Despre mine

Zaha Cristian

Ma numesc Zaha Cristian si Sunt un fost sportiv de performanta cu studii in sport.mai multe informati va pot oferi personal daca doriti.Multumesc

Blogs Home » Edu » Psihologie » Gesturile & Gesturile minciunii

Gesturile & Gesturile minciunii

Poti minti cu gura, dar cu expresia pe care o ai in acel moment se spune intodeauna adevarul.

Articole Blog

01. Comunicare nonverbala - Feb 11, 2014 10:16:00 PM
Eşti decis să îţi îmbunătăţeşti abilităţile tale de comunicare nonverbală dar nu ştii de unde să o începi? Mai jos sunt cîteva sfaturi care ar putea să te ajute în drumul tău spre o comunicare de succes:
1. Atenţie la semnalele nonverbale. Oamenii pot comunica informaţii în diferite moduri; aşa că primul lucru ce trebuie să îl faci este să începi a observa dincolo de cuvinte. Atrage atenţia la mişcarea ochilor, gesturile, postura, mişcările corpului, expresiile feţei sau tonul vocii. Chiar dacă încă nu ştii semnificaţia fiecăruia din elementele enumerate mai sus, este important să le poţi observa şi să conştientizezi că nu doar gura este cea care vorbeşte.2. Atenţie la comportamentul nonverbal care nu corespunde cuvintelor vorbite. Comportamentul nonverbal conţine elemente ce reprezintă supapa corpului în faţa emoţiilor neexprimate de creier. Astfel corpul ”strigă” prin mişcările sale de fiecare dată cînd se află în dezacord cu vorbele rostite. De exemplu cineva poate să îţi spună că se simte bine şi este fericit, în timp ce se încruntă şi priveşte în pămînt.  Odată ce începi să sesizezi acest lucru la oamenii din jur, e timpul să te gîndeşti şi la limbajul trupului tău atunci cînd minţi.3. Atenţie la tonul vocii tale atunci cînd vorbeşti. Tonul vocii tale poate furniza foarte multă informaţie, variind de la entuziasm, dezinteres sau furie. Începe să observi cum tonul vocii afectează modul de a-ţi răspunde a oamenilor cu care comunici. Încearcă să empatizezi ideile pe care le comunici şi vei fi uimit de feedback-ul primit din partea partenerilor de conversaţie.4. Atenţie la privire. Ochii oamenilor sunt receptivi veştilor bune dar fug de cele rele. Dacă le urmăreşti ochii în timpul unei conversaţii, vei observa, corelînd cu cuvintele rostite, lucrurile de care ei se tem şi lucrurile care le fac plăcere. Negocierile sau interviul de angajare reprezintă situaţiile perfecte cînd îţi poţi antrena această abilitate.De asemenea observă clipirile din pleoape. Oamenii clipesc mai des atunci cînd sunt entuziasmaţi de o idee decît în situaţiile cînd sunt calmi (acesta este unul din motivele ce îi motivează pe jucătorii de poker să poarte ochelari de soare în timpul jocului). Clipirile din pleoape nu trebuie însă confundate cu anxietatea sau nervozitatea – cel mai des acest lucru exprimă fericire şi excitaţie pozitivă. Cercetările mai arată că oamenii clipesc de fiecare dată cînd le vine în minte o nouă idee.De asemenea nu uita şi de contactul vizual pe care îl ai cu interlocutorul tău. Contactul vizual reprezintă o componentă importantă a limbajului nonverbal, sugerînd interes, atenţie, faptul că încerci să înţelegi mesajul ce ţi se transmite etc.. Dar este important să nu uiţi că un bun contact vizual nu înseamnă să stai fixat în privirea cuiva. Allan Pease, expert în comunicarea nonverbală, recomandă că pentru a construi relaţii bune cu o altă persoană, privirea noastră trebuie să se întâlnească cu a ei cam 60-70 la sută din timp. Aceasta trezeşte şi simpatia celeilalte persoane faţă de noi. Nu este, deci, surprinzător că faţă de oamenii nervoşi sau timizi, care ne privesc mai puţin de o treime din timp, nu prea simţim încredere.5. Nu ezita să pui întrebări. Dacă eşti confuz  privind semnalele nonverbale ale persoanei cu care discuţi, nu ezita să pui întrebări care să te ajute să înţelegi mai bine mesajul acestuia. O idee ar fi să repeţi propria interpretare ce o ai cu privire la mesaj şi să întrebi pentru a clarifica ideea. Un exemplu ar putea fi: ”Deci ceea ce tu spui este că….”.6. Utilizează limbajul gestual atunci cînd transmiţi un mesaj.Comunicarea verbală şi nonverbală sunt strîns legate una de alta în transmiterea eficientă a unui mesaj. Tu iţi poţi îmbunătăţi comunicareaverbalăutilizînd semnale nonverbale şi gesturi care consolidează şi susţin ceea ce spui. Acest lucru poate fi cu deosebire util atunci cînd susţii o prezentare sau vorbeşti în faţa unui public larg. Nu uita că gesturile reprezintă şi un punct de atenţie pentru public în timp ce vorbeşti, astfel auditoriului tău îi va fi mult mai interesant să îţi urmărească gesturile decît să privească pe geam.7. Nu interpreta semnalele nonverbale individual. Un singur gest poate semnifica o sumedenie de lucruri sau în genere nimic. Secretul interpretării cît mai exacte a limbajului nonverbal constă în a privi spre grupurile de semnale care consolidează un punct comun. Dacă te axezi prea mult doar pe un singur gest, rişti să ajungi la concluzii total greşite cu referire la spusele interlocutorului tău.8. Atenţie la context! Comunicînd cu alţi oameni, ia totdeauna în consideraţie contextul şi factorii externi care influenţează procesul de comunicare. Sunt situaţii care pot să ceară cît mai multe manifestări nonverbale fără a avea vre-o legătură cu ceea ce spune persoana în cauză. Astfel, nu te grăbi să cataloghezi interlocutorul tău ca fiind inhibat, deoarece a stat tot timpul cu mîinile încrucişate, atîta timp cît este frig în încăpere.9. Îmbrăcămintea, mirosurile şi selectarea culorilor tot pot transmite un mesaj. Parfumul tău poate fi pentru cineva agresiv, prea compleşitor sau ademenitor. Modul cum te îmbraci poate spune cît de cool, conservativ sau rebel eşti. Atrage atenţia la felul cum ceilalţi reacţionează la stilul tău personal şi asigură-te că nu transmiţi din start mesaje neintenţionate.10. Învaţă. Dacă vrei cu adevărat să îţi îmbunătăţeşti nivelul tău de comunicare, trebuie să înveţi cît mai mult. Sunt multe cărţi specializate în acest domeniu care ar putea să îţi fie utlie. Deasemenea nu rata ocazia de a participa la diverse traininguri, seminare tematice etc.. Experimentează cu prietenii, cere-le părerea cu privire la exprimarea ta nonverbală; dacă ai ocazia, nu ezita să îţi filmezi discursurile publice şi apoi priveşte cu atenţie comportamentul tău nonverbal şi observă aspectele la care mai ai de lucrat. Mult succes!
02. Cum ne trădează limbajul corpului - Feb 11, 2014 10:16:00 PM
Comunicarea verbală pote fi susţinută, contrazisă sau chiar substituită de cea nonverbală. Cei care ştiu să descifreze limbajul corpului pot afla cu uşurinţă cât de sincere sunt persoanele de lângă ele.  

