt toate clauzele (și chiar sunt clauze importante cerute chiar cadrul legal!) prevăzute de legea românească referitoare la munca sezonieră în străinătate. Orice abuz sesizat înainte de plecare trebuie imediat comunicat Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, entități cărora le-am subliniat, într-o recentă videoconferință la nivelul țării, că trebuie să acorde atenție pentru verificarea respectării legii în acest domeniu, în general și în această perioadă, în special. Pe hârtie, legislația este cuprinzătoare, la acest capitol. Țin să se respecte!
Controlul privind respectarea legislației românești la semnarea contractului (care se semnează doar după ce el este tradus în limba română pentru a fi cunoscut de angajat) revine ITM din România; controlul la față locului, în Germania, de exemplu, revine instituției de control din landul unde se află angajatorul/locul de muncă. Pentru că mi se pare, mai mult ca oricând, importantă o coordonare între cele două țări (cum de altfel mi se pare, în general, cu țările în care avem comunități importante de români la muncă), am intrat în dialog cu Ministerul Muncii din Germania. Este primul Minister cu care încep seria discuțiilor.
Trebuie plecat cu forme legale de muncă în străinătate. Și în România, la fel, trebuie să se lucreze cu forme legale. Pentru a diminua șansele unor situații surpriză la fața locului, la locul de muncă (este valabil mai ales pentru cei care pleacă pentru prima dată; aflu că sunt români care pleacă de mai mulți ani la același angajator și, deci, comunică direct), se poate apela, așadar, la entități care s-au înregistrat oficial și au asumat că acordă asistență pentru plecarea românilor, la muncă, în străinătate. Nu are nimeni obligația să plătească acest serviciu, decizia aparține fiecăruia.
Orice eventual abuz al angajatorilor (germani, români, etc., practic, indiferent unde muncesc românii) trebuie stopat dar nu se pot stopa aceste abuzuri decât în măsura în care angajații români, pe lângă faptul că este bine să plece cu forme legale, fac plângeri. Și le asumă, nu le trimit anonime. Am cerut atașaților de muncă să solicite instituțiilor de control din aceste țări să fie afișat, la vedere, un Formular de sesizări în limba română.Dacă, totuși, cineva decide că se descurcă pe cont propriu și se lovește de situații care indică abuzuri, ambasada, consultatul României este la un telefon distanță pentru asistență. Atașații de Muncă știu de la mine că trebuie să fie în teren, alături de comunitățile de români.Chiar dacă mulți români decid să plece la muncă în străinătate (au dreptul să aleagă locul de muncă!) și consideră că se descurcă singuri sau prin rețele informale, acest lucru nu înseamnă că nu suntem aici (în București și în Germania, prin ambasada noastră) dacă au nevoie.
Sunt pentru încurajarea muncii (în condiții de siguranță, în condiții legale) și cred în libertatea oricui de a alege unde dorește, unde consideră că îi este cel mai bine să muncească. Îmi doresc ca măsurile la care Guvernul L. Orban se gândește în această perioadă să ofere alternative interesante de muncă pentru românii care astăzi lucrează în străinătate. Respectăm, însă, orice decizie vor lua aceștia în legătură cu locul în care aleg să muncească și, în general, îi respectăm pentru toată munca lor. Sunt oameni care muncesc.
(J: Preluare de pe Facebook)(J: Atribuirea titlului ne aparține)

05. - May 2, 2020 8:08:00 PM

* PROFUND DEZAMĂGIT *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



PROFUND DEZAMĂGIT
Ciprian Mihali
Sunt profund dezamăgit de reacțiile agresive și sărăcăcioase ale celor care nu pot să discute despre relația cu minoritatea maghiară din România decât în termenii naționalismului etnic și lingvistic sau ai etichetelor ideologice născute din grave carențe educaționale și culturale.
Cu atât mai mult cu cât asemenea reacții vin de la oameni care nu au avut niciodată curiozitatea să afle ceva despre cultura maghiară din România sau din Ungaria, despre literatură, despre cinematografie, despre arta contemporană, despre cultura tradițională și diversă a maghiarilor din diferitele zone ale țării.
Am avut șansa extraordinară să am colegi maghiari toată viața, în liceu, în armată, în facultate, la editura Idea, în diplomație, iar vecinătatea lor a fost mereu o sursă de bogăție spirituală și lingvistică.
Nu am fost capabili, în treizeci de ani să construim niște minime punți sociale și culturale între culturile și limbile din România. Nu am văzut nicăieri o inițiativă publică, oficială (nu prin ong-uri sau mișcări civice și artistice) de a propune cursuri de limba maghiară, de a face cursuri opționale în școli pentru a cunoaște istoria acestui popor alături de care trăim de o mie de ani. Ignoranța noastră în materie de maghiaritate rămâne totală. Cine ar avea de pierdut dacă mai mulți dintre noi ar ști ungurește, nu doar o limbă străină în plus, ci și o limbă a unora dintre compatrioții noștri?
Argumentul că maghiarii au obligația de a învăța limba română pentru că trăiesc în România mi se pare coborât direct dintr-o gândire primitivă de dominație și de asimilare. Aceeași punte care duce dinspre români spre unguri duce și invers, dinspre unguri spre români. Nu ai cum să îi ceri celuilalt să învețe limba ta dacă tu stai cu spatele la el. Și nici nu e suficient să dai mereu vina pe Budapesta sau pe București.
Oameni buni, au trecut 30 de ani de la momentul în care ignoranța și mistificarea au făcut morți pe motive etnice. Cum se poate să recurgem la aceleași tactici ale ignoranței pentru a repeta banalitățile plictisitoare despre unguri și Ardeal?
Nu voi înceta să repet extraordinara expresie a lui Bogdan Ghiu: „în urmă nu e decât ceea ce ne-a adus aici”. E cazul să începem să ne construim un viitor împreună, dincolo de înțepenitele obsesii ale amenințării celuilalt.
(J: Preluare de pe Facebook)(J: Atribuirea titlului ne aparține)

06. - Apr 30, 2020 6:27:00 AM

* ACVARIUL *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



ACVARIUL
Ciprian Mihali
O luăm neîncetat de la capăt. În fiecare an, o luăm de la capăt cu școala, cu biserica și sfinții, cu spitalele, cu autostrăzile, cu ungurii, cu homosexualii, cu arabii, cu evreii, cu plagiatele.
Cu mici excepții, agenda publică rotește fără încetare aceleași subiecte. Prima pagină a zilei de azi este asemănătoare cu cea de acum zece sau douăzeci de ani. Dezbaterile se poartă în aceiași termeni: educația e la pământ, biserica e retrogradă, în spitale e dezastru, autostrăzi nu avem, ungurii ne fură Ardealul, homosexualii ne fură copiii, arabii ne strică puritatea credinței, evreii complotează mondial, plagiatele sunt o calamitate șamd.
Rotirea acelorași teme și, mai ales, sporovăiala din jurul lor în aceiași termeni ca odinioară dovedesc că suntem o societate care refuză să învețe. Peștele portocaliu se simte frustrat în acvariul lui, tot lovindu-se de pereții propriilor uitări și certitudini, dar nu ar părăsi confortul lui pentru a înfrunta lumea. O vorba de o societate care refuză mecanic să învețe, pentru că și-a pierdut facultatea învățării, capacitatea de a extrage învățăminte din experiențele prin care trece.
Pe de altă parte, guvernanții de treizeci de ani încoace sunt absolut incapabili să mute cu un metru mai în față dezbaterea despre viitorul nostru, să împrospăteze vocabularul în care ne descriem și să dea sens speranței într-o lume mai bună. Revenirea obositoare a acelorași scenarii îi privează pe oameni de simț critic, le slăbește rezistența la manipulare, le îngustează orizontul și limbajul. Ei sunt prăzi facile ale celei mai mărunte dintre mistificări și își pierd elasticitatea gândirii, toleranța față de idei noi, capacitatea de a relativiza, de a compara și de a analiza.
E de o mare tristețe generală să vezi cum s-a înfricoșat lumea la nefericita frază a președintelui și cum s-a revoltat pulsional la imaginile stradale propuse de niște artiști în cinstea singurilor adevărați eroi ai acestor zile, medicii.
Puținele voci limpezi, calme și vizionare – căci ele există – sunt înecate de zgomotul general. Nu e adevărat că în România nu sunt oameni capabili să proiecteze viitorul țării și să guverneze țara. Doar că schimbarea nu e plăcută pentru urechi și nici confortabilă pentru cei comozi. Antenele minților și afectelor noastre sunt orientate astfel încât ele să capteze ceea ce ne confirmă certitudinile și fricile, lăsând pe dinafară orice semnal pozitiv despre un viitor mai bun pentru noi toți.
(J: Preluare de pe Facebook)

07. - Apr 23, 2020 11:27:00 AM

* BOMBĂ! DESPRE CORONAVIRUS *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



