Despre mine

Bursuc Andrei-Stefan

Sunt baiat si as fi ipocrit sa nu recunosc ca ma uit dupa fete, ca vorbesc cu alti baiati despre fuste scurte sau decolteuri adanci, dar daca stau sa ...

Blogs Home » Personal » Personale » Despre mine

Despre mine

Multa lume imi zice ca scriu din suflet. Eu nu stiu daca e asa, stiu doar ca orice postare este o parte din mine.

Articole Blog

01. Au fost doar simple cuvinte - May 7, 2014 12:28:00 PM


EL: "- Ce trebuie să fac să nu te pierd niciodată?"
EA: "- E de ajuns să mă iubești."

M-ai avut după răspunsul ăsta, inima mea se zbătea ca o nebună căci aștepta de prea multă vreme un asemenea moment. Singura teamă pe care o aveam era timpul...chiar și o eternitate dacă aș fi avut tot mi se părea prea puțină să îți demonstrez cât te iubeam. DA. Te iubeam...Și am fost iubitul tău cum nu știu câți bărbați sunt soți pentru femeile lor.

Mereu am mers pe principiul "Iubirea învinge orice." și trebuie să recunosc acum că greșeam de multe ori când încercam să îi testez limitele, dar la fel ca un copil care face primii pași în lume, eram dornic de a explora. Și am explorat. Am explorat până când am rămas și fără teritoriul pe care cândva eram stăpân.

Făcusem din tine lumea mea și poate de asta după ce ai plecat singurul "prieten" care mi-a sărit in ajutor a fost...alcoolul. Nu sunt mândru să recunosc că mă întelegeam extrem de bine cu el...atât de bine încât într-o seară, după ce petrecusem cam mult timp cu el, m-am trezit cu capul sub masa din bucătărie vorbind cu o butelie. Probabil și ei îi vorbeam despre tine pentru că oricum atunci doar despre asta știam să vorbesc.

E bine să memorezi cuvintele în cap, e benefic pentru educația ta, pentru modul tău de exprimare, dar ar fi bine să ai mare grijă ce cuvinte memorezi în inimă, pentru că exact atunci când persoana care ți le-a zis pleacă din viața ta începi să ți le amintești, și nu e o problemă că doar ți le amintești, problema e că le și simți acolo, în inima ta, ca niște cuțite care taie neîncetat în ea.

Eu ți-am memorat multe cuvinte în inima... poate prea multe cuvinte și mult prea puține fapte. Și NU, acum NU te acuz căci știu că ai făcut exact cât trebuia să faci, exact cât îți permiteau împrejurările să îmi oferi, iar eu NU regret nimic din ce am făcut pentru a încerca să te păstrez. Nu regret că te-am rugat în genunchi să rămâi, nu regret că îți cumpăram flori, nu regret că mi-am deschis sufletul în fața prietenei tale în încercarea de a o convinge să mă ajute și ea să te păstrez, nu regret că iți trimiteam mesaje în fiecare zi  iar tu nu îmi răspundeai la nici unul, nu regret că ți-am scris chiar și o scrisoare de dragoste la care mi-ai răspuns cu "Îmi place ce ai scris." și ai plecat fără alte explicații, nu regret nici un gest făcut sau vre-un cuvânt spus, dar, cel mai important, NU regret că NU ai rămas în viața mea.

EL: "- ...dar, te iubesc!"
EA: "- Știu." și a plecat... pentru totdeauna.

Abia azi înteleg acest dialog, pentru că azi am decis să fac pace cu trecutul. Prea multe lupte am dus cu el și inima mea încă oftează când își amintește câte gloanțe a tras fiecare parte. Gloanțe de calibru mare și pline de sentimente dureroase.

Azi șterg praful de pe inima mea și o las să strălucească în soarele cald al verii. Azi îmi iert greșelile și îmi accept eșecurile ca fiind o parte esențială din procesul maturizării mele.

Azi zâmbesc și poate tot azi... mă îndrăgostesc.
02. Inima, pur și simplu, se ascultă! - Apr 25, 2014 3:00:00 PM
Inima nu are legi și de asta poate ne este așa de greu să o înțelegem, să o ascultăm, dar daca ar avea parcă viața nu ar mai fi așa de frumoasă. Cred ca este de ajuns că omul are un creier pe care il folosește de cele mai multe ori să ia decizii și ia în calcul acolo toți factorii care pot influența acțiunile sale și își planifica tot acolo fiecare pas, fiecare mișcare. Ei bine, inima nu este așa, ea spune "Vreau!" iar noi oamenii ne simțim împinși de un impuls supranatural să facem ceea ce ne spune ea. O simțim cum se agită și cât e de fericită când acel ceva ne reușește sau cât de tare plânge când lucrul sau persoana pe care a cerut-o ea ne dezamăgește.

Complicată e inima omului și uneori extrem de ciudate sunt cerințele ei, poate de asta, de cele mai multe ori, inima este asociată cu cel mai frumos sentiment dintre sentimente, cu iubirea. Cred că nu este nici o persoană pe acest pămant care să iți explice ce e iubirea, dar ea poate. Inima ta știe ce e iubirea și se agită ca valurile mării în timpul furtunii ca să te facă și pe tine sa înțelegi ce se întâmplă cu tine. Ai un adevarat tsunami la tine în piept care iți dă energia și curajul să faci lucruri de care nici măcar tu nu știai că ești capabil. Și ca o stapană supremă ce e ea, îți modifică și percepția asupra timpului încât zilele și orele petrecute alături de persoana iubită trec asemenea unei secunde iar momentele când sunteți despărțiți par adevărate veșnicii.
Iar atunci când cel sau cea care cândva vorbea limba ei te dezamagește, inima parca dispare din pieptul tău, nu o mai simți batând ca o nebună pentru că ea plange în tăcere, se pedepsește singură pentru alegerile făcute și se sfarmă în bucăți pentru ca, apoi, asemenea unei păsări Phoenix să se reîntregească mai frumoasă și mai dornică de iubire decât a fost vreodată. Cum inima are puterea ei asupra timpului, timpul, la rândul lui, este singurul antidot pentru o inimă rănită.

