Blogs Home » Life » Divertisment » Blogu` Lu` Bloo

Blogu` Lu` Bloo

Blogu` Lu` Bloo - Trust me, I KNOW SHIT !

Articole Blog

01. Chibrituri 2 - Oral - Sep 9, 2016 1:43:00 PM
Acum multă vreme am început o bandă desenată. Și pentru că voiam la un anumit punct al existenței mele să fac din ea o serie, uite și partea a doua.

Astăzi, Chibri, personajul principal, își întâlnește ceea ce ar trebui să îi fie moartea prin folosință. Desigur, Chibri, asemeni mie, este un Deadpool al chibriturilor și-l doare la brichetă de ce vrea, crede sau spune lumea.

Prima poți să o citești dacă faci click aici. 
Menționez că am postat doar pentru că am câțiva stalkeri, și chiar am simțit că mă iubește cineva în afară de mama. Și de mă-ta.




02. O, nu! - Jul 20, 2016 12:00:00 PM
A deces un mare actor romîn. :(




03. Ghid: Cum să te laşi de fumat, sau de orice alt viciu, în general - May 27, 2016 9:59:00 AM
Pur şi simplu. Te laşi. Atât. Asta e tot. Nu, laba nu se pune.

Acuma serios. Ca să înţelegi prin ce am trecut io, de ce tre' să te laşi şi de ce fumatul nu e o chestie culeanu, trebuie să îmi cunoşti situaţia.
În primul rând fumam de vreo 14 ani, iar în condiţiile în care luna asta fac 28 de toţi, io zic că e cam mult. Ca mulţi dintre fumători, m-am apucat cu anturaj, cu un văr, cu un vecin, cu pula mea, the usuals. Ei, asta a adus perioade de fumat, mai mari sau mai mici în viaţa mea, perioade în care am băgat la plămâni cam tot ce s-a putut rula într-o foiţă. De la Doina, Winchester, Carpaţi şi Plugarul, la Opus X BBMF şi Louixs(de care săraci ca voi nici n-au auzit), la clasicul şi comunul Dunhill Negru în ultimii ani, aproape un pachet pe zi. În zile bune, şi două pachete, fără scrupule, dar cu mult scrum.
Bun, hai să ne înţelegem. Eu nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Nu fac o campanie anti-fumat sau beşineli din astea de doi RON. Nu tati, eu m-am lăsat de fumat că-s băiat isteţ şi am realizat că o să crăp mai repede, dar până atunci, o să trăiesc şi destul de nasol dacă mai pipez. Nu m-am lăsat de fumat pentru că lege de câcat sau ceva. Să fie clar:

EU M-AM LĂSAT DE FUMAT DE FRICĂ! 
Da. De frică că o să crăp dracului. Fumam şi aveam o durere în piept, în zona inimi/sternului atât de mare, încât aveam impresia că mă prăbuşesc cu scaunul de la calculator în gol. Asta, combinată cu destulă frică că mi-am futut ceva la nivel cardiac, m-a făcut să zic GATA! Pentru proşti... era o senzaţie deampulea rău. Ultima ţigară am fumat-o într-o zi de duminică, înainte de perioada aia când oamenii mănâncă cartofi 6 săptămâni şi după aia ucid un miel întru credinţă sau ceva. Anyway, îs aproape 3 luni de când m-am lăsat de fumat şi se simte.

Problema e că la noi fumatul pare a fi încurajat, iar fumătorii sunt nişte habodnici ordinari. Spun asta pentru că toată lumea face mişto de campanii şi siteuri de nefumători, antivicii sau alte mizerii de genul. De ce? De proşti coae, de proşti. În ţara asta lucrurile nu s-au întâmplat pe un fir logic, adică să se spameze până la refuz campanii anti-fumat, să ajungă ăia de 14 ani care nu ştiu încă să se şteargă bine la cur că fumatul e naşpa şi sănătatea e faină. În ţările civilizate, nu la cretini ca noi, fumătorii sunt stigmatizaţi. Boss... dacă fumezi, numa' nu te arată cu degetu! Deci e jale tare, toţi îţi spun că nu îţi face bine, că naşpa coae, că o să cancer şi au buba. Te descurajează să pui gura pe cancer cu bună ştiinţă.

La noi? Fumează coae, că eşti cool dacă fumezi! Eşti şmecher în societate.
Cum? Eşti prost că stai în ploaie zgribulit şi te face fleaşcă pentru că trebuie să bagi în plămâni cadmiu, plumb şi gudron, că dacă nu îţi tremură mâna? NU EXISTĂ!
Nu ai cum să te simţi prost când nu eşti singur în chestia asta. Te simţi bine când mai vezi doi idioţi cu un chibrit sub o streaşină încercând să tragă de o ţigară palmată pe vreme de furtună. Sunteţi din aceeaşi breaslă de idioţi care dau un sfert din venituri pe tutun rusesc plin de surcele, dar nu sunteţi singuri şi asta vă face ok unii cu alţii.
Pentru că ştie toată lumea cum statul unelteşte împotriva cetăţeanului fumător şi plătitor de taxe, şi îl prigoneşte scoţându-l afară.

Noi nu avem educaţie în privinţa asta, control serios în magazine sau, realmente, o stare de informare generală asupra jegului din beţele alea cu cancer la 16 lei cinzeci. Dar avem o lege rigidă care a intrat brusc în vigoare şi a izgonit lumea afară din club, bar, cafenea, bordel, hotel sau locu' ăla unde o puteai şi umple de muie pe Puturoasa cât fumai o ţigară, pentru că are doi pereţi şi acoperiş.

Fie că îţi vine sau nu să crezi, şi lipsa fumatului dă stare de sevraj. Şi cum de fumat nu te apuci azi şi te laşi mâine, ci durează ani buni, proporţional durează şi sevrajul. Iată ce-am pătimit eu după ultima ţigară:

Ziua 1: senzaţie de cald în jurul pieptului, ca o febra localizata interior
Ziua 2: nevoie straşnică de ţigară, gură uscată
Ziua 3-7: mă surprindeam hiperventilând sau urmând dâra de fum a unui individ cu ţigare aprinsă pe stradă
Săptămâna a doua a fost destul de grea; transpiram pe piept când dormeam şi mă trezeam doar ca să-mi miros degetele mâinii stângi, încă pătate pe atunci cu galben
După a treia săptămână am încetat să mă mai caut de brichetă prin buzunare.
~Ziua 30, deja făceam faţă presiunii de a nu mai fuma. Cam atunci mi se curăţase nasul şi am realizat că simţul mirosului îmi era inhibat rău de tot de "tapetul" de fum gros din căile mele respiratorii.

După o lună jumate, lucrurile au devenit cel puţin bizare. Îmi venea să fumez pentru că asociasem tot ce făceam cu fumatul de după. ABSOLUT TOT.
Futeam? Fumam.
Mâncam? Fumam.
Mă trezeam? Fumam.
Mă culcam? Fumam înainte.
Mă căcam? Fumam.
Mixam? Fumam.
Mă jucam DotA şase ore rupt de lume? Fumam.

Coae... orice făceam era urmat sau precedat de fumat. Până şi după două ore de sală fumam o ţigară. Tare sau ce?

Ajunsesem să visez că fumez. Am visat că fumam, ţigarete mari, groase, cât nişte trabuce din alea rulate pe coapsă de cubaneză. Serios. Mă trezeam transpirat, speriat, şocat, plin de remuşcări că mă cert cu prieteni, cu familie şi apropiaţi pen'că nu-s în stare nici asta să fac. De departe, visele astea cu fumat, sau, mai degraba, dimineţile de după ele au fost cele mai nasoale bucăţi din toată perioada în care n-am fumat. Parcă mă trezeam din comă, pentru că visele erau foarte vivide. Păreau total palpabile şi eu rupt de lume.

Acuma, după toată filosofia asta îmi vine o poftă gravă tare de o ţigară o dată la cam 2-3 zile. Ceea ce nu e complet deplasat. Şi mă ţine cam 5 minute. Mă iau cu altceva şi îmi trece relativ uşor. Pentru că nu am schimbat un viciu cu altele, gen seminţe, gumă, prune uscate, jogging sau sex anal. Pur şi simplu m-am lăsat.
Chiar şi aşa, am mai vapat din când în când, dar fără soluţii cu nicotină. E destul de gay să vapezi şi nu aş vedea o dependenţă în asta decât dacă aş avea o muie de aia de e-cigg mereu plină, încărcată şi la îndemână. Plus că ţi se depunde dinţi mai ceva decât al patrulea pahar de Cola.
Contrar credinţei populare, nu am mai mulţi bani. Serios. Bine, eu nici nu mi-am pus vreodată problema la modul ăsta. Ci, mai degrabă, realist. Dacă nu-ţi permiţi ceva, nu ai. Cum eu nu-mi permit Bugatti, şi implicit, nu îl am, dacă nu îţi permiţi ţigări, nu fumezi. Că astea nu se pot descărca de pe torrente, să le aibă orice fraier.

Ştiu, ştiu, sunt mai puţin culeanu, acum că nu mai fumez. Dar fiţi pe pace, n-o să fiu niciodată vegan, anti-vaccin, dacopat, creştinopat, raelian, creaţionist, afiliat politic sau orice alte chestii de om cu număr impar de chromozomi. Am ales doar să mor mai târziu. Vreau ca într-o zi, dacă îmi vine mie nebuneală la cap, să mă apuc să fumez o ţigară, un cui, un joint, o naşpetă, o nasoală, un pix, fără să îmi dea nici un fel de dependenţă, să mă las a doua zi ca şi cum n-aş fi fumat niciodată.
Scârbă pot să fiu şi fără să bag tutun cu forţa în piept.
04. Mihai Trăistariu, genul de om care mă face să-mi fie ruşine că-s român - Jan 27, 2016 9:48:00 AM
Bine, pe aia dreaptă eu nu-s nici cel mai patriot om din lume. Nu mă bat cu cărămida în piept că-s român verde şi nu răcnesc la oameni doar pentru o chestie atât de stupidă, ca naţionalitatea. Aia e! Te-ai născut într-un loc, şi trei sferturi din chestiile pe care le ştii până devii conştient de sine, sunt memorate şi devin automatisme. Iar asta e mai mult o chestie de geopolitică, decât de identitate naţională.
Dacă părinţii mei emigrau înainte de revoluţie în SUA, eram american obez, mâncam de şase ori pe zi fastfood, eram obez şi aveam deja, cel puţin trei arme şi-o camionetă. E irelevant, aşadar, unde te naşti. Dar e relevant ce devii pentru locul în care te naşti, în condiţiile în care nu eşti doar un anonim ce-şi duce liniştit zilele, strecurându-se printre umbre.