Gesturile pe care trebuie să le eviţi în timpul unui interviu pentru a... Ne putem ascunde emoţiile şi sentimentele în spatele cuvintelor, dar corpul le trădează foarte uşor. 


Specialiştii au calculat că transmitem 55% din informaţie prin intermediul elementelor nonverbale (gesturi, postură, mişcarea ochilor, expresia feţei etc.), 38% prin ton şi prin inflexiunile vocii şi doar 7% prin cuvinte. Prin urmare, limbajul corpului, care este numit şi nonverbal sau gestual, are ponderea cea mai mare în mesajele pe care le comunicăm. 
De multe ori, cuvintele sunt inutile în timpul unui act de comunicare. Există situaţii în care avem tendinţa să acordăm mai multă importanţă limbajului nonverbal decât lucrurilor pe care le spune interlocutorul.

 În ce măsură reuşim să descifrăm mesajele transmise de corpul persoanei cu care interacţionăm depinde de disponibilitatea de a-l observa pe celălalt şi, bineînţeles, de a dobândi noţiunile de bază ale limbajului nonverbal. 

Privirea

 „Ochii sunt oglinda sufletului“, se spune. Pe bună dreptate, pentru că privirea transmite foarte multe informaţii despre noi.Un contact vizual susţinut poate fi semnul unui interes crescut pentru subiectul discutat sau pentru interlocutor - mai ales dacă este susţinut de un zâmbet. Pe de altă parte, el poate exprima şi un dezacord în legătură cu subiectul. Un contact vizual scăzut poate fi semn de timiditate sau de interes scăzut pentru discuţie. Persoanele care au tendinţa să-şi ascundă privirea de interlocutor nu sunt tocmai oneste cu acesta (ascund informaţii), potrivit specialiştilor în descifrarea limbajului corpului. 

Persoanele care-şi ridică privirea în partea stângă încearcă, de regulă, să-şi amintească ceva, iar cele care se uită în dreapta – încearcă să mintă interlocutorul, să inventeze un răspuns. Aceeaşi semnificaţie o are şi clipitul des. 

Poziţia capului 

Şi poziţia capului poate transmite informaţii despre interlocutor. Dacă este dat uşor pe spate, el poate fi semn de simpatie, iar capul dat pe spate însoţit de un zâmbet poate fi interpretat ca flirt. Capul plecat este uneori semn de vinovăţie, iar alteori de timiditate. De exemplu, atunci când unei persoane timide i se face un compliment, ea are tendinţa de a coborî bărbia.  

Poziţia braţelor şi a picioarelor 

Braţele încrucişate sunt semnul lipsei de încredere sau al unei atitudini defensive. Dacă această poziţie este însoţită de o privire fixă şi maxilarul este încordat, ar trebui interptretată ca semn de ostilitate. Unele persoane stau însă cu braţele încrucişate din obişnuinţă sau pentru că le este frig, aşa încât poziţia ne poate indice în eroare. Dacă interlocutorul stă cu braţele deschise, înseamnă că se simte bine şi că este relaxat. Mâinile în şolduri denotă nerăbdare sau aşteptare, dar într-un anumit context, ele pot fi şi semn de agresivitate. 

Poziţia picioarelor poate avea şi ea semnificaţii. O persoană puternică are obiceiul de a ţine picioarele drepte şi uşor depărtate. Într-un context tensionat, această poziţie denotă agresivitate. Când picioarele interlocutorului sunt foarte apropiate, înseamnă că acesta încearcă să fie cuviincios. Uneori, picioarele apropiate semnifică supunere, pasivitate. Dacă în timpul unei discuţii, interlocutorul îşi mută greutatea corpului de pe un picior pe altul, înseamnă că este nerăbdător sau intimidat. Poziţia picior peste picior este semn de relaxare. 