Cei care au iubit cu adevărat cândva și au cunoscut și suferința ar alege, indiferent de consecințe, să iubească din nou, pentru că inima nu se cercetează, deciziile ei nu trebuie cântărite sau trecute prin creier, INIMA, pur și simplu, SE ASCULTĂ.
03. Hai să împărțim lumea iubito! - Apr 8, 2014 11:55:00 AM

Iau eu zilele înnourate, ploioase și friguroase și iți las ție zilele lungi și călduroase de vară și pe cele pline de soare și mirosuri de flori ale primăverii pentru că eu oricum nu aș avea ce sa fac cu ele atât timp cât zâmbetul tău transformă tot ce e în jurul meu într-un peisaj al fericirii cu mine, cel mai fericit bărbat, în centrul lui.

Iau eu nopțile lungi, reci și fără stele și ți le las ție pe cele calde, pline de stele și cu luna pe post de felinar pentru că oricum ochii tăi strălucesc mai frumos decât orice stea iar fața ta, fie ea tristă sau veselă, e mai frumoasă decât luna în cele mai bune momente ale ei.

Iau eu marea în timpul furtunii și iți las ție valurile răcoroase din timpul zilelor toride sau cele calde și lente din timpul nopților superbe de vară pentru că oricum vocea ta m-ar ghida și mi-ar da forța sa trec prin cea mai grea furtună.

Ia tu, iubito, inima mea și permite-mi să trăiesc prin tine toate fericirile și tristețile vieții.

Lasă-mi mie, iubito, tot ce e rău, tot ce e urât sau imperfect deoarece atât timp cât te am pe tine am colțul meu de rai, am lumina care mă ghidează atunci când viața nu îmi mai dă soluții să merg mai departe, am puterea să lupt pentru ce vreau și siguranța că o să reușesc.

Vezi tu, iubito, prin tine trăiesc într-o lume perfectă și plină de fericire iar lumea exterioară, cu toate greutățile și problemele ei, nu mă mai sperie deloc.
04. Niciodata sa nu renunti la visele tale! - Apr 1, 2014 3:14:00 PM
Niciodata sa nu renunti la visele tale! Nu stiu ce credeti voi dar eu consider ca o persoana care traieste fara a avea vise traieste degeaba. Ce scop ai in viata daca nu iti propui mai mult, daca nu vrei sa lasi o amintire dupa ce o sa mori?!

E greu, e foarte greu sa iti schimbi viata, e greu sa iti realizezi visele dar "greu" nu este sinonim cu "imposibil". "Greu" iti lasa sanse sa reusesti, "greu" te obliga sa incerci si daca esuezi tot faptul ca un lucru e greu de realizat si nu imposibil iti ofera o noua incercare, e de datoria ta sa profiti de ea. Am cunoscut multi oameni care mi-au povestit visele lor si cand i-am intrebat "De ce nu faci azi primul pas?" toti mi-au raspuns cam la fel: "Imi e frica. Oare ce vor zice ceilalti despre mine?". "Frica", urasc cuvantul asta. Frica e inamicul principal al viselor, frica ucide speranta, frica te poate retine de
la a face un lucru pe care stii in interiorul tau ca il poti face. Frica e cea mai grava boala cu care se poate confrunta omul cand vine vorba de visele lui, frica te poate paraliza, te poate baga intr-o vraja hipnotica, te poate face bun de nimic. Acum trebuie sa recunosc ca si mie mi-a fost frica, mi-a fost frica sa scriu, sa imi exprim ideile, mi-a fost frica de ceea ce o sa creada ceilalti despre mine dar asta pana intr-o zi cand mi-am pus intrebarea: "De ce sa imi fie frica?" M-am gandit la intrebare asta si nu am gasit nici un raspuns plauzibil, nici un motiv real si am realizat ca frica asta e doar in capul meu si daca pot depasi asta atunci pot sa imi indeplinesc visele, am realizat ca visele mele depind doar de mine, nu de parerea altora. Eu nu stiu ce vis ai tu cel ce citesti asta, dar un lucru stiu sigur, daca tu o sa crezi in visul tau, daca tu o sa muncesti pentru el, daca esti dispus sa lupti pana la ultima suflare pentru visul tau atunci acel vis v-a deveni realitate

Nu inteleg persoanele care vad oameni la televizor sau pe strada, oameni cu o stare materiala mai buna ca a lor si zic "Intr-o zi vreau sa fiu ca el". Nu inteleg ideea de ati dori sa fii o copie. De ce sa fii o copie? Nu e oare lumea plina de copii, de oameni care isi traiesc vietile studiind comportamentul altora incat habar nu mai au cine sunt ei ca persoana?! Faptul ca iti doresti sa copii pe cineva insemna automat ca te multumesti cu locul 2 pentru ca orice copie, oricat de buna ar fi ea, nu poate fi la fel de buna ca originalul, iar daca, intr-o zi o sa iti spui plin de regrete "As vrea sa fiu si eu cel mai bun macar la un singur lucru." sa stii ca e doar vina ta ca nu ai reusit asta, tu ai vrut sa fii ca altcineva, tu
te-ai multumit cu locul 2, tu ti-ai refuzat tie insuti sansa de a fi unic, de a fi amintit, de a fi fericit. Dar daca nu vrei sa fii o copie, daca vrei sa fii regele lumii tale te provoc sa investesti in tine, te provoc sa citesti, te provoc sa petreci timp singur in care sa fii doar tu cu gandurile tale, te provoc sa speri, te provoc sa visezi. Si acum, daca ai de gand sa accepti provocarile mele, visul tau o sa inceapa sa prinda contur. Acesta e primul pas, iar primul pas e cel mai important, deoarece, pentru a face primul pas trebuie sa iti invingi frica. Daca ti-ai invins frica, vei vedea o groaza de oportunitati pentru viata ta, vei vedea ca unele lucruri nu mai par imposibile ci doar grele, vei simti speranta cum infloreste in tine, te vei simti un om nou, te vei simti bine, te vei simti fericit.

Poate sunt putine persoane care cred in tine, poate nu crede nimeni in tine dar lasa-ma sa iti spun ceva: "Nu conteaza". Singurul care conteaza esti tu, e de ajuns sa crezi doar tu in tine, e de ajuns sa ai macar o farama de speranta si o sa reusesti. E important sa pui inima in tot ceea ce faci, sa iei deciziile majore cu inima nu cu creierul. Creierul e bombardat zilnic de o groaza de informatii, de o groaza de opinii ale altor persoane, de o groaza de vorbe care te pot darama psihic, el nu poate lua decizii majore, dar inima poate, ea e pura, iar de persoanele care ajung in inima ta poti asculta mereu pentru ca acele persoane iti vor doar binele.