Şi, în timp ce marea noastră majoritate încearcă să-şi mascheze, dacă nu-şi corectează deja penibilul individual, sunt unii care, nu doar că-s de-a dreptul jenanţi, dar care se mai şi mândresc cu asta. Un astfel de câcat compactat în forma unei fiinţe umane este Mihai Trăistariu. Am explicat aici, acum ceva vreme, ce a fost Trăistariu, în glorioasele începuturi ale secolului ce ne găzduieşte existenţa, iar ce e acum, cred că ştie toată lumea. Prilej de bucurie pentru tot românul când apare câte unu' mai prost ca el.

În cazul de faţă, scapetul ăsta castrat. Şi ce vrea el, pentru ce se bate? Pentru a reprezenta ţara la Eurovision.
Bine, pe aia dreaptă, nimeni nu dă un rahat zburător pe ce behăie ăia la Eurovision, mai ales că trei sferturi dintre participanţi sunt nişte anonimi, cu piese sub-mediocre, dar originale, conform regulamentului de concurs. De ceva vreme, România e reprezentată exclusiv de bărbaţi cu ovare: Ianău, Ouatu, Trăistariu. Ar mai lipsi Naomi-ăla-homi, Nikita şi ar fi chintă roială. Nu ştiu cine e în comisia care-i trimite pe ăştia în străinătate, dar trebuie împuşcat în ceafă cu gloanţe de sare. Toţi au gafat-o. Complet. Iar Trăistariu vrea din nou la Eurovision? Ok. Hai să analizăm cu ce.




Da, ştiu... Şi eu mi-am pişat chiloţii de râs. În primul rând, videoclipul e o dobitocie sinistră. E atât de slab, încât primul Toy Story, care e de-o seamă cu Windows 95, pare ultra-futurist pe lângă beşineala asta de doi lei. E un kitsch total! Cred că bugetul alocat pentru clip a fost cam 3 milioane. Din care s-a cumpărat un Pentium 2, şi pe care s-a jucat un orb cu mouse în Braille sau ceva. Tot de acolo, dansatorii au primit câte o şaorma şi tanti aia care se preface că ţine un glob în mână a păstrat costumul mulat de culoarea pielii, dar nu de culoarea pielii ei. Asta dacă dansatorii nu sunt layere copiate şi trase vectorial din videoclipuri mai vechi Valahia, cum e ăsta.Totul e greşit, şi se vede de la o poştă. Animaţia e praf, machiajul e făcut de ceva pseudo-învăţăcel, probabil de o puştoaică ce are aere de make-up artist şi-i dau like toate prietenele pe pagina de facebook. Pe lângă aceste aspecte foarte tari, pun pariu că regizorul a tras lipici pe nas. La 3:41 se aude cum vorbeşte cu aia pe filmare. "Mă auzi? Uită-te-n jos!"
În acelaşi clip minunat apar robotul de la ESET Nod 32, o bilă care tot afişează secunde, Trăistariu cu păr fals, Trăistariu fără păr, Trăistariu cu alge pe mufă, Trăistariu cu tumoră în frunte, planete randate mai prost decât în StarCraft 1, oameni care sfidează legile fizicii şi dansează printre exoplanete. Per ensamble, dacă aş fi fost foarte fumat, aş fi rezonat cu micile artificii şi idei. Dar cum drogurile nu mai sunt subiectul tentaţiei mele şi nu mai execut neuroni doar de dragul de a fi legumă câteva ore, nu pot decât să îi dau clipului un rating onest de 5/7.
Dar vai, Omni-Alki, cum poţi tu să fii atât de rău şi să te iei de clipul omului? La urma urmei, el participă cu melodia, nu cu clipul!
Ok. Facem şi aşa!"Our story begins with mIIIhai, a great superhero of d plenet eMenTi 8"Aceşti eMenTi sunt ceva casă de discuri. De fapt, la ce au realizat ei, e mai mult o şură, un şopron de discuri. Cunosc nişte puşti care şi-au făcut o chestie autonomă de producţie muzicală, şi o dau mai bine decât ăştia. Serios. Au habar de nişte chestii de care florarii ăştia de la eMenTi n-au auzit nici măcar vag.
În linii mari, melodia, dacă se poate numi aşa, e o vomă ieftină, trasă în două nopţi de Fruity Loops, pe care Trăistariu vrea, dar nu poate, să arate că încă mai poate. Trece de la trilurile lui emasculate la grohăieli subtile, dar destul de frecvente. Ca să înţelegi ce căcat vorbesc, dă la 1:20 şi aşteaptă vreo 5 secunde. Serios, Tornero e o piesă mult, mai bună. Asta ca să îl compar cu propriul său căcat muzical. Pentru că dacă l-aş compara cu altcineva, chiar şi cu Florin Salam, l-aş insulta pe ţigan.
Paradisio
Living in a World of SHADOWS
Paradisio
Coming from the stars.
Ăsta de mai sus e refrenul. Bă băieţi, eu mai scriu versuri pentru nevastă-mea, în treacăt. Şi sunt chestii spontane, relaxate. Nu mă constip prea tare când le scriu, la fel cum nici ea nu se omoară prea tare când le citeşte. Doar îi face plăcere să le citească, zâmbeşte şi atât. Şi asta pentru că-s de 18342145789123470912830182930 de miliarde de ori mai bune decât poşirca asta. Iar eu sunt neica nimeni, nu un arfist cu aere de producător pentru artişti care reprezintă o naţie.
Ce încerc să spun e că mi-e ruşine că am acelaşi popor strămoşesc la origine cu nulitatea asta de Trăistariu. Nu poţi să te prezinţi cu aşa ceva la Eurovision, să te aştepţi să reprezinţi o ţară, să fii vocea unui popor care te-a trimis acolo să-i faci cinste! Pe bune! E o glumă proastă. Mă aştept din clipă în clipă să apară piesa pe bune, şi toată lumea să îmi zică: "haha ce ţeapă ţi-ai luat! Trăistariu nu o să meargă la Eurovision pentru că a murit de la tumoră la cap după ce şi-a văzut propriul clip".
În loc de concluzie, la ce vă miraţi că ne vede lumea occidentală ca pe nişte glume? Dacă voi pe ăsta îl vreţi ambasador al patriei, atunci e clar. Vi-l meritaţi. Dar să fie clar! Omul ăsta nu poate să crească în ochii mei, chiar dacă ia un Grammy, la fel cum nici scalpul lui sterp nu poate să crească o şuviţă serioasă de păr.


 Pace!


05. De ce n-am eu tare mulți prieteni - Oct 7, 2015 11:56:00 AM
De asta

.

.

.




Ah, și pentru faptul că-s un ticălos fără scrupule.
Sau ceva.

L.E.:
Nu, n-am lipit două poze, e un print de pe noul iPhone 8 care apare peste trei ani. Because I'm just THAT much of a hipster, fatăăă.
06. Ghid: Cum să fii fotograf de duzină* - Sep 24, 2015 7:05:00 PM
1. Nu-ți găsi vocația, pentru că n-ai oricum una.

2. Pentru că n-ai vocație, strâge sau împrumută bani de un D-SLR.

3. Caută un font de căcat, cu care să-ți scrii numele urmat de "photography", "photo" sau ceva cu "art".

4. Fă poze la orice, cu focalizare proastă, până te bagă cineva în seamă.

5. Fă-i poze și lu' ăla/aia prin parc sau natură, cu aparatul mereu pe auto.

6. Fă-ți pagină de facebook, cu, EVIDENT, numele tău urmat de "photography", "photo" sau ceva cu "art".

8. Participă la concursuri de căcat cu "like & share".

9. ?????

10. Profit!

Felicitări! Ești fotograf de duzină*!

*se exclud cei care merg la nunți/botezuri/cumătrii/divorțuri/avorturi/parastas/banchete, că ăia au bani foarte frumoși.

**recunoaște că te-ai atacat, pentru că n-ai observat că lipsește punctul 7
07. Femeile nu-s gameri - Jul 20, 2015 5:46:00 PM
N-au cum să fie. Clar și la obiect.
Pe vremea când eu descopeream rudimentalele 486 și trackballurile foarte populare, multe dintre puțele astea "gamerițe" nici nu înotau în coae la tac-su'. Recent, a apărut o poză de pe 9fag, și, pe lângă faptul că e arhi-cunoscută și veche, îi dau share toate obositele.




Serios? Ce-ați jucat voi, mă? Candy Crush Saga? Pe telefon? Ala nu e gaming, prăjitelor!
Pe lângă asta, mișcarea degetelor e dată din antebraț, deci ar trebui să-l aveți de forma unei frunze, mai ceva decât Ion "Iron" Oncescu, campion la skandenberg.

Gamingul presupune câteva chestii destul de greu de obținut.

În primul rând un PC, cel puțin mid-to-high end, pentru perioada în care e folosit.
Gamingul NU se face pe laptop sau portabile, și oricine spune altfel, e un filistin împuțit. Comprimarea componentelor, ventilația precară, limitarea de energie electrică și îmbinarea utilului cu plăcutul e scuza pseudo-gamerului.

Ăla care joacă PES pe laptop când merge cu autobuzu' acasă la muls oi cu ciobanu' Ghiță.  În esență, multe wanna-be-uri de gameri sunt ca ciobanu' Ghiță. Își iau o sculă pentru tot. În loc să înțeleagă că pe un iPad n-o să poți juca un CSGO, la fel cum nici n-o să facă aceeași calitate de poze ca un D-SLR.

Nici măcar dacă spune careva eterna scuză "Alienware" nu-l cred. Din două motive:
1. N-ai bani de el.
2. E tot laptop și aia e strategie de marketing, ca să nu ai remușcările cumpărătorului după ce dai prea mulți bani pe-un laptop pe care-o să te piși în 3 ani.

E drept că și producătorii sunt niște imbecili câteodată și adaugă efecte video care n-au nici un rost. Gen motion-blur, care, într-un FPS competitiv, nu face decât să te tragă înapoi. Ca performanță personală, nu mă refer la cele 5-10 fps-uri în minus, dacă e cazul.

În al doilea rând, gamingul nu e o chestie "microbiană" pentru femei. La dârlăi e ca descoperirea labei. O foame obsesivă, care nu te lasă să respiri, o gaură pe care n-o poți umple cu nimic, o nevoie căreia, oricât i-ai acorda, mereu o să ceară mai mult, o sete în mijlocul oceanului. Cunosc o singură fată care chiar are habar de ce înseamnă să te joci ceva cu dependență, cu atâta ardoare. Paradoxal, cunosc câteva sute de dârlăi care fac exact ce face ea. Nu e puțin cam disproporționat raportul ăsta?