Strângerea de mână 

Modul în care dăm mâna cu o persoană pe care abia am cunoscut-o poate spune multe despre noi şi poate cântări mult în timpul unei negocieri. O persoană care vrea să domine face un pas în faţă atunci când întinde mâna pentru a se prezenta. Apoi, ea va transmite acelaşi mesaj dacă are o strângere de mână fermă, dar nu puternică – pentru că aceasta nu va lăsa o impresie plăcută interlocutorului. Persoanele care oferă o mână moale, fără vlagă, spun „spun“ interlocutorului că se lasă uşor dominate sau că sunt lipsite de voinţă. 

Ce „spun" gesturile despre noi:    

Dacă interlocutorul îşi trece mâinile prin păr, înseamnă că este indecis.    Dacă interlocutorul dă din picior, este nervos ori anxios.Dacă interlocutorul îşi ascunde mâinile în buzunar, înseamnă că nu spune tot adevărul. Dacă interlocutorul îşi împinde ochelarii pe nas, gestul lui este un semn de dezacord. Dacă interlocutorul îşi atinge faţa şi/sau se joacă cu părul, înseamnă că flirtează.Dacă interlocutorul îşi strânge buzele, el trădează ezitare. Gestul poate fi şi un semn că ascunde informaţii.


03. Inteligenta emotionala - Feb 11, 2014 7:33:00 PM
Inteligenta emotionala este capacitatea de a ne recunoaste propriile sentimente si de a le identifica pe ale celorlalti, pentru a ne automotiva si pentru a folosi puterea emotiilor, atat in raport cu noi insine cat si in raport cu ceilalti.Detasarea, calea catre adevaratele emotii.
Inteligenta masurata prin coeficientul intelectual este mai aproape de mental si este valorificata mai ales in scoala si la universitate. Inteligenta emotionala este mai aproape de sentimente, de spontaneitate, de creativitate si de relatiile interpersonale.Inteligenta emotionala este capacitatea de a simti sentimente (frica, bucurie, furie, tristete) si senzatii corporale (tensiune, destindere, prospetime, caldurta, culoare, zgomote, contactul pielii etc.). Inteligenta emotionala mai inseamna faptul de a fi constient de toate aceste senzatii si sentimente, de a le exprima, de a le identifica, de a le comunica, de a controla si de a amana impulsurile pentru un beneficiu, de a recunoaste ce depinde de sine si ce apartine celuilalt, de a integra nevoile sale in comportamente coerente, adaptandu-le realitatii exterioare,si, in sfarsit, de a observa si a ghici sentimentele si nevoile celorlalti (intuitie) pentru a dezvolta relatii mai armonioase in recunoasterea reciprocta.In toate aceste trairi ale noastre este important sa fim in contact cu lumea exterioara si cu ceea ce se petrece in interiorul nostru, observand in paralel procesul intern care se dezvolta. Este important sa privilegiem contactul „aici si acum” cu celtalalt, astfel incat sa fim cu totul prezenti in raport cu noi insine si cu ceilalti pentru a putea raspunde nevoilor noastre si pentru a crea astfel o relatie. Calitatea relatiilor noastre este un indicator important al calitatii vietii noastre.
Este important sa constientizam importanta pe care o alocam inteligentei emotionale si modul prin care ne putem antrena pentru a o dezvolta cat mai repede si eficient. Investind in inteligenta emotionala, putem creste calitatea vietii la cote pe care nici macar nu am indraznit sa le imagintam. Merita sa reflectam la aceste perspective.
Cateva tehnici pentru dezvoltare personala
1. Faceti efortul de a va cunoaste mai bine, urmariti sa aflati ce fel de personalitate sunteti, obisnuiti sa practicati introspectia si autoobservarea. Identificati-va fricile si dorintele profunde. Autocunoasterea este piatra de temelie daca dorim sa ne imbunatatim inteligenta emotionala.2. Reflectati la sentimentele voastre. Constientizati-va emotiile cu care va confruntati si gasiti cele mai fine nuante ale acestora. Invatati sa le denumiti. Spuneti de exemplu “ma simt confuz”, “neimplinit”, “neinteles”, “respins”, “rusinat” si nu simplu “ma simt nasol”
3. Faceti distinctie intre gandurile si sentimentele dumneavoastra. Spuneti “Ma simt neglijat” nu “Simt ca ceilalti au treburi mai importante”.
4. Asumati-va sentimentele pe care le aveti. Recunoasteti ca “Sunt gelos” nu “Tu ma faci gelos”. Analizati-va mai bine propriile sentimente si nu actiunile sau motivele celorlati. Cautati sa va identificati nevoile emotionale neimplinite.
Am sa va mai dau inca 10 sfaturi care contin si cate un exemplu sau mai multe.Aceste sfaturi daca o sa le puneti in practica o sa va ajute la inteligenta voasta emotionala.1. Dezvolta-ti cultura emotionala. Eticheteaza-ti sentimentele in loc sa etichetezi oamenii sau circumstantele in care te afli. Utilizeaza propozitiile de trei cuvinte care incep cu “Ma simt”.“Ma simt nerabdator” in loc de “Aceasta este ridicol”“Ma simt ofensat/ranit” in loc de “Esti un om insensibil”“Ma simt in pericol” in loc de “Conduci ca un idiot”2. Distinge diferenta dintre ceea ce crezi(ganduri) si ceea ce simti(emotii).Ginduri: “Cred ca nu este bine ceea ce faci”Emotii: “Ma preocupa situatia ta”3. Asumati mai multa responsabilitate pentru sentimentele tale.“Ma simt gelos” in loc de “Ma faci sa fiu gelos”Analizeaza-ti mai intii propriile emotii decit actiunile sau motivele celorlalti oameni. Lasa ca emotiile tale sa te ajute sa-ti identifici necesitatile tale emotionale nesatisfacute.4. Lasa emotiile sa te ajute in a lua decizii. Pune-ti intrebarea: “Cum ma voi simti daca fac acest lucru?” “Cum ma voi simti daca nu il fac?” “Cum ma simt acum?” “Ce m-ar ajuta sa ma simt mai bine?”Intreaba-i pe ceilalti cum se simt si ce i-ar ajuta sa se simta mai bine.5. Implica-ti emotiile in procesul de fixare si atingere a scopurilor. Cind iti pui un scop analizeaza si partea sa emotionala, gindeste-te la cum vrei tu sa te simti cind vei realiza acest scop sau cum vrei ca persoanele implicate sa se simta.6. Simte-te plin de energie si optimism atunci cind circumstantele ar trebui sa te faca sa te simti furios. Utilizeaza “furia” pentru a te ajuta sa gasesti energie si curaj in a lua decizii productive.7. Valorifica sentimentele persoanelor ce te inconjoara! Fii empatic si intelegator fata de emotiile si trairile celorlalti oameni.8. Utilizeaza emotiile drept ajutor in a arata respect pentru cei din jur.“Cum te vei simti daca fac asta?” “Cum te vei simti daca nu fac?”Ulterior asculta ce iti raspund si ia in considerare emotiile acestora.9. Nu da sfaturi, nu porunci, nu controla, critica, judeca si nu tine morala persoanelor cu care interactionezi. In loc de a face aceste lucruri, incearca mai bine sa abordezi un mod empatic de comunicare fara a judeca ceea ce persoana face sau spune.10. Evita persoanele care nu te apreciaza sau cele care te invadeaza emotional. Intrucat aceasta nu este intotdeauna posibil, cel putin incearca sa petreci cit mai putin timp cu acestea sau sa nu le lasi sa te domine psihologic.
04. 7 emotii universale - Feb 11, 2014 6:44:00 PM

