Despre mine

Goja Anca

M-am născut la 3 octombrie 1978, în Baia Mare, şi 22 de ani mai târziu am absolvit Universitatea «Babeş-Bolyai» Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţe Pol...

Blogs Home » Litere » Literatura » Fabrica de fericire

Fabrica de fericire

Pentru că am vrut să îmi petrec viaţa făcând ceea ce-mi place – să scriu -, m-am făcut jurnalistă. Apoi am constatat surprinsă că pot nu doar să transcriu realitatea, ci şi să construiesc lumi şi să le dau viaţă. Acum sunt dependentă de asta.



Articole Blog

01. Act de proprietate - Aug 4, 2020 2:33:00 PM

FOTO: Lucian Petru GOJAFOTO: Lucian Petru GOJA


Stau întinsă pe covor

gândindu-mă la tine

nimic altceva nu mi se pare demn de atenţie

niciun alt motiv să mă trezesc dimineaţa

niciun rost să mă prefac prezentă

aş vrea să îmi las din nou

urma rujului pe paharul tău de vin

ca un act de proprietate

these lips are made for kissing – îmi spuneai

cândva, când limita dintre

trupul tău şi al meu devenise fluidă

urme de ruj din cap până-n picioare

şi o pastilă care să mă ţină conectată cu realitatea.

În ziua când ţi-ai revendicat corpul

şi ţi-ai declarat independenţa

mi-ai trimis un sărut de la distanţă

îi mai simt gustul şi acum.




02. O vară în șapte cuvinte - Aug 4, 2020 6:29:00 AM



O provocare foarte faină primesc din partea Muzeului de Artă toți cei care vor să-și pună imaginația la muncă. O idee care se va materializa într-o serie de micro-povești, dar și într-o expoziție cu lucrări din patrimoniul muzeului, alese în funcție de preferințele voastre. 

Ce ziceți, răspundem provocării? :)

Găsiți comunicatul de presă, cu toate detaliile, mai jos.


Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

vă invită să spunem împreună povestea unei veri altfel!

 

E vară, dar nu e caniculă; e vacanță, dar nu e concediu; sunt reguli, dar nu e disciplină…

Un an ca un oximoron ne ține-n loc și ne tentează să depănăm povestea lui „n-a fost odată”. Muzeele sunt dovada vie că timpul nu stă-n loc și viața nu dispare, iar noi, cei „de la Artă” ne încăpățânăm să găsim partea bună a lucrurilor. Am mai trecut prin vremuri grele, dar pictorii au reușit să le transpună în artă. Să ne inspirăm din opere lor și să ne jucăm cu planurile și cu cuvintele. Dacă vara aceasta nu putem călători spre destinații exotice, să dăm fuga la peisajele din verile trecute!

Iată ce vă propunem:

· șapte e cifra fatidică cu care începe jocul nostru;  

· voi alegeți șapte cuvinte cu care să spuneți povestea verii voastre, iar noi găsim un peisaj din Centrul Artistic care să i se potrivească;

· voi ne trimiteți fraza sugestivă, noi o lipim de o imagine: voi în șapte cuvinte, noi restul de o mie!

· împreună construim o expoziție virtuală, cu tablourile Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» alături de colecția de povești primite de la voi.


 


Trimiteți-le pe adresa de e-mail [email protected], menționând subiectul Povești în șapte cuvinte sau prin SMS la numărul de telefon cu tarif normal 0749 730 986.

 

Astfel scriem împreună povestea zilelor care se-mpotrivesc să stea, în vara ce n-a fost să fie!

În vara altfel poveștile au șapte cuvinte!

 

 

drd. Oana Enășel

Referent de specialitate marketing


03. Autoportret - Aug 2, 2020 12:54:00 PM



Eu sunt femeia care ascultă vocile oraşuluiînainte
ca el să se trezească.Eu
sunt femeia al cărei suflet uruiedar
care nu ştie să se facă auzită.Pagini
întregi de litere fără sensîmpart
locuitorilor oraşuluiei
îmi zâmbesc şi dau din cap cu înţelegereapoi
le aruncă în primul coş de gunoi.
De
la o vreme am căpătat faimape
care doar nebunul oraşuluio
are.
Eu
sunt femeia în urma căreia nu rămâne nimiccare
nu a zidit o casă care nu a născut un copilşi
pe ai cărei pomi sădiţi i-a măcinat boala.
Eu
sunt femeia care a crezut în baloane de săpuncare
a strigat pe străzi lozincişi
a agitat drapelul pe deasupra mulţimilor revoltateeu
sunt femeia care a crezutcă
politica poate fi ştearsă de mizerieca
un bibelou din vitrina bunicii.Eu
sunt femeia pe care viaţa a scuturat-opână
când visurile ei au căzut pe caldarâmcu
zgomot de sticlă spartă.Eu
sunt femeia care şi-a doritmereu
locul întâi şi carea
rămas în mijlocul plutonuluica
un fir de iarbă în gazonul
din
parcul central.