De asemeni, gamingul cere mai mult decât înțelegerea jocului. Fiind o dependență duce la o pasiune destul de serioasă. Dar așa se separă grâul de neghină. Cine a jucat ceva serios, știe tot despre ce-a jucat, cu cur și cap. E genul de om care îți poate povesti zile întregi un story-line, în așa fel încât... parcă te obligă moral să-l joci, măcar să te convingi că e CHIAR așa de tare. Sau, pula mea, măcar din politețe, ca să nu fii paralel total cu un subiect de care cineva apropiat ție e atât de atașat.

Femeile plâng după unghii rupte, nu când văd prima dată cum moare Lich King după raidul din ICC.
Femeile vorbesc despre alte femei și curu' ăleia pe care n-o suferă, nu despre line-upurile de la Internaționalul de DotA 2.
Femeile joacă SIMS din simț estetic, că au impresia ele că știu să potrivească tapetul cu pardoseala, nu că pot manageria o familie.
Femeile nu pot privi o scenă dintr-un film în care un om e decapitat, darmite să folosească punga sau cobul în Manhunt.
Femeile dau share la poze cu pisici, flori și tricotaje, nu la tombole online cu gaming-gear.
Femeile habar n-au ce-am scris aici.
Femeile preferă esteticul, nu practicul.

De fapt, cam asta fac femeile, indiferent de ce se joacă. În WoW, toate au gear-ul transmogrificat în aceleași Tier 6 și 7, kitsch-oase.
Degeaba se laudă băieții de la Steam că 22% din userii lor sunt femei. Pe Steam sunt mult mai multe chestii de găsit și cumpărat, pe lângă jocuri, serii, addon-uri și DLC-uri. De fapt, Steam oferă cam orice serviciu multimedia, de la producție, la editare și masterizare, înclusiv ce s-a implementat prin motorul Source. Trebuie doar să știi unde să cauți.

Femeile în gaming au același rol ca în viața reală. Support și healer. La cine mergi când ai buba? La mami. Exact așa.
Deci hai, bâști la mami, să jucați pass-time-uri pe facebook și să vă dați vieți între voi!
08. Cum mi-a stricat seara un demon - Apr 27, 2015 10:18:00 PM
Mereu viața mea a fost presărată de chestii stranii. Am avut de a face, de-a lungul firului vieții ce mi se întinde în urmă cu lucruri de la frumoase, la amuzante, la stupide dar mai ales, la extraordinare. Un astfel de lucru mi s-a întâmplat în seara asta. În frumoasa mea peșteră, în grota în care sălășluiesc și trăiesc e mai mereu întuneric. Chiar și ziua, lumina își face cu greu cale prin perdele și norul de fum până spre mine. Dar în seara asta e mai întuneric decât de obicei.

Am căștile în urechi și dau sfaturi despre viață unor copii care încă nu știu cum fac fetele pișu, dar au enigme în trai mai mari decât curva de Otilia a lui Cărtărescu. Se lasă ușor, se joacă în cameră norul gri-albastrui de fum de tabac, în timp ce bat puternic în tastatură, de bucurie că le dau headshoturi la fraieri și îi fac n00bi și tryharderi sub numele de Fu-2-10-c00r la Counter-Strike. E liniște. Și e normal să fie liniște, pentru că în casa asta trăiesc oameni normali care n-au nici o treabă cu ore din astea mici la care eu sunt treaz. Toată lumea doarme și eu bat din tastatură ceva mai încet, că mi-a dat cu lene.

Brusc, căștile astea ale mele, mici, dau voie unui zgomot ciudat. Un răget înfundat.
Zic, coae... tre' să fac ceva cu Audispray-ul ăla, că e de căcat. Aud toate tâmpeniile.
Și apoi iar, un grohăit.
Nu frate, e de la căști, face un scurt acolo.
Deși mi se pare stupid. Sunt căștile de la iPhone, n-au făcut figuri niciodată, și nici nu-s genul care să abuzeze fizic de tehnologie. Nu am tras de ele, n-am futut mufa, n-am făcut nimic. Cum pula mea?
Și iar, un bolborosit așa, înfundat.
Nu se poate. Am o cască scoasă din ureche, nu e de la căști. Deci ce căcat?

Atunci mi-am adus aminte că eram fumat acu' ceva vreme și m-am uitat la Lorin Ioan Fortuna. Probabil singurul om care n-are nevoie de droguri ca să delireze. Acolo povestea el despre civilizațiile androgine, sau agresionale civilizațional, ce fac ele și cum noi de fapt nu existăm, suntem pe un computer, sau ceva. N-am înțeles, că eram tras, și treaz n-am reușit să rezist mai mult de 12 secunde.
Dar într-unul din clipuri, Fortuna povestește cum demonul Baphomet, format din doo părți, feminină și masculină, îl atacă energetic într-un tren, care, din spusele lui, era să sară-n pulă pentru că energii și alte chestii tari.

Ăsta a fost momentul în care mi-am amintit de o bandă desenată cu Baphomet, de care am râs puternic, și-am zis, mă... m-am supt. S-a prins ăsta unde sunt și mi s-a băgat în căști. De aia aud tâmpenii. Luați, să râdeți și voi.


Așa că las tot, zic brb la copiii cu nevoi speciale de pe internet, și mă pregătesc. Aduc aghiazmă, un ou de Paști pe care-l uitasem ascuns între șosete, un inel de argint și tot ce mai aveam io pur și curat prin cameră. M-am îmbărbatat, amintindu-mi de victoria lui Lorin Fortuna asupra lui Baphomet, și-am zis clar. Dacă babacu poate, io pot mai bine!Și ies, claie peste grămadă, cu toate căcaturile în mâini, spre sursa orăcăielilor din Iad. Adică în hol la mine, că eu am prima cameră, chiar cum intri din hol. Și din hol se auzea. Pula mea. Mai departe.

Ajung acolo, și mă izbește mirosul de sulf. Ăsta era momentul! Acum ori niciodată, futu-te-n coarne pe tine, Baphomet, cu fața ta de capră! Am început să tremur. Emoțiile mă doborau, dar învățăturile lui Lorin Fortuna erau cu mine. Transpiram abundent, și simțeam cum ies aburii prin guler. Eram ca și Cotabiță în concert, după prima piesă.Mă opresc pentru o secundă și trag adânc aer în piept. Mirosul de sulf era tot mai puternic și simteam o respirație grea la un pas distanță de genunchiul meu.
Acum ori niciodată, îmi zic, strângând din dinți, cu ochii mijiți. Întind cotul stâng spre întrerupător, încet, în timp ce-mi fixam bine de tot în picioare papuceii de casă roz. Da, am papuci de casă roz, că am picioare mari și n-am găsit la fel de moi pe altă culoare, sugeți pula.Simt întrerupătorul în cot. Mirosul e tot mai puternic. Am transpirat un lac, chiloții îmi intraseră la apă deja. Cu o ultimă răbufnire apăs întrerupătorul. CLICK! Și s-a făcut lumină în hol.
..........
Câinele meu s-a tăvălit azi și e murdar. Pute. Deși e doar cât un adidas, sforăie mai ceva ca un țăran după o zi de coasă, dormind în hol, fără o grijă pe lume. Las jos tot iarmarocul ce-l aveam pe mine, răsuflu ușuat și mă întorc la computer cu un singur gând: cum să-i prostesc pe ăștia c-am fost vizitat de-un demon?
09. Dan Negru, omul care înnegrește Pământul degeaba - Mar 10, 2015 5:53:00 PM
Îl urăsc pe Fuego. Dar am un nemesis. L-am urât întotdeauna pe Dan Negru. E genul de om care crede, ca şi Solcanu sau Mitoşeru, că sunt relevanţi dacă îi mai bagă cineva în seamă pe la TV, şi le aruncă de-o şaorma, de dragul audienţei. Mi-ar lua, poate, săptămâni întregi să dau cu căcat pe toate lucrurile ce-l reprezintă, dar îl şi fac cel mai antipatic om pe Dan Negru, acest om care a înghiţit în copilărie o portavoce.

Da, poate e un profesionist, poate ştie televiziune şi/sau entertainement sau cum se cheamă bălăceala aia pentru care primeşte salariu. Problema e că, aşa cum ProTv îi au pe Busu şi Esca, şi nu s-ar face acolo rabat de la nimic pentru ei, aşa se pare că nici Antena nu face rabat de la acest mâncător de rahat.
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă aş rezista mai mult de 12 minute cu zbierăte disperate şi orăcăieli indescifrabile.
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă ar dura jumătate din timp, şi ar fi mai la obiect. Dar mai ales...
Mi-ar plăcea "Te pui cu blondele?" dacă Dan Negru s-ar îneca cu propria vomă în somn şi ar înceta să existe.

Ca orice irelevant care simte că vine puternic din urmă noua generaţie, şi că toate eforturile lui de rămâne deasupra liniei de plutire sunt din ce în ce mai zadarnice, Dan Negru s-a gândit că nu e destul să ragă două ore pe tv. Aşa că, la fel ca sub-mediocrii în ale scrisului, cum e Cabral, s-a gândit el să toace fiecare aspect inert, nesemnificativ, banal şi, în esenţă, stupid, al vieţii lui plictisitoare.
Blogul lui, care e o jignire asupra lecturii, e plin de cufureli scrise probabil în somn, de care nu pasă nimănui. Dar stilizate în aşa fel încât Dan Negru să pară un om care supurează figuri de stil. Un om din care şi beşinile să fie metaforice şi profunde.


Am fost un las la revolutie, in Timisoara si n-are legatura cu varsta pe care o aveam…Ziua stateam aproape de Catedrala, ca sa pot fugi mai repede spre Piata Maria si seara, pe la 5, cand se intuneca, fugeam acasa. De fricaI Cei curajosi ramaneau! Apoi, lasam sa treaca vreo cateva tramvaie, in statia din Piata Maria, ca sa stau si sa-l ascult pe Tokes vorbind de la geamul parohiei, dar apoi fugeam cu tramvaiul 7 spre casa. De frica…Cei curajosi ramaneau ! Decembrie…Timisoara…


Ai vomat puţin în gură? E ok, și eu.
Nu cred că am auzit un căcat mai banal, spus într-o tentativă de profund, în viaţa mea! Noţiunea de semidoct tocmai a ajuns la un alt nivel. Cred că astfel de frecții îi întrețin moral orgoliul lui Dan Puric, care se umflă probabil în pene de fiecare dată când vede un Dan mai prost decât el... Oh, Dan Puric, el, acest Moise al românilor! Dar deviez de la Negru.