Numai sapte emotii sunt universale. Chiar daca vei merge pe alt continent si vei intalni oameni noi, atunci poti sta linistit ca macar emotiile le vei putea recunoaste.Fericirea, tristetea, furia, dispretul, surprinderea, dezgustarea si frica, potrivit expertului american Paul Ekman.
Acesta spune ca emotia poate fi recunoscuta dupa mimica fetei si ca poti invata cum sa citesti expresiile faciale. Sunt 40 de muschi faciali principali de care ne folosim. Expresiile faciale sunt calificate ca fiind universale de catre expertii care mai nou pregatesc un soft performant menit a recunoaste mimica fetei si chiar adescifra cand cineva minte.Mai multe despre aceste emoti o sa va prezin in link-urile de mai jos:fericiretristeteasurpindereafuria fricadispretuldezgustarea
Exista doua tipuri de expresii faciale emotionale: complete si subtile. Cele subtile sunt partiale, slabe si microexpresii.
Cand un om incearca in mod deliberat sa isi ascunda emotiile apar expresii faciale involuntare care dureaza cateva secunde.Microexpresiile sunt un indicator cert al faptului ca o emotie este ascunsa, dar nu arata si motivul sau metoda de cenzura. Microexpresia poate fi rezultatul unei alegeri deliberate, respectiv  persoana stie cum se simte, dar nu vrea sa arate. Dar paote fi si rezultatul unei reprimarica urmare a faptului ca persoana nu stie ce simte, cenzura fiind inconstienta. Ca orice expresie faciala emotionala, microexpresiile sunt involuntare, deci inconstiente, doar cenzura care o produce poate fi constienta.

