Blogs Home » Arte » Arta » Cuvinte-Sunete-Imagini

Cuvinte-Sunete-Imagini

Blog de scriitor conţinînd articole personale (şi nu numai!) din cele trei domenii sugerate chiar de titlul blogului: literatură, muzică, arte vizuale.



Articole Blog

01. Texte cu elice - Sep 23, 2020 12:07:00 PM


Gian Lorenzo Bernini
Ratto di Proserpina (1621-22)

„(...) o femeie privită exclusiv din unghiul frumuseții pure, nu este femeia cea mai aptă să trezească magnetismul sexual și dorința; ea este asemenea unui nud de marmură, cu forme perfecte, statuie care, contemplată, poate trezi, desigur, o emoție estetică, fără a spune însă nimic în termenii erosului. Îi lipsește calitatea de «yin», demonicul, abisalul, fascinația. Deseori, femeile care au cel mai mare succes nu pot fi definite ca într-adevăr frumoase.”

Julius Evola 

(„Metafizica sexului”)


02. Gînd în fuior - Sep 23, 2020 11:34:00 AM

 

Somnul previne îmbătrînirea.

Mai ales cînd ești la volan.


03. Clin dʼoeil - Sep 23, 2020 11:31:00 AM

 


– Alo!

– Da!

– Sînteți întreprinderea de mașini de spălat și de cusut „Cugir”?

– Da, noi sîntem!

– Aș vrea cu doamna Mimi, de la obuze, vă rog frumos!


04. Altițe & bibiluri - Sep 23, 2020 11:20:00 AM

 „Fără îndoială, literatura are mai mult viitor decît religia, decît politica sau decît sportul. Mai ales decît sportul, care este o frivolitate fără nici o importanță. Nu ne vom putea lipsi de literatură și mai ales de poezie. Din literatură putem lăsa de-o parte proza, dar poezia nu, poezia e o necesitate, nu putem trăi nici o zi fără poezie.” 

J. L. Borges

(dintr-o convorbire cu Jean d'Ormesson)


05. Vise & amintiri - Sep 23, 2020 10:35:00 AM

Edilii noștri s-au întrecut pe sine, de-a lungul ultimilor ani, în a avea tot soiul de „inițiative”, care de care mai „originale” și lipsite de orice noimă, privind „urbanismul” (și-așa jalnic) orașului nostru...

Tăieri de copaci făcute anapoda an de an, părăduirea banilor europeni pe liniile de tramvai (chiar, unde-s vechile linii dezafectate și devenite „fier vechi”?), tot felul de lucrări de „reabilitare” făcute de mîntuială, cîrpăceli de străzi denumite pompos „asfaltări”, înlocuiri de conducte de apă-gaze-canalizare realizate, chipurile, cu tehnologii actuale dar cu metode de secol XIX, însă mult mai prost, întreținerea „curățeniei” străzilor, parcurilor și spațiilor publice cu „utilaje” ca acum 100 de ani (mături, tîrșuri, tîrnuri, lopeți, pubele etc.), 

însă toate pe foarte mulți bani publici și „realizate” exclusiv de firme „agreate”, blocarea unor parcări publice din zona centrală a orașului cu stații de taximetre și, nu în ultimul rînd, retezarea celor 20 de stîlpi interbelici (datînd din anii ʼ30 ai secolului trecut) pentru iluminatul stradal (scăpați ca prin minune de furia demolărilor ceaușiste devastatoare din anii ̓ 80), amplasați pe bulevardul Republicii (stîlpii sînt din fontă și au valoare de patrimoniu).


Stîlpii nu vor fi vînduți la fier vechi, vor fi amplasați într-o zonă reprezentantivă pentru municipiul Ploiești. Aceasta locație nu a fost stabilită deocamdată..., au răspuns tovarășii activiști de partid(e) de la primărie, jurnaliștilor, în momentul în care s-a decis (și realizat, în procedură de urgență) această mutilare prin amputare... Iată că au trecut mai bine de 5 (cinci) ani de atunci și încă n-am aflat care este această zonă „reprezentativă” din oraș...  Cu siguranță că ea, zona, nu mai figurează (dacă o fi figurat vreodată) nici măcar în creierele lor odihnite... Dar dacă tot nu se știe care-i soarta acestor stîlpi – c-așa-i la noi, întîi demolăm și apoi ne gîndim (dac-o mai facem vreodată) ce punem în loc – ar fi fost bine măcar să aflăm ce firmă s-a ocupat la vremea respectivă cu „defrișatul” stîlpilor, dacă tot au valoare de patrimoniu, pentru a căpăta oarece informații despre destinul lor...  