Şi asta nu e nimic. Prin norul de dejecţii contemporane expuse pe dannegru.com, s-a regăsit una din cele mai cretine chestiuni pe care am avut ocazia să o citesc.
Băiat crescut la ţară, în spiritul(sau spirtul) autentic românesc, Dan Negru are un sistem de valori construit de babe superstiţioase şi analfabete. În creierul lui mic nu a fost loc de idei noi; doar de noţiunile primare, implementate de mumiile satului, împuţite de ceapă călită prea mult, fără dinţi sau educaţie post-gimnazială.


Poate că e aiurea să am pretenţii ca toate babele de la sat să aibă studii superioară, să fie bunice doar dupa titlul de doctor, inginer sau arhitect. Şi e. Chiar e aiurea.
Dar nu e aiurea să am pretenţii ca astfel de oameni, cum e şi această primată care nu ştie să vorbească, ci doar să izbucnească în dansuri şi ţipete de împerechere, pe micul ecran, să fie măcar puţin cizelat de urban, de corporatişti sau de viaţa în capitală, la modul general. Poate e aiurea să am pretenţii de la un gibon care mai mult de caca/pipi/mama/papa nu poate. Şi e. Chiar e aiurea.
Dar nu e aiurea să am pretenţii de la un trust naţional care cere şi impune nişte standarde. Acelaşi trust care ne-a dat această religie new-age numită Antena 3.
Ah, stai. Că aceeași oameni i-au făcut vedete pe Capatos, Crudu și Oțil. Nevermind...

Însă, ca să punctez pe i, Dan Negru știe de la adunarea generală a babelor din comună, un mare adevăr. Acela că orice nu e pro-Dumnezeu e dobitoc, prost, satanist și, probabil, rocker. Parafrazându-l pe prezentator, Stephen Hawking e un dobitoc. E un dobitoc pentru că așa știe Dan Negru; că bunica lui, care a crescut cu frică de Dumnezeu, nu își explică gravitația, accelerarea particulelor, găurile negre, crede că Pământul e plat și soarele plutește deasupra lui. Asta o spune el:


Stephen Hawking dovedește că e un dobitoc care n-a înțeles nimic...Bunica mea, o femeie simplă cu câteva clase a avut puterea să creadă toată viața în Dumnezeu și sfârșitul vieții i-a adus apropierea de EL. Speranța în Dumnezeu, Alah sau oricare altă credință nu poate fi înlocuită de forța gravitației d-nului Hawking.

Bine mă, da' credința(o chestie spirituala) nici n-ai cum s-o înlocuiești cu gravitația(o chestie fizică). Îmi place tăria cu care oamenii de genul ăsta dau cu putere în știință. Știința care le asigură tot ceea ce înseamnă traiul lor coditian, într-o bunăstare deplină. Oameni care uită că Dumnezeu nu e o religie, ci o legătură spirituală, o entitate ce mintea noastră crudă și fragilă nu o poate înțelege nici măcar 1%. Oameni care sunt radicali în alegeri, care văd doar religie sau opusul. Oameni care nu înțeleg că trebuie să existe un echilibru din ambele, sau, mai bine zis, un echilibru în întregul vieții.




Se nasc câteva întrebări.
Când pula mea și-a luat doctoratul Dan Negru în cosmologie și astro-fizică?
Cine era bunica lui și de ce nu apare în cărțile de istorie?
De ce își dau păreri neavenite toți oligofrenii care au citit o carte, dar se bucură de statutul de celebru?
Cât de infect e creierul lui de mărimea unei castane, dacă îl face dobitoc pe savantul care a revoluționat tot ceea ce știm despre univers în ultimii 50+ de ani?

Observați poziția mâinilor, papionul, privirea de heroinos, rânjetul de bouț și expresia generală de reject al societății. Cu cât mă uit mai mult la poza asta, cu atât râd mai tare. Dar parcă îi și aud vocea și tonul complet insuportabile pentru urechile umane. 
Dacă migrau și de la Antene, spre ProTv, Dan trebuia să fie unul dintre cei din junglă. Doar că era bine dacă-și făcea cineva pomană și-l uita acolo, cu Cabral și ceilalți semeni ai lor ne-evoluați.
10. Din analele comerțului - Mar 10, 2015 12:07:00 AM
Pentru non-gameri, e vorba de intemele cosmetice din Counter-Strike: Global Offensive și alte veselii de pe platforma Steam. Care e cunoscută pentru troc, nu pentru că se joacă oameni acolo sau ceva.

Kidd: ba
Alki: ia?
Kidd: tu ai pistol p200 ?
Alki: nuj
Alki: am?
Kidd: pai intreb :)))
Alki: =))
Alki: stai sa vad
Kidd: nai
Kidd: :)))
Alki: am p250
Alki: e mai smecher cu 50 de puncte
[...]
Alki: FAZAAlki: COAEAlki: IN CS GOKidd: ?Alki: este un cutitAlki: MAI SCUMP IN JOCAlki: DECAT UNUL REALAlki: =))Kidd: hahahahaKidd: :))))=))))Alki: + curier pana la tine acasaAlki: + pizza cu curierulAlki: + muie in veceu de la star porno la alegereAlki: e 3200 de euroAlki: TU ITI DAI SEAMA UNDE A AJUNS LUMEA?

11. Tipuri de oameni pe care e bine să-i eviți în viață - Feb 2, 2015 10:09:00 PM
Sunt multe feluri de proști pe lumea asta. V-a zămislit Dumnezeu în multe chipuri și rânduieli, și asemeni păduchilor ieșiți în frunte exact când nu e momentul sau cazul. Separ astăzi uleiul de apă, prin câteva categorii destul de simple, exemplificând -sper- spre amuzamentul ălora care știu încă să citească, diferite feluri de pleabă. Asta, bineînțeles, după niște criterii îndoielnice și dubioase de care nici eu nu am habar.
Dar unul dintre ele l-am inventat chiar acum, și e foarte simplu cum funcționează. Paragraful de jos e foarte relevant cu restul textului, dar de al dracului ce sunt l-am făcut mic și verde. Cine nu o să poată trece de el, se regăsește mai sus și n-are ce să caute în continuare aici.

Pentru că mulți din lumea asta au observat că dacă ești amuzant, lumea te place, încearcă să facă glume din orice, să fie ironici(ce-i drept, fără succes), sau să facă pe-a proștii ca să aibă parte de puțină admirație. Aici, cel mai ușor îi distingem pe...


1. Plăcintari.
Nu știu dacă mai este om care să mai zâmbească ceva la faza cu plăcinta. Când vine vorba de plăcinta cu brânză, zic. Denumită evident și brânzoaică, pentru că, la fel ca pula ta sau pasta de dinți a Oanei Roman, e plină de brânză.
Bă, și mereu, DA MEREU se găsește un epileptic de ăsta care să zică "hăhă, trebuia să-ți iei o brânzoaică cu mere, bă pulă!" Nu. Trebuia să iau o rolă de sârmă ghimpată, să-i pun coadă de mop, s-o găsesc pe mă-ta și să îi fac un chiuretaj medieval; ca să nu nască un risipitor de aer ce crede că duma asta prinde mai sus de grupa mijlocie.

Pe parcurs, prostul s-a adaptat. Așa cum și ciobanii(amintesc aici cazul ciobanului Ghiță) s-au modernizat. Cum știi dacă ai un plăcintar în anturaj? Secretul constă în spontaneitate. Când sunteți mai implicați în activități cotidiene, dă drumul bombei: "îmi plac brânzoaicele". Precum păduchele în frunte, va sări și replica, inevitabil "și mie cu mere, hăhă!"
Ăsta e momentul în care știi că trebuie să nu-i mai răspunzi la telefon la fel de des ca si până acum, să o rărești cu el și să găsești lucruri mai interesante de făcut. Cum ar fi privitul la fascinantul mod în care crește iarba sau ceva.

Desigur, viața îți va pune mereu piedici. Cum m-am impiedicat eu odată și, long story short, era să fut o grasă cu prea mult păr la pizdă. Dar asta e o poveste pentru o altă ocazie, și prea multe beri, destule cât să-mi fac curaj ca să pot măcar vorbi despre asta. Te asigur totuși că e o istorioară mult mai interesantă și mai șmecheră decât alea pe care ți le zice amicu' din grupul de...


2. Emo bătrâni.
Știu că sună ipocrit. De asemeni știu și că am pumnul mai mare decât gura multora dintre voi.
Acel emo bătrân nu mai e emo la exterior, dar el are un suflet de copil în interior. Originile și povestea sa sunt simple. De obicei e ori un răsfățat de zile mari, singur la părinți și de bani gata, ori a avut un frate cu cel puțin 7 ani mai mare, pe care l-a venerat și copiat în adolescență, ori a fost un sătean epic care s-a scăpat brusc la libertăți infinite într-o periferie de oraș mare. Cam ca toți românii după '89.
Aici intervine problema lui. Modelul lui probabil a realizat că lumea are de oferit și chestii mai interesante decât Crade of Filth și toboșarul ăla surd cu două aparate auditive, care, fiind surd, mai știe dracu' cum pula mea bate  ăla ritmul la tobe.

Da' pula mea, la fel ca fratele mai mare a lu' ăla am realizat și eu că sunt chestii mai importante de făcut în viață, decât să încerci să fuți pletoase cu MULT PREA MULT creion negru pe pleoape; după ce ai tras 6 beri, 4 shot-uri și o palmă de pastile pe care ți le-a dat un oarecare și a zis că-s tratamente experimentale din Norvegia, singurul lucru pe care vrei să-l fuți este o pișare serioasă cu spatele la perete, înainte de un somn bun pe trotuar.

Și pentru ăsta nu mai are etalon, nu știe ce să facă în viață. Emo-ul bătrân e fără direcție și sens. Dacă modelul lui rămânea în viața lui, probabil devenea cea mai apropiată copie a sa. Dar pentru că n-a fost să fie, ăsta micu' s-a plafonat. Are 25 de ani și încă are impresia că un craniu în flăcări tatuat pe umăr e o idee tare. Mai ales că îl aprobă anturajul. Anturaj care, deși s-a schimbat, e doar o aparență. S-au schimbat doar oamenii din el. Pentru că aia care aveau aceeași vârstă cu emo-ul bătrân au crescut, fut femei cu clasă, au poate studii și au o cale cât de cât umană în viață. Altfel spus, fac și altceva în afară de labă, headbanging și chetă pentru un pet de bere.

Dar emo-ul bătrân e șmecher acum, e foarte cool și trendy. E la rândul lui un etalon pentru ăia de 15 ani care s-au prins că singura chestie mai mișto decât League of Legends e să te lingi cu aia dintr-a opta care are deja un pic de țâțe. Se laudă în filme jenante pe facebook cum pune el pierce-uri "în pula mea, deja de 6 ani".
Dacă nu e într-un salon, pe un salar și cu un scop real în treaba asta, gagiul ăla e ratat. Crede-mă. O să fută doar mongoloide, pe care le vrăjește cu, cel mult, câteva piese noi de la o formație obscură. Asta în timpul în care vârsta și maturitatea au trecut pe lângă el ca gloanțele pe lângă Neo.