J: Cu speranța că nu face parte din FAKE NEWS:
BOMBĂ!LA LOC COMANDA!DESPRE CORONAVIRUSViorel PatranaBoala a fost atacată gresit la nivel mondial. Datorită autopsiilor efectuate de medicii italieni s-a demonstrat că nu este vorba de pneumonie... ci este: coagulare intravasculară diseminată (tromboză). Deci, modalitatea de combatere a acestuia este cu antibiotice, antiinflamatoare și anticoagulante. Protocoalele sunt schimbate aici de la prânz.Conform informațiilor valoroase de la patologii italieni, ventilatoarele nu au fost niciodată necesare și nici nu a fost necesară unitatea de terapie intensivă.Dacă acest lucru este valabil pentru toate cazurile, suntem pe cale să rezolvăm mai devreme decât ne-am anticipat.Important și de noutate DESPRE CORANOVIRUS:La nivel mondial, COVID-19 a fost atacat gresit din cauza unei grave erori de diagnostic. Circula un videoclip al unei familii mexicane din Statele Unite, care a afirmat că s-au vindecat cu un remediu la domiciliu: trei aspirine de 500 mg. dizolvate în sucul de lămâie fiert cu miere, este luat fierbinte și a doua zi, ca și cum nu li s-ar fi întâmplat nimic! Ei bine, informațiile științifice care urmează dovedesc că remediul este corect!Aceste informații au fost publicate de un cercetător medical din Italia:Ei bine, grație celor 50 de autopsii efectuate la pacienții care au murit din cauza COVID-19, au descoperit că NU ESTE PNEUMONIA, strict vorbind, deoarece virusul nu ucide doar pneumocitele de acest tip, ci folosește o furtună inflamatorie pentru a crea o tromboză vasculară endotelială, cu tromboza difuză corespunzătoare, plămânul este cel mai afectat, deoarece este cel mai inflamat, dar, de asemenea, produce un atac de cord sau accident vascular cerebral și multe alte boli trombotice, de fapt, protocoalele au lăsat inutile terapiile antivirale și s-au concentrat pe inflamator și anti-coagulare.Aceste terapii trebuie făcute imediat, chiar și acasă, în care tratamentul răspunde foarte bine pacienților. Cu cât se fac mai târziu, cu atât sunt mai puțin eficiente. În resuscitare, sunt aproape inutile. Dacă chinezii ar fi raportat-o, ar fi investit în terapie la domiciliu, nu în terapie intensivă! COAGUALAREA INTRAVASCULARĂ DISEMINATĂ (TROMBOZĂ). Deci, modalitatea de combatere a acestuia este cu antibiotice, antiinflamatoare și anticoagulante.Un patolog anatomic italian raportează că spitalul din Bergamo a realizat un total de 50 de autopsii și o scos din Milano 20, adică (sic) cazuistica italiană este cea mai mare din lume, chinezii au făcut doar 3, ceea ce pare să confirme pe deplin informațiile. Anterior, în câteva cuvinte, succesul este determinat de o coagulare intravasculară diseminată activată de virus, astfel încât pneumonia interstițială nu ar avea nicio legătură cu aceasta, ar fi fost doar o mare eroare de diagnostic.Duplicăm numărul de locuri în reanimare, în UCI, cu costuri exorbitante, inutil. În retrospectivă, trebuie să fie regândite aceste radiografii toracice care au fost comentate în urmă cu o lună, drept pneumonie interstițială, în realitate ar putea fi în concordanță totală cu o coagulare interstițială DICA diseminată.Oamenii merg la UCI pentru trombus, embulism venos generalizat, în general lupus, dacă acesta a fost cazul, intubațiile și resuscitările sunt inutile, dacă tromboembolismul nu este rezolvat mai întâi. Dacă ventilați un plămân în care sângele nu merge, este inutil, de fapt, nouă (9) din zece (10) mor. Deoarece problema este cardiovasculară, nu respiratorie.MICROTROMBOSIS VENOASA, NU PNEUMONIA DETERMINA MORTALITATEA.De ce se formează trombi? Deoarece inflamația conform textului școlar induce tromboză printr-un mecanism fiziopatologic complex, dar binecunoscut.Așadar, ceea ce a spus literatura științifică, în special din China, până la jumătatea lunii martie a fost că antiinflamatoarele nu trebuie utilizate. Acum, terapia care este folosită în Italia este cu antiinflamatoare și antibiotice ca la gripa, iar numărul de pacienți spitalizați a fost redus.Multe decese, chiar în anii `40, au avut in istoric febră timp de 10 până la 15 zile, care nu au fost tratate în mod adecvat. Aici inflamarea a distrus totul și a creat terenul pentru formarea trombilor, deoarece principala problemă nu este virusul, ci reacția imună care distruge celula în care intră virusul. De fapt, pacienții cu artrită reumatoidă nu au fost niciodată admiși în secțiile covidiene, pentru că sunt pe terapie cu cortizon, ceea ce este un antiinflamator excelent.Acesta este principalul motiv pentru care spitalizările din Italia scad și devine o boală tratabilă la domiciliu. Tratând-o bine acasă, nu este evitată doar spitalizarea, ci și riscul de tromboză. Nu a fost ușor de înțeles, deoarece semnele microembulismului s-au stins chiar și în ecocardiogramă.În acest weekend, comparația a fost făcută cu datele a 50 de pacienți între cei care respiră prost și cei care nu fac, iar situația pare foarte clară.Cu această constatare importantă, ar fi posibil să revină la viața normală și să deschidem afacerile închise de carantină, nu imediat, dar este timpul să publicăm aceste date, astfel încât autoritățile sanitare din fiecare țară să facă analiza respectivă a acestor informații și evitate noi decese inutile și vaccinul poate veni mai tarziu.ÎN PREZENT, IN ITALIA, PROTOCOALELE SE SCHIMBA.Conform informațiilor valoroase de la patologii italieni, ventilatoarele și unitățile de terapie intensivă nu sunt necesare. Deci trebuie să ne regândim investițiile pentru a aborda în mod adecvat această boală.P.S. Textul îl am de pe grupul de whatsapp al medicilor de ambulatoriu din România.(J: Preluare de pe Facebook)
(J: https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/216461929778576)
08. - Apr 14, 2020 8:07:00 PM

* STAREA DE EXCEPȚII ȘI AGONIA STATULUI LAIC *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



STAREA DE EXCEPȚII ȘI AGONIA STATULUI LAIC
Ciprian Mihali
România nu e în stare de urgență, ci într-o continuitate obositoare de excepții. La orice lege, la orice regulă există un număr infinit de excepții. Dacă ne imaginăm legea ca pe un bun comun și fiecare excepție ca pe o mușcătură din el, la final nu mai rămâne nimic al tuturor. Iar încrederea în autorități este direct proporțională cu firmiturile rămase din legea pe care au ciopârțit-o.Ministrul Vela, om slab și lipsit de calități, a mai săpat azi puțin la temelia bunului comun care este legea și încrederea în ea. Cedând unor presiuni care îl depășesc, tocmai a provocat un haos ale cărui consecințe sunt greu de imaginat.Haos legal 1: nicio lege juridică sau biologică nu bate legea BOR, atunci când ortodocșii au drepturi superioare altor culte.Haos legal 2: de ce au fost amendați sute de mii de oameni care și-au plimbat cățelul sau au mers la munci agricole, dacă acum e voie pentru mai mulți și mai multe ore?Haos social: cum se poate explica întregii societăți efortul pe care trebuie să îl facă vreme de săptămâni în șir dacă vreme de trei zile totul poate fi zădărnicit prin ordonanță militară?Haos sanitar: cât de fiabile vor fi cifrele oferite de MAI după infectarea în masă autorizată de MAI și BOR?Haos discursiv și instituțional: de ce se adresează ministrul de interne cetățenilor români cu "dragi credincioși"? Care este postura lui și funcția lui in societate?Haos simbolic: ordonanța lui Vela bate până și canoanele milenare ale creștinismului, mutând Învierea între orele 7 și 17 înainte de noaptea Învierii și oferind poliției misiunea sacră a împărțirii luminii înainte de termen.Dar cred că pierdem timpul cu analize savante. Prostia celor puternici e primul factor de zădărnicire a bolii. Să sperăm că virusul este mai inteligent și va avea milă de poporul român încăput pe mâna unor guvernanți inculți, confuzi și incapabili.
 (J: Preluare de pe Facebook)

09. - Apr 6, 2020 7:16:00 PM

* SOLIDARITATEA NOASTRĂ, INDIFERENȚA LOR *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!


SOLIDARITATEA NOASTRĂ, INDIFERENȚA LOR
Ciprian Mihali
Urmăresc cu sinceră și reînnoită admirație sutele de inițiative ale societății civile și ale oamenilor simpli din această perioadă: oamenii care se sacrifică, oameni care își dau timpul, energia, banii, pentru a ajuta un spital, pentru a proteja un oraș, pentru a salva vieți. Oamenii donează, o fac de bunăvoie sau supuși presiunii comunităților din care fac parte ori presiunii mediatice, dar o fac, se adună leu cu leu pentru a încerca stăvilirea efectelor devastatoare ale pandemiei.Oamenii de rând învață să fie solidari și să participe la efortul colectiv, iar asta e cu adevărat extraordinar. Solidaritatea funcționează bine de jos în sus, cel mult pe orizontală și informal, însă ea nu funcționează niciodată de sus în jos. Altfel spus, ea induce ideea unei responsabilități a oamenilor de rând față de stat, ca și cum s-ar spune: „eu, statul (cu spitalele și medicii, cu școlile și profesorii, cu șoselele și administrația) te ajut pe tine, cetățean, dar nu o pot face dacă nu mă ajuți și tu pe mine”.Dar asta este o minciună, iar minciuna aceasta este cultivată politic și mediatic până la insuportabil.Desigur că a fi solidar e un lucru nobil și azi fiecare gest poate salva vieți. Dar solidaritatea nu este, nu trebuie să fie răspunsul la vinovăția inventată de stat pentru a culpabiliza cetățenii și a-și ascunde propriul faliment. Cetățenii, deja supuși unei fiscalități importante, participă financiar la solidaritatea colectivă prin impozitele pe care le plătesc lună de lună unui stat obez și neputincios. Presiunea pusă pe ei este o formă de șantaj venind din partea celor puternici și a celor bogați, care au ratat toate șansele pentru a inventa forme oficiale, sistematice de solidaritate.Primăriile se angajează în cheltuieli obscene pentru lucruri lipsite de urgență și chiar de utilitate imediată. PMB angajează 18 milioane de euro pentru ceva cu totul străin pandemiei și prea puțin folositor oamenilor în lunile ce vin. Într-o imagine de mare tristețe prin inadecvarea ei, primarul unui municipiu foarte sărac își pune tricolorul pe umăr și îngenunchează ipocrit în fața Primăriei, flancat de doi jandarmi îngenuncheați și ei. Câțiva defazați puternici dau directive privind purtarea obligatorie a măștii după ce au devalizat bugetele locale și incapabili fiind să asigure un minimum de protecției bolnavilor. Iar publicul îndobitocit le mulțumește pentru „sacrificiul” pe care îl fac pentru comunitățile locale.Parlamentarii nu au făcut niciun gest oficial sau personal de solidaritate. Doar cu cei din închisori... Partidele lor continuă să încaseze lunar sume nerușinate de la bugetul statului. Guvernul nu pare să aibă în vedere reducerea cheltuielilor bugetare decât tăind salarii – nu atingându-se de giganticele pensii speciale, nu controlând achizițiile aberante ale instituțiilor, nu reducând schemele de personal umflate cu incompetenți și pile, nu protejându-i pe cei mai săraci dintre cetățenii țării.Pe de altă parte, solidaritatea nu este doar o chestiune de bani. A oferi 500 de euro medicilor ca să le închizi gura și să-i încurajezi, cică, în această perioadă grea, nu este un act de solidaritate, este un pansament peste o cangrenă.Solidaritatea trebuie să poată fi vizibilă și de sus în jos, nu doar împărțind bani unora sau altora, în funcție de cât sunt de vocali, de utili sau de puternici cei care îi primesc.Formidabilei solidarități de jos în sus statul trebuie să-i răspundă cu transparență, claritate și proporționalitate în decizii. Nu cu ura și cu violența de care dau dovadă, din nou, a câta oară, jandarmii; nu cu amenzile copleșitoare ale poliției care frâng familii mai grav decât o îmbolnăvire. Nu cu statisticile sutelor de mii de amenzi aplicate, recitate ca un triumf de către un secretar de stat incult și plagiator, dar atât de satisfăcut de performanțele poliției. Ci cu o prezență eficientă a forțelor de ordine în teritoriu, a căror misiune nu este represiunea, nici măcar dovedirea propriei puteri de zdrobire. Nu cu impunitatea acordată marilor hoți și marilor vinovați ai acestei perioade dezordonate, ci cu o justiție promptă și hotărâtă.Situația de urgență nu este o situație de război decât pentru mințile îmbătate de fantasma puterii absolute. Nu suntem în război și mai ales nu suntem în război unii cu ceilalți, ci suntem cu toții, oameni de rând și politicieni, trecători și polițiști, de aceeași parte într-un efort comun și convergent.Solidaritate înseamnă deja înțelegerea acestui lucru și abia pe urmă distribuirea de fonduri.Dar până la înțelegerea principiilor solidarității, ar fi tare folositor ca în această perioadă să vedem oamenii de stat angajați ei înșiși în eforturi și exemple de solidaritate, în gesturi de donație sau de implicare personală, nu doar în parade exhibiționiste și declarații patetice la televiziunile prietene, adică la toate televiziunile. Atunci și noi, ceilalți, am putea acorda propriilor noastre gesturi semnificația unei solidarități naționale, renunțând la imaginea pe care o avem acum, că hrănim, chiar și în aceste zile teribile, animalul nesătul care este aparatul de stat.Un aparat de stat pentru care cuvântul „împreună” nu încape în niciun formular.
(Preluare de pe Facebook)