Acum, in incheiere, daca tu inca mai vorbesti de visele tale, daca inca iti imaginezi cum vei face, te mai provoc inca o data la ceva: "Fa astazi primul pas!". "A visa" nu este sinonim cu "a realiza", "a visa" e doar punctul de start al calatoriei tale spre fericire, o calatorie ce va fi grea, al naibii de grea, dar, ce lucruri importante in viata sunt usor de realizat?
05. "Iubirea eterna tine 3 ani" - Mar 24, 2014 2:00:00 PM
"Iubirea eterna tine 3 ani". Este o propozitia care m-a facut sa zambesc cand am auzit-o prima data pentru ca are un adevar extraordinar in ea. O sa va convingeti si voi de asta daca o sa-mi cititi povestea despre o "Ea" si un "El".

Cum incepe totul? Simplu...El o vede pe Ea, i se pare speciala, unica, superba si fara sa isi dea seama
se trezeste cuprins de o atractie ciudata si incontrolabila fata de o Ea care parca abia astepta un asemenea baiat in viata ei. Si asta e usor de zis, pentru ca de fiecare data cand il vedea ii stralucesc ochii mai ceva ca Steaua Nordului. Cuprinsi de vraja, cei doi incep sa vorbeasca, incep sa se cunoasca mai bine, se descopera unul pe altul in fiecare zi. Sunt momente cand Ea isi zice: "El e perfect" iar El parca citeste aceste cuvinte in ochii ei mari, in zambetul ei si le raspunde cu o promisiune pentru el insusi: "Ea e perfecta, de azi trebuie sa fiu mai bun, mai bun pentru Ea".

Pana si Universul pare sa comploteze pentru ei, pentru iubirea lor sincera si ii aduce impreuna, intr-o noapte de vara cand singura sursa de lumina o reprezinta luna si cerul instelat. Stateau acolo, doar ei doi, cu noaptea ca aliat care le ascundea iubirea de ochii curiosi ai lumii. Nici macar nu mai vorbeau, dar ce era sa isi mai spuna?!, cand consumase mii de mesaje, sute de minute si tocise tastatura de la zilele intregi in care vorbeau despre nimicuri atat de importante pentru intreaga lor poveste de iubire. El se apropie de Ea, o ia de mana iar apoi o strange tare la pieptul sau incat ii simte in respiratie emotii pe care pana acum nu le-a mai simtit la Ea. Ii da drumul din brate dar Ea ramane, cuprinsa de magia momentului, cu privirea in pamant, atunci El o saruta usor, tandru pe frunte iar Ea ridica privirea din pamant. Pentru un moment El a ramas blocat in fata frumusetii chipului Ei, ochii ei straluceau mai tare decat toate stelele de pe cer, lumina lunii ii dadea o frumusete salbatica, naturala si neexplorata fetei din fata lui. Cu un gest la fel de natural ca o ploaie calda de vara El se apropie din nou de Ea si ii saruta buzele. A fost primul sarut din miile ce vor urma iar timpul parca s-a oprit pentru amndoi, nu mai simteau, nu mai auzeau nimic din ce se intampla in jur, aveau lumea lor si ei erau stapanii intregului univers. A doua zi se trezesc zambind ca si cand intreaga lumea ar fi a lor pentru ca in noaptea trecuta au trait momente ce doar in vis le-au mai vazut. Era perfect. Realitatea si lumea viselor parca nu mai aveau o linie de delimitare si absolut toate intamplarile ii faceau sa se intalneasca ca si cum viata le-a dat amndurora acelasi destin.

Primul an a trecut parca la fel ca o zi , al doilea la fel, se iubeau si nu isi imaginau ce o sa le pregateasca viata dupa al treilea an. In fiecare zi isi jurau iubire eterna si totusi dupa al treilea an au aparut primele neintelegeri. El are probleme si nu stie cum sa i le arate ei, astfel ca o face sa planga prin comportamentul lui. Ea incepe sa se indoiasca de iubirea dintre ei si cere sfatul lumii. Usor, usor se lasa prinsa in vorbele altor persoane si decide ca trebuie sa se desparta de El. Trecusera 3 ani iar iubirea lor eterna, cinstita cu zambete inocente si udata cu lacrimi de fericire se termina. Aveau sa afle amndoi ca sub presiunea imensa a timpului sentimentele sunt zdrobite cum se zdrobesc valurile marii de peretii stancilor in timpul furtunii.

Daca cineva a ajuns cu cititul pana aici, inseamna ca i-a placut si l-a interesat povestea mea, de asta imi permit sa dau un sfat. Daca traiesti o poveste de iubire innoieste-ti sentimentele in fiecare zi, nu lasa ca dupa 3 ani de relatie sa te trezesti ca i-ai promis atat de multe ei, ca ea ti-a promis la fel de multe tie dar nu ati mai facut nici macar un sfert din lucrurile promise. Timpul poate fi prietenul vostru si credeti-ma pe cuvant cand va spun ca in ziua in care o sa pierdeti prietenia lui o parte din voi o sa moara si e posibil sa nu mai existe nimeni care sa o readuca la viata.
06. O primavara fericita! - Mar 1, 2014 12:15:00 PM
Satul de declaratiile copy-paste de pe pe Facebook cu ocazia venirii primaverii, am decis sa las putin sticla de bere si sa storc de informatie putinii neuroni care nu au fost inca afectati de alcool in speranta conceperii unui mesaj original. Daca ai auzit si crezi in expresia "in vino veritas" (o traducere simpla pentru cei care nu stiu latina: "cand bei spui adevarul")  vei sti ca am fost cat se poate de sincer in alegerea cuvintelor mele.
E 1 Martie din nou si chiar daca nu sunt o persoana care sa tina evidenta zilelor din calendar, acest lucru imi este amintit la primul colt de strada de o domnisoara cu o lada plina de flori care imi adreseaza o intrebare care ma duce inevitabil cu gandul la trecut: "Hei baiatul! Nu cumperi niste flori pentru prietena ta?". Zambesc, dau din cap ca nu si merg mai departe, dar apoi o voce incepe sa sune
in capul meu si imi spune: "E prima primavara,dupa o perioada lunga de timp, in care esti singur, in care nu primesti nici un mesaj scris din sufletul unei fete ci doar texte copiate de pe internet". Ma intristez pentru o clipa, dar nu pentru ca imi e dor de trecut, ci pentru ca....Stai! Nu gasesc o continuare sincera pentru propozitia precedenta, deci, poate imi e dor putin. Dar primavara nu crede in tristete, asa ca, tu, cel care citesti asta, ia si zambeste si uita cel putin pentru ziua de azi de greutatile vietii. Lasa-te cuprins de mireasma florilor si viseaza! Viseaza la orice te poate face fericit, pentru ca daca primavara poate transforma un peisaj cenusiu compus din vegetatie moarta intr-o armonie de culori si miresme demne de campiile Elizee, e de datoria ta sa crezi ca acum, mai mult ca oricand, visul ti se poate indeplini. Acorda-ti macar cateva secunde de visare in aerul unic al primaverii, inchide ochii si inspira-l ca si cum ar fi ultima data cand plamanii tai simt acest aer. Viseaza la iubire, la bani, la familie, la lucruri marete sau la nimicuri care te fac cea mai fericita persoana de pe Pamant pentru ca primavara favorizeaza visele, acesta e anotimpul lor, iar daca vrei sa fii intradevar fericit, fa azi primul pas pentru indeplinirea lor, lasa deoparte orice prejudecati, ignora orice ti-ar spune lumea si macar pentru cateva clipe pune-te pe tine pe primul loc.
In speranta ca te-am facut sa visezi, macar putin, inchei aici. Iti urez clasicul "O primavara frumoasa!", iti mai cer inca o data sa zambesti, sa visezi si sa faci azi primul pas spre ceea ce poate fi o schimbare in viata ta.