Trebuie evitat. Serios. E genul de om care poartă tricouri cu formații la evenimente cât de cât serioase, la mai mult de 30 de ani. E tipul ăla care o să încărunțească cu plete, pentru că e jenat să arate uman printr-o tunsoare. Ori asta, ori pentru că mai mult nu știe. Un băiat bătrân, iresponsabil și hoinar. Da mă, ăla care poartă mai mereu geacă de piele, chiar dacă a urcat pe un motor doar de două ori, și atunci ca să-și facă o poză, nu mai mult.


3. Pariorul unidimensional.
Văr cu Plăcintarul, și asemeni Emo-ului bătrân, Parioriul unidimensional este un împătimit al biletelor. Nu de transport în comun, alea de la fotbal, în principal. Acolo joacă echipe de care, un om umblat prin lume, și cu oarecare cunoștințe geografice n-a auzit în viața lui. Mereu cu borsetă, ochelari de soare și o expresie tălâmbă pe meclă, se șterge de scuipatul de pe bărbie cu mâneca.
Evident, tipul ăsta de om petrece așa de mult timp în sala de pariuri, că ajunge să dea sfaturi casierelor privind iubiți, vestimentație și alte căcaturi personale, în loc să-și șteargă din nou, balele de pe bărbie cu mâneca.

Și n-are niciodată bani. Cum pula mea să aibă când joacă tot până la ultimul leu pe meciuri? Uganda - Palestina X pauza 2 final? Las-o dracului! Se duce în barurile unde are cunoscuți sau amici și știe că există un televizor cu teletext sau mai mult de pachetele cablu basic. Se frământă și își tocește fruntea de bar de ciudă, pleacă dezamăgit și o ia mereu de la capăt.
Cam cum pățesc eu de fiecare dată când o fut pe mă-ta.


Și ar mai fi. Sunt multe categorii, și o să mai povestim cândva despre asta, da' eu trebuia să public, că iar mi s-a sărit în cap că nu scriu nimic și îmi scade PR-ul. Sugestii, reclamații, ce pula mea vă trece prin cap și alte căcaturi cu un mail la [email protected], pe facebook sau mai jos, în comentarii!
12. Limbaj de lemn pe înțelesul proștilor - Dec 19, 2014 12:54:00 AM
Adică pe al vostru. Oamenii sunt proști.
Știu asta pentru că mulți dintre voi ar trebui să poarte furtun de ăla ca la dentist, ca să nu le curgă scuipatul din gură.
Dar asta nu are relevanță. Relevant e faptul că aud tot mai des o vomă de frază care mă strânge de coaie la fel ca atunci când aud "reduceri de până la... ". Păi duduie, reduceri de până la 80% pot fi și reduceri de 5%. Vorbește frumos, că-ți bag bradu-n cur cu tot cu ghirlande.

Nu asta mă supără, că e ușor de explicat. Ce mă supără e...


Complexul de superioritate.

O beșină scoasă probabil din Freud. Psihologii și alte specii de sugători de bani trag puternic cu asta. Se și mediatizează și lumea știe acum explicația pentru care Ponta n-a câștigat alegerile. Are un complex de superioritate.
Dar să analizăm mai profund. Când ai un complex, ești rușinat sau jenat de o chestie. Ești prea slab ori prea gras, ești complexat de greutate. Ai nasu' ca Tonciu, ești complexat de ranga pe post de os ce-ți susține fruntea. Te termini în 2.4 minute, ești complexat de performața sexuală. În fine, ați prins ideea. Când ești complexat, știi că faci/ai ceva nașpa și ai putea fi ridiculizat pe tema asta.

Evident, ăsta e un complex de inferioritate, pentru că te face să te simți mai prejos de restul lumii. Nicidecum dacă fuți 37.2 secunde, n-o să te simți ca Dudu Steel. Doar dacă, în medie, fuți 12 secunde și ți-ai depășit singur performața. Dar chiar și așa ești complexat, pentru că un individ în toată regula poate s-o dea măcar 15 minute la intensitate maximă. Adică de vreo 6000 de ori mai mult decât poți tu în cea mai bună zi a ta. Iar dacă n-ai trăit sub o piatră toată viața, ai și tu habar de asta.

Așa se naște un complex de inferioritate, nicidecum de superioritate.

Pe lângă asta, e un cuvânt prost ales. Am demonstrat mai sus că un complex te face să te simți mai prejos. Când spui superioritate, automat țintești cât mai sus. Ești deasupra tuturor. Citez din Loki, în scena memorabilă din Avengers Assemble: "Enough! You are, all of you, beneath me! I am a god, you dull creature, and I will not be bullied by... *uhh*". Și apoi Hulk dă cu el de pământ în mod repetat ca să râdă și primatele ca voi, care nu s-au prins de glumițele subtile spuse de geniul savant lui Tony Stark.

Deci, până la proba contrarie, Loki este superior. Asta nu îl face nicidecum complexat. De ce s-ar simți el sau oricine care se vede peste pleabă și are și argumente care să îl susțină, complexat? Cum adică să te simți rușinat că ești mai atent/destept/rapid/frumos/puternic/bogat/tânăr/loial/pulamea?
Nu are sens.

Iar asta, dragi copii, se numește paradox. Iar gramatical, oximoron. Ca și "piticii ăia uriași" sau "suferință dureros de dulce".

Nu poți avea un complex de superioritate, pentru că e greșit și din punct de vedere gramatical. Ai, eventual, un complex de inferioritate mascat. Deși asta e un pleonasm.

Dar da, poate unii au înțeles fin aluzia. Totuși nu, nu am un complex de superioritate. Bine... poate fără "complex de". Așa, un gram de grandomanie. Că nu strică.
13. Diminețile sunt aiurea - Dec 10, 2014 6:08:00 PM
Până la urmă sunt de acord că lumea și societatea n-ar putea funcționa fără ca cineva să fie treaz când majoritatea dorm, fut sau visează că fut. E evident că șmecherii precum trenurile, matinalul de la radio sau bulcile pentru hamburgerul tău de fiecare zi n-ar fi gata dacă toată lumea s-ar trezi la 12 jumate.

De asemeni, pentru că știu că sunteți oligofreni, o să o spun de prima dată, ca să n-apară discuții. Diminețile sunt niște chestii care schimbă omul. Cam ca banii, funcția sau puterea în societate. Asemeni celor menționate, clar nu te schimbă în bine.

Dimineața te face un om nervos, stresat și fără chef. Nu cred că se trezește careva din somn la 6 și un sfert, înaintea găinilor, trage aer în piept, se bărbierește cu o piatră și țipă de la balconul rulotei: "Ce zi minunată e astăzi, ce bine că m-am trezit!"; nu nu nu.
Nu faci asta decât dacă ai capu' de lemn. Diminețile sunt aiurea.

Recunoașteți că e nașpa să lași visele cu Emma Watson în pizda goală și senzația de moale care ți-o strică vecinul ăla cretin care s-a gândit să crape lemne.

Ce dacă e Sfântu' Dumitru? El tre' să facă foc, că-i cade cucu de la ger.

Sau de alarma aia. Aceeași alarmă. Cândva iubeai piesa aia a lu' Connect-R. Acum, de când te trezește, îți vine să-l razi în cap.

Sau mă-ta, ca ai școală. Iar boul ăla de Marcel din prima bancă o să te scuipe de față cu toată clasa și-o să-ți fure pâinea cu parizer din ghiozdan.

Și când te trezești, nu te trezești la ceva mai bun. Toate sunt exact la fel cum le-ai lăsat, iar tu te-ai degradat serios. Puți mai mult, ești moale, flămând, ieșit din formă. Diminețile încep greu. Trebuie să te îngrijești, să te speli, să muncești fizic, să faci efort. Nu e tocmai cel mai mișto mod de a porni o nouă etapă a vieții, o nouă zi. Nici bine nu ai făcut ochi, și toate te dor de la prea multă heroină, și trebuie să-ți prăjești ouă? Crede-mă, dacă te doare spatele de la patul din cartoane pe care dormi în spatele blocului, o să te doară-n cur dacă ouăle sunt moi sau omeletă. Dar deviez.

Ideea e că dimineața ți-e nașpa. De fapt, perioada în care ești treaz e sevraj față de somn.
Depravarea de somn te face mai prost, mai stresat, mai irascibil, mai neatent. Trebuie să dormi calumea, nu să te trezești în creierul nopții la 8 ale dimineții și să te apuci de chestii amuzante precum 50 de flotări. Când diminețile nu vor mai fi chestii atât de rigide și forțate, omenirea va vedea adevăratul progres.
Până atunci, vor mânca în continuare o pâine și Răzvan cu Dani, la show-ul lor nehazliul, unde, până și aia de la machiaj doarme, că-l dă pe Oțil cu prea mult gloss de fiecare dată.

De asta sunt atâtea războaie în lume. E cât se poate de clar. Dacă soldații s-ar trezi la 11 și ceva, ar bea o cafea, ar vedea un pornache sau ar fute ceva, ar mânca de dimineață la prânz și ar face chestii mai stupide, precum instrucția, după 15, cu siguranță am avea mai puține conflicte globale.

Serios. Eu m-am trezit de câteva ori la 5. Da! Chiar simțeam că vreau să împușc pe cineva!
14. Care-i faza cu mâncatu'? - Nov 20, 2014 12:59:00 AM
Îmi explică cineva? Că nu înțeleg. Nu mă refer aici la faptul că am metabolismul futut și mănânc ciorba, struguri, cereale, o cutie de pate și o franzelă dimineața la 3 in timp ce scriu asta. Nici la faptul că viața mea nu a fost niciodată guvernată de un orar fix al meselor, precum și al porțiilor. Pentru că eu am avut părinți care au avut grijă să mănânc, nu imbecili care să mă amenințe spunând: "uite porția ta, fiule, doar asta primești până diseară, așa că mănâncă tot!". Pula, nu.

La mine în casă s-a cumpărat mereu mâncare la refuz, și toată lumea a mâncat ce a vrut, când a vrut și cât a vrut. Nu cu futincurisme de astea pseudo-occidentale de cină în familie și pasează-mi ketchup-ul, că parcă nu alunecă bine creveții ăștia trași prin unt de pui de panda. Sanchi.
Coae, suntem români, ce să ne căcăm pe noi? Mâncăm ca zidarii, unde și ce apucăm, pe masă, pe ziar, pe jos, în picioare, pe jumate încălzit sau cum morții mă-sii o fi. Mâncăm de poftă, că de foame suntem rupți.