10. - Apr 1, 2020 8:02:00 PM

* DESPRE INCAPACITATEA DE A JUDECA DREPT *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email (jurnal[email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!



DESPRE INCAPACITATEA DE A JUDECA DREPTCiprian MihaliCu puțin timp înainte ca pandemia să se răspândească și în Europa, a existat o dezbatere în spațiul public despre cazurile fabuloase (da, acesta e cuvântul potrivit) de corupție în sistemul medical, dezbatere prilejuită de reținerea foarte scurtă a Sorinei Pintea și apoi, evident, de eliberarea ei en fanfare.Nu mai e un secret pentru nimeni că tot sistemul medical e prăbușit. Iar această prăbușire nu s-a produs într-o zi, nici într-o lună. Mecanismele prin care a fost corupt în întregime acest sistem au fost rafinate vreme de zeci de ani, până la a deveni veritabile economii paralele care funcționează perfect. O asistentă medicală îmi povestea că la orice angajare, mita se împarte cel puțin la patru persoane, de la șefii de partid, trecând prin conducătorii administrației locale, până la managerul de spital și directorul de resurse umane. Numai din șpaga la angajări un manager de spital poate câștiga zeci de mii de euro anual. La asta se adaugă veniturile din toate licitațiile trucate, toate contractele falsificate, toate comisioanele încasate.Asta face ca actul medical să fi devenit cu totul secundar, dacă nu irelevant, în sistemul de sănătate. Așa cum actul educațional a devenit secundar în sistemul școlar. Așa cum actul împărțirii dreptății a devenit secundar în sistemul judiciar. Așa cum actul servirii interesului public a devenit irelevant în sistemul politic.Dacă azi jumătate din opinia publică românească e de partea medicilor care dezertează și cealaltă jumătate îi condamnă, asta nu înseamnă că avem o pluralitate de poziții și argumente care se înfruntă public. Înseamnă doar că a dispărut orice bază morală și deontologică de pe care să putem evalua ceea ce se întâmplă în actul medical și că totul se petrece într-un haos total, în absența oricărui reper. Înseamnă că miza acestui act medical este cu totul alta și că el nu mai poate fi readus la sensul său inițial, la rosturile și finalitatea lui, salvarea vieții și îngrijirea celor bolnavi.Astăzi nici medicii și nici oamenii de rând nu mai știu care sunt valorile și principiile după care se orientează sistemul de sănătate.La fel cum nici profesorii, nici oamenii de rând nu mai știu care sunt valorile și principiile după care se orientează sistemul educațional. Dacă o criză similară ar izbucni mâine în școli, profesorii ar reacționa la fel ca medicii azi, dezbinați între devotament și lașitate.Putem lua orice fel de corp de funcționari sau orice corp profesional și vom constata că fiecare a fost golit de sens și de valori. Că spiritul de sacrificiu e excepția, conformismul, lașitatea și frica sunt regula.Asta s-a întâmplat și pentru că activitatea cotidiană a medicului, profesorului, magistratului, politicianului, funcționarului este virusată de alte interese și de alte „valori”. Dar și pentru că instanțele chemate să fixeze valorile și să elaboreze codurile de conduită au fost ele însele corupte. Colegiul Medicilor, Inspectoratele școlare, CSM, dar și orice alt fel de instanță de regularizare a deontologiei profesionale din România (CNA, CNCD, ANI etc.) au fost îngenuncheate primele și s-au dovedit ele însele a fi sursă de corupere de sus în jos.Putem face oricâte eforturi pentru a încerca să identificăm o singură instanță instituțională care să fie reper profesional, reper deontologic, reper moral, o singură referință pe care să ne repliem în situații de criză ca aceasta. Tot nu vom găsi o asemenea referință. Iar atunci când unii medici sunt gata să își dea viața și alții sunt gata să fugă pentru a scăpa cu viață înseamnă că valorile noastre cele mai elementare (a trăi, a trăi demn, a veni în ajutorul vieții care moare) sunt tulburate, transformând profesiile vocaționale în sursă de venit (licit sau ilicit) și în sursă de dominație ori de fals prestigiu public.La capătul acestei pandemii vor trebui desființate toate aceste structuri profesionale putrede și reconstruite pe baze noi și sănătoase. Altfel, orice altă criză va veni, vom fi la fel de neputincioși și debusolați.(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/201373464620756)



11. - Mar 24, 2020 3:01:00 PM

* TREBUIE SĂ FIM UNIȚI! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

TREBUIE SĂ FIM UNIȚI!
Ciprian Mihali
Ce puteți face însă e simplu: încercați în primul rând să citiți și să înțelegeți cât mai mult din ceea ce spun biologii, virusologii, epidemiologii. Nu cei invitați la televiziunile manipulatoare alături de astrologi și vedete media, al căror unic scop este de a face audiență cu orice preț, ci aceia care țin bloguri științifice, care dau interviuri în reviste serioase. Încercați să înțelegeți gravitatea și complexitatea acestui fenomen pandemic, dezbărându-vă de prejudecățile politice, rasiale, religioase. Renunțați la orice scenariu complotist ori conspiraționist, nu pentru că el nu ar fi posibil, ci pentru că dacă el există, e suficient de solid realizat de oameni deștepți și cu bani mulți încât el să nu ajungă pe mâinile unor amatori ca noi.Și în timp ce încercați să înțelegeți ce se întâmplă în cazul unei pandemii, ce este acela un coronavirus și cum distruge el, de exemplu, celulele pulmonare, să nu vă pierdeți nicidecum luciditatea critică. Gândiți cu mintea voastră și nu cu emoțiile induse de alții. Suspectați orice fel de miracol, orice fel de soluție salvatoare, orice fel de luare de poziție din partea unor oportuniști. Păstrați și distanța socială, dar și distanța critică față de făcătorii de minuni, față de marii sfătuitori, față de influenceri și vedete. Nu uitați că o criză este ocazia de aur pentru orice persoană fără scrupule de a fi și mai mult decât ce a fost înainte. Dacă a fost un manipulator de televiziune, acum nu va fi altceva; dacă a fost un guru, acum e momentul să se afirme ca super-guru. Dacă a fost un speculant sau un corupt, acum va specula și va corupe și mai aprig ca înainte.Dar, mai presus de toate, rămâneți vigilenți și critici cu puterea, însă nu înainte de a respecta legea. Azi, a fi cetățean responsabil este o șansă de viață dată celui de lângă noi. Azi e nevoie să fim uniți. Dar asta nu înseamnă că trebuie să iertăm puterii derivele, excesele, abuzurile sau stângăciile. Deoarece criticând-o constructiv o forțăm să fie mai eficientă, adică mai utilă nouă, tuturor. Iar iertându-i greșelile o facem mai egoistă și mai dăunătoare vieții noastre.
(Preluare de pe Facebook)(J: Atribuirea titlului ne aparține)

12. - Mar 20, 2020 10:13:00 AM

* FURIA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com

Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

FURIA
Ciprian Mihali
Se prea poate ca starea României de azi, după șapte de ani de guvernare pesedistă din ultimii opt, să nu fie foarte clară pentru toată lumea: în această perioadă țara nu doar că a fost jefuită fără milă, adică până la a se fura produsele bazice din spitale, până la a se fura și trafica tot ce se putea, după exemplul spitalelor bucureștene ori al celui administrat de Sorina Pintea, dar în același timp această mafie cu pretenții politice, care a putut avea în fruntea ei un Escobar de Teleorman și apoi o cucoană lipsită de orice fel de inteligență, morală și empatie, s-a îmbogățit și a îmbogățit o camarilă care este inutilă și incapabilă să ajute țara în situație de criză.Astăzi, cei care mai pot scoate România din situația teribilă a pandemiei sunt exact aceia care au suferit cel mai mult în toți acești ani: medici simpli și asistente, organizații civice și voluntari, polițiștii de teren, și nicidecum îmbuibații de la conducerea ministerelor, spitalelor sau instituțiilor responsabile cu ordinea publică.Această țară a fost vulnerabilizată sistematic și intenționat de o rețea națională de jefuitori fără scrupule: atunci când sunt județe care nu dispun nici măcar de o izoletă sau de câteva paturi în terapie intensivă, trebuie să știm că aceasta se datorează unei acțiuni premeditate, în cunoștință de cauză, a unei bande de hoți, organizată politic, care a traficat până și filtrele din dispozitivele de izolare, care a diluat dezinfectanții până la a ucide zeci de tineri fără nicio ezitare.Această țară a fost slăbită în toate încheieturile ei, pentru că în fiecare spital, în fiecare instituție, în fiecare oraș s-a dat și s-a luat mită, s-au îmbogățit primari, manageri, directori de resurse umane, în timp ce în spitale colcăiau viermii și microbii, iar bolnavii erau înghesuiți câte doi în pat.Această țară este azi un organism fragilizat pentru că oriunde s-a putut falsifica un concurs, s-a falsificat, pentru că nu a reușit nimeni în sistemul public fără pile și aranjamente și fără crearea de circuite financiare paralele, care au îmbogățit șefii mafiilor locale.Nu există instituție care să fi scăpat nepotismului și traficului de influență. Iar dacă azi vreți să vă faceți bine, să scăpați cu zile, să obțineți un document, dacă vreți să aveți de-a face în orice postură cu statul român, să vă așteptați să dați peste tot de soția, fiica, fiul, finul, cuscrul, nașul sau prietenul cuiva. Cu toții acriți si sictiriți, cu toții incompetenți și iresponsabili, pentru că dau socoteală doar în fața neamurilor și mafioților care i-au pus în funcții prin aranjamente obscene.Pandemia lovește un organism național atacat și violentat fără cruțare și de aceea el are azi atâtea dificultăți să reziste. Iar dacă o va face, o va face pentru că în găurile sistemului a rămas o mână de oameni curajosi si priceputi care au supraviețuit dezastrului creat de această rețea politică, financiară, mediatică și securistă.După ce vom fi terminat de numărat bolnavii și morții, pe care îi dorim cât mai puțini la număr, va trebui să ne adunăm puterile și furia și să reclădim instituțiile și dreptatea socială, începând prin a reda forță unei justiții care să pedepsească această rețea de infractori care aproape că a distrus România. Și apoi să reclădim această țară pe baze sănătoase. Și medicale, dar și morale și juridice.
(Preluare de pe Facebook)