04. Visul - Aug 1, 2020 1:43:00 PM


Azi noapte am avut un coşmar

se făcea că nu puteam să merg

picioarele de plumb nu le puteam desprinde de pământ

le târâiam după mine ca pe nişte tancuri

apoi m-am trezit suspinând şi am simţit

mângâierea plăpumii pe picioare

dar ele îmi păreau la fel de grele

am stat aşa, în mângâierea aceea aproape erotică,

gândindu-mă la tine,

până când am adormit din nou

şi m-am văzut la capătul unei străzi aurii

în faţa mea răsărea soarele

era galben şi roşu şi oranj

bătea o adiere proaspătă

strada era pustie cum nu o mai văzusem niciodată

în case oamenii dormeau

aproape le auzeam respiraţia

am vrut să înaintez

dar picioarele refuzau să mă asculte

atunci m-am aşezat pe caldarâm

şi am început să plâng

de acum nu voi mai putea ajunge la tine

nici măcar în vis.



05. Singurătate - Jul 25, 2020 2:08:00 PM


FOTO: Lucian Petru GOJA


La ora asta, undeva, pe o plajă
pe care nu se vede nicio urmă de paşi
un prosop colorat pe jumătate îngropat în nisip
pe care cad primii stropi de ploaie.
Cerul e tulbure şi marea nebună.
La ora asta, undeva, într-o cameră de hotel
corpul tău gol, străveziu şi luminos
pe care o femeie îl priveşte. 
Femeia aceea nu sunt eu.
La ora asta a după-amiezei de vară,
urechile mi se umplu de zgomotul ferăstrăului
el taie în oasele pieptului meu
din când în când lama se poticneşte
îmi astup urechile cu palmele
dar zgomotul sec nu se opreşte
iar lama îmi taie palmele
în două.
Acum am două capete şi parcă e mai bine.
Nu mă mai simt precum cursorul pe pagina albă.
Cândva mă voi plimba prin cimitir
şi niciun sunet de paşi nu se va auzi
doar vuietul surd al mării
ca o chemare.

06. Un păianjen într-un balon de săpun - Jul 25, 2020 10:18:00 AM


FOTO: Lucian Petru GOJA

În apartamentul meu nu se întâmplă nimic
pisica doarme pe spătarul fotoliului
prevestind pacea mondială
prin geam aud cum plescăie maşinile de pe stradă
când trec cu viteză prin bălţi
ca nişte uriaşe guri satisfăcute
o cană cu cafea veche mă priveşte de pe masă
cu reproşul cuiva care mă cunoaşte de-o viaţă
numai tu pluteşti prin camera amorţită
ca un balon imens de săpun
cu mâna ştergi plasele de păianjen
pe care chiar tu le-ai ţesut
peste dragostea noastră
nu, aşa nu vom ajunge nicăieri
noi doi laolaltă
suntem o bucată de gheaţă fierbând.




07. Lumea mea o celulă de lux - Jul 20, 2020 2:50:00 AM


Foto: Lucian Petru GOJA



Lumea mea o celulă de lux
cu pereţi de puf imaculaţi
aici stau singură cu laptopul meu
precum Alice cu gaura de iepure
aici sunt cea mai tare din parcare
porii pereţilor se umplu cu poezia mea
la fel cum aerul de afară colcăie de virusuri
oamenii sunt ascunşi în case
cu părerile lor cu tot
nu mai împroaşcă venin în săli de cenaclu
foaia suportă orice, îmi spunea un scriitor bătrân
netul suportă orice, spune azi un vlogger influent
ies pe fereastra aceasta cu siguranţa
copilului care a făcut pe nevăzute o năzbâtie
mediocritatea e cu adevărat supravieţuitoarea secolelor
nici măcar virusul ucigaş nu o poate nimici
ea-mi stă în gât ca o bucată de coajă uscată
îmi roade fără oprire trupul
până ce rămâne doar un înveliş fragil
incapabil să mai simtă
ruşinea.