07. 18 ani - Feb 23, 2014 7:29:00 PM
Pe lume cand ai venit
Soarele a rasarit
Tata era fericit
Caci visul i s-a implinit.
Primul nostru bobocel
Cu nume de Stefanel.
Anii au trecut in zbor
Si-ai ajuns sa fii major!

Viata tu s-o iei in piept
Si sa mergi pe drumul drept!
Iti dorim tot binele
Sa ai bune zilele!
Si cand greul te apasa,
Tu gandeste-te acasa!
C-ai o mama si un tata
Ce mereu grija ti-o poarta,
Si pe fratiorii tai,
Sa nu uiti,mama,de ei!

Langa tine noi vom fi,
Singur nu te vei simti!
Prea multe nu avem sa dam
Dar,oare,mai conteaza?
Cand viata e asa de grea
Credinta ne salveaza.
Sa crezi mereu in Dumnezeu,
Si nimic nu-ti va fi greu!
La multi ani,sa fii iubit!
Si de rele ocolit,
Sa-ti roiasca fetele
Ca in stup albinele.
Oameni buni in jurul tau
Sa te-ajute cand ti-e greu!
Ai puterea in mana ta,
Ai grija ce faci cu ea!


PS: Aceasta poezie a fost scrisa de mama mea si mi-a citit-o in ziua cand am implinit 18 ani, de fata cu toti prietenii mei. A fost prima data cand am realizat ca niste simple cuvinte pot provoca  lacrimi de bucurie.
08. Iubește-o! Prețuiește-o! Respect-o! - Feb 13, 2014 7:09:00 PM
Iubește-o pentru felul cum zâmbește discret sau pentru felul cum râde zgomotos nu pentru dimensiunea sânilor sau înalțimea tocurilor. Iubește-o pentru felul cum își dă părul după ureche cu gesturi atât de naturale încât revezi acea mișcare chiar și când nu e cu tine, pentru felul cum îți poartă tricoul sau cămașa în diminețile târzii, nu pentru felul cum dansează în club sau pentru rochia mulată cu care era îmbrăcată. Iubește-o pentru felul cum îi stă părul dimineața, pentru acea codiță rebelă, pentru fața fără machiaj nu pentru că merge în fiecare zi la salon. Iubește-o pentru felul în care își ridică fruntea din pământ, te privește în ochi și îți zice "te iubesc". Iubește-o nu doar de Ziua Îndrăgostiților, 8 martie, ziua ei sau nu știu eu ce sărbătoare inventată, iubește-o mereu pentru că ea nu are nevoie de zile speciale ca să se simtă femeie, ea e femeie și într-o zi normală de Luni. Iubește-i naturalețea și nu te mai lăsa impresionat de ambalaje siliconate.
Prețuiește-o pentru că deși mai sunt zeci de bărbați care o vor, ea este a ta, pentru că deși știi bărbați mai buni ca tine, mai amuzanți ca tine, doar tu ești motivul zâmbetului ei. Prețuiește-o pentru că în dățile când ai lăsat-o să iasă singură, să calatorească sau să facă orice activitate care nu te implica pe tine, ea a decis să se întoarcă la tine. Prețuiește-o pentru că atunci când lacrimi îi curg pe obraz și viața nu e deloc blânda cu ea, tu ești prima persoană cu care vorbește. Prețuiește-o pentru că deși o cunoști de mult timp ea se străduie să te surprindă zilnic cu ceva nou. Prețuiește-i gesturile mici, declarațiile emoționante și glumele de multe ori nereușite. Prețuiește-o pentru că știi în adâncul inimii că ea e neprețuită.
Respect-o! și aici nu ai nevoie de motive. Respectul e mai presus de iubire, mai presus de prețuire și ține și de educația primită de la părinții tăi. Acordă-i libertatea de care are nevoie pentru a se afirma,
susține-i alegerile prin săruturi tandre și încurajeaz-o prin șoapte de iubire. Sărută-i fruntea când vezi că e tristă și ține capul plecat, sărută-i mâna când ieși în oraș pentru că orice femeie merită să se simtă ca o regină. Sedu-i mintea în fiecare zi iar la sfârșitul ei poți fi sigur că o să îi ai și trupul.
Dacă, bărbat fiind, după ce ai citit asta, cuvintele mele au jignit așa zisa ta "parte masculină" atunci "prietene" tu nu ai acea parte. Un bărbat adevărat își iubește, prețuiește și respectă femeia pentru că ea aduce frumusețe în rutina fiecărei zile din viața lui.