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/192288405529262)

13. - Mar 11, 2020 1:03:00 PM

* DIASPORA *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

DIASPORA
Ciprian Mihali
Așa cum nu „diaspora” a votat pentru schimbare în mai 2019, ci doar o parte minoritară a ei, tot așa acum nu „diaspora se întoarce acasă”, ci o parte infimă a ei. Orice fel de generalizare într-o direcție sau cealaltă nu ajută nici înțelegerea, nici evaluarea corectă a situației în care ne aflăm.Apoi: diaspora este un fenomen al împrăștierii, așa cum îi spune și numele. Oameni diferiți au plecat în momente diferite, pentru perioade diferite, cu motive diferite, pentru activități și preocupări diferite. Mi se pare imposibil, în momentul acesta și cu mijloacele sociologice de care dispunem, să cuprindem într-o analiză unică și incontestabilă fenomenul diasporei. Putem vorbi mai degrabă de fluxuri și tendințe, de dinamici și aproximări, nicidecum de ceva clar delimitat.Interpretarea mea este că cei care se întorc azi în țară sunt tocmai aceia care au scăpat dintotdeauna oricărei analize. Sunt aceia despre care nu se știe de ce au plecat, nu se știe unde s-au dus, nu se știe ce au făcut acolo și, mai ales, nu se știe de ce se întorc. Putem doar specula că sunt oameni care trăiesc în interstițiile societăților actuale (să zicem română și italiană), oameni neînregistrați în țară și neînregistrați dincolo, nici legali, nici ilegali, nici angajați, nici șomeri, oameni pe care compresarea ochiurilor plasei de securitate din cauza carantinei în Italia îi obligă să părăsească non-locurile în care se instalaseră, pentru a reveni temporar în țară. Cel mai probabil sunt oameni relativ săraci, care trăiesc din munca la negru, cu câștiguri relativ modeste, care întrețineau din puținii bani câștigați restul familiei, și mai sărace, din țară. Oameni invizibili, pe care nu i-a văzut nimeni plecând, cărora nu le-a simțit nimeni lipsa, dar care, iată, devin brusc vizibili pentru că sunt o amenințare pentru ceilalți.Revenirea lor e îngrijorătoare din punct de vedere sanitar, fără îndoială, dar ultimul lucru care trebuie făcut este anatemizarea lor sau tratarea acestei reveniri în cheia ironiei de prost gust așa cum am văzut ca o fac unele voci guralive de orientare liberală. Statul român s-a debarasat cu ușurință, chiar cu un oarecare entuziasm de milioanele de oameni plecați, pentru că ei nu mai puneau presiune pe sistemele falimentare din țară și, în același timp, trimiteau bani acolo unde statul eșuase prin sistemele sale de protejare a celor mai săraci și mai vulnerabili. Într-un anume fel, am putea spune că asistăm la „revenirea refulatului”, ca un fel de obligație a statului român de a-și asuma, acum și în acest fel, responsabilitatea și costurile pentru modul în care a înțeles să-i trateze pe românii nevoiți să-și părăsească țara. E foarte posibil ca aceste costuri să fie acum mai mari, inclusiv în termeni de vieți umane. Dar sunt costuri inevitabile atunci când un stat eșuează în misiunile sale esențiale.
(Preluare de pe Facebook)


14. - Mar 5, 2020 2:42:00 PM

* Agresorii se dau victime. De voi nu vă e milă? *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

Agresorii se dau victime. De voi nu vă e milă?Corina BăcanuAm avut la un moment dat o rudă mai îndepărtată care cultiva mere și cartofi pe care le vindea în piață. Vară, iarnă, femeia era la Băneasa în fața tarabei. Nu avea altă sursă de venit, așa că era nevoită să-și întrețină familia stând 12 ore în picioare, în caniculă sau ger. A făcut 3 pneumonii la rând, apoi cancer pulmonar, apoi a murit.Postura Sorinei Pintea, gârbovită, încercănată, trasă la față, aplecată în fața realității, îmi aduce aminte de femeia aia care ajunsese să se târască la tarabă ca să poată supraviețui. Singura diferență dintre ele e că una era aplecată de extenuare, cealaltă că a fost prinsă la furat.

Milă. Empatie. Umanitate. Asta ne cere clasa politică când unul dintre ei e găsit cu mâna în buzunarul care nu îi aparține, de data asta în tolba unei firme care se pregătea să fușărească lucrările la un spital unde urma să ne tratăm copiii, părinții sau prietenii. Zic să fușărească pentru că șpaga aia reprezintă o parte importantă dintr-un buget, iar când e vorba de lucrările la un spital, 7% reprezintă suma care face diferența dintre un aparat performant care îți poate salva viața și o cadă nenorocită în care sunt spălați pe viu marii arși.Sorina Pintea este egală în fața legii cu alți presupuși vinovați: toți trebuie transportați în arest cu cătușe, fie că sunt interlopi, politicieni, corupți sau mama dracului ce.Sorina Pintea, în fața legii, nu este o femeie bolnavă, ci o femeie care a acceptat foarte mulți bani în detrimentul vieții pacienților. Adică bani care ne bagă pe noi în mormânt.Și stați liniștiți, Sorina Pintea e tratată în arest mai bine decât suntem tratați 90% dintre noi în libertate.România nu mai are cale de întors. Trebuie să stopeze cu orice preț furtul, tâlhăria, delapidarea economiei naționale, jaful demnității cetățenilor ei. Deja murim. Murim încet la mâna doctorilor incompetenți sau corupți, din cauza poluării, șoselelor inexistente, serviciilor publice infecte.Vă e milă de Sorina Pintea? Dar de copiii bolnavi de cancer, pe care Statul Român nu îi poate trata, nu vă e milă? De cetățenii plimbați între spitalele nepregătite să îi salveze nu vă e milă? De femeile bătute, care mor sub pumnii agresorilor, din cauza parlamentarilor care nu sunt în stare să introducă brățările electronice nu vă e milă? De cei 900,000 de mii de copii care se duc la culcare cu burta goală, din cauza decidenților care legiferează pentru bunăstarea proprie, nu vă e milă?Statul Român, reprezentat de politicieni amorali, secătuiți de empatie și emoție vizavi de nevoile și problemele celor care i-au mandatat acolo, ca să aducă plus valoare traiului în România, se urcă pe cadavre și apoi strigă “aveți milă!”.Eu nu am. Am milă pentru victimele reale, pentru oamenii care muncesc zi și noapte și tot nu ajung acasă cu o ciocolată pentru copii.

Nu mi-e milă de Sorina Pintea. Orice părinte, care nu are ce pune pe masă, ar face oricând schimb cu fostul ministru, dacă în cont i-ar apărea peste noapte câteva zeci de mii de euro. Orice tată care se scobește în buzunare de 5 lei pentru un pampers, ar face oricând schimb cu ea, orice mamă care nu are bani de avocado, deși are două joburi și își vede copilul doar când doarme, ar face schimb cu ea.Vă e milă de Sorina Pintea, dar vreți să fiți respectați în instituțiile statului. Vi se pare că Sorina Pintea e tratată inuman, dar cereți performanță de la sistemul de sănătate.Agresorii se dau victime. De voi nu vă e milă?
(Preluare de pe Facebook)(J: Atribuirea titlului ne aparține)

15. - Feb 23, 2020 3:17:00 PM

* NIMIC NOU: TRASEISM POLITIC DÂMBOVIȚEAN *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

NIMIC NOU: TRASEISM POLITIC DÂMBOVIȚEAN

Ciprian Mihali
Dacă au loc atât de numeroase și de diverse treceri de la PSD la PNL (și invers), este pentru că primarii, parlamentarii, rectorii schimbă doar o aparență publică fără a tulbura ceva din unitatea profundă care leagă cele două partide: pe de o parte, un discurs conservator, în care referințele religioase și naționaliste, cepefiste, sunt aceleași; pe de altă parte, același mod de cucerire și exercitare a puterii: baroni locali, traseism, complicații și înrudiri între afaceri, administrație și familie, acces neîntrerupt la finanțele publice.Nu există nicio incompatibilitate ideologică în stare să blocheze trecerea de la social-democrația românească la liberalismul românesc. Cei care, cândva, au fost fideli unei doctrine, au murit, au fost înlăturați sau au devenit nesemnificativi. Trecerile de la un partid la altul nu obligă pe nimeni să își schimbe convingerile, pentru că nimeni nu are vreo convingere sau atașament la unele valori. Cel care a făcut trafic de influență într-un partid nu va deveni reper moral în celălalt. Cel care a fost analfabet sau agramat într-un partid nu se va cultiva în celălalt (asta nu îl va împiedica însă să devină doctor, rector, secretar de stat sau ce mai vrea partidul pentru el).Trecând de la un partid la altul, nimeni nu își negociază deci credințele sau valorile. Ci doar interesele. Iar partidul care acceptă asemenea mutări nu o face pentru valori sau pentru interesul public. O face exclusiv pentru interesul propriu al unei puteri mai întinse și al unui acces mai larg la resursele publice.Traseismul între două partide majoritare în societate înseamnă considerarea democrației drept o glumă proastă, dar inevitabilă, și a cetățenilor drept o masă de manevră demnă și ea doar de dispreț. Pe care îl și merită din plin, de altfel, câtă vreme are comportamentul unor pești lovindu-se când de peretele galben, când de cel roșu, al acvariului pe post de fond de ecran permanent al spectacolului politic. (Preluare de pe Facebook)