05. Surprins - Feb 11, 2014 4:23:00 PM

Surprinderea este cea mai scurtă în durată emoţie. Se manifestă brusc la început. Dacă omul are timp să se gîndească că este surprins şi arată acest lucru, atunci el nu este surprins. Această emoţie nu se reţine mult. Dispariţia ei este la fel de bruscă ca şi apariţia.
Aproape orice lucru poate fi surprinzător atîta timp cît apariţia sa este cel mai puţin aşteptată. Un sunet ciudat, miros, gust, sau atingere poate fi surprinzătoare. C. Izard  consideră că, surpriză, nu poate fi numită o emoţie în adevăratul sens al cuvîntului, deoarece nu posedă astfel de  caracteristici, care sunt inerente emoţiilor de bază precum bucuria sau tristeţea.Etapele surprinderii: Această emoţie este constituită din trei etape începînd cu apariţia şi dezvoltarea ei.Prima etapă – nedumerirea. Aceasta se manifestă cu o relativ scăzută încredere în corectitudinea experienţelor anterioare, atunci cînd un fenomen nu este în concordanţă cu această experienţă. Tensiunea este în mod deliberat slabă, vagă, şi experienţele din trecut nu sunt revizuite. Perplexitatea  nu este clar exprimată, iar intensitatea lor este neglijabilă.
A doua etapă este asociată cu “surprinderea anormală”. Este o consecinţă a intensificării conflictului, de conştientizare a incompatibilităţii fenomenele observate de la experienţa anterioară.
Etapa a treia – uimirea. Ea apare atunci cînd o persoană este  absolut convinsă de corectitudinea rezultatelor anterioare ale procesului de gîndire şi a prognozelor făcute, opuse realităţii.Manifestarea surprinderii:Deoarece manifestarea surprinderii este scurta, ea este, de obicei, imediat urmata de o alta emoţie cu scop apreciativ ca răspuns la precedenta. In general manifestarea surprizei pe fata poate varia de la mediu  la extrem. Apariţia soţiei în oficiul soţului va fi probabil mai puţin surprinzătoare decît apariţia unui prieten pe care nu l-a văzut de cîţiva ani. Reacţia de debut a individului, este considerată cea mai extremă atribuindu-se anumite caracteristici care o disting defapt de surprindere. Manifestîndu-se la nivel facial, reacţia din start difera de caracteristicile surprinderii în sine. Ochii clipesc, capul se mişcă spre spate iar buzele se retractează si aici apare mişcarea de “start”.Spre deosebire de surprindere care poate fi plăcuta sau neplăcuta, reacţia de debut este de obicei neplăcută.Elementele principale ale surprinderii sunt: Sprîncene ridicate Ochi măriţi Riduri orizontale pe frunte datorate ridicării sprîncenelor Obrajii retraşi puțin Capul lăsat puțin spre spate 
În general , elementele enumerate mai sus rareori se manifestă toate odată. Totul depinde de stilul personal de exprimare al fiecărui individ în parte.Surprinderea este însoţită şi de o stare de alertă. Ridicarea sprîncenelor a surprindere permite mărirea razei vizuale şi totodată pătrunderea luminii în retină în cantitate mai mare. Acest fapt oferă informaţii suplimentare despre un eveniment neaşteptat, făcînd să fie mai uşor de înţeles exact ceea ce se întîmplă şi punerea la cale a celui mai bun plan de acţiune.
06. Frica - Feb 11, 2014 3:54:00 PM
Frica este un răspuns emoţional la o ameninţare percepută. Este un mecanism de supravieţuire de bază care apare ca răspuns la un stimul specific, cum ar fi durerea sau ameninţare de pericol. Unii psihologi, cum ar fi John B. Watson, Plutchik Robert, şi Paul Ekman au sugerat că frica este una dintre emoțiile înnăscute de bază. Frica nu trebuie confundată cu anxietatea, care apare de obicei în lipsa unei amenințări externe .
În starea de frică, sîngele străbate muşchii cei mari, precum cei din picioare astfel persoanei fiindu-i mai uşor să fugă dar în acelaşi timp albindu-se pe faţă pentru că sîngele îşi opreşte cursul creînd senzaţia că “ţi-a îngheţat sîngele în vene”.Trupul este cuprins de o stare de paralizie, chiar dacă şi pentru o clipă, timp în care reuşeşte să analizeze situaţia şi pericolul ce îl ameninţă şi să găsească rapid o soluţie pentru a scăpa din primejdie. Circuitele din centrele emoţionale ale creierului acţionează un flux de hormoni ce pune trupul în stare de alertă, făcindu-l gata să acţioneze, iar atenţia se fixează asupra ameninţării imediate, pentru a vedea mai bine ce reacţie trebuie adoptată.Frica diferă de surpirndere prin trei moduri importante :Frica spre deosebire de surprindere este o experienţă teribilă. Dacă surpriza poate fi placută sau neplacută, tema, chiar și cea mai ușoară este neplăcută fiind uneori cea mai traumatică și toxică din toate emoțiile.Frica poate surveni și față de lucrurile sau fenomenele familiare care nu prezintă nimic nou și evoluția cărora o putem anticipa: teama de dentist, de a vorbi în public etc.. Cînd frica este simțită brusc, atunci nu este o anticipare a pericolului frica fiind asociată simultan cu răul. Astfel, deseori pe durata acesteia este experimentat și un amestec de surpriză.Durata. Surpriza este cea mai scurtă emoție în durată. Teama neprevăzută, asociată simultan cu răul,  este însoțită la început de surprindere, dar însăși sentimentul de frică apare pe parcurs și poate dura mult timp chiar și după producerea evenimentului.Frica poate fi urmată de orice altă emoție sau de nici una. Individul poate deveni nervos și furios atacînd sursa provocatoare se teama, sau poate fi dezgustat de a se poziționa într-o asemena ipostază. Tristețea poate urma frica în cazul în care prejudiciul ei este de lungă durată și cu alte implicări emoționale.Fericirea poate fi deasemena urmată de frica. Unii oameni sunt capabili să se bucure de emoţie de frică. Ameninţare de prejudiciului este o provocare care este palpitanta si are și scop. Astfel de oameni sunt numiți ca fiind curajoși sau îndrăzneți. Ei pot fi soldați, alpiniști, jucători, conducători auto etc..