09. Esti din Vaslui daca... - Feb 5, 2014 5:47:00 PM
Am postat zilele trecute pe grup o fraza care spunea cam asa: "Daca ai zis macar o data <<Abia astept sa plec din orasul asta. E prea mic. Aici cunosc pe toata lumea.>> si apoi cand te-ai vazut plecat ai realizat ce mult iti lipseste sa te simti ca acasa, sa intalnesti un prieten, sa te salute lumea cand mergi pe strada sau pur si simplu sa simti freamatul orasului cand e zi de meci, esti din Vaslui, te mandresti cu asta si ai tot respectul meu." si v-a placut foarte mult pentru ca like-urile au inceput sa curga iar eu nu pot decat sa va multumesc ca imi impartasiti felul de a gandi. Poate ca cei care inca nu au plecat din Vaslui inca nu se regasesc in ceea ce am scris eu acolo tocmai de asta o sa incerc sa le dau si lor motive sa se simta mandri ca sunt vasluieni. Atunci cand orice vasluian pleaca in lume nu este privit altfel, lucrurile incep sa se schimbe dupa intrebarea "De unde esti?" iar la raspunsul "Vaslui" apar zambete sau chiar ironii. Stiu, nu esti obligat sa te simti mandru de orasul tau, asta e un impuls si nu il poti controla. Poate nu ai avut cei mai buni prieteni, poate anumite persoane te-au dezamagit si de asta vrei sa pleci, sa uiti de toate, dar atunci cand persoanele te dezamagesc apare dorul de locuri. E imposibil sa nu iti fie dor de locurile care ti-au marcat copilaria, de la locul de joaca din fata blocului pana la banca primului sarut, de la primii pasi in parc pana la prima iesire cu prietenii in oras toate aceste locuri fac parte din definitia ta ca persoana si nu ai cum sa ascunzi asta. Iar daca ai avut priteni adevarati, dorul de locul pe care il numesti "casa" devine imens. E imposibil sa uiti noptile pierdute cu gasca ta cand beai bere si mancai seminte, nu poti uiti tipologia fiecarei persoane, tie dor de cel care facea mereu intregul grup sa rada, de cel care era mereu indragostit si melancolic, de fata care se baga mereu cand venea vorba de o aventura, de persoana de care radeau toti pentru ca se supara cand se faceau glume legate de ea, de cel care avea mereu idei trasnite dar ii convingea pe altii sa le puna in practica. Va veni o vreme cand o sa iti fie dor sa bei cu prietenii si cred ca majoritatea aveti acea amintire cand ati baut cam mult, v-au adus prietenii acasa si a doua zi incercati sa va convingeti parintii ca voi nu sunteti mahmuri ci ati mancat ceva stricat, de asta va este greata. Vasluian fiind trebuie sa te mandresti cu Parcul Copou pentru ca este unul dintre cele mai frumoase parcuri din tara si e imposibil sa nu ai amintiri legate de acel parc. Macar o data ai fost cu prietena sau prietenul in Copou, poate acolo a fost prima intalnire (desi asta concureaza cu "Ne intalnim la statuie!") , acolo ai auzit legenda casei bantuite si tot acolo ti-ai dus iubitul sau iubita sub "ciupercuta" sa il saruti. Poate ai scris pe undeva celebra replica "X + Y =  Love" si acum zambesti pentru ca Y nu mai face parte de mult din viata ta. Daca esti din Vaslui e imposibil ca Parcul Copou sa nu isi fi pus amprenta asupra vietii tale. Daca ti-a placut fotbalul ar trebui sa te mandresti cu FC Vaslui, sa fii mandru ca s-a auzit "Hai Vaslui!" in unele din cele mai importante orase ale lumii cum ar fi Milano, Roma sau Lisabona. Poate unele persoane dau vina pe saracie si pe lipsa dotarilor din acest oras si, da, e adevarat, unii nu am avut o viata tocmai ca in povesti dar faptul ca am supravietuit si ne-am descurcat in orice situatie ar trebui sa ne faca sa ne simtim speciali si puternici. Este de datoria noastra, a celor care am reusit sa facem ceva in viata, ca intr-o zi sa ne intoarcem in orasul pe care il numim "acasa" si sa il ajutam in orice fel posibil. Iar daca nu avem posibilitati materiale prea mari, e de datoria noastra sa ne madrim si sa facem cunoscut in lume numele locului din care avem poate cele mai frumoase amintiri.Eu am petrecut doar 4 ani efectiv in oras si restul intr-un sat de care sunt sigur ca putini ati auzit (Ghergheleu), dar Vasluiul cu toate locurile lui si FC Vaslui ca si echipa de fotbal m-au format ca persoana, m-au facut sa il iubesc si sa ii port legendele oriunde viata ma va duce iar daca tu, cel care citesti, te-ai regasit macar intr-o fraza, ai zambit la citirea unei propozitii sau inima ti-a tresarit la intalnirea unui cuvant din cele de mai sus atunci esti din Vaslui, iubesti orasul asta, te mandresti cu el si cu riscul de a ma repeta ai tot respectul meu.
10. Dilema existentiala - Jan 21, 2014 12:49:00 PM
"Cine sunt eu"? Cred ca mai devreme sau mai tarziu fiecare persoana isi pune aceasta intrebare care la o prima vedere da ideea de simplitate, dar daca stai bine sa te gandesti e foarte posibil sa dai un raspuns care contine multe pauze si multe "ahhh", "ohhh" sau "mmmm" in loc de cuvinte propriu-zise. Acestea fiind spuse, "cine sunt eu"?
  As putea spune ca sunt o persoana normala, desi vocile din capul meu protesteaza vehement la auzirea cuvantului "normal" in aceeasi propozitie cu persoana mea. Ideea de normalitate, de viata traita monoton imi induce imediat un afect asemanator cu cel provocat de Valium-ul administrat in exces. Imi place sa cred despre mine ca stiu cu adevarat ce inseamna cuvantul "promit" si cat de greu este sa indeplinesti adevarata lui semnificatie, poate de asta evit sa il folosesc prea des si il inlocuiesc cu cuvinte gen "o sa incerc" , "o sa vad". Dar totusi, atunci cand il folosesc, acest cuvant are valoare de legamant sacru si ma face sa dau ce am mai bun sa imi indeplinesc misiunea. Un lucru cel putin
ciudat care mi se intampla este ca toti ma vedeau ca fiind bun doar la obiectele reale iar eu le-am impartasit pe deplin parerea, cel putin in liceu, unde nu eram in stare nici macar sa copii tema la Limba Romana si o puneam pe colega de banca sa imi scrie cu manuta ei cateva randuri la tema. Desigur, pentru ea notiunea de "cateva" avea o insemnatate ciudata, eu plecam in pauza si ma asteptam sa gasesc 10-12 randuri scrise si ea scria cel putin o pagina. Problema aparea cand ma punea doamna profesoara sa citesc ce am scris. Ma privea in ochi dupa ce terminam si imi spunea "Foarte bine, te-ai depasit pe tine insuti azi". Am inteles mai tarziu ca folosea doar sarcasm pur, cred ca de asta aveam doar nota 8 in timp ce colega mea avea doar 10. Am inceput povestirea cu "un lucru ciudat" dar partea ciudata abia acum vine. Intr-o zi, dupa ce m-am despartit de prima mea iubire (de fapt ea s-a despartit de mine dar doar incercam sa ma pun intr-o lumina mai buna, baietii o sa inteleaga) am inceput sa scriu si am auzit ca au fost persoane carora le-a placut foarte mult ce am scris. Aceste vesti m-au bucurat enorm si mi-au introdus in cap ideea de a scrie o carte, o idee care e mai mult la stadiul de vis cu probabilitate mica de a se realiza pe termen scurt, dar pe termen lung, orice este posibil. Am folosit cuvantul "vis" si cred ca asta e cuvantul care ma caracterizeaza cel mai bine. Capul meu e o fabrica de vise iar vocile din el nu se opresc niciodata sa creeze idei, scenarii, chiar si adevarate dialoguri prin care simuleaza situatii reale. Totusi, cred ca am un simulator cam vechi, pentru ca realitatea mereu ma surprinde cu ceva.
Acum sa trecem la domeniul la care "chiar ma pricep", e vorba de iubire, relatii si alte chestii care tin de copilul gras, cu aripi, pampers si sageti care le infinge in funduri care de cele mai multe ori se dovedesc a nu fi compatibile. Cred ca din cauza asta unele obiecte au pe ele inscriptia "A nu se lasa la indemana copiilor". Au fost ceva fete (imi plac doar fetele, sa nu cumva sa existe confuzii) care mi-au spus ca sunt romatic, special, gandesc altfel si alte epitete care imi faceau inima sa tremure in ritm de hard-rock, dar apoi urma propozitia care mi-o aducea din nou la ritm de blues, "as vrea ca si prietenul meu sa fie la fel". Povestea vietii mele: daca te plac fie esti intr-o relatie de cel putin doi ani, fie esti
indragostita de altcineva, fie te dovedesti a nu fi deloc asa cum credeam eu ca esti. Si acum sa explic de ce am pus ghilimele la "chiar ma pricep". Am avut un numar impresionant de relatii, nici nu le mai tin minte pe toate, dar daca, totusi, fac un efort imi amintesc ca am avut un numar de... oooooo... tobe, trambite si artficii.... doua relatii... uraaaaa, din care prima a fost ceva experimental si am incheiat-o dupa doua saptamani pentru un motiv extrem de "intemeiat", voia sa stau cu ea in detrimentul vizionarii unui meci din Liga Campionilor. Proasta decizie sa pui un impatimit al fotbalului sa aleaga intre o relatie de doua saptamani si un meci al Barcelonei. Dar dupa asta a venit si relatia pe care am considerat-o a fi ceva special, serios. Copilul mai sus descris nu a avut mila de fundul meu si a indesat in el toata tolba de sageti, eram indragostit nebuneste, simteam fiorii primei iubiri si era minunant iar faptul ca uneori renuntam si la meciuri ca sa ma vad cu ea cred ca spune multe. Iubeam si simteam ca poate fi ceva foarte serios intre noi, ma implicam total in orice era legat de relatia aia. Tin minte ca o ajutam sa isi faca si temele, dar cand am vrut sa transpun cuvintele "relatie serioasa" in ceea ce aveam noi am aflat ca fata mea invatase sa isi faca singura temele, nu mai avea nevoie de mine sau de ceea ce ii puteam eu oferi. Si asa a venit si prima dezamagire care s-a materializat in vreo sapte luni de regrete si de invinovatiri la adresa propriei persoane... urata perioada. Am crezut ca aveam ceva nemaintalnit dar am realizat ca "celebra" mea relatie nu a fost decat un imprumut nerambursabil de sentimente. Se pare ca maretul Cupidon, ca el era copilul la care ma refeream, nu e doar gras, e si foarte prost cand vine vorba de impartirea la doi. Si-a trecut toate sagaetile pe mine si pentru fata in cauza nu a mai ramas nimic. Cred ca am un fund al naibii de sexy daca l-a ales pe al meu in detrimentul fundului unei fete. Sau poate Cupidon e doar gay, cine stie... Oricum, acum totul a trecut si stiu ca e foarte posibil sa regret ceea ce spun acum dar abia astept sa ma indragostesc din nou. Sper ca de data asta, Cupidon sa invete blestemata de impartire la doi si sa nu imi strapunga fundul cu toata munitia din dotare.