(J: Atribuirea titlului ne aparține)

16. - Feb 20, 2020 8:02:00 AM


* Din nou despre ICR și MAE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

Din nou despre ICR și MAE
Ciprian Mihali
Se pare că postările din ultima vreme (printre care şi ale mele) despre corupţia din Institutul Cultural Român au provocat unele frisoane printre mai-marii acestei ruine pe bani publici care a devenit ICR. Foarte bine, să sperăm doar că frisoanele se vor transforma în curând într-un cutremur care să conducă la curăţarea de nepotism, de incompetenţă şi de risipă a acestei instituţii. Aşa cum am spus, şi ICR împărtăşeşte soarta tristă a altor instituţii devenite efectiv stârvuri pentru hienele din partide, care au invitat la ospăţul din bani publici şi pe funcţii înalte tot felul de dubioşi: şoferi, patroni de firme agrare, specialiste în decoraţiuni florale, iubite de cântăreţi anonimi (aşa cum scrie din nou Libertatea într-un articol de ieri). Acestor oameni li s-au încredinţat milioane de euro cu care să facă din cultura română un vehicul de reprezentare a țării noastre în lume, dar ei au transformat totul într-un bâlci de prost gust. O nesfârşită ruşine şi o bătaie de joc faţă de ţară şi faţă de tot ce a mai rămas din ea.Şi pentru că e vorba de reprezentare, aflăm de la ministrul de Externe că 111 diplomaţi au fost promovați în mod excepțional, fără respectarea unor criterii minime de transparență. Iar când un diplomat spune asta, trebuie să fim atenți la cuvintele îngrijorătoare din spusele lui: „excepțional”, adică în afara unui plan de carieră, în afara unor concursuri, și fără o „minimă” transparență, ceea ce înseamnă opacitate, abuz și ilegalitate.Tot ministrul mai face vorbire despre necesitatea de „rescriere” a procedurii pentru plecarea la post a diplomaților și pentru încadrarea la post a diplomaților. Mai pe înțelesul tuturor: dacă în ambasadele aflate la cel mult două ore de avion de București e înghesuială pe posturi și bătaie la aranjamentele politice, în restul lumii e dezastru. În cei peste 30 de ani de după căderea comunismului, MAE nu a reușit să pună la punct un plan coerent și previzibil de trimiteri la post, preferând nesfârșite improvizații și provocând nenumărate drame personale. Cu rare excepții, MAE nu a fost în stare să stimuleze sau să convingă diplomații proprii să accepte posturi în afara Europei. Oamenii nu vor să se ducă pur și simplu la o ambasadă la Dakar, la New Delhi sau la Brasilia și nu pot fi forțați să o facă. Pe de altă parte, există cercetători calificați în România, africaniști, specialiști în culturi orientale sau sud-americane, care ar da orice să li se ofere șansa să lucreze pentru România într-o țară despre care au studiat. Dar de ei nu are nevoie nimeni.Nu cred că greșesc spunând că toate ambasadele românești din afara Europei suferă de un deficit cronic de personal, cu două efecte imediate: pe de o parte, pentru România, diminuarea până aproape de dispariție a relevanței diplomatice a țării noastre în unele spații (Africa, de pildă). Pe de altă parte, suprasolicitarea până la epuizare a celor câțiva oameni care lucrează totuși în ambasadele îndepărtate.Iau aici un exemplu pe care îl cunosc bine: în perioada ei de glorie, înainte de 2010, Ambasada României la Dakar, care acoperea 8-9 state din Africa de Vest, dispunea de opt angajați români. În timpul mandatului meu, 2012-2016, nu am putut depăși niciodată patru angajați, cu tot cu ambasadorul, în ciuda infinitelor insistențe pe lângă Centrala MAE. Cu patru angajați, era aproape imposibil de răspuns solicitărilor diplomatice și consulare dintr-un spațiu cât jumătate Europa, traversat de permanente crize, dar și privind spre România cu mult interes și cu multă prietenie. Azi, la Dakar se mai află 2 (două) persoane! Cu toată dăruirea lor, care nu poate fi pusă la îndoială, România e pe cale să dispară și din Africa de Vest ca actor diplomatic.Nici la ICR, nici la MAE nu există vreo viziune pe termen lung, nu există un angajament în spiritul unor valori și în favoarea promovării României la nivel internațional. Toate tulburările interne, toată corupția și nepotismul care au sufocat cele două instituții au slăbit peste măsură diplomația română și capacitatea ei de a apăra cum se cuvine interesele românești în lume. Iar asta, încă o dată, în ciuda devotamentului supraomenesc de care mai pot da dovadă unii diplomați români, al căror sacrificiu, uneori la limita supraviețuirii fizice, rămâne necunoscut și nerecunoscut, pentru că, nu-i așa, promovările se fac pe cale „excepțională” și fără o „minimă transparență”.
(Preluare de pe Facebook)
https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/171539907604112


17. - Feb 15, 2020 8:41:00 PM

* MUZELE SOFISTICATE CARE AU IMPULSIONAT GENIUL CREATOR AL LUI BRÂNCUȘI * 

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?
Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