Manifestarea fricii:Sprîncenele sunt ridicate și aduse spre centru Ridurile de pe frunte  sunt plasate pe centru, nu pe toată suprafața frunții precum la emoția de surprindere Pleoapa superioară este ridicată iar cea inferioară adusă puțin în sus și încordată=.Gura este întredeschisă iar buzele tensionate și întredeschise(A)  sau întinse și trase înapoi.Ca și în cazul surprinderii, frica poate manifesta doar unul sau toate odată din elementele menționate mai sus. Totul depinde de gradul de intensitate al emoției, de stilul de exprimare a persoanei și de ocurențele în care se produce emoția.
La nivel cerebralFrica este emotia care excita cel mai puternic amigdala. Amigdala este o zona in forma de migdala din regiunea centrala a creierului, care declanseaza reactiile de lupta, fuga sau inhibitie in fata primejdiei.  Cind intra in stare de alarma, sistemele extinse de circuite ale amigdalei pun stapinire pe puncte cheie din creier, indrumindu-ne gindurile, atentia si perceptia spre ceea ce ne-a stirnit teama. Devenim instinctiv mai atenti la chipurile oamenilor din jur, cautam zimbete sau priviri incruntate care ne pot ajuta sa intreprindem mai bine semnele primejdiei sau care ne poate semnaliza intentiile cuiva(3).Daniel Goleman aminteşte în cartea sa “Inteligenţa Emoţională” un caz tragic în care manifestarea spontană şi total necontrolată a emoţiei de frică a fost cauza tragediei familiei Crabtree. Matilda Crabtree, o fetiţă de paisprezece ani i-a făcut o glumă tatălui ei: a sarit dintr-o debara şi a ţipat “Bau” atunci cînd părinţii ei s-au întors la unu noaptea dintr-o vizită la nişte prieteni. Bobby Crabtree şi soţia sa ştiau că Matilda a ramas la nişte prieteni peste noapte. Auzind zgomote prin  casă, Crabtree a scos pistolul de calibru 35 şi s-a dus în dormitorul Matildei, să vadă despre ce e vorba. Cînd fetiţa a sărit din debara, Crabtree a împuşcat-o în gît. Matilda Crabtree a murit douăsprezece ore mai tîrziu”.Frica este o adevărată moştenire emoţională în evoluţia omului. Ea ne mobilizează să ne apărăm familia de primejdii; acest impuls l-a îndemnat pe Bobby Crabtree să pună mîna pe armă şi să caute intrusul pe care îl bănuia că bîntuie pe acolo. Frica a primat atunci cînd Crabtree a tras înainte să-şi dea seama exact în ce trage, înainte de a recunoaşte vocea fetiţei sale. Asemenea reacţii devenite automatisme sînt deja gravate în sistemul nostru nervos, spun biologii specialişti în evoluţia speciilor, deoarece pentru o lungă şi crucială perioadă din preistoria umană ele au asigurat supravieţuirea.Chiar mai important este faptul că ele stau la baza principalei sarcini a evoluţiei: a putea da naştere unor urmaşi ce vor putea duce mai departe aceste predispoziţii genetice – o tristă ironie, acest lucru a dus la marea tragedie a familiei Crabtree[4].
07. Dezgustul - Feb 11, 2014 3:48:00 PM
Dezgustul este o emotie care este de obicei asociata cu lucruri considerate ca necurate, necomestibile, infectioase etc.Un om poate fi dezgustat in primul rind de o mincare care nu ii placesau  de un miros neplacut
Charles Darwin scira ca in exprimarea emotiilor la animale si oameni, dezgustul este raportat la ceva revoltator. In primul rind, el se refara la simtul gustului (perceput sau imaginat), si in al doilea rind la orice care provoaca un sentiment similar, fie prin simtul mirosul, tactil sau viziune. Unele personae pofi dezgustate la nivel fonetic de o cacofonie sau un sunet nearmonic. Pentru unii torturarea unui animal este dezgustatoare la fel precum si abuzurile sexuale sau o folosofie de viata.Dezgustul poate varia in intensitate, la capatul extrem aflindu-se greata sau senzatia de voma. Disperetul este o “ruda” apropiata a dezgustului dar difera in unele moduri. Dispretul este directionat doar spre oameni, spre experienta precedenta sau spre anumite actiuni ale oamenilor si nu are nici o legatura cu gustul, mirosul sau atingerea. Deseori, dezgustul sau dispretul ar putea fi simtite impreuna cu furia. Poti fi furios pe cineva deoarece iti trezeste dezgust. Acest lucru se poate intimpla, de exemplu, la o petrecere cind sotul bea prea mult si are un comportament neglijent iar sotia poate manifesta dezgust fata de acest lucru.Spre deosebire de frica, furie, si tristetea, dezgustul este asociat cu o scădere a frecvenţei cardiace.Manifestarea dezgustului:Buza superioară ridicatăBuza inferioară este deasemena ridicată și împinsă pînă la buza superioară sau este lăsată și proeminentăNasul este ridatObrajii ridicațiLinii mai jos de pleaoapa inferioară iar însăși pleoapa este împinsă în sus dar nu tensionatăFruntea este lăsată cauzînd lăsarea în jos a pleoapei superioare a ochilor.