Și aici vroiam să ajung, că noi o ținem simplu când e vorba de mâncare. Nu ne-am rupt niciodată în figuri, am mâncat să nu murim și aia a fost. Dar de la o vreme am văzut și pe la noi o tendință de căcat luată de la alții. Anume aia cu orele de servire a mesei la restaurante a la carte. Pentru giboni, a la carte e atunci când te duci și comanzi ce vrei din meniu, nu mănânci fix ce ți se dă, ca toată lumea, meniul zilei sau pula mea.

Am văzut că e mișto acuma să nu îți mai dea nimic de mic dejun până pe la 11, 11 jumate. Că după aia e brunch și lunch.

Băi, deci eu n-am ințeles niciodată tâmpenia asta luată de la americani. Nu servim toast după 11. Nu servim ciorbă la oră de mic dejun. Păi du-te-n morții mă-tii, care e problema ta dacă eu vreau să mănânc ochiuri cu șuncă la 4 jumate? Le ai în meniu, fă-mi. Că nu-i mare schemă. Parcă restaurantul funcționa pe baza satisfacerii nevoilor clientului, care implicit plătește pentru ce comandă.

Și ce dacă-i 1 fără 20? Dă-mi o ceafă cu murături și-o bere brună. Lasă-mă cu prostiile astea! Îți plătesc în plus, adu-mi o ceafă! Cum adică nu poți? Poate aia la Mec să-mi facă 4 burgeri la 4 fără un sfert dimineața, copt de spart, beat și tras, la drive-in(în condițiile în care eu n-am permis, darmite mașină), și nu poți să speli tu o tigaie în care să-mi arzi o ceafă până n-o mai disting de restul tigăii? Bun, nu se poate? Ok. Fă-mi două ochiuri cu șuncă. Care pula mea e problema ta?

Dar nu. Încet-încet, curentul ăsta prinde și la noi. Iar asta cred că se întâmplă de când bucătăria nu mai e satisfacerea unei nevoi fizice, simple și de bază. Mâncatul. Ci de când bucătăria la noi e deranjată de faptul că cineva a făcut risipă de șofran sau de praf de aur pe o nugatină.

M-a scandalizat video-ul ăsta, și faptul că ăștia pe la noi încep să facă la fel. Cum pula mea să nu le spargi geamul cu un levier?

Am mâncat bine. Mai fumez o țigară și mă culc.
15. Două-trei vorbe despre 50 Shades of Grey - Nov 14, 2014 11:14:00 AM
Nu-mi vine să cred că scriu despre asta. E sub mine cu mult să aduc măcar în discuţie aşa ceva, dar nu mai pot. E ca o răbufnire pe care feed-ul meu de facebook nu o poate exprima. Noroc că am degete şi creier, iar asta îmi permite să fiu un ticălos în ochii multora.

Nu, nu s-a schimbat nimic. Nu citesc literatură. Mi se pare aberant şi inutil să citeşti o poveste foarte foarte foarte lungă. Dacă vrei să citeşti, fă-o. E benefic pentru creier, se încreţeşte şi îţi dezvolta imaginaţia. Dar citeşte chestii care să te ajute practic, la ceva. Învaţă să dai singur un var pe un perete nenorocit, în loc să plăteşti o avere unui beţiv de zugrav care oricum o să îşi bată joc de materiale. Învaţă să îţi aranjezi zambilele frumos în cameră, dacă crezi în feng shui, horoscop, Dumnezeu şi alte veselii.
În esenţă, citeşte orice te învaţă ceva folositor. Nu ştiu, orice îţi care în mână. "Cum să faci biceps şi antebraţ când mulgi capre", "Ghid de masturbare cronică", "Enciclopedia completă a înjurăturilor româneşti". Citeşte-mă pe mine. Orice. Citeşte orice, dar NU CITI 50 de umbre de Gri.

Nici eu n-am citit asemenea tâmpenie. Şi de ce aş face-o, când ştiu deja tot ce am nevoie din sutele de re-re-re-re-postări ale câtorva trailere ce mă poluează vizual, zilnic, peste tot pe net? Tocmai de aia ştiu şi pot să spun cu mâna pe inimă că e un căcat cu moţ, ambalat frumos.
Nu e literatură, decât de mâna a doua, scrisă de o grasă complexată. Ăia care fac benzi desenate râd de ea, de le sar toate balamalele. Pentru că asta merită o grasă care scrie poveşti de dragoste cu subînţeles.

Pe scurt, 50 Shades of Grey e o poveste obscur de simplă. Domnul Christian Grey e un Făt-Frumos modern, multi-triliardar, şef de mare corporaţie unde nimeni nu ştie ce se întamplă de fapt, dar merge şi e foarte mişto. Asta îl face pe domnul Gri foarte misterios. Bine... poate pentru puţici de liceu care se umectează când văd un tip cu maşină străină. Şi grase. Ca şi grasa care a scris porcăria asta. Bun. Să nu deviem.
La domnul Gri, merge o duduie oarecare, o ziaristă nasoală şi nefutută, care nu are habar de nimic cu privire la muncă, succes şi viaţă în general. Un fel de ţărancă de pe la noi. Şi cum se duce ea acolo, se întâlneşte cu Gri, Gri care, fiind multi-triliardar, are o aroganţă tipică omului cu bani. Asta, foarte fascinată de el, îl aseamănă cu o ceapă. Ceapa are straturi, iar Gri ar fi undeva la mijlocul cepei, de unde şi titlul cu umbre. Pe parcurs, metaforic, Gri devine tot mai întunecat. Iar asta se întâmplă, evident, din cauza unei femei proaste.

De aia n-au bărbaţii lucruri frumoase în viaţă. Că există proaste ca tipa aia. Proaste care nu văd potenţialul unui bărbat şi ce poate acesta deveni, ci vor să îl schimbe. Paradoxal, Gri are orice îşi poate dori aia, până şi aliura misterioasă, şi ea tot vrea să ştie ce mai e de capul lui. În esenţă, tipul e un futălău de zile mari. De ce n-ar fi? Dan Bilzerian e exemplul perfect care arată cum banii te pot face un extraordinar, dintr-un oarecare. Pe lângă faptul că fute de dărâmă, e şi un pic sado-maso. Mare schemă. Peste 60% din femei au fantezii cu dominare şi bondage înainte de futut. Iar aia, o neşcolită, neieşită în lume, când aude ce face ăsta, îi care în braţe cum cad babele iarna pe gheaţă.

Aia e tot. Asta e povestea din marele roman şi viitor film. O beşină cu nişte actori rigizi care au mai multe grimase constipaţi, decât în scenele BDSM în film. E semi-porno. Adică scuza perfectă pentru puştoaicele visătoare să îşi facă în cap un standard nefiresc şi ireal cu privire la futut.
Pentru că Georgel din capătu' străzii nu dă limbi, şi uneori îi pute gura. Aşa ajung puţicile astea mici, scorpii corporatiste, sugătoare de bani. Ştiu, credeţi-mă când spun că ştiu sigur că orgasmul ei e direct proporţional cu grosimea portofelului tău.

Filmul, precum şi cărţile, nu prezintă o intrigă, un eveniment, o întâmplare cu încercări care trebuiesc depăşite, ieşirea dintr-o stare de criză sau depăşirea condiţiei iniţiale a unui personal, prin imbunătăţirea sinelui. Nu. Prezintă o proastă care se îndrăgosteşte de un arogant obsedat de control care fute peste mediocru. Atât. Nu-ţi trebuie o săptămână liberă ca să citeşti toată cartea şi să înţelegi toate astea. E destul să foloseşti un pic creierul, şi realizezi că asta reiese. Am văzut două trailere şi e mai mult decât un spoiler. Filmul e aşa de plicticos, încât afli tot din trailer. N-are rost să mai dai 21 de lei la cinema în primăvara lui 2015.

Şi de ce nu s-ar îndrăgosti? Domnul Gri e tânăr, bogat, se spală foarte mult, miroase frumos, are maşini tari şi îl prinde foarte bine culoarea gri, pe care o îmbracă excesiv. Ce te aşteptai? Să se îndrăgosteasca aia la un interviu cu un gras pitic bătrân care nu vorbeşte foarte clar şi are ceva dosare pe la poliţie? Serios? Asta credeai? Că Domnul Gri e Irinel Columbeanu? Nu drăguţă...
Proastele sunt uimite de masculi alpha. Asta e lege. Trag la ei ca muştele la miere. O şi bate? Mai bun. Nu-i schimbă mediul de acasă, unde tac-su o altoia frecvent, rupt de beat.

Pentru că asta vor femeile. Rectific. Pentru că asta cred femeile că vor. Un bad-ass misterios, pe care să-l glorifice ca pe un trofeu. "Încă un tip pe care l-am descusut, şi-l manevrez cum vreau eu. Cine pula mea mai e şi Christian Grey? Cu pizda asta l-am făcut pe fraier! Acum îl pot eticheta şi trec la următorul."
Asta faceţi, dragele mele purtătoare de vagin. Etichetaţi bărbaţii după standarde ireale şi aveţi aşteptări absurde de la nişte oameni care vor, în esenţă, un singur lucru. Să aibă cu cine se înţelege.


Regret amarnic că o să-mi pun prostimea în cap, şi n-o să mai am acces la pizduţe de liceu, dar asta e.
Nu citi 50 Shades of Grey. E un căcat.
16. Câteva realități despre Halloween la români - Oct 31, 2014 11:09:00 PM
De-a lungul timpului, am ajuns la o concluzie la care speram să nu ajung. Aceea că țara mea este populată, în mare parte, de handicapați cu găuri în creier. Serios. Uneori mă uit în jur și mă mir că marea voastră majoritate nu uită să respire. Sunteți deosebit de proști. Iar ca orice grămadă de proști, proștii români se împart, când vine vorba de Halloween, în două categorii mari. După cum urmează:


Proștii pentru.
În general, niște filistini care au impresii de culturalizați, emancipați și occidentali. Pula. Niște scremuți care beau Grolsch și se îmbracă de la second-hand. Hipsteri. Genul de oameni care au fost primii din cartier care au avut adidași roșii; care au un venit ușor peste medie și își permit să se considere peste medie, doar pentru că au dat de Otravă sau Răducu Constantinescu și au impresia că, și ei, la rândul lor, gândesc radical.
Am o denumire pentru genul ăsta de cururi: pârțari.
Ăștia sunt oamenii care se excită la orice chestie de genul Halloween, dar se lăbează la pornache cu shemale. Se adună, în haitele lor hipstero-pârțărești, și se duc la mall și la make-up artist să-i transforme în Dracula-suge-pula sau în Vrăjitoare cu mătura în cur. N-am o problemă cu asta. Fiecare e liber să fie cât de penibil vrea.
Dar când e vorba de explicația în sine, ei bine, e cam ca pescuitul pentru indivizii de vârsta a doua subjugați de neveste. Să îngheți de frig doua zile pe malul apei doar ca să bei o bere în tihnă. Abia asta e o tâmpenie. Cum să n-ai tu atâta sânge-n căcat încât să poți să te zdrobești liniștit in fața calculatorului și să adormi în pula goală în propriul pat? Asta nu înțeleg eu.