 p.s. A se vedea, în acest sens, dacă tot veni vorba despre obiecte de patrimoniu, starea unei clădiri, care de mult ar fi trebuit să devină un simbol al acestui oraș, mai bine zis halul în care a ajuns astăzi jumătate din „Palatul Culturii”, în urma unor ample și îndelungi lucrări de „restaurare”,  începute tot într-un septembrie, în urmă cu 18 ani... Pentru că jumătatea cealaltă a acestei clădiri (ocupată de Curtea de Apel) se degradează în continuare...


06. Muzicoteca de dinamită - Sep 22, 2020 12:28:00 PM
Khatia BuniatishviliCînd încep să cînt, uit de corpul meu. Sunt prinsă în mişcare...

07. Fototeca de dinamită - Sep 22, 2020 12:17:00 PM
Emerson, Lake & Palmer
Brain Salad Surgery(1973)


08. Gînd în fuior - Sep 22, 2020 12:10:00 PM


„Trebuie să dea de gîndit faptul că, în toate timpurile, oamenii au acceptat mai ușor să moară pentru o credință decît pentru o certitudine.”

Ion Vianu


09. Poemoteca - Sep 22, 2020 11:39:00 AM

Crizanteme și o albină de Katshushika Hokusai

Vechile orașeZac cu totul îngropateSub frunze-ngălbenite:Vîntul tomnatic ofteazăPrintre ferigi, sus, pe streșini...Fujiwara No Shunzei (Toshinari)(1114 – 1204)(Tanka. Traducere din limba japoneză de Ion Acsan; din volumul Tanka – Haiku. Antologie de poezie clasică japoneză , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981)

10. RAFTUL CĂRȚILOR - Sep 22, 2020 11:30:00 AM


«Într-o țară ca a noastră, unde cînd afirmi ceva, nu ți se cer dovezi, unde spiritul public nu are nici un element serios de control mai ales asupra luptelor ivite pe tărîmul științei de stat, reaua credință este de multe ori o bună temelie pentru clădirea unei frumoase reputațiuni. Ca să treci de cel mai curat, n-ai decît să ponegrești cu ori fără drept pe alții; ca să te crează lumea om cinstit și e treabă, n-ai decît să ocărăști și să osîndești în vileag purtarea altora, chiar dacă dînșii au o bună purtare și mai ales în cazul acesta. Dacă vrei să înșeli lumea, a zis un filozof, înșeal-o gros, că subțire nu ți se prinde. E mult numai pînă să-ți faci o reputație frumoasă, și în urmă poți fără grijă să săvîrșești însuți tu păcatele de care osîndeai odată pe alții mai buni nevinovați.» (Frații radicali și D. Dim. Sturdza)

«Leki sau lichea însemnează pe turcește pată; cu deosebire, pată de care nu te poți scăpa, pată neștearsă. În limba românească, cuvîntul a trecut în accepție figurată: lichea va să zică secătură care, dacă ți-a căzut în spinare, se ține de tine mai rău ca scaiul, și de care nu te mai poți scăpa decît prin mijloace violente. Să-i dai cu piciorul de sute de ori, să-l batjocorești, să-l scuipi, și încă n-ai să scapi de gudurăturile lui grețoase, pînă nu tʼei hotărî să-i dai brînci într-un canal, ca să te cotorosești de el.» (O lichea)*Caragiale
* Din „Opere”, ediție îngrijită de Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, București, „Editura Cultura Națională”, 7 volume, 1930–1942, cu numeroase planșe afară din text; cele două fragmente de mai sus fac parte din volumul V, care reunește articolele politice și cronicile dramatice.N. B. Paul Zarifopol (1874–1934), critic și istoric literar, fin moralist și un redutabil eseist politic, director al celebrei publicații interbelice Revista Fundațiilor Regale, l-a cunoscut îndeaproape pe Caragiale cu care, de altfel, s-a și împrietenit și cu care a întreținut o bogată corespondență. Profund atașat de marele dramaturg și de scrierile acestuia, el și-a dedicat o bună parte a energiei creatoare publicării, într-o ediție critică (prima de acest fel), operei autorului „Scrisorii pierdute”. Dispariția sa prematură a întrerupt, la volumul al treilea, seria. Peste patru ani, în 1938, un alt reputat critic și istoric literar, editor și bibliofil, eruditul profesor universitar Șerban Cioculescu (1902–1988), membru al Academiei Române (din 1974), a continuat editarea operelor lui I. L. Caragiale, scriitorul căruia, de altfel, i-a consacrat întreaga sa viață. În anul 1942 avea să apară volumul al șaptelea și ultimul al seriei, cunoscută și sub titulatura de „ediția Zarifopol-Cioculescu”.
11. RAFTUL REVISTELOR - Sep 22, 2020 11:18:00 AM