08. Furia - Feb 11, 2014 3:36:00 PM
Furia este o emoţie efectele fizice ale căreia includ creşterea frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, şi a nivelului de adrenalină şi noradrenalină . Furia devine sentimentul predominant din punct de vedere comportamental, cognitiv, fiziologic atunci cînd o persoana alege conştient sa acţioneze împotriva unui pericol venit din exterior.
Expresia externă a furiei poate fi găsită în expresiile faciale, limbajul corpului, răspunsurile fiziologice, şi, uneori, în actele publice de agresiune. Oamenii şi animalele, de obicei fac zgomote puternice, îşi arata dinţii şi se privesc ochi în ochi atunci cînd furie începe sa devina predominanta. Acesta este un comportament de avertizare a agresorului care pune în pericol securitatea individului.În timp ce majoritatea indivizilor care se confrunta cu acest sentiment, explica acțiunile întreprinse si emoția in sine ca un rezultat a ceea “ce sa întâmplat cu ei anterior” , psihologii arată că o persoană supărată poate foarte să se greşească în judecăți și concluzii deoarece furia cauzează pierderea auto-controlului și a observării obiective a situației.
Furia poate fi cauzată de o serie de factori precum:Frustrarea simţită ca rezultat al acţiunii persoanelor cu care interacţionează individualPericolul fizic ce vine din exteriorRănirea psihologică sau morală: insultele, vorbele urîte etc..Observarea cuiva care încalcă normele și valorile morale ale altei persoane :  torturarea unei persoane, pedepsirea unui copil nevinovat etc..Cînd o persoană nu îţi îndreptăţeşte aşteptările : un copil care primeşte doar note rele la școală își poate determina părinții să devină furioși pe el.Simţirea sentimentului de furie poate determina anumite senzaţii precum creşterea presiunii sîngelui, înroşirea feței, pronunţarea venelor de pe frunte și de pe gît;  modificarea respirației, tremurul picioarelor, tensionarea mușchilor etc.Sub impulsul unei furii intense, omului îi va fi imposibil să stea liniștit și impulsul de a izbucni devine extrem de mare. O persoană furioasă, poate utiliza cuvinte murdare, poate striga, poate gesticula sau dimpotrivă, poate să nu își arate aproape deloc excesul de furie. Furia se manifestă de la persoană la persoană diferit. La moment, o mare atenție este acordată oamenilor care nu pot să își exprime furia și mulți terapeuți organizații cvasi-terapeutice se focusează în special pe cum să învețe oamenii să iși exprime sentimentele de furie, întrucît reținerea acestui sentiment în sine este foarte dăunătoare stării psihice a individului.Furia poate fi amestecată cu oricare dintre celelalte emoții. Unele persoane pot simți în acelaşi timp și frica și furia; furie și dezgust etc. Unii oameni primesc o adevărată plăcere în a simți sentimentul de mînie. Ei se bucură de aceste stări. Replicile ostile și atacurile verbale nu doar că le produce plăcere dar sunt și o sursă de satisfacţie, acești oameni căutînd situații și ocazii în care să-și manifeste această emoție. Ei pot chiar să se bucure un schimb fizic de lovituri și de rănile primite.

Manifestarea furiei:
Sprîncenele sunt coborîte și uniteApar linii vertical între sprîncenePleoapa inferioară este încordată și poate fi sau nu ridicatăPleoapa superioară este încordată și poate fi sau nu coborîte de către acțiunea frunțiiOchii au o privire grea și un aspect bombatBuzele pot fi în două poziții de bază : strînse împreună, cu colțurile drepte sau în jos; sau deschise, încordate într-o formă pătrată ca și cum ar strigaNările pot fi dilatate dar acest lucru nu este esențial în manifestarea facială a furiei, întrucît apare și la tristețe
09. Fericirea - Feb 11, 2014 2:32:00 PM
Fericirea este o stare de spirit sau o emoție caracterizată prin mulțumire, dragoste, satisfacșie, plăcere sau bucurie. O varietate de abordări psihologice, filosofice sau religioase s-au străduit să definească fericirea și să- i dentifice sursele ce o alimentează dar părerile rămîn împărțite.  Paul Ekman definește fericirea ca starea în care omul se simte bine și care îi generează emoții și trăiri pozitive.
Nu se știe prea multe despre fericire și emoțiile pozitive simțite de om, întrucît majoritatea cercetărilor s-au axat mai mult pe studierea emoțiilor negative. Cercetători precum Paul Ekman sau Barbara Fredrickson susțin că există o multitudine de emoții pozitive ce pot fi simțite de către om. Printre cele mai importante putem număra:Senzorii plăcerii - se referă indeosebi la plăcerea tactilăAmuzamentulSatisfacția – nu are mușchi faciali relevanți care să o exprimeExcitația – Tomkins o consider a fi cea mai intensă emoțieMirareaExtazulElevația – o emotie morală care este şi plăcută. Aceasta implică dorinţa de a acţiona moral şi de a face fapte “bune”; ca emoţie poate fi, uneori, caracterizată printr-o senzaţie de expansiune în piept sau un sentiment de furnicături pe piele.Gratitudinea – Sentiment durabil de afecțiune, nutrit de o persoană față de cineva, pentru un bine făcut; obligație morală pentru o binefacere; recunoștință.Termenul de fericire mai are și un alt sens  precum cel definit de  Psihologul Ed Diener, lider în studiul de bunăstarea subiectivă, care defineşte fericirea drept evaluarea pe care o au oamenii despre viața lor. Acesta a fost în primul rând, măsurată prin răspunsurile lor la întrebări, cum ar fi, “În mare majoritate viaţa mea este aproape de idealul meu”, sau,” Până acum am atins cele mai importante scopuri ce le doream de la viaţă”. Un număr de factori diferiţi par să includă în fericire: satisfacțiile în domenii specifice, cum ar fi locul de muncă şi cât de des persoana  are o experiență plăcută în raport cu cele neplăcute.

Manifestarea fericirii:
Colțurile buzelor sunt trase in părți direcționate în sus- Gura ar putea fi sau nu deschisă, cu dinții expuși- Se formează o linie de la nas spre colțul buzelor- Obrajii sunt ridicați- Pleaoapa inferioră formează riduri în partea de jos, poate fi ridicată dar nu tensionată- Riduri ”labe de cioară” se formează la colțurile ochilor
10. Dispretul - Feb 11, 2014 2:20:00 PM
Dispreţul este o emoție care încă nu a fost pe deplin recunoscută ca făcînd parte din emoțiile de bază ale omului, a căror exprimare la nivel facial este universală. Paul Ekman recunoaște că încă are dubii în privința acestei emoții, deşi sunt suficiente argumente pro.