08. Prietena mea - Jul 18, 2020 11:58:00 AM

FOTO: Lucian Petru GOJA



Prietena mea mă întâmpină uneori în intersecţie. Mă vede din depărtare şi aleargă spre mine. Mă strânge tare în braţe şi îmi zâmbeşte cu ochii plini de speranţă şi tristeţe. Prietena mea nu ştie că uneori când trec prin intersecţia noastră fac ochii roată şi mă rog să nu ne întâlnim. În zilele acelea ştiu exact câţi bani am în portofel şi pentru câte pâini îmi ajung: atâtea pâini câte zile până la salariu. 
Prietena mea apare exact în zilele acelea sau poate că zilele acelea sunt cele mai multe în calendarul nostru comun. Atunci îmi spune ştii, azi e ziua mea. Şi ce cadouri ai primit?, o întreb - căci toţi copiii ar trebui să primească de ziua lor un dar cât de mic. Nimic, îmi spune în timp ce coada brunetă îi saltă vesel pe spate şi îmi aruncă o ocheadă rugătoare. 
Azi nu am bani, îi spun cu jumătate de gură. Ai ceva bun prin frigider, pe acasă?, mă întreabă gata să îmi facă o vizită. Atunci văd magazinul unde îi place să aştepte oamenii intrând la cumpărături şi îi cumpăr o ciocolată şi un suc. Măcar o panglică roşie de-aş fi avut, gândesc, dar prietena mea înhaţă ciocolata cu un zâmbet larg şi-mi spune că asta e preferata ei. Prietena mea nu ştie că i-am cumpărat-o de teamă să nu afle unde locuiesc. De teamă să nu o găsesc de acum înainte în fiecare dimineaţă în faţa uşii mele.
Prietena mea nu ştie că atunci când îmi număr prietenii pe degete ea nu e niciodată printre ei.


09. Frica - Jul 13, 2020 1:28:00 AM


FOTO: Lucian Petru GOJA



tu spuneai că sunt o femeie talentată

îmi spuneai glume şi râdeam amândoi

nu ştiai că între coastele mele e o peşteră mare
în care nu se găseşte decât frică
ea trage de nişte sfori şi îmi face mâinile să se mişte
picioarele să alerge şi ochii să se uite adânc în ochii tăi
ea apasă pe taste când scriu poeme ea
îţi face prăjituri pe care refuzi să le mănânci
ea îţi spune „te iubesc” când tu te aştepţi mai puţin
ea e prietena şi îndrumătoarea mea eternă
ne ştim de mici am crescut împreună
frica mă cunoaşte ca pe o mănuşă
purtată o iarnă întreagă pe degete îngheţate
ne completăm perfect una pe cealaltă
când eu devin slabă ea se face şi mai puternică
se hrăneşte din sângele meu ca o iederă
şi nu mă lasă singură niciodată
ar trebui să înveţi de la ea regulile iubirii
abia atunci fricii i-ar fi teamă
că îi vei lua locul în cutia mea toracică.



10. Arsura - Jul 12, 2020 12:25:00 PM


FOTO: Lucian Petru GOJA
Te îndepărtezi încet pe câmpia de sticlă

ochii mei miopi te privesc de parcă
prin simpla lor forţă ar putea să te ţină în loc
în urma ta iarba rămâne arsă
şi în aer plutesc fulgi de cenuşă
voi învăţa să nu te mai iubesc
cu răbdare, chinuit
precum cândva tabla înmulţirii
aşa cum în adolescenţă
am învăţat să nu mă iubesc nici pe mine
sunt o femeie obosită
prea mult am rătăcit pe străzile acestui oraş
căutându-te
până când harta lui
mi s-a desenat pe piele
acum, dacă vreau să te găsesc
trebuie doar să mă privesc în oglindă
să te caut printre cutele şi ridurile pielii vlăguite
ca pe un papirus îngălbenit
te văd cum aluneci încet pe câmpia de sticlă
cum cobori de pe coapsa mea pe gresia rece
în urma ta, pielea rămâne arsă
şi fulgi de cenuşă mi se lasă pe ochi.