A apărut noul număr al revistei de cercetare științifică și educație ortodoxă, „ATITUDINI” (an XII, nr. 66, septembrie-octombrie 2020, 102 p.)

Din sumar:

Editorial: IPS ATHANASIE DE LIMASSOL: „N-O SĂ FIE NIMIC MAI MULT ȘI NIMIC MAI PUȚIN DECÂT CEEA CE VA ÎNGĂDUI DUMNEZEU“

* PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU: „TEMEREA ÎNSEAMNĂ DEZARMAREA MEA“

* VASILE IAMANDI: „ACOLO, ÎN FIECARE ZI MUREAU 2-3 OAMENI“. AMINTIRI DIN DETENȚIE

* MONAHUL VALERIAN GRECU ȘI DOAMNA ZOE RĂDULESCU NE ÎMPĂRTĂȘESC SFATURI ȘI TRĂIRI DIN PRIGOANA ATEIST-COMUNISTĂ

* SUFERINȚA – BILETUL DE INTRARE ÎN VEȘNICIE de Dr. Galina Răduleanu

* PĂRINTELE IACOB SAVIN DE LA SIHĂSTRIA – ULTIMUL DUHOVNIC AL ARHIM. CLEOPA ILIE

* CÂND FRICA AMUȚEȘTE GLASUL CREDINȚEI… de Pr. Gabriel Ciofu

* ROMÂNIA ÎNTRE OMENIE ȘI OPORTUNISM de Prof. Dr. Vicu Merlan

* PREASFINȚITUL VENIAMIN, EPISCOPUL BASARABIEI DE SUD: „TRECEM PRIN VREMURI GRELE CARE NE CHEAMĂ SĂ MĂRTURISIM DIN NOU CREDINȚA“

* DUMITRU DAN LUCINESCU – UN MARE SAVANT ARUNCAT ÎN TEMNIȚELE COMUNISTE

* CUM SE FALSIFICĂ O PANDEMIE

* PREOT ILARION V. FELEA: „PRIMEJDIA UNEI PRĂPĂSTII”

Primejdia unei prăpăstii

„Primejdia dezbinării sufletești a neamului nostru zace și în altă parte: în izolarea voită în care trăiește din ce în ce mai mult intelectualitatea țării. Aici se deschide o prăpastie care aduce fiori de groază ori de câte ori ne gândim la adâncimile ei.”

„Fiindcă fiii de cărturari ai poporului așezați la orașe uită satul și pe cei rămași acolo, ori se luptă cu scopuri egoiste și în raporturi necunoscute. De aici lupte «de clasă» cu toate consecințele lor rele. Iar la oraș, de obicei inconștient, se încadrează în societăți care le-au tăiat legăturile sufletești cu poporul. Atmosfera dizolvantă a acestor societăți le smulge pe neștiute și cele din urmă rădăcini crescute în seva sănătoasă a tradiției rurale, așa încât încetul cu încetul se înstrăinează de sufletul poporului. Aici e prăpastia și de aici ne pândește cea mai grozavă primejdie.”

Pr. Ilarion V. Felea

(3.VI.1936)


12. Altițe & bibiluri - Sep 22, 2020 11:13:00 AM

Ce frumoasă e bătrînețea!

Ce surprize frumoase îmi face ea zi de zi!

Ce bine mă simt în fiecare dimineață, cînd mă trezesc cu tot felul de dureri noi în corp!