MUZELE SOFISTICATE CARE AU IMPULSIONAT GENIUL CREATOR AL LUI BRÂNCUȘI
 
Adina Ștefănescu
Brâncuși a avut atât de multe iubiri încât îmi este greu să le țin minte. Prin atelierul și patul lui au trecut prințese, aristocrate de viță veche, industriașe, baronese, pictorițe, dansatoare, cântărețe, jurnaliste, scriitoare de avangardă, pianiste, miliardare americane sau pur și simplu femei anonime care au trezit prin ceva al lor un fior în el. Ele, elegante și sophisticate, el cu mânecile suflecate, cu o haină lălăie atârnând pe un tors masiv, hirsut, cu barbă și păr zbârlit, cu palme mari și aspre de la lucrul cu lutul și cu ochi blânzi, dar pătrunzători. Multe dintre aceste întâlniri s-au terminat printr-o operă. Margit Pogany, pictorița unguroaică a fost model pentru, ghici cine, “Domnisoara Pogany”, “ibovnica nemuritoare” sculptată în 19 versiuni trecute prin marmură și bronz. Cu această sculptură conceptul de portret modern a primit definitiv alte înțelesuri. După ce s-au despărțit, cei doi au corespondat zeci de ani.Brâncuși își părăsea repede femeile, dar nu le uita niciodată. Cu multe a rămas prieten și a corespondat ani și ani. Domnul scuptor nu a stat pe loc nici cu sculptura, nici cu dragostea. A venit rândul prințesei putred de bogate Marie Bonaparte. Portretul ei, “Printesa X” a stârnit valuri de controverse pentru forma lui pornografica. Prietenia de zeci de ani cu Marcel Duchamp nici nu e greu de înțeles, dacă ne gândim cât sunt de asemănători amândoi în atitudine și concept. Amândoi au scandalizat și amândoi au modificat reperele artei contemporane.Despre “Printesa X” Constantin Brâncuși îi spunea ziaristului Roger Devigne de la revista „L’ère nouvelle”: „Statuia mea, înțelegeți domnule, este femeia, sinteza insăsi a femeii, eternul feminin al lui Goethe redus la esentă (…) Cinci ani am lucrat, și am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Și ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele și fard pe obraji? (…) Nu asta este femeia! Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea. Și cred că, biruind în cele din urmă, am depăsit materia. De fapt e chiar păcat să strici frumusețea unei materii sfredelind mici găuri pentru ochi, (sculptând) părul, urechile. Și materia mea e atât de frumoasă prin liniile acestea sinuoase, strălucind ca aurul curat și care rezumă într-un singur arhetip toate efigiile feminine de pe pămant“.O altă relație a avut-o cu americanca de origine irlandeză Eileen Lane, mult mai tânără decât el, căreia îi spunea: „De ce nu vii cu mine în România? Asta îți va schimbă ideile. Nu trebuie să-ți faci probleme de ce vor zice oamenii, te voi prezenta drept fiica mea”. A îmbrăcat-o într-o cămașă oltenească cusută cu motive vechi, a întins pe pămant pături țesute la război, în străchini de pămant a pus castane fierte și în ulcele de pămant a pus vin. Atunci când se toarnă pentru prima dată apă sau vin în ulcele de pămant se aude un sfârâit. Când irlandeza a întrebat ce se aude, Brâncuși i-a răspuns că este „glasul pămantului, glasul iubirii”. După Eileen Lane a rămas lucrarea cu numele ei. Léonie Ricou, o femeie bogată din înalta societate pariziană și o cunoscută protectoare a artelor și a artiștilor a inspirat lucrarea “Madame L.R”. Baronesa Renée Irana Frachon s-a transformat în „Muza adormită”. Brâncuși făcea o obsesie pentru lucrările sale și le-a repetat în mai multe materiale: lemn, bronz, marmură, ghips. Întâlnirea cu jurnalista Agnes Ernst Meyer s-a materializat în lucrarea “La Reine Pas Dédaigneuse”, iar la scurt timp după acesta atenția și-a abătut-o asupra Florencei, una dintre cele trei fiice ale lui Agnes, care era dansatoare și de la care ne-a rămas “Miracle”. Acesteia îi scria: „Te îmbrățișez mult, mult, mult, mult, mult… Am găsit cercelul tău printre pietrele mele și mă bucur că e în siguranță. M-am gândit și mă gândesc mult la tine, tot timpul… Te imbrătisez din adâncul inimii și te aștept cu cea mai mare dragoste“ sau „Iti mulțumesc mult pentru fotografii, nu sunt rele deloc. Ai perfectă dreptate să spui că dansatorii sunt fenomene și nu rezultatul unei evoluții, în toate artele este exact la fel. Școala nu ne invată decât ceea ce știm. Drumul înainte este necunoscut, dar noi oricum mergem pe el, împinși de o nevoie inerentă tuturor lucrurilor: iată la ce mă gândeam când spuneam că facem ceea ce trebuie să facem și nu ceea ce bunul plac ne poate conduce să vrem să facem. Și această nevoie profundă, care ne macină în permanentă, e că o piatră prețioasă, brută, pe care trebuie s-o lucrăm cu răbdare și metodă. Nu te omorî cu dansul… Caută să nu te obosești, căci oboseala excesivă descurajează iar descurajarea repetată ucide încrederea în noi înșine. Or n-avem decât credința spre a ne ghida, draga mea Florence“.Genialitatea nonconformistă a scriitoarei Nancy Cunnard i-a inspirat mai multe lucrări. Așa s-au aflat în lume „Jeune Fillé Sophistiquée” („O fetiscană sofisticată”) și „Negresa blondă”. Între noi fie spus, de femeia asta erau îndrăgostiți jumătate dintre avangardistii momentului, de la Tristán Tzara, Ezra Pound, Man Ray și William Carlos Williams la Lewis Wyndham, Aldous Huxley, Ernest Hemingway sau James Joyce.Cea care l-a convins să își facă un testament prin care să clarifice cine va trebui să aibă grijă de operele sale de artă și de atelier a fost tot o pictoriță Sonia Terk-Delaunay. Asta după ce în 1956, Brâncuși a vrut să doneze statului român 144 de opere, dar a fost refuzat pe motiv că sunt opere fără nicio valoare. George Călinescu, Alexandru Graur și Mihail Sadoveanu au semnat refuzul operelor. În urma refuzului, Brâncuși le-a donat statului francez prin testament. Pentru că statul francez nu putea să accepte o donație de la un cetătean străin, și-a luat cetățenie franceză.Se pare că pianista Vera Moore, căreia îi spunea Vrăjitoarea a avut cea mai mare putere asupra lui. Sonia povestea: “La o întâlnire de câteva ore din studioul lui Brâncuși, el mi-a povestit că după Vera nu a mai existat nimeni în viața lui, nu a mai atins nici o femeie. De bună voie și nesilit de nimeni a devenit un ascet. Această transformare a fost remarcată de toți, însă nimeni nu a pus-o în legătură cu Vera”.A apărut și în limba română o carte cu scrisori de dragoste „Brancusi și Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan și Tonton”. Citind-o ai spune că cea mai mare iubire a acestuia a fost Marthe. Constantin Brâncuși avea 49 de ani, se bucura de faima unui mare sculptor la Paris, iar prin atelierul său treceau adesea artiști de toate felurile, mai ales artiști din România. Marthe Lebherz avea doar 19 de ani, era balerină și se afla la Paris împreună cu prietena ei Lizica Codreanu, pentru cursuri de dans. „Noaptea mi te aduce în brațe; te dezmierd, te sărut, îți spun vorbe dulci, mă joc cu cosițele tale; ziua lucrez – și gândurile mele nu te părăsesc. Apoi o luăm de la capăt. Ia spune-mi, drag Tonton, de ce nu mi-ai legat ultimele două scrisori cu comoara ta pe care știi că o ador? Asta m-a cam durut. Spune-mi, drag Tonton, deschide-ți larg inima, spune-mi tot, sinceritatea e cel mai frumos lucru, risipește grijile și liniștește sufletul, drag Tonton. De ce nu mai legi scrisorile? Mai bine nu făceai așa de la început, pentru că acum toată treaba asta mă chinuie. Spune-mi, drag Tonton, spune-mi repede.” Din aceste scrisori reiese că Brâncuși o ceruse în căsătorie pe Marthe iar ea acceptase; a fost singura femeie care a trezit în sculptorul român dorința de a trai cu o nevastă. Ba chiar a incercat sa cumpere un teren pe care să construiască o casă pentru familia lor. Totuși, nimic nu s-a întâmplat.Peggy Guggenheim, o miliardară americană a venit în atelierul lui Brâncuși la sfârşitul anilor ‘30 să cumpere o versiune a sculpturii “Pasărea în văzduh”. Pentru a obține o reducere de preț, americanca pe care, ulterior, artistul o va alinta “căpriţa” şi “Peghiţa”, încearcă să îl seducă pe acesta. Între ei se naște o relație pasională. Peggy Guggenheim spunea despre Brâncuși că este când «ţăran viclean”, când “zeu adevărat” și scrie despre el că “obişnuia să se îmbrace frumos şi să mă scoată în oraş, atunci când nu-mi gătea. Avea un complex al persecuţiei şi întotdeauna era obsedat că oamenii îl spionează. Mă iubea foarte mult…”. In final, miliardara americanca este nevoită să dea 4000 de dolari ca să cumpere sculptura “Pasărea în văzduh”.Nici Maria Tănase cea de 25 de ani nu aș spune că a trecut ușor prin sufletul lui. “Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…Auzi? Mă-nţelegi?”. Asta nu l-a impiedicat să spună candva că dragostea lor “a venit la momentul oportun şi a durat exact cât trebuia, până când ne-am plictisit unul de celălalt”. Mariei Tănase nu i-a făcut nici o sculptură.Mă opresc aici, chiar dacă numărul femeilor sale nu se oprește la cele amintite. Pare incredibil că a reușit să sucească mințile atâtor femei speciale, dar dacă te gândești că omul acesta, orfan de tată (care era tâmplar) la 9 ani, a fugit de vreo 3 ori de acasă în copilărie, a fost spălător de vase, vopsitor de lană într-o boiangerie, servitor într-un han, că a făcut cu greu și prin muncă multă Școala de Arte Frumoase din București, apoi a plecat pe jos la Paris să facă și acolo Școala de Arte Frumoase, dar a ajuns abia după un an, cu un rând de haine ponosite, unde a învățat doar doi ani, pentru că la 30 de ani era limită de varstă și a fost exmatriculat, iar când Rodin i-a spus să mai rămână ucenic în atelierul sau i-a spus: „Maestre, la umbra copacilor falnici nu crește nimic.”, nimic nu mă mai miră.Îmi place să cred în glumă că Irina Rimes este încă una dintre femeile lui Brâncuși. Cu siguranță i-ar fi plăcut de moldoveancă și ar fi invitat-o în atelierul lui. Sper să nu se facă singură de ocară în această postură și să fie la fel de mișto ca celelalte. Brâncuși avea gusturi fine.


(Preluare de pe Facebook)(J: Atribuirea titlului ne aparține)https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/168253347932768

18. - Feb 14, 2020 11:28:00 AM

* RULETA RUSEASCĂ SE-NVÂRTE NEBUNĂ! *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

RULETA RUSEASCĂ SE-NVÂRTE NEBUNĂ!
Ciprian Mihali
De treizeci de ani, în universitățile românești se cumpără examene, se vând diplome, se plagiază doctorate, se trafichează titluri și posturi.Toate acestea nu au cum să rămână fără consecințe. Au absolvit mase uriașe de studenți care au devenit profesori dezastruoși; au obținut diplome de juriști zeci de mii de absolvenți de drept care nu pot să lege două fraze. Au terminat studii inginerești nenumărați tineri care nu sunt capabili să execute o lucrare de construcții sau de mecanică. Au devenit medici mii de studenți care au aranjat examen după examen. Desigur că există excepții pentru toate aceste domenii, cinste acelora care au devenit buni profesioniști, în ciuda sistemului. Dar ei sunt minoritari.Educarea unui copil, căutarea dreptății, viața într-un bloc de locuințe, călătoria pe un drum nou, vindecarea unei boli se joacă azi toate la o ruletă rusească. Nu avem cum să știm cine scapă și cine moare, e un joc de noroc.Și pentru că frauda academică nu pare să se fi oprit în ultimii ani, poate doar încetinindu-și puțin ritmul, putem să anticipăm că și în următorii zece sau douăzeci de ani vom continua să folosim ruleta rusească și datul cu banul ca strategie de supraviețuire în societate.Și pentru că această stare de fapt pare a fi perfectă în cea mai bună dintre lumile posibile, s-a propus ca rectorii acestor universități să poată fi aleși pe viață. Pe viața lor, pe moartea noastră.
(Preluare de pe Facebook)(J-I: Atribuirea titlului ne aparține)

19. - Feb 12, 2020 7:56:00 AM

* LA MOARTEA I.C.R. *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

LA MOARTEA I.C.R.Ciprian MihaliDesigur că Justiția ne doare, desigur că anticipatele ne preocupă pe toți, desigur că nu mai e loc de circul zilnic al Gabrielei Firea sau al celorlalți saltimbanci din spectacolul mediatico-politic cotidian.Dar în tot acest răstimp, o altă instituție se scufundă în mediocritate și se prăbușește sub povara corupției transpartinice. Institutul Cultural Român a devenit o epavă în epoca PSD-PNL-ALDE-UDMR, Țuroiu-Taloș-Krizbai, fiind astăzi literalmente la un pas de desființare, din cauza incompetenței, corupției și jafului sistematic.Toate sesizările făcute până acum de către angajați pe lângă instituțiile statului abilitate să verifice activitatea ICR au rămas fără ecou. Complicitățile sunt uriașe și tentaculele caracatiței se întind între ambasade, ministere, sinecuri, cabinete parlamentare, servicii secrete. Comisia de abuzuri din Senat, sesizată anul trecut după materialele apărute în media, nu a finalizat ancheta la ICR. Nenumăratele interpelări făcute de jurnaliști în baza Legii 544 privind liberul acces la informații au rămas fără niciun răspuns din partea conducerii ICR.Încă o instituție distrusă din cauza meschinelor jocuri politice și a numirilor halucinante în posturile cheie de la sediul ICR și de la institutele din străinătate.A fost o vreme când ICR înțelesese că poate face din cultură o platformă de promovare a României în lume. Azi, toată creativitatea a fost deturnată în aranjamente și combinații, iar cultura română a devenit un jalnic pretext de plimbări nesfârșite pe bani publici și de afișare la evenimente mondene.Dacă Guvernul României (sau orice alta institutie abilitata a statului) nu intervine urgent pentru a declanșa o anchetă de proporții la ICR și pentru a înlocui complet catastrofala conducere actuală, vom asista în scurt timp la moartea încă a unei foste mari instituții. O moarte pe care o plătim scump din banii publici.LE:
Adaug la postarea aceasta strigătele de disperare ale unor angajați sau foști angajați ai ICR, care-mi confirmă, din cel puțin trei surse, că ICR moare, că în 20 de ani niciodată dezastrul și jalea nu au fost așa de mari, că nu știu cui și cum să mai spună că ICR piere, că nu există strategie, nu există proiecte, că nu există serviciu IT, că a fost pus sechestru temporar pe o parte din bunuri. Numai pile incompetente, numai interese personale, angajările se fac după ureche și după aranjamente, nimeni nu își asumă nimic, nu se mai fac proiecte – și că în spatele acestui dezastrul s-ar afla în continuare aceeași Liliana Țuroiu, care a instaurat un sistem complet opac, cu emailuri verificate și cu urmărirea activității angajaților pe rețelele sociale. Iar domnul Krizbai, care visează să ajungă ambasador în Israel...Și ultimul cuvânt a fost acesta: „Trebuie o masă critică de oameni de încredere, altfel vom dispărea”.Câteva referinte:https://www.libertatea.ro/…/pe-ce-se-duc-banii-culturii-can…https://www.libertatea.ro/…/pe-ce-se-duc-banii-culturii-can…http://www.ziare.com/…/situatia-bizara-de-la-icr-dupa-ce-si…https://www.libertatea.ro/…/presedintele-icr-a-numit-la-sef…https://www.b1.ro/…/eve…/iubita-lui-uddi-la-icr-320574.html…
(Preluare de pe Facebook)

