<p>Când suntem copii visăm să devenim doctori, ingineri, cântăreți etc. Râdem glumim, părinții ne cumpără stetoscoape, microfoane etc. și credem că într-o zi vom deveni ceea ce ne dorim atât de mult.</p>
<p>Când creștem, se schimbă foia. Totul pare imposibil. Școala e grea, muncești pe rupte și nimeni nu te ajută...</p>
<p>Acoperiți în lacrimi și târâș, ne punem visurile într-o cutie, o încuiem cu o cheie pe care o aruncăm în colțul unui sertar.</p>
<p>Și uitării rămâne până la bătrânețe, când, voind să aruncăm din lucrurile inutile ce am adunat de-a lungul anilor, dăm de ea – cheia cutiei cu visurile de copil. Și atunci, cu lacrimi pe obraz, copleșiți de regrete și păreri de rău, o curățăm de rugină și deschidem cutia... Dar timpul a trecut, vicisitudinile vieții și-au pus amprenta. Nu mai avem forțe. Strângem cutia în brațe și-nchidem ochii cu ea pe piept.</p>
<p>Dacă citești asta, înseamnă că m-ai ai timp. Nu contează ce vârstă ai, câți ani ai pierdut împleticindu-te în întuneric, acum este momentul să-ncepi să lupți pentru visurile tale. Mai înainte nu erai pregătit, dar acum ești.</p>
<p>Nu mai pierde o clipă. Hai cu mine pe o cale plină de mărăcini, dar și de flori și râuri cu apă cristalină. Când vei obosi, te vei opri o clipă și eu îți voi da să bei din apa limpede și rece care te aștepta doar pe tine.</p>
<p>Hai! </p>
- 1 Urmărit de
- Dezvoltare personala
Nimic de afișat