11. Tango - Jul 5, 2020 10:13:00 AM



FOTO: Lucian Petru GOJA


Nu mi-a plăcut niciodată clişeul
că femeia trebuie să fie misterioasă
o ecuaţie de nerezolvat în faţa bărbatului.
Dintre noi doi, văluri ai purtat mereu tu.
Iubirea noastră tango de Piazzola
eu un pas în faţă, tu unul în spate
o amânare repetată &senzuală
pe termen nedefinit
în timp ce
ţinem unul de celălalt
cu degete încleştate.
Când îţi voi spune adio ea te va consola
îţi vei afunda fruntea în pletele ei negre
jurându-i că n-ai iubit niciodată pe alta.
Ea e mereu ţărmul la care te întorci
după o călătorie epuizantă.
În schimb, eu sunt o pată
de culoare. Sunt uşor de îndepărtat.*
Îmi netezesc cu grijă mândria
ca pe o haină boţită.
Pielea pe care refuzi s-o mângâi
mă arde mocnit
beau până nu mai ştiu de mine
nu vreau să mă transform în scrum.
Prin aburii alcoolului
prin apa sărată a pleoapelor
te văd cum ridici mâna
cum tai nodul care ne leagă
cum mă minţi cum te minţi
în numele binelui al eticii al prieteniei
eu îţi spun: mama ei de viaţă
astea sunt nişte porcării
paravane vopsite în culori atrăgătoare
pentru a ascunde
o baltă de sânge.

(*Anne Sexton, „Pentru iubitul meu, care se întoarce la soţia lui”)



12. Casa de sticlă - Jun 28, 2020 2:54:00 PM

FOTO: Lucian Petru GOJA



Locuiesc într-o casă de sticlă
din mijlocul ei văd toate ororile pământului
când nu mai rezist, deschid o carte
şi citesc poezia plină de sânge a revoluţiilor
când nu mai rezist, îmi deschid o bere
cu gust acru de sudoare şi lacrimi
pereţii de sticlă ai casei mele
sunt crăpaţi din loc în loc
fiecare cruzime care se întâmplă în lume
mai adaugă câte o fisură
fiecare durere omenească
ciobeşte un colţ de geam
realitatea mea e una fragmentată
văzută prin peretele de sticlă compus din felii
lungi şi ascuţite ca nişte peşti
nimic nu pare a fi coerent în lumea aceasta
nicio logică nu pare să o guverneze
războaiele nu au sens, moartea nu are sens,
ura între oameni nu pare să aibă niciun sens
dar cea mai bizară şi greu de înţeles
mi se pare lipsa iubirii
golul acela din inimi în care ar putea zbura păsări
dacă nu s-ar teme că de aripi li se agaţă
pânze de păianjen
golul acesta îmi distruge casa
ceas după ceas
până când pereţii se prăbuşesc peste mine
şi cioburile lungi ca nişte peşti răpitori
mi se înfig în carne
&mă transformă într-un bizar animal fantastic
care nu-şi găseşte locul
în lume.

13. Copilul tău poate fi eroul unei cărţi de poveşti! - Jun 28, 2020 12:24:00 PM


Pentru unii copii, cărţile nu par interesante. Poate e de vină doar vârsta, sau poate nu au văzut cititul practicat suficient în familie, ori poate nu le-au fost indicate cărţile potrivite, care să îi incite, să îi facă curioşi. Trăim vremuri în care jucăriile abundă, multe sunt interactive, iar lupta cărţilor cu ele pare uneori dezechilibrată.

Am aflat şi eu foarte recent că pe piaţă există opţiunea cărţilor personalizate. Editura Elefantul Meu din Baia Mare pune la dispoziţia părinţilor 18 titluri originale, poveşti clasificate în funcţie de vârsta cititorilor cărora li se adresează, şi care pot fi personalizate în funcţie de destinatar. Astfel, odată cu comanda, părintelui i se cere să introducă pe site numele copilului, numele celui mai bun prieten al acestuia şi localitatea în care doreşte să se petreacă acţiunea.

Copilul tău poate deveni el însuşi eroul unei poveşti adecvate vârstei lui. Astfel, va fi mai atras de lectură şi va putea deveni, în timp, chiar un cititor pasionat.

Mi se pare o idee chiar drăguţă de cadou cadou şi mă gândesc să comand o carte pentru nepoţelul meu, Darius.

Detalii şi comenzi AICI.
14. Curcubeie - Jun 27, 2020 1:26:00 PM

FOTO: Lucian Petru GOJA



Corpul meu este un munte de pietre
rotunde care se macină între ele
mintea mea e construită din rotiţe
care se învârt una în alta cu scrâşnete
sufletul meu e o carafă
din care s-a scurs toată apa
apa vieţii ţi-am dăruit-o ţie
tu ai râs şi ai aruncat-o în aer
fiecare picătură s-a transformat în curcubeu
chipul tău în mijlocul a milioane de curcubeie
o clipă de fericire strălucitoare
şi apoi uscăciune.