13. Vise & amintiri - Sep 15, 2020 12:14:00 PM

La cafeneaua întîlnirilor... „Dr. Jekelius” în Brașov (foto: Anca)


14. La lumina plăpîndă a candelei - Sep 15, 2020 9:35:00 AM

Cine a văzut îngeri bătrâni? se întreba scriitorul Costion Nicolescu, într-unul dintre textele dumisale... Îi pot răspunde că eu, de-a lungul vieții, am fost un norocos, pentru că am avut șansa de a vedea trei asemenea îngeri, în preajma binecuvîntată a cărora am avut chiar privilegiul să mă și aflu. Ei s-au numit, pe numele lor de monahi pămînteni, Arsenie Papacioc (13 august 1914 – 19 iulie 2011), Ilie Cleopa (10 aprilie 1912 – 2 decembrie 1998) și, cel de la a cărui plecare la Dumnezeu s-au împlinit, de curînd, șapte ani, Justin Pîrvu (10 februarie 1919 – 16 iunie 2013)...Și chiar dacă au părăsit de mult viața pămînteană, ei continuă să-mi rămînă îngeri păzitori... Dumnezeu să-i ocrotească!

Arsenie Papacioc

Ilie Cleopa (în stînga)

Justin Pârvu


15. Creme, văpseluri, sulimanuri - Sep 15, 2020 8:06:00 AM

 

„Eu primesc un salariu săptămînal ca să-mi țin părerile cinstite în afara ziarului pe care-l scriu. Voi, ceilalți, sînteți plătiți ca să faceți la fel, și oricare dintre voi ar face nebunia să-și scrie părerile în mod cinstit, ar fi imediat expediat în stradă, căutînd de lucru. Dacă mi-aș permite vreo părere cinstită într-unul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului e să distrugă adevărul; să mintă sfruntat; să denigreze; să lingă cizmele lui Mamon și să-și vîndă țara și neamul pentru pîinea cea de toate zilele. O știți și voi, o știu și eu. Și, atunci, de ce să închinăm în presa independentă? Sîntem uneltele supuse și slugile bogătașilor din culise. Sîntem Hopa-Mitică; ei trag sforile și noi dansăm. Talentele, posibilitățile și viețile noastre aparțin altor oameni. Sîntem doar niște prostituate inetelectuale.” (12 aprilie 1883)

John Swinton (jurnalist american,1829–1901)

16. Altițe & bibiluri - Sep 15, 2020 7:55:00 AM

 

„Cred că televiziunea favorizează cultura. Cînd sînt acasă, dacă cineva aprinde televizorul, mă duc în altă cameră și citesc.”Groucho Marx
17. Haihui printre sunete - Sep 15, 2020 7:51:00 AM
John CageWater walk

18. Texte cu elice - Sep 15, 2020 7:48:00 AM

 

„Dacă mi se demonstrează calm, articulat, civilizat, că sînt bou, ciulesc urechile. Dar dacă nu mi se spune decît «boule!», mă cam plictisesc. Genul ăsta de «critică» nu provoacă o necesară, severă, autoevaluare, sau un dialog reciproc îmbogăţitor. Tot ce poţi spune e: «Ba pʼa mă-tii!». Ceea ce nu prea stimulează conversaţia... ”

Andrei Pleșu („Rămîne pe altădată...”)
19. Muzicoteca de dinamită - Sep 11, 2020 10:13:00 AM
 Daniil Olegovici TrifonovTranscendental ÉtudesLiszt


20. Texte cu elice - Sep 11, 2020 10:01:00 AM

„Oamenii merg în locuri străine pentru a se minuna de înălțimea munților, de valurile uriașe ale mărilor, de lungimea rîurilor, de nemărginita întindere a oceanelor, de mișcarea circulară a stelelor, dar trec indiferenți pe lîngă ei înșiși, fără să se minuneze deloc.”

Sfîntul Augustin


 


21. Discophilia - Sep 11, 2020 9:51:00 AM

De la musique avant toute chose.