Chiar daca uneori m-am abatut putin de la raspunsul intrebarii prezentate in prolog, sper ca am reusit sa creez o impresie de coerenta a ideilor si actiunilor care definesc parti din mine. As mai putea sa scriu multe dar pentru moment, risc sa plictisesc, asa ca o sa mai continui sa scriu despre mine cu alte ocazii.
11. Decembrie...te iubesc - Dec 10, 2013 10:33:00 AM
Nu stiu cum e la voi dar pentru mine iarna e anotimpul preferat iar luna preferata e Decembrie. E ciudat cum frigul de afara are un efect invers asupra sentimentelor mele, in loc sa le inghete le aduce la suprafata si pe cele care credeam ca le-am uitat. Viscolul nu rascoleste doar zapada ci si inima mea, cauta in ea urme de iubire si le scoate la suprafata. Fiecare fulg care cade contine bucati din trecut, iar cei care trec pe langa urechile mele imi soptesc un nume...e un nume de fata, un nume ce imi rasuna mereu in cap si pe care il port in inima...e numele fetei cu nasul rosu de la ger, cu ochii ca stelele din noptile de Decembrie si cu obrajii moi si reci ca stratul de zapada dar care imi incalzeau buzele de fiecare data cand ii sarutam. In caderea lor, fulgii de nea imi repeta vorbe ale trecului, iar unele dintre ele ma fac si azi sa zambesc. Nu pot uita cum fata mea cu nasul rosu spunea uneori cand o sarutam: "Daca inghetam asa cu buzele lipite" si apoi zambea asa de cald incat pentru un moment aveam impresia ca deja a venit vara. Cu fiecare fulg ce cade ma simt inconjurat de trecut, ma simt bine, ma simt eu din nou. Imi vad reflexia in oglinda ghetii si zambesc pentru ca pe ea nu o pot minti, in acea reflexie sunt eu, un romantic incurabil care nu se poate impaca cu ideea unei povesti de iubire cu final trist. Starea de visare pe care mi-o induc fulgii de zapada care cad la fel ca lacrimile unui copil, ma face sa ma gandesc la ideea unei noi incercari de a recupera ce am pierdut odata. Dar, ca orice vis, si al meu are un sfarsit, al meu se sfarseste cand fulgii de nea inceteaza sa cada. Atunci revin si accept realitatea, iar realitatea e ca unele persoane pur si simplu nu te mai vor in viata lor, nu au nevoie de tine si orice ai face sau ai spune vei primi aceleasi refuzuri motivate prin lucruri care te fac sa te intrebi daca e totul in regula cu tine, daca chiar ai trait povestea de iubire pe care o visezi in fiecare noapte sau acea poveste a fost doar in capul tau iar in realitate nu ai avut nimic din ceea ce crezi ca ai avut. Dar zapada o sa inceapa sa cada din nou, visul meu va porni din nou, iar gerul de afara o sa stranga la loc inima mea sfarata de trecut, stratul de zapada o va proteja pentru inca o zi de caldura insuportabila a realitatii care vrea sa o sfarme in mii si mii de bucati. Uneori imi doresc sa ninga vesnic, sa visez mereu, sa traiesc prin visul meu ce nu am reusit sa traiesc in realitate dar stiu ca asa ceva nu este posibil, asa ca dau jos stratul de zapada din jurul inimii, topesc gheata care o tine unita si o divid inca o data in bucati in care pastrez amintirea fiecarui membru al familiei, al fiecarui prieten si... amintirea ei, a fetei care a sfaramat-o pentru prima data. Aerul rece al iernii imi ingheta un zambet in coltul gurii, un zambet ce il voi pastra si il voi afisa chiar daca in interior simt cum ma topesc usor cu fiecare zi, cu fiecare ora, cu fiecare minut ce trece.
12. Scrisoare pentru Mama - Nov 6, 2013 10:30:00 AM