Proștii contra.
Ei bine, cu ei e ceva mai simplu. Cine e contra Halloween, e contra dintr-o serie de motive: ori e sătul de căcaturi luate de la alții, ori ar vrea să petreacă și el, dar e un cârnat ascuns sub o piatră, fără viață socială, si implicit, nu e invitat nicăieri, ori are feed-ul burdușit de pozele celor din prima categorie.
Ultimele două le-am lămurit prin simpla enumerare.
Dar ce te faci cu ăia care au ceva cu sărbătorile împrumutate? Cum? N-au dreptate? Prea luăm tot ce e americănește deja!
Mă-ta. Mă-ta goală. Românii n-au nimic al lor. Ba chiar lansez o provocare. Vreau să văd zece oameni care îmi aduc câte o sărbătoare tradițională românească. Evident că nu mă refer la Sfânta Parascheva, ci la ceva laic, în afara religiei. Apropo de asta. Bine că aveți bă, români proști, sărbători originale. Crăciunul nici nu e luat de la gnosticii evrei. Care de fapt nici nu e Crăciun, că nu e vorba despre cadouri și un pedofil gras, e o chestie cu nașterea imaculată acolo. Iar în primăvară, O, CONSERVATORII CURULUI, nu sărbătorim Paștele. Acolo e ceva cu o Înviere. Paștele e o sărbătoare laică, ce are direct legătură cu renașterea naturii, ciocni-mi-ați ouăle!
Sau aveați împresia că astea s-au inventat pe la Vaslui?


N-avem nimic tradițional. Mămăligă nu mâncau dacii, că n-au adus ei porumbul din Americi înainte de Columb. Nici sarmale, că alea le-au adus invadatorii asiatici. Noi doar am adăugat, se spune, carne. Futere, nici limba nu e a noastră. Iar asta ne face cei mai puțin latinizați din popoarele de sub romani.


Nu vă mai căcați asupra domniilor voastre. Dacă vreți ceva tradițional, hai să sărbătorim ziua recoltei, sau ca pe vremea credinței în Zamolxe, când nu plouă două săptămâni, să aruncăm în sulițe primii născuți. De fapt, mai mult ca sigur avem și noi ceva veselii de genul, ascunse bine de manualele de istorie a românilor.

Iar dacă vă place, de ce pula mea nu faceți o petiție? Și așa Preafericitul s-a super-agitat că e sărbătoare satanistă. Vezi dom'le, nu mai dă lumea bani la biserică, îi dă pe bostani. Din ce-și mai cumpără el lanțuri ca 50Cent?

Ideea e simplă. Asta e o chestie mișto pentru copii, pentru puștime, pentru amuzament și pentru afacerile care organizează un show cu ocazia asta, ca să facă un ban în plus. Nu e a noastră, dar hei, nici Black Friday nu e, iar acolo n-am auzit pe nimeni să se plângă că am copiat de la americani prețuri la iPhoane cu 60% mai mici.
Vrei să îl sărbătorești? Fă-o. Nu vrei? N-o fă. În ambele cazuri, orice ai alege, nu te căca asupra ta. Asta e tot. Nu ești mai bun decât ailaltă tabără. Sunteți egal de proști. Și în esență, degeaba faceți caz, pe majoritatea îi doarempulă de părerea voastră.


În drum spre casă, m-au speriat niște drăcari ascunși după un gard, cu măști și desene pe meclă. N-aveam bomboane și nici bani, să le dau măcar un leu simbolic. Le-am dat două țigări. Mi-au zis săru'mâna și le-au poștit în drum spre casă. Aia a fost tot.
Happy Halloween!
17. Cu și despre vot - Oct 24, 2014 6:26:00 PM
Nu știu cum sunteți voi, dar eu, când aud de vot, parcă aud de medicamente pentru răceală. Propolis, vitamina C și paracetamol. Adică un mare placebo, o farsă, o șaradă de doi lei.
Cam ca treaba aia cu boala limbii albastre. Adică serios, există om pe lume, rațional, care să înțeleagă că o vacă poate avea limba albastră doar dacă bea cerneală sau dacă se varsă pe pășune un camion cu Chupa-Chups?
La fel și cu votul. Chiar există oameni care au impresia că cineva acolo, stă, numără, adună, sună, face pe dracu în patru ca să dea o cifră exactă de voturi și pula mea? Nu. trebuie să fii atât de surd încât să trebuiască să nu fii auzit în viața ta de fraudă. Caz în care, dacă ai aparat auditiv, și am să te întâlnesc, am să ți-l bag așa de tare în cur, încât ai să auzi sunetul propriului intestin subțire cum produce căcat.

N-ai pe cine vota. Și de ce ai face-o? Serios, de ce te-ai deranja să votezi?
Ei bine, pentru țărănoi e foarte simplu. Pentru că votarea are loc duminică. Așa că pe lângă biserică, mai au un prilej să își etaleze hainele alea bune. Plus că, pula mea, lumea bună iese în târg și își exercita atribuția de cetățean liber și democrat. Nu? Marș mă...
Asta pentru că, la ei la Popreaca, primarele e un individ care, măcar o dată a ajutat pe cineva cu o căruță de lemne. Și na, morții lui, e pesedist. De aia, găleata roșie și sacoșa cu pesede au cumpărat un mare vot. De care oricum nu pasă nimanui.

Desigur, marele dezavantaj al țării e că populația care ar trebui să aibă un cuvânt de spus, și aici exclud țărănoii găletari și pungari care se duc țanțoș la vot, face ca mine. Nu votează. Și aia e prost. Aia fute țara.
Pentru că, ăștia care avem ceva între urechi, nu ne deranjăm să ne urnim hoiturile până la grădinița sau alimentara proaspăt amenajată cu veceuri din pânză, numită secție de votare. Nu. Noi suntem comozi, stăm acasă, fumăm drog. Noi nu suntem ca pleaba. În timp, am realizat un adevăr, trist și sumbru. Acela că votatul n-are mare importanță. Iar explicația e simplă.

Trăim într-o țară în care, de vreo 9 ani se întămplă aceeași chestie în Parlament și în Guvern. Băsescu se cacă și opoziția se aruncă spre el, dând din coate și țipând: "Traiane, lasă-mă să-l miros!"
Exact asa se va întâmpla și după, nușt cât noiembrie. Niște indivizi care n-au pat acasă, vor dormi în continuare în fotolii, Ponta va face o rocadă cu Băsescu iar Udrea va face trotuarul. Și așa, se laudă că a făcut nu știu câti kilometri de autostrăzi.
Nu văd schimbări în doua sisteme politice care sunt așa tare la extreme încât ajung să fie același lucru, cu aceleași urmări. Ca implozia și explozia, ușor diferite dar cu același efect.

Dar în esență, chiar dacă am vota, noi ăștia care știm că pământul nu e plat, am fi minoritari. Fiindcă niște găleți și vreo doo kile de mâncare te duc tare-tare departe. De asemeni, pentru fundașii societății, și ajutorul social e o chestie mișto. Ajutor social plătit de noi, contribuabilii. Eu muncesc, mi se iau taxe, impozite, pula mea, pentru tot felul de ajutoare. Iar când șomerii inculți și ciobănoii de la capătu' lumii sunt, evident, mai mulți decât plătitorii de taxe, e clar că sistemul e bolnav. Sistemul va rămâne bolnav, iar în fruntea lui vor fi puși tot ăia care dau ajutoare și găleți electorale. Pe lângă noi, mai sunt ăia care muncesc pe afară. Pe care, pentru câteva sute de euro câștigați mai ușor afară decât în țară îi cam doarempulă de cine iese președinte.

Foarte clar că dacă votezi, n-ai voie să te plângi. Nu poți demonstra că nu tu l-ai pus în funcție pe ăla care te fură, pentru că votul e secret. Muie!

În concluzie, dacă ești vedetă, sau pula mea, apari și tu pe la tv ca să ai de o șaorma Dristor, formator de opinie, și oarecum influent pentru un segment mic de populație, mi se flutură oole de cine ești.
Să-mi spăl șosetele în oala ta cu ciorbă! Sunteți sub-umani pentru că plantați idei în capul altora.
Politicientii sunt niște moșnegi sparți pe care-i caută moartea pe acasă și se ascund în Parlament. Poate asta am să fac și eu când am să fiu cheag. Am să fiu președinte sau pula mea, măcar un deputat acolo...
Astea fiind scrise... Eu dacă nu vreau să ies la vot, nu ies.
Poate duminica aia am chef să chem o duduie să mă sugă de pulă până se îneacă cu măduva spinării, nu să aleg noua generație de bătuți-în-muie care îmi distrug sistematic orice șansă a unui trai decent.
18. A murit Robin Williams! - Aug 14, 2014 7:31:00 AM
Din păcate, ilustrul actor a suferit foarte mult timp de depresii şi alte supărări.
Şi-a încheiat viaţa singur, prin asfixiere. Lumea a mai pierdut o nestemată. Fie-i ţărâna uşoară!

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.


19. Adevăru' adevărat despre Bacalaureat - Jun 30, 2014 7:50:00 PM
Dacă tot am absentat atâta vreme, măcar să intru cu o rimă; am zis azi cu Pardău, știți voi, ăla care face poze mișto și scrie despre dorneni, că mă apuc să critic bacalaureatul. Că asta fac io. Scriu material de hatereală pentru minți infecte, cel puțin la fel de bolnave ca a mea, care se agită ca niște virgini în fața pizdii. Cam cum s-a agitat azi o organizație de doi lei a unor părinți proști cu copii proști care nu știu mare lucru sau n-au făcut mare căcat la Bac. Dar înainte de asta, să lămurim câteva chestii, de bun simț. Ca să exclud din discuție aberanții care au ca ocupație principală laba și ștersul de bale de la gură.