20. - Feb 3, 2020 6:17:00 AM

* XENOFOBIE ȘI OSPITALITATE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

XENOFOBIE ȘI OSPITALITATE
Ciprian MihaliRasismul și șovinismul sunt două fețe ale xenofobiei.Între a-l urî pe celălalt pentru că e negru și a-l urî pe celălalt pentru că e „bozgor” nu există nicio diferență de fond.Două mecanisme principale are ura: primul constă în a-l transforma pe celălalt în STRĂIN pentru că nu are ce avem noi (piele, limbă, credință, sex). Al doilea constă în a-l considera pe celălalt INFERIOR tocmai pentru că nu are însușirile pe care noi le-am definit ca fiind cele ale castei oamenilor superiori (cărora evident că îi aparținem).Prin urmare, oriunde vedeți în discursurile publice ale oamenilor politici, ale intelectualilor publici sau ale oamenilor de rând insistențe pe deosebirile între ce AVEM NOI și nu au EI sau pe afirmațiile despre cum SUNTEM NOI și nu sunt EI, să știți că ne aflăm în preambulul unui discurs xenofob.Incultura civică este vizibilă până la stridență în această incapacitate de a ieși din etichete și stereotipuri. Dacă din cușca urii îl salvăm pe singalez ca să-l băgăm pe ungur (sau pe musulman sau pe homosexual), nu facem decât să creăm posibilitatea ca „Ditrău” să se întâmple în orice alt moment.Sunt foarte puțini, până la urmă, cei care au trecut testul „Ditrău”. Cei de acolo l-au picat toți, fără excepție și într-un mod rușinos, incalificabil și periculos. Românii, deloc puțini, care au găsit un motiv în plus să-i urască pe unguri pentru că aceștia ar fi acum și rasiști, au eșuat și ei lamentabil. Partidele politice mari au ratat și ele testul. Președinția, PNL, PSD fie nu au reacționat, fie au făcut-o târziu, când nu mai conta oricum ce spuneam. Televiziunile vor circ, au avut circ. Și când nu au avut, l-au inventat. Societatea civilă (adică noi cei care batem din gura în bulele noastre intrigate) rămâne, cu toată neputința ei, singurul loc în care mai găsești urme de raționalitate și echilibru, dar numai așa cum găsești urme de alune în unele produse, provocând alergii restului lumii.Toleranța nu se învață nici din cărți și nici de la televizor, ci din conviețuire și din ospitalitatea față de cel străin și diferit. Primește-l pe negru, primește-l pe musulman, primește-l pe ungur, primește-l pe homosexual în casa ta, dă-i să mănânce și oferă-i adăpost, fără să aștepți ceva de la el în schimb și pe urmă fă judecăți generale despre cum sunt unii și alții. Sperând că nu vei mai face asemenea judecăți generale, căci tocmai asta este lecția ospitalității: a învăța să nu mai vorbești la plural despre ceilalți.
(Preluare de pe Facebook)

21. - Jan 31, 2020 4:19:00 PM

* CIVISMUL *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

CIVISMUL

Ciprian Mihali


În fiecare instituție din România, în fiecare branșă profesională, în fiecare domeniu al vieții noastre publice există oameni minunați. Există oameni talentați, oameni drepți și cinstiți, oameni dăruiți trup și suflet meseriei lor, comunității lor, funcționării societății. Oameni care se simt responsabili față de misiunea lor și față de semeni. Profesori, ingineri, medici, arhitecți, funcționari publici, polițiști, jandarmi, militari, diplomați, magistrați și lista poate continua.
Dintre aceștia, o mare parte consideră însă că faptul că își fac datoria acolo unde sunt este suficient pentru ca societatea să meargă bine înainte. De aceea, ei (poate nu toți, dar mulți dintre ei) aleg să tacă în privința lucrurilor imorale, abuzive, ilegale din jurul lor. Dimensiunea civică nu este în fișa postului și activarea ei prezintă un risc. Un profesor care se revoltă în școala lui împotriva sistemului școlar învechit, un medic care remarcă abuzurile dintr-un spital, un funcționar care vede mita la alții dar nu zice nimic, un magistrat care nu participă la un joc politic etc. sunt cazuri de oameni drepți, dar tăcuți. Dacă ar semnala public asemenea ilegalități sau absurdități, ar fi considerați eroi cel mult o zi, după care ar urma 364 de zile de coșmar printre colegi sau în relația cu superiorii.
Într-o societate dreaptă, așezată pe principii morale și legale juste, dacă toată lumea și-ar face treaba cu onestitate și competență (dar mai ales cu onestitate), dimensiunea civică ar putea aproape să lipsească din comportamentul profesional. Dar România nu a fost în ultimii ani și nu este încă o societate dreaptă. Pentru că acești oameni drepți au devenit minoritari și au fost sufocați de culturile dominante ale corupției, minciunii, fraudei etc. Nu trece o zi să nu aflăm nu doar despre un medic sau funcționar corupt, despre un profesor sau polițist abuziv, ci despre toate rețelele pe care acești oameni le-au construit și în care sunt prinși zeci, sute, mii de alți oameni. Oamenii drepți și tăcuți știu toate acestea, le văd zi de zi, le trăiesc zi de zi, suferă din cauza lor și vorbesc despre ele în șoaptă, continuând să reziste prin onestitatea muncii lor și sperând în vremuri mai bune.
Numai că abuzul și corupția nu sunt statice, nici inofensive. Ele se extind, neobosit, agresiv îngenunchind om după om, parazitând nu un birou, nu un etaj, ci clădiri, instituții și organisme naționale. În fiecare zi avem ilustrări ale diferitelor drame și absurdități: ba din educație, ba din sănătate, ba din transporturi, ba din administrația locală... Și ele sunt atât de numeroase încât au ruinat aceste sisteme, le-au făcut disfuncționale și aberante.
Este adaptarea la aberație un mod de supraviețuire individuală? Da, este. Adaptarea la aberație, fraudă, corupție înseamnă, desigur, să reziști ca individ și familie cu demnitate în fața absurdului, numai că la nivel de societate aceasta favorizează impunerea fraudei și corupției ca elemente ale culturii dominante. Iar atunci tăcerea încetează să mai fie un act eroic, iar adaptarea la mediu devine doar o asfixie colectivă amânată.
Civismul este mai mult și altceva decât a-ți face treaba cu răspundere și cu acribie. Civismul începe să mijească atunci când realizezi, că, de fapt, tăcerea ta nu mai este rezistență, ci complicitate la abuz. Că denunțarea abuzului (de la cel financiar până la cel de putere sau sexual) nu este delațiune și nici trădare a unui coleg, ci o participare la instaurarea între oameni a dreptății sociale și a demnității colective.
(Preluare de pe Facebook)


22. - Jan 29, 2020 9:14:00 AM

* ÎNCĂ PRIND BINE POPULISMELE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ÎNCĂ PRIND BINE POPULISMELE!
Nadina Ioana Dogioiu
Legea votata astazi privind eliminarea pensiilor speciale este o aberatie populista menita sa conserve pensiile speciale, nu sa le inlature. In primul rand este vadit neconstitutionala din mai multe motive:
1. Exista doua decizii CCR care spun ca pensiile magistratilor nu pot fi eliminate. Si nu emise de actuala Curte, ci in 2000 si 2010, cand CCR nu devenise inca legiuitor.
2. Este discriminatorie. Cat timp pe unele le pastrezi si pe altele nu, iti piere pana si fundamentul principial pe care incercai sa fundamentezi reglementarea. Poate imi explica si mie cineva de ce un ofiter care a plimbat toata viata hartii sau a numarat ciorapi/borcane de muraturi merita pensie speciala mai mult decat judecatorii care l-au trimis pe Dragnea la puscarie.
Daca legea pica la CCR vor fi salvate toate pensiile speciale, inclusiv ale parlamentarilor, deigur. De aceea PSD se si distreaza.
In al doilea rand, legea, si sa intre cumva in vigoare, nu rezolva imediat nimic, pentru ca:
1. Pensiile in plata, nesimtite sau nu, nu pot fi eliminate. Deci tot tortionarii, toti magistratii batrani cu independenta discutabila, raman cum sunt. Sunt vizati doar magistratii tineri.
2. Pensiile eliminate reprezinta o infima parte din sistemul pensiilor speciale, in care majoritare, si ca numar, si ca valoare, sunt cele militare.
In al treilea rand, cred ca e studiu de caz felul in care nevoia poporului de a uri a fost canalizata, mizand pe egalitarismul care vad ca ne-a intrat in ADN, spre o categorie pe care niciun politician nu o iubeste. Asa am descoperit ca din 1997, magistratii au pensii speciale acordate nu de PSD, ci de guvernul CDR – reforma ministrului Stoica, ncesara in procesul de aderare la UE. Cat de bine prind inca populismele, asta ma sperie.
Solutia corecta ar fi fost modificarea modului de calcul a pensiei, asa cum au propus si magistratii, astfel incat niciodata sa nu poata depasi ultima leafa.
(Preluare de pe Facebook)
(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/155382149219888)
(Alegerea titlului pentru articol ne aparține)