Draga Mama,Niciodata nu am avut puterea sa iti spun prin cuvinte ceea ce simt pentru tine, ceea ce meritai sa auzi de atatea ori de asta o sa incerc sa fac ceea ce stiu mai bine cand vine vorba de sentimentele mele, o sa scriu.

O sa incep prin ati spune ca te iubesc si imi cer scuze ca nu iti spun asta de fiecare data cand te vad sau de fiecare data cand iti vorbesc dar cred ca ma cunosti foarte bine si stii ca nu sunt genul ala de persoana. Niciodata nu am apucat sa iti multumesc pentru toate lucrurile frumoase pe care le-ai facut pentru mine, pentru ce m-ai invatat, pentru ceea ce sunt eu acum.Asa ca iti multumesc, Mama, pentru toate noptile pe care le-ai pierdut cu mine cand eram mic, pentru toate noptile pe care le pierzi si acum pentru mine gandindu-te la problemele mele si la o solutie. Iti multumesc ca ai zambit pentru mine atunci cand stiam ca sufletul iti plangea, iti multumesc ca ai plans cu mine atunci cand viata nu a fost blanda cu mine si m-a pus la incercare, iti multumesc pentru toate sfaturile si pentru toate imbratisarile pe care mi le-ai dat in acele momente. Ai fost acolo pentru mine atunci cand am avut probleme, te-ai certat cu toti pentru baiatul tau, ai facut tot posibilul ca mie sa imi fie bine si chiar si atunci cand o luam pe cai gresite, erai acolo, cu o vorba buna, cu o imbratisare, cu un sfat. M-ai invatat sa iubesc, sa respect...sa traiesc. Iubirea ce ti-o port reprezinta hrana pentru sufletul meu si daca nu ai fi fost acolo atunci cand aveam nevoie astazi as fi fost un nimeni. Iti sunt recunoscator, Mama, pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru tot ce ai facut pentru noi, pentru baietii tai, pentru ca stiu ca ne iubesti pe toti in egala masura. Ne cerem scuze, Mama, ca nu am stiut mereu sa iti aratam cat de mult insemni pentru noi, ca nu ti-am aratat iubirea pe care o meriti ca nu te-am tratat ca pe o regina ce esti. O sa mai vina si o plece femei si fete din vietile noastre, din inimile noastre dar o singura femeie va ramane mereu acolo, atat la bine cat si la rau...tu Mama, esti si vei ramane in inimile noastre pentru totdeauna. Esti femeia cu cel mai mare suflet si cu cea mai mare inima. Din inima si din sufletul tau ai facut alte cinci inimi, alte cinci suflete...ne-ai facut pe noi Mama, baietii tai.  Stiu ca viata nu e tocmai usoara acum si ai parte de sute de greutati dar cu toate astea mereu ai luat asupra ta si problemele noastre dar totul o sa fie bine Mama, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu puterea de lupta de care dai dovada in fiecare zi, totul o sa fie bine. Sa nu te indoiesti niciodata de iubirea ce ti-o purtam noi, baietii tai, chiar daca de multe ori nu stim sa iti aratam asta.   
Mai vreau sa iti zic "La multi ani, Mama!" din partea mea, din partea nostra. Iti dorim sanatate si o viata lipsita de griji si probleme. Sa nu uiti niodata sa zambesti Mama, chiar si atunci cand viata e grea, sa nu uiti ca esti cea mai bogata Mama din lume, ne ai pe noi, Mama, si nu toata lumea se poate mandri cu asta, ai toata iubirea noastra, Mama, si nu stiu cate fete se pot mandri cu iubirea a cinci baieti.

In incheiere iti sarut mana Mama si iti zic ca indiferent de varsta esti si vei ramane cea mai frumoasa femeie din viata nostra. Zambeste, Mama! eu, Constantin, Alexandru, Valentin si Gabi, baietii tai, te iubim Mama.