Disprețul este o emoție intensă sau atitudine față de cineva sau ceva inferior sau lipsit de valoare, fiind similar cu indignarea. Apare și în momentele cand  oamenii sunt sarcastici. Dispretul se situeaza la acelaș nivel cu resentimentele și mînia. Diferența dintre acestea fiind faptul că resentimentul este direcționat către un statut sau individ situat pe un  nivel mai înalt, mînia către subiecți aflați la un nivel egal iar disprețul este direcționat către indivizi sau acțiuni mai prejoase de statutul celui care simte această emoție. Disprețul este adesea provocat de o senzație de mînie și dezgust. Diferența dintre dispreț și dezgust constă în faptul că dezgustul ține mai mult de simțul gustativ sau tactil, pe cînd disprețul este raportat doar la oameni și acțiuni.Pentru a releva importanța citirii acestei emoții în procesul de comunicare, consider relevante studiile lui J.Gottman, despre care am menționat și într-un post anterior. Gottman a făcut un studiu extraordinar referitor la interacţiunea maritală a cuplurilor căsătorite.  El a început sa faca inregistrari video relațiilor de cuplu pentru a studia cum interactionează acestea. Studiind expresiile faciale ale participanților, Gottman era capabil să prezică 90% care cupluri vor ramîne casatorite și care vor divorța cîțiva ani mai tîrziu. Se susține că sunt 4 reacții emoționale majore care sunt distructive pentru un cuplu: defensiva, blocajul, critica și disprețul. Din toate acestea Gottman consideră disprețul cea mai importantă dintre reacții. Soțiile ale căror soți manifestau dispreț:Se simțeau inutileCredeau că problemele lor nu ar putea fi rezolvateCredeau că relația lor de cuplu are probleme conjugale severeS-au îmbolnăvit de multe ori în decursul următorilor patru aniDisprețul, la fel ca și celelalte emoții poate varia în intensitate la fel precum și dezgustul. Paul Ekman presupune că este o extremă mai înaltă în dezgust decît în dispreț.Spre deosebire de dezgust, care este în mod evident o emoție negativă, senzațiile simțite în timpul manifestării disprețului nu sunt în mod inerent neplăcute. Această emoție este în raport direct cu statutul persoanei care o manifestă. Cei care sunt siguri pe statutul lor pot manifesta dispreț și să își afirme superioritatea asupra altora. Disprețul poate fi însoțit adesea de o formă ușoară de furie sau supărare.


Disprețul este unica microexpresie ce apare doar pe o parte a feței, de obicei în jurul colțurilor buzelor. Această expresie este una dintre cele mai subtile și greu de remarcat. Cînd disprețul apare pe față, el va apărea fie în partea dreaptă fie în partea stîngă a buzelor, niciodată în ambele părți.Disprețul are caracteristic un colț al buzelor ridicat, direcționat spre urechi.
11. Tristetea - Feb 11, 2014 1:35:00 PM
Cand un om devine mai linisti, mai retras si mai putin energic ne vom da seama ca este trist. Ce este tristetea? Tristetea este o emotie caracterizata prin sentrimente puternice de dezavantaj, pierdere, neajutorare etc.Tristeţea este opusul fericirii. Sinonimele pentru tristeţe mai sunt durerea, suferinţa, mizeria, melancolia. Filosoful Baruch Spinoza defineşte tristeţea ca transferul unei persoane de la o perfecţiune înalta la una mai joasa.
Se menţionează ca principala funcţie a tristeţii este ajutorul dat pentru adaptare în cazul unei pierderi importante, cum ar fi moartea cuiva apropiat sau o mare dezamăgire. Tristeţea aduce o scădere a energiei şi a entuziasmului faţă de activităţile vieţii în special faţă de divertisment sau faţă de plăceri, iar adîncimea ei şi intrarea în depresie duce la o scădere a metabolismului.Această retragere introspectivă creează ocazia de a jeli o pierdere sau o speranţă goală şi de a conştientiza consecinţele acestorapentru viaţa cuiva, iar pe măsură ce energia revine, se conturează noi începuturi.Tristeţea poate fi văzută ca o scădere temporară a stării de spirit, în timp ce depresia este caracterizată de o stare persistentă dar redusă ca intensitate, precum şi perturbarea capacităţilor de a funcţionare normală psihicului. Tristețea poate determina deseori lacrimi, durerea intensă – strigăte și gesturi necontrolate.Paul Ekman spune că orice lucru ar fi în stare să ne facă triști, dar cel mai des, omul este trist din cauza pierderilor suferite. Aici putem vorbi atît de nereușita profesională, pierderea serviciului sau afacerii, pierderea stării bune de sănătate cît și de pierderea persoanelor dragi care fie că pleacă undeva departe fie că se sting din viață.Tristețea poate fi amestecată cu oricare dintre emoții, dar cel mai ades amestecul se produce cu furia și teama. Moartea unei persoane dragi poate provoca furia față de forțele responsabile de acest lucru sau teama față de primejdia simțită în fața acestor forțe. Furia multe ori poate fi exagerată sau simulată pentru a ascunde dificultățile de exprimare a tristeții.Unii oameni se bucură de sentimentele de tristețe. Există oamenii care caută să sufere la fel precum unii caută teama în experiențe extreme precum alpinismul. Unii oameni își provoacă intenționat oportunități de tristețe prin stimularea lacrimilor privind un film sau citind o carte tragică.
Manifestarea tristetii:Colţurile interioare ale sprîncenelor sunt retrasePielea din partea de jos a sprîncenelor este triangulată cu colțul interior în susColțul interior al pleoapei superioare este ridicatColțul buzelor este lăsat în jos, în unele cazuri tremură