15. Galben - Jun 24, 2020 5:11:00 PM


Foto: Lucian Petru GOJA





Scamele nopţii agăţate de vârfurile degetelor
pleoapele dureros de grele
berea deschisă demult
amorţind simţurile
cuvintele care plutesc în aer
fără să se lege
& eu făcându-mi curaj
să-ţi scriu că te doresc
în timp ce tu invoci #rezist
cumva în glumă dar foarte serios
Noi nu vom dansa niciodată în ploaie
nu îmi vei gusta pielea
în timp ce eu îţi recit în ureche
versuri de dragoste
nu îmi vei oferi niciodată
cafeaua alături de un sărut
pe obrazul cu urme de pernă
Noi nu vom adormi niciodată
obosiţi şi fericiţi
purtând fiecare pe piele
mirosul celuilalt
Tu eşti un suflet pitit
după un zid de piatră galbenă
îmi zâmbeşti şi îmi arunci ocheade
din spatele lui
apoi îl mai înalţi cu o palmă
La picioarele zidului rece
iubirea se face galbenă
ca o plantă
lipsită de soare.


16. Ecrane - Jun 24, 2020 3:48:00 AM




Noaptea se scurge ca un şarpe
muşchii lui târându-se peste zgura orelor
te lasă mut: de unde atâta viteză
la o fiinţă fără picioare?
Timpul curge de la o noapte la alta
ca o apă învolburată vara
după o ploaie torenţială. Apa
e albăstrie ca un ecran de laptop apa
îţi reflectă imaginea
ca un ecran de laptop apa
se scurge în ecranul laptopului &
e înghiţită fără urme.
Timpul se scurge de la un ecran la altul
ca şi cum un balerin ar face salturi
între găurile negre ale universului.
Ieri un prieten pe care nu l-am văzut de mult
mi-a spus: ce bine a fost azi
am stat de vorbă faţă către faţă
ca pe vremuri.
Şi şarpele a stat. Şi ploaia a stat.
Şi toată muzica universului a stat.
Am luat un pix şi i-am scris în palmă:
#tihnă.

17. tu - Jun 23, 2020 1:52:00 AM


FOTO: Lucian Petru GOJA


tu
în casa mea
aerul devine cristal
lumina îmi taie
direct în suflet
fotoliul te îmbrăţişează
ştiind că eu nu pot să o fac
vocea ta
se îmbibă în pereţii
ca nişte perne
pe care după ce pleci
îmi lipesc urechea

18. Revoluţie - Jun 21, 2020 2:20:00 PM




Pe unde o fi copilăria mea,
măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred
pe care m-am urcat în picioare când elicopterul
şi-a luat zborul de pe acoperişul fostului CC
vuietul elicei vuietul mulţimilor
urletele mele scăpate de sub control
strigătul mamei – ai grijă că strici măsuţa
lasă, mamă, acum putem să ne cumpărăm alta
o măsuţă nouă şi frumoasă
acum suntem cu toţii liberi.
Pe unde o fi copilăria mea,
măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred
inima muntelui de gunoaie de la marginea oraşului
singură & abandonată cu amintirile ei cu tot
noi aruncând o pătură deasupra
ca să ne facem căsuţă pentru păpuşi
noi dormind înfofolite înpături
cu capetele ascunse sub acoperişul de lemn
părinţii noştri servind cafeaua
din serviciul chinezesc cu inserţii aurite.
Pe unde o fi copilăria mea,
măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred
ea nu a mai suportat libertatea
libertatea nu a mai suportat-o pe ea
de atunci măsuţele au venit/au plecat din apartamentul nostru
diferite noi atrăgătoare
doar ea, măsuţa de lemn scârţâitor şi şubred
a rămas în memoria mea îmbătrânită
râsul descătuşat al unui copil neastâmpărat
hohote imposibil oprit
chiar şi de gloanţele securiştilor.



19. A doua zi - Jun 20, 2020 10:16:00 AM

Foto: Lucian Petru GOJA




Dimineaţa
am corpul amorţit precum
nisipul lins de val
mintea mea e un concert
de clinchet de pahare
durerea stă pitită
în spatele urechii
ca o furnică după ce te culci
în iarbă
ochii mei lichizi
au culoarea vinului tulbure
lumea întreagă pare descompusă
în aşchii subţiri
piese de lego defecte.

20. Muzeul de Artă se redeschide pentru public - Jun 20, 2020 6:45:00 AM




Muzeul de Artă se redeschide pentru public miercuri, 24 iunie. Iubitorii de artă vor avea acces în sălile de expoziţii doar pe bază de programare, şi cu respectarea unor reguli stricte, menite să îi protejeze, pe ei şi pe angajaţii muzeului, de infectarea cu noul coronavirus.