Paul Verlaine


22. Altițe & bibiluri - Sep 11, 2020 9:45:00 AM

„Bărbatul avea grijă de femeia lui. Din punctul ăsta de vedere, eu chiar exageram. Am fost un bărbat extrem, extrem de grijuliu, nu doar cât France mi-a fost logodnică, ci și după ce mi-a devenit soție. Cedam la absolut toate capriciile ei. Dacă eu aveam poftă să merg la cinema și ea îmi spunea că nu voia, nu insistam și nici nu mă duceam singur. Poate că a fost o eroare a mea – aici o să fiu mai răutăcios – fiindcă femeia profită imediat de slăbiciunea bărbatului. Nu e bine ca un bărbat să fie prea dornic să-i facă plăcere femeii, pentru că ea devine tiranică în mod instinctiv și, uneori, ajunge chiar să-l disprețuiască pe partener. Așa că trebuie să păstrezi, ca bărbat, o oarecare măsură. Dar, repet, la modul general, băieții de pe vremea mea erau foarte atenți la dorințele femeii. O respectau, o considerau o floare, nu o coadă de matură, n-o vedeau că pe-o persoană căreia să-și permită să-i comande: Hai, treci în pat și gata!”

Neagu Djuvara


23. Memento - Sep 10, 2020 12:33:00 PM
 Colin Firth (60!)

„Aş prefera ca doar cinci persoane să-mi cunoască activitatea şi să considere că este bună, decât să mă cunoască cinci milioane de oameni şi să nu le pese de ce fac eu.”





24. Haihui printre imagini (Ut pictura poesis) - Sep 9, 2020 11:46:00 AM
 Roman Tolici*Sună idealist, însă trăiesc din pictură, o iau aproape ca pe un job.Vreau să îmi păstrez unicitatea şi particularitatea.

Vreau să îmi păstrez unicitatea şi particularitatea.

* S-a născut în 1974, în satul Ghetlova, raionul Orhei (Republica Moldova). Mama era librar iar tatăl , proiecționist de cinema.

A ajuns în România în 1990, după ce a absolvit Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru” din Chișinău. A urmat și cursurile Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, continuîndu-și apoi studiile la Academia de Arte, ulterior stabilindu-se, definitiv, în București. 

A scris literatură, a creat benzi desenate și a lucrat în publicitate pentru a-și câștiga traiul zilnic.

A inițiat un grup de interese artistice cu scopul declarat de a înfința galerii independente de artă. Astfel a apărut, în 2001, „Galeria de Interese”.

Actualmente, își cîștigă existența exclusiv din banii câștigați din vînzarea propriilor lucrări.


Lucrările lui Roman Tolici au fost găzduite de galerii și muzee independente din Moscova, Stuttgart, Berlin, Paris, Praga, Viena, Graz, Frankfurt, Bruxelles, San Francisco și New York.
„Roman Tolici este asociat cu un realism fotografic infuzat de poezie și un sentiment suprarealist al existenței cotidiene. Picturile lui par să fie detalii ale unei povestiri monumentale, aflate în legătură directă cu întrebări și anxietăți general umane. Această forță narativă transformă subiectele recurente în capitole neîntrerupte și reflecții ale vieții cotidiene în proiecții despre timp, memorie și urme surprinse de percepția delicată a artistului.” (igloo.ro)

HOMO DEUS
(Ulei pe canvas-242 x 200 cm)

LOVE
 (Ulei pe canvas, 200 x 242 cm)

Accidentul din Piața Amzei



JOB

(Ulei pe canvas, 200 x 242 cm)


 




25. Altițe & bibiluri - Sep 9, 2020 8:09:00 AM

„Oamenii civilizaţi nu trăiesc conform unor coduri morale sau unor principii de un soi sau altul. Vorbim despre ele, le evocăm întruna, dar nimeni nu le ia în serios. Nimeni nu respectă aceste reguli, în vieţile noastre nu e loc pentru ele. Tabuurile sînt un fel de reziduu al minţilor bolnave, spectrul celor care nu au avut curajul să trăiască din plin şi care ne-au vîrît pe gît aceste interdicţii, deghizate în morală şi religie.” 

Henry Miller

NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legătură, înlănțuire (între lucruri, fenomene etc.); relație, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legătură de la cauză la efect. 2.(Jur.) Contract de vînzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – [Din lat. nexus.]

/ Titlu al unui celebru roman al scriitorului american Henry Miller („Nexus”), ultima parte a trilogiei „Răstignirea trandafirie”(„The Rosy Crucifiction”), care mai cuprinde volumele „Sexus” și „Plexus”/