13. A fost odata NOI... - Mar 28, 2013 7:03:00 PM
                            Imi pare rau ca nu pot incepe sa scriu cu zambetul pe buze. Candva ideea de a avea un blog mi se parea foarte amuzanta dar ma gandeam ca doar cei care nu au ce face pot sa piarda vremea cu asemenea indeletniciri dar acum...hmm...mi se pare util.Adica, macar sa pot sa scriu ceea ce simt daca nu am cu cine vorbi despre mine,despre sentimente, despre viata in general.Si revenind la sentimente...of...cuvantul asta te duce inevitabil cu gandul la iubire..."Iubire" un cuvant din cauza caruia sufar enorm zilelele astea.Sincer inainte credeam intr-o vorba veche:"Fiecare isi merita soarta!" dar acum nu mai sunt asa de sigur ca valoarea de adevar a acestei vorbe e asa de mare.Adica da, asta s-ar potrivi unui hot, nu stiu, sau unui infractor, oamenilor care au facut ceva rau si merita sa sufere...dar eu...cu ce am gresit?!De fapt cred ca stiu cu ce am gresit...sunt om...asta era problema si poate pt unii e surprinzator, dar oamenii cand iubesc,adica atunci cand chiar iubesc cu adevarat mai fac si greseli.Nu cred ca e vina mea ca am iubit asa de mult,nu am ales eu sa se intample asta si nu mi se pare corect sa sufar pentru un lucru pe care nu l-am ales eu.Dar totusi...a fost asa frumos!Nu pot sa accept realitatea asta in care nu mai am langa mine singura persoana care stralucea in ochii mei mai tare ca soarele.Si da, o vedeam asa frumoasa,asa blanda,asa speciala,o percepeam ca pe o fiinta divina care a coborat pe Pamant doar ca sa imi faca mie viata frumoasa.Sincer vedeam atatea si atatea lucruri la ea dar defapt ea m-a cucerit cu un singur lucru...prin simplitatea ei debordanta.Nu mi-a trebuit sa o vad imbracata in nu stiu eu ce haine scumpe sau sa fie data cu nu stiu ce parfumuri de prin reviste...a trebuit sa fie doar EA...si asta m-a cam dat gata.E asa de greu sa gasesti simplitate la alte fete in ziua de azi...imi e si frica sa caut!
 Imi amintesc de o dimineata...daa...acea dimineata nu o voi uita niciodata!Era ea...abia se trezise si era imbracata in pijamale si avea parul nearanjat si somnoroasa toata...dar cand am ridicat privirea si am vazut-o a fost WOW!!Incredibil cum arata ea in ochii mei...stralucea asa de tare incat nici soarele diminetii care incerca sa patrunda in casa nu o putea eclipsa!Era superba!si apoi ca sa ma zapaceasca de tot s-a uitat la mine cu ochii ei caprui si mi-a zambit,un zambet asa de simplu si asa de cald incat nu il voi uita niciodata.De fapt ce sa uit eu...nu voi uita nimic din ceea ce a fost legat de ea!Cum sa uiti ceva ce e mereu in inimat in gandurile tale...Aveam tot ce mi-am dorit vreodata dar felul meu de a fi a stricat totul!Oare de ce nu am putut sa ii arat ca o vreau langa mine altfel decat sa o indepartez?!Ii spuneam ca "tu nu faci nimic",cand ea facea totul,ii spuneam ca "nu ma iubesti", cand ea pentru asta exista pe acest Pamant!Da! am gresit,dar cum spuneam sunt om si regret nespus de mult unele vorbe spuse, vorbe care nu aveau nici o treaba cu realitatea pentru ca niciodata nu am vrut sa o fac sa sufere doar ca asta era modul meu ciudat de a vedea ca ea se intoarce la mine mereu!Regret...dar deja e prea tarziu...ea...ea nu se mai intoarce la mine!Si de ce s-ar intoarce?!In aceste momente nici eu nu m-as intoarce la mine!De ce ar face-o ea?!Dar macar eu incerc sa ma schimb si sincer imi e greu sa fac asta fara ea langa mine.De fapt nici nu stiu de ce sa ma mai schimb daca ea nu e,oricum nu voi mai iubi niciodata asa!Totusi am mii de ganduri,mii de sperante,mii de vise...toate...absolut toate legate de aceeasi persoana...de unica EA!Si as muta si muntii din loc daca as sti ca exista macar o sansa,una cat de mica sa o mai strang in brate si sa o sa sarut si ea sa ma priveasca in ochi si sa imi zica:"Te iubesc!".Imi e dor sa vad acea lumina din ochii ei cand rostea aceste cuvinte...era superb mirific...dar din pacate doar era...Acum tot ce vad sunt chipuri sterse,fara nici un pic de stralucire!Se pare ca Soarele a redevint cel mai stralucitor lucru pe care il stiu!Dar totusi mai exista ea...si in ochii mei mereu va straluci cum nu va straluci in ochii nici unui baiat!Nu stie nimeni sa o priveasca asa cum o priveam eu...nu are cum...Si poate pana acum nu am fost asa de credincios si nu am crezut in minuni dar cand iti doresti ceva din tot sufletul poate sunt sanse,cei drept mici,ca sa se indeplineasca.Si eu chiar imi doresc,imi doresc fata mea simpla inapoi...mi-o doresc pe ea!Dar iar visez...poate macar un vis mi se va indeplini si mie in viata asta.
Lasa ca vor trece si aceste zile grele si atunci poate o sa incep sa scriu cu o propozitie vesela!O propozitie legata de ea,poate un banc,unul pe care il stiu de la ea!Ala cu broastele...niciodata nu l-am inteles dar Doamne cat a ras cand mi l-a zis,si cata fericire era pe chipul ei nu cred ca pot descrie nici cu o mie de cuvinte.Si ii placea sa zica bancuri desi,sincer radeai doar de faptul cum sa chinuia ea sa spuna lucrurile intr-un mod amuzant.Mi-a zis ca ar vrea sa fie si ea amuzanta ca mine...abia acum am inteles ca eu eram amuzant datorita ei...ea imi dadeam puterea sa zambesc si sa spun toate nebuniile,fara ea glumele mele nu mai au nici un farmec,fara ea mi-am pierdut cam toata stralucirea!   Cam asta a fost ceea ce aveam de zis si poate va mai exista vreo minune si pentru mine ca doar nu oi fi eu cea mai rea persoana de pe Pamant...desi daca am reusit sa fac un inger sa ma paraseasca...poate ca sunt.Dar ingerii mai si iarta...poate e si ea tot la fel...un inger care sa ierte...da asta vreau!O vreau inapoi pentru ca fara ea,eu nu exist!