COMUNICAT DE PRESĂ
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»anunţăreluarea parțială a activităților cu publicul

Circuitul expozițional temporar al Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» va fi deschis pentru vizitare începând de miercuri, 24 iunie 2020. Accesul publicului este posibil de miercuri până duminică, în intervalul orar 10,00 - 16,30, exclusivprin programare prealabilă, cu respectarea regulilor obligatorii stabilite de conducerea muzeului, pentru prevenirea răspândirii virusului SARS-CoV-2 pe perioada stării de alertă, în condiţiile ridicării graduale a restricţiilor în conformitate cu Ordinul nr. 2879/967/2020 privind măsurile pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2 şi pentru asigurarea desfăşurării activităţilor în condiţii de siguranţă sanitară în domeniul culturii.ACCESUL • VIZITAREA EXPOZIȚIILOR • COMPORTAMENTUL ADECVAT ÎN MUZEU Reguli obligatorii pentru prevenirea infectărilor în contextul pandemiei generate de COVID-19
ACCESULîn muzeu se face prin:• programare prealabilă online a viziteila adresa https://www.muzartbm.ro/programari-vizite/ cu cel puțin 24 ore înaintea vizitei planificate;• bilet de acces care se achiziționează de la casieria muzeului: plata se faceexclusiv în numerar, la următoarele tarife: preț întreg (adulți) - 3 lei; preț redus (tineret) - 2 lei;• restricționarea la prezența unui singur vizitator / unui singur grup familial (maximum 4 persoane) în circuitul de vizitaredatorită imposibilității asigurării unui circuit unidirecțional – cu puncte de intrare / ieșire distincte;• intrarea unui nou vizitator / grup familial, conform programului de vizitare, se va face numai după ieșirea vizitatorului / grupului familial precedentdin incinta muzeului;• efectuarea obligatorie a triajului observaţional: nu se permite accesul persoanelor care prezintă simptome de infecţie respiratorie (tuse, strănut, rinoree);• termometrizarea noncontact a tuturor vizitatorilorde către personalul instituţiei special desemnat în acest sens: nu se permite accesul persoanelor care prezintă o temperatură corporală ce depăşeşte 37,3°C;• se interzice accesul persoanelor care vor refuza să le fie verificată temperaturaprin termometrizarea noncontact;• dezinfectarea încălţămintei folosind covoarele decontaminante (cu dezinfectant pe bază de alcool) la intrarea în muzeu, respectiv la intrarea în holul de primire;
VIZITAREA EXPOZIȚIILORse face prin:• programul de vizitare: miercuri – duminică, între orele 10:00 – 17:00;• intervalul 13:05-13:50: pauză de 45 de minute pentru efectuarea dezinfecţiei şi a aerisirii spaţiilor expoziţionale;• 25 de minute – durata maximă a vizitei;• ora 16:30: eliberarea ultimului bilet de intrare;• orele de intrare: 10:00, 10:30; 11:00; 11:30; 12:00; 12:30; 14:00; 14:30; 15:00; 15:30; 16:00; 16:30;• orele de ieșire: 10:25, 10:55; 11:25; 11:55; 12:25; 12:55; 14:25; 14:55; 15:25; 15:55; 16:25; 16:55;
COMPORTAMENTUL ADECVAT ÎN MUZEUse face prin:• purtarea obligatorie a unei măști medicale, sau non-medicale, pe întreaga durată a vizitei: masca se poziţionează astfel încât să acopere integral nasul, gura şi bărbia;• dezinfectarea mâinilor folosind dispozitivele noncontact prevăzute cu dezinfectant pe bază de alcool, înainte și după utilizarea bancnotelor și monedelorla casierie (pentru plata biletelor de acces) și, respectiv, la standul cu suvenire (pentru achiziționarea produselor oferite);• distanţarea fizică de siguranţă – cel puţin 2 m faţă de ceilalţi vizitatori şi față de personalul muzeului;• respectarea circuitului de vizitarestabilit în spațiile de trecere, în interiorul sălilor de expunere și în zona standului cu suvenire, precum şi indicaţiile personalului de supraveghere şi ale serviciului de pază;• interzicerea atingerii artefactelor aflate în expunere;• restrângerea la maximum posibil a interacțiuniiîntre vizitatori și personalul muzeului;• suspendarea pe mai departe a ghidajelorși a oricăror alte activități educaționale pentru public.Publicul este invitat să admire expoziția temporarătematică "Primăvara. Portretul unui anotimp", curatori dr. Ioan Angel Negrean și dr. Dorel Topan și Ciclul de micro-expoziții «Lucrarea lunii» – Iunie 2020: "Nándor Deák, Parcul din Baia Mare". Circuitul expozițional permanent este închis pentru activitățile cu publicul. Această măsură cu caracter temporar de durată lungă se datorează execuţiei unor lucrări de reparații curente, întreţinere, igienizare, îmbunătăţire a sistemelor de securizare şi, totodată, pentru actualizarea tematicii expoziției permanente cu noi lucrări achiziționate, respectiv restaurate în ultimii zece ani. Acestea reprezintă demersuri în pregătirea «Jubileului 125» pentru aniversarea fondării «Centrului Artistic Baia Mare» din anul 1896. Informaţii privind eventualele modificări vor fi transmise în timp util.