23. - Jan 28, 2020 9:48:00 AM

* HAI-HUI DE COLO-COLO *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

HAI-HUI DE COLO-COLO
Ciprian Apetrei
Am luat, intr-o dimineata, un pustan la autostop. Genul hoinar, intre flower-power si rastafa. Cu un rucsac mai mare decat el alaturi, statea linistit in ploaie, pe marginea drumului.Mergea la o petrecere clandestina, ultima moda printre adolescenti. Sunt petreceri rave sau electro, anuntate pe facebook cu doar cateva ore inainte sa inceapa. Urmeaza o mobilizare instant, sunt unii care aduc boxe, altii scena, iar restul lumii vine puhoi de peste tot, pe o raza de cel putin 100 de km. Asta fusese anuntata undeva la tara, departe de orasul de unde il luasem. Nu aveam drum chiar pana acolo. Nici nu mi-am facut, desi am fost imediat invitat.- Ce ai mai bun de facut, decat o petrecere spontana in mijlocul zilei?Chiar daca n-am gasit un raspuns rezonabil, tot nu m-am dus. L-am lasat la iesirea din orasul meu. Era convins ca il ia cineva mai departe. I-am dat telefonul meu ca sa afle locul exact, care se anunta in ultimul moment, de frica politiei.- De ce nu mai ai telefon?- A ramas la prietena mea, nu m-am mai dus sa il iau, dupa ce m-a dat afara. Stateam la ea, atunci, era frumos.- Si acum unde stai?- Pe la prieteni.- Cu ce te ocupi?- Petreceri. Mi-ar placea sa fac altceva, dar e complicat.A fost odata si in Romania. Tot la o petrecere. Tot cu niste prieteni. Cu masina, au venit din Bulgaria. Au intrat in tara noastra noaptea, isi aminteste ca erau multe gropi. Apoi a fost la chef, care a fost foarte reusit. Apoi, cand s-a trezit, era inapoi in Franta.M-am uitat seara pe Internet, la petrecere au fost 15 000 de participanti. A fost pe un camp, au cam stricat recoltele din jur. Cand s-au trezit, cred ca erau tot in Franta.
(Preluare de pe Facebook)

24. - Jan 25, 2020 2:13:00 PM

* ESCHIVA COMPETENȚILOR DE TOP ÎN ADMINISTRAREA ȚĂRII, DE TEAMA TERFELIRII LOR ÎN PRESĂ *


VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

ESCHIVA COMPETENȚILOR DE TOP ÎN ADMINISTRAREA ȚĂRII, DE TEAMA
TERFELIRII LOR ÎN PRESĂ

Gabriel Bonta

Am câțiva prieteni cu care mă mândresc tare mult: antreprenori de succes, oameni cu o carieră solidă, fondatori de bussinesuri care depășesc frontierele țării, alți cațiva sunt directori la câteva multinaționale prezente în România. Sunt adevărate modele în societate. Familia li-e apreciată în comunitate, iar copiii lor sunt elevi sau studenți excepționali.Inevitabil, când mă întâlnesc cu prietenii mei sau când îi sun, discuția noastră alunecă spre politică. De obicei, prietenii mei nu doar că știu problemele din comunitatea lor, dar au și soluțiile la ele. Evident, viața lor e lipsită de grijile comune restul muritorilor: nu trec prin probleme financiare, nu au o familie destrămată, nu au vicii care să le ducă viața la faliment, au o situație materială excepțională și o poziție bună spre foarte bună în societate.Discuția ajunge la politică, după cum spuneam. Și atunci îi văd cum se trag pe cur. Da, oamenii aceștia excepționali, cu resurse și cu cariere solide, cu familii bine văzute în comunitate și cu bussinesuri de succes, oamenii aceștia care și-au asigurat prin muncă și prin merit fiecare capriciu al vieții, oamenii aceștia, prietenii mei, se trag pe cur și încep să o dea cu "Măi, Gabi, eu apreciez ce faci tu, dar nu mă bag, frate", "n-am vreme de făcut politică, nu-mi văd capul de griji", "sigur o să fac mai încolo, dar acuma nu, nu a venit momentul", "nu rezolvi nimic, crede-mă", "eu n-am chef să mă scuipe presa și să mă tăvălească pe mine și pe familia mea în noroi" etc.Și atunci, mă cuprinde o jale: oamenii aceștia deși ar fi cei mai potriviți administratori ai banului public, unii nici n-ar avea nevoie să trăiască din politică, oamenii aceștia faini de tot fug, fug de responsabilitatea de a fi cetățean implicat. "Să facă alții", "eu te susțin", "eu te votez" sunt câteva din pretextele cu care, pe de o parte, nu vor să mă supere sau să mă descurajeze, dar pe de altă parte, arată clar că fug de asumarea unor responsabilități pentru comunitățile în care au văzut lumina zilei și în care își cresc copiii. Și-au creat un univers al lor de bunăstare, un rai personal și familial, o planetă a lor bazată pe confort și comoditate.Și atunci, fraților, cum naiba să scoatem din rahat țara asta? Cum?
Toți incompetenții, toate rapandulele umane, toți incompetenții și toate loazele și-au dat întâlnire în politică și, bazându-se pe faptul că oameni ca prietenii mei nu se implică activ și se tem să ia frâiele comunităților lor, ajung să facă legi și să dirijeze sume impresionante de bani către găștile de partid. Se promovează unii pe alții și la butoanele țării ajung toți dăncilii, bădălăii și ciolacii țării, oameni fără scrupule, fără pregătire, fără morală, fără bun simț și onoare.Și eu mă întreb: ce rost are să ai planeta ta confortabilă și culcușul tău economic bine asigurat dacă universul numit România este condus de niște impostori și de niște oameni de nimic?Frica de eșec, frica de a fi împroșcați cu noroi, de a fi expuși criticii, de a-și pierde confortul și comoditatea, sau ce anume credeți că îi face pe prietenii mei să stea pe margine?Dar mai ales, cum i-ați motiva voi să facă pasul implicării în comunitate și să devină cetățeni activi, voci și minți dedicate bunului mers al cetății în care locuiesc?
(Preluare de pe Facebook)
(Alegerea titlului ne aparține)

25. - Jan 21, 2020 8:20:00 PM

* IISUS ERA DAC,
DOVEZI CONCRETE *

VREI SĂ FII PUBLICAT(Ă) IMEDIAT?Scrie liber(ă) despre orice doreşti, dacă eşti ferm convins(ă) că subiectul tratat îi va interesa şi pe alţii! Trimite repede textul tău, sub forma unui articol editat corect ortografic, ataşat unui email ([email protected]) şi, dacă este considerat de larg interes public, va fi imediat postat copy/paste în întregime şi absolut gratuit pe https://jurnalism-independent.blogspot.com
Dedică-te cu incredere jurnalismului total independent!

IISUS ERA DAC.
DOVEZI CONCRETE
Dan Pavel
Ultimul articol pe care l-am citit susținea că Hristos era dac. Cică extratereștrii ar fi manipulat genetic un dac și l-ar fi creat pe Iisus, probabil ca să ne învețe cum să furăm rulmenți pentru motoarele lor hiperluminice. Autorul articolului se descria ca fiind terapeut. Asta pentru că a păstrat halatul pe care l-a furat când a sărit gardul de la psihiatrie și a văzut că merge treaba mai bine deghizat în terapeut.Dacă te duci la ăsta să faci terapie, ajungi în insectar la muzeul de medicină legală. Cică toate informațiile astea au fost secretizate de forțele iudeo-masonice care au falsificat istoria noastră, a poporului geto-dac. Mie combinația de extraterestru cu dac îmi sună a oltean, dar e mai posibil ca Mântuitorul să fi fost de la noi, din Teleorman. Se zice că Iisus ar fi mers pe apă și într-adevăr, de când s-a deturnat râul pentru combinatul de porci al unui fiu de politician, poți să treci Glavaciocul fără să te uzi la picioare. Vecina noastră, tușa Niculina, nu mai vede așa bine și e posibil să fi interpretat ca și cum s-ar merge pe apă.Mai sunt și alte indicii care susțin această teorie. De exemplu, se spune că Iisus a văzut că se termină băutura și a transformat apa în vin. Nu cred să existe nuntaș sau patron de pensiune care să nu știe cum se rezolvă problema asta pe la noi. Românii beau vinul îndoit cu apă și când au încotro. Toarnă toate prostiile peste el până iese un pișvars fără tărie și gust. Este posibil ca apostolii daci să nu-și fi dat seama, obișnuiți fiind cu gustul de spălătură-carcalete care se servește pe la noi sub formă de vin. Tot așa se spune că Iisus ar fi transformat câțiva pești într-un adevărat festin cu care a hrănit sute de oameni. Asta nu e nimic pe lângă miracolul prin care o văduvă obișnuită, din Teleorman, poate hrăni un parastas întreg cu șaizeci de litri de saramură făcută din doi pești și îi ies două sute cincizeci de sarmale dintr-o lingură de carne și un kil de orez. E posibil ca maică-sa să-l fi învățat cum faci să te scoți într-un buget fix când îți vin rudele pe cap și trebuie să-i hrănești pe toți dintr-un salariu de tâmplar la noi în județ. În afară de asta, dacă le întrebi, toate femeile de la noi din comună sunt fecioare, chiar și atunci când țipă la un drac de copil și îl alăptează pe celălalt. Deci nici aici nu se clatină teoria. În ziua de azi nu mai știi ce să crezi. Este posibil ca cei trei crai de la răsărit să fi fost nea Valerică, Moș Bâtu și Mitu a lu Bălosu, întorși de la oraș cu rata de Galileea.Nu știu exact de unde vine frustrarea asta românească și excepționalismul acesta fals. Aparent nu este de ajuns că am avut și avem atâția români excepționali, trebuie să-i mai scoatem și din burtă. Nu ne descurcam cu Poenaru, cu Coandă, Vuia, Cantacuzino și mulți alții. Iisus trebuia să fie tot român, Neculai Tesla tot român, iar Einstein să fi furat teoriile de la noi. Români au inventat cam tot ce există: laserul, bomba atomică, poarta stelară și covrigii cu susan, doar că au avut ghinionul să le fure alții invențiile. Eu cel mai mult mi-aș fi dorit ca românii să fi inventat pasta de dinți. Poate, dacă era o invenție neaoșă și nu un produs iudeo-masonic israelit, o foloseam și noi ceva mai des. Adică eu înțeleg că, atunci când te lupți toată ziua cu purceaua, că dă iama în șopron și-ți mănâncă porumbul, sau atunci când te împunge vaca de pici cu ceafa-n bălegar și răstorni găleata cu lapte, ți-ai dori să faci parte din poporul ales și să te tragi din străbuni excepționali. Te-ai simți mai bine despre tine știind că înfigi cazmaua în pământul sfânt, la doar doi kilometri de poarta inter-dimensională geto-dacică, de sub Carpați, prin care a venit Iisus să predea românism. Mulți încearcă să dovedească superioritatea poporului nostru prin faptul că la noi au fost descoperite artefactele uneia dintre cele mai vechi civilizații din lume: Civilizația Cucuteni. Sincer să fiu, nu sunt foarte convins. Am vaga senzație că, dacă am reuși să traducem tableta de la Tărtăria, am descoperi că scrie: ”Marilena o suge! ... semnat Gogu”.
https://estebine.ro/

(https://www.facebook.com/tribunalibertatii/posts/150189333072503)