dr. Tiberiu ALEXA, director                                                                  dr. Ioan Angel NEGREAN, coordonator Birou programe şi marketing

21. E timpul să ne întoarcem la viaţă - Jun 9, 2020 2:28:00 AM

FOTO: Lucian petru GOJA



E timpul să ne întoarcem la viaţă, spun ei
e vremea să ieşim tiptil din case
cu feţele ascunse în măşti chirurgicale
ca nişte răufăcători în căutarea prăzii
e vremea să umplem birourile cu zumzet
să concepem bugete să îndeplinim planuri să respectăm deadline-uri
să nu ne mai ascundem în penumbră
ca nişte animale speriate de cursa de şoareci.
Normalitate!, strigă toţi în cor
şi strigătul lor reverberează în ficatul meu
ca nişte lovituri de baros.
Eu una atât vă spun:
de pe canapeaua care a împrumutat forma corpului meu
din faţa laptopului care mi-a iluminat chipul ridat
de lângă pisica mea cu care am ajuns să comunic
ca şi cum am fi o singură fiinţă
eu nu mă mişc.
Afară plouă cu stropi reci şi îngrămădiţi
ca o pastă lăptoasă se strecoară lumina prin fereastră
lumea tăiată în felii de jaluzeaua oranj e tot ce pot suporta.
Ce dracu’, nu înţelegeţi că m-am schimbat?
sunt acum o altă femeie în acelaşi corp ruginit
am ajuns să iubesc ecoul propriei mele voci
precum o victimă se ataşează de cel care o molestează.


22. Femeie - Jun 7, 2020 6:45:00 PM


FOTO: Lucian Petru GOJA
(pornind de la un poem-colaj)

„Dimorfismul sexual se manifestă la femeie
prin prezența a doi cromozomi XX.”
Orice femeie cu carte consideră detaliile importante
legăturile nevăzute între lucruri şi oameni
între coafura doamnei de la etaj şi serviciul ei de cafea
între pantofii lustruiţi ai specialistului IT de la parter şi
obsesia lui pentru ordine
între ochelarii de soare ai vecinei de palier
şi palma grea a bărbatului ei duhnind a bere.
„Femeia în Republica Populară Romînă are drepturi egale
cu ale bărbatului în toate domeniile vieții.”
„La ce vă uitaţi prima dată la o femeie?”
La ochii ei, care au văzut iubitul părăsind-o
când i-a vorbit despre menstruaţia care nu mai vine
la sânul ei cu vene albastre ca nişte râuri aburinde
de abia ascunse sub pielea albă şi crocantă
la mâinile ei, care cară în fiecare sâmbătă sacoşe pline
cu zarzavaturi pentru ciorbe
la picioarele ei ca două catarge
ce se pierd în zare atunci când îşi zăreşte bărbatul cu o alta
şi se desfac cu ciudă în faţa primului om care îi iese în cale
doar ca să îşi poată striga libertatea?
„Femeie de stradă = prostituată
(Femeie) care practică prostituția. Curvă,muiere, maimuță,
marcoavă, mastroacă, palațandră, parașută.
Târfă.”
Copilă târâtă, copilă bătută, copilă minţită
poveşti cu prinţi bogaţi şi happy-end
copilă luată de lângă mamă 
mamă a ursuleţului de pluş
mângâiată obraznic de bărbaţi unsuroşi cu mirosuri ciudate
scuipată în obraz lacrimi sărate şterse de blana ursuleţului
fotografii provocatoare zâmbete forţate noduri în gât

sex la un click distanţă

sufocare.
„6 motive pentru care nu vrei să fii femeie.”
Femeia este o fiinţă misterioasă
să nu te încrezi niciodată în ea
nu ştii ce poartă între pliurile pleoapelor
la subbraţul aromat sau în faldurile interioare ale burţii
ar putea fi orice, o armă letală
cu care ucide bărbaţi ca tine pe bandă rulantă.
Sau poate
doar câteva zeci de întrebări
despre sine şi despre ceilalţi
o oglindă mare acoperită cu un cearceaf alb
o balanţă pe care sute de ochi o reflectă cu poftă
şi un tipar de hârtie al femeii perfecte
peste care mii de mâini puternice se luptă
să o suprapună.
„O femeie şi-a omorât fetiţa de două luni pentru că plângea.”
„18.000 de adolescente din România au devenit mame
anul trecut.”
„Femeiuşcă. Femeie drăguță, vioaie, plină de temperament.
Femeie ușoară, neserioasă.”
„Cum este femeia idealăla care toţibărbaţiivisează.”
„Nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat.”
„Ȋn spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie puternică.”
Bărbatul este pentru femeie cum e matematicianul pentru semnul infinit
urmă albă pe tabla uitată neştearsă de un elev grăbit
a doua zi şi tabla şi clasa şi şcoala şi tot universul dispar
ca într-o misterioasă gaură neagră
deschisă hulpav între două catarge
care se pierd mândre dincolo de orizont.
Cândva, poate, infinitul va naşte
universul din nou
un univers mic, însângerat şi urlător.
Dar numai dacă va vrea.



23. Nervi - Jun 7, 2020 12:10:00 PM


FOTO: Lucian Petru GOJA


Când eram copil, nu mi-am imaginat niciodată
că viaţa mea se va scurge de la un aspirat la altul
monoton şi liniar precum electrocardiograma unui mort.
Când eram copil, îmi plăcea să stau în mijlocul camerei
înconjurată de toate jucăriile mele de plastic
aruncate alandala pe covorul cu desene complicate
din îmbulzeala lor haotică năşteam poveşti dulci
cu cowboy prinţese &dinozauri
atunci viaţa mea avea sensul pe care eu voiam să îl aibă
atunci viaţa mea era purăprecum o ecuaţie matematică.
Când eram copil n-aş fi crezut că peste câţiva ani
voi deveni o femeie iritată plină de frustrări
că voi blestema mătura şi sticla de clor
devenite parte din carnea mea obosită
că voi încerca să îmi fac ordine în suflet
aliniind perfect ghivecele cu cactuşi
de pe balconul pe care el m-a sărutat
pentru ultima oară
ca şi cum aş putea ordona picăturile de ploaie
suflând înspre nori.





24. Matematica iubirii - Jun 1, 2020 12:37:00 PM



FOTO: Lucian Petru GOJA



Mă plimb singură prin saloane reci
am ascuns toate oglinzile
alături vedeam mereu
umbra ta aplecată peste umărul meu
în palma stângă îţi scriu o scrisoare
cu versuri albe ca obrazul meu
din degetul crestat cu cuţitul
curge un şuvoi de cerneală
cuvinte care aşteaptă cuminţi să se nască
captivă între somn şi trezie încerc să rezolv
o ecuaţie cu două necunoscute
în care variabilele suntem noi doi
de fiecare dată când mă gândesc la tine
mor câte puţin
viaţa se scurge din mine
în fiecare minut
din seva ei undeva în univers
creşte un copac
pe coaja arborelui e încrestată
ecuaţia noastră cu două necunoscute
pe care nimeni nu va fi în stare
să o rezolve vreodată.


25. Puritatea lamei cutitului - May 30, 2020 11:05:00 AM



Dimineaţă albă apartamentul adormit
respiră neauzit o adiere intră pe fereastră
& umflă perdeaua muzica lentă ne invadează corpurile leneşe
versuri bizare rămân agăţate de colţurile mobilei
trupul tău gol într-un cocon de gânduri
nepătrunse-neatinse-indescifrabile
drum infinit între noi acces interzis
spatele tău fremătând în ritmul respiraţiei
privirea ta fixată pe peretele alb
ca pe o pagină care aşteaptă să fie scrisă
ai vrea să pleci cauţi scena de final
imaginezi la infinit ultimul dialog
ai vrea să-i dai delete nu-ţi plac patetismele
lacrimile mucii isteriile ţipetele
zgura dragostei care se depune
pe inimi după o relaţie cu prea multe promisiuni
preferi puritatea lamei cuţitului
cu care tai în două acest trup cu două capete
privesc şi nu pot să mă mişc
trupul tău gol într-un cocon de gânduri
spatele tău şi ritmul respiraţiei
te ridici îţi îngropi faţa în palme
palmele tale pline de sărutările mele
ieşi la fereastră vântul se joacă în părul tău
pe ritmul inimii mele
ceasul a stat o muscă se loveşte insistent de geam
niciun vers nu mai pluteşte pe deasupra patului
închid uşa în urma mea fără zgomot
acum îţi va fi mai uşor.