1. Elevii sunt, în marea lor majoritate, niște imbecili siniștri.
Fără prea multe comentarii. Că asta sunteți, bă copii. Nu știți nimic. Vă promit. Sunteți prea superficiali. Îmi place cum sunteți tari în clanță în orice, dar să vină mă unu' la mine, să mă ia de piept, și să îmi zică: "băi fraiere, că tot ești tu bengos, când a scris X opera Y?". Nu. Mai degrabă mă cert cu unu' că are el impresia că n-ar trebui să-mi suflec eu pantalonii fără să mă epilez pe picioare.
Asta contează. Imaginea. De aia toată lumea sparge interneții cu orice, în afară de lucruri deștepte și mai ales, utile. Dacă pe facebook s-ar posta zilnic noțiuni măcar elementare din educație, teoreme, definiții, date, fapte, evenimente, mamă ce deștepți ați fi. Dar nu. Sunteți proști botă. Supărați-vă, dar ăsta e adevărul. Și mai este un adevăr aici.

2. Tocilarii le râd în nas.
Aici vorbesc de ăla gras care stă cinci ore pe zi la calculator și faceți mișto de el că nu poate să dea cu șutu' în minge la fotbal. Ăla ar să ia peste 8 la matematică, ăla a luat experimentat la TIC și are ECDL. Ăla ar să râdă la rândul lui de voi când săpați șanțuri și el apasă 3 butoane la două zile pentru un venit peste mediu.
Sau tipa aia care nu prea are mă-sa bani. Că e de la țară și ați râs de rochia ei la banchet. Aia știe 2 limbi străine, că le-a învățat când voi vă luați câte 2 limbi în gură pe terase.

3. Părinții sunt niște oameni bine-intenționați dar faptul că sunt proști nu îi ajută în direcția asta.
Nici eu n-aș vrea să îmi văd odrasla plângând, că n-a știut sau că a avut un eșec. E dureros, ai da orice să fie bine pentru el, că așa ar fi bine pentru tine. E copilul tău. Dar e vina ta, ca și părinte, poate în primul rând, că n-ai fost mai des la școală, să îi vezi note, situație, evoluție, părerea generală a profesorilor.
Bac-ul nu se ia cu meditații în luna mai pe bani mulți. Asta e foarte clar. Dacă copilul tău nu are o fundație de bază în viață, din primele clase, și îl lași de izbeliște ca să nu pari un părinte dur, aici e exclusiv vina ta. Greșelile lui ca elev sunt greșelile tale ca și părinte.
Bagă bine la cap: nu îi ești amic, prieten, tovarăș. Îi ești părinte. Nu sunteți egali, nu are libertate absolută. Are limite pe care trebuie să i le impui. Nu s-a cerut făcut, dar dacă tot e aici, e exclusiv datoria ta să îl faci mai om decât ai fost sau ești tu. Învață-l să facă box, să înoate și să citească. Ca să nu îi curgă scuipat din gură ca fraierilor ce citesc pe aici și se atacă în comentarii cu o gramatică de pocăit adventist labagiu.

3.1. Da' de când sunt eu așa sculos și îi învăț pe unii să își crească copiii?
De când am învățat să scriu cu exact atâția "i" ultimul cuvânt din fraza de mai sus.

3.2. Părinții n-au dreptate când spun că ministerul a neîndreptățit candidații.
Ministerul a emis niște variante, undeva în toamnă, anul trecut. Variante care erau subiecte posibile la Bac. Variante parcurse de profesori în timpul anului pentru a pregăti toți elevii și a prevedea un dezastru, de proporția celor din anii trecuți. Asta... dacă au avut cu cine.

3.3. Profesorii sunt prea toleranți.
Pentru o generație de pretențioși bășiți și căcați asupra lor, nu există militărie. Doamne ferește să fie cineva mai aspru, gata, e comunist. Bă, da, de acord, nici așa nu e bine. Da' acuma vă întreb pe voi, copii, știți profu' ăla de treabă, ala mișto care vă explică și aveți voi impresia că zboară timpul imediat la ora lui? Așa ar trebui să fie toți. Să vă placă de el, dar mai ales să vă învețe ceva. Un om integru, echilibrat, care să poată să pună punct când trebuie pus punct, ca discuția liberă să nu se schimbe în caterincă.
Nu uitați! Scopul lor este să vă învețe. Așa că lăsați-vă învățați. Nu aveți altă prioritate, grijă sau responsabilitate în afară de studiu. Chiar dacă vreo două ați rămas borțoase și urmează să fătați, cine știe, poate chiar la Bac.

4. Subiectele nu au fost grele. Punct.
Ca și elev, bă boule/fă vito, tu ai ca interes principal comanda de la AVON, de la Maricica din 12B, sau aplicația aia mișto cu care poți edita poze. Asta ne duce la primul punct. Am pus mâna azi pe ambele subiecte. Unui om normal care a pus mâna în viața lui, măcar de câteva ori pe cărți, da bă, cărți, de alea de hârtie, ca niște tablete, doar că cu pagini, da-da, de alea, îi lua cam 90-100 de minute să le rezolve.
Serios. Avem un poet național. Nu e național degeaba. A scris poate cea mai mare și mai complexă moștenire literară și-a lăsat-o pentru voi, care habar n-aveți cum îl chema măcar pe tac-so. Are statuie la Paris, opera lui a fost tradusă în zeci de limbi. Pula mea, îl citesc chinezii și nu vă deranjați voi? Păi vă meritați soarta, dacă nici pentru el nu v-ați deranjat.
Mai mult, subiectele examenului maturității sunt progresiv mai ușoare de prin 08-09, de la an la an.

5. Nu vă mai căcați pe voi.
Nici voi, nici părinții. Serios. Aveți 17-18-19 ani. Atât trebuia să faceți în ultimii 12. Să studiați. Nu spune nimeni să nu vă distrați, să nu râdeți, să nu țigări/beție/club/futut/terasă/ziua orașului. Dar nu ca țel principal. Study now, party later. Asta pentru cine a luat măcar A2 la engleză. Nu vă place cartea, nu știți nici o meserie pe lângă, măcar să fie compensatoriu. De aceea...

6. N-aveți voie să vă plângeți.
Pentru că n-ați muncit. N-aveți ce roade să culegeți, dacă n-ați arat, semănat și plivit nimic. E doar țărână uscată, crăpată de soare, ca să nu aveți voi dureri de cap sau bătături în palme.
Ce v-ați așteptat? Să vi se dea 10 din burtă? Era inevitabil să vină, nu e ca și cum v-a luat cu arcanul și n-ați știut. Dacă ați petrecut la banchete, acum fiți la fel de viguroși și când e vorba de o chestie serioasă. La petrecut ne pricepem toți.

7. Oare va supraviețui edu.ro anul acesta?
Sau intră iar de-odată toți cretinii și pică site-ul? Uite! Motiv de făcut plângeri: Ministerul n-are servere destul de serioase ca să ducă un asemenea număr de accesări. Nu subiectele prea grele. Sanki.

Bonus! 
8. Am să fiu acolo, când secretara o să lipească foile pe afișier.
O să filmez. Și o să râd. Pentru că am luat un bac mai greu.

Morala e simplă. Cine știe, ia. Cine nu, nu. Și știți de ce? Pentru că șmecheria ieftină costă mult.
Ah, iar pentru cine pică, un sfat: mie nu-mi place ceapa în burgeri.
20. Îl știți mă, pe Megamind? - Apr 25, 2014 11:30:00 PM
Da coae, ăla cu capu' mare, albastru. Uite, ăsta de mai jos.






Exact. El. Am găsit-o pe nevastă-sa. Aia din dreapta.
Doar tre' s-o radem în cap și s-o vopsim albastră. În rest, e parfum. Perfect match. Același sânge.

Oare cum ar arăta copiii lor?
Oare când se pupă, se dau cap în cap cum ciocnim noi ouăle de Paști?
Oare își dau cu lac chelia, privindu-și reflecția în chelia celuilalt?
Oare nu îi doare gâtul de la greutatea frunții?
Oare păduchii din capul unuia, privind capul celuilat, se întreabă dacă este viața acolo?
Oare mamele lor, după fătare, au pizdă de oameni normali sau a rămas craterul fruntaș?
Oare sprâncenele lor o să coboare la poziția inițială vreodată?
Oare fălcile ei compensează urechile lui mov?
Oare el credea inițial că are pizdă-n loc de gură și de aia și-a făcut pe barbă un brazilian-strip?
Oare eu o să încetez cu prostiile astea?

Dar cel mai important...
Oare părinții lor îi iubesc?
21. Proverbe și zicători. Doi - Mar 28, 2014 1:16:00 AM
Din ciclul "De la lume adunate, adaptate la timpurile actuale și înapoi la lume date", iată a doua parte din seria proverbelor și zicătorilor de pe la noi. Prima parte o găsiți cu click aici.

Și piatra prinde mușchi, dacă merge la sală.
Ce se naște din pisică sunt câțiva fetuși ajunși la maturitate.
Dacă stai în troacă, te murdărești cu lături pe haine.
Nu poți încăpea două sabii într-o teacă, dar poți face double penetration într-o pizdă largă.
Când pisica nu-i acasă, unele persoane nu au alergii.
Meseria e pentru fraieri care nu știu să fure.
Cui dai un deget, îți ia toată mâna, ca să ajungă la orgasm.
Strânge bani albi pentru matriță, ca să faci copii noapte când nu te vede nimeni.
După râs vine plâns, dar poate să vină iarăși râs dacă ai un verde bun.
Calul de dar se face salam.
Soacră-soacră, mama soției mele!
Dacă nu vine Mohamed la munte, nu e malvolent, doar are scleroză în plăgi și nu poate să urce pe dealuri de nebun.
Cum e turcul, și bulgarul. Cu all-inclusive ieftin.
A tunat și mai înainte a fulgerat. Pentru că lumina se propagă mai repede decât sunetul.
Broasca mică face gura mare ca să fie hrănită de mămica ei.
Când doi se ceartă, unul din ei va câștiga în cele din urmă la tribunal.
Nici răchita nu-i ca pomu', nici iarna nu-i ca vara.
Banul este ochiul dracului, dar și o cale scurtă spre fericire.
Cine se scoală de dimineață, doarme puțin.
Vrabia mălai visează, iar săracul BMW.


22. Care-i faza cu 8 martie? - Mar 8, 2014 3:08:00 PM
Serios, care-i faza?
Am înțeles flori, ciocolată, inimioare, ursuleți. Pentru cei de peste paișpe ani, sex anal, o sticlă de vin sau cel puțin o beregată într-un veceu de crâșmă. Ceea ce e ok. Dar se nasc două confuzii, și delimitarea lor e drastică.

În primul rând, dacă ai un gram de respect pentru vita cu care-ți toci nervi și zilele, sau dacă, prin ceva intervenție divină nu e tocmai o vită și chiar ai cu cine-ți împărți delicat zilele, ei bine, nu ai nevoie de un pretext să îi cumperi flori, masa în oraș, vin scump sau limbi în pizdă. Pur și simplu o faci, pentru că e miercuri, e soare, ți-a plăcut cum ți-a zâmbit ieri sau nu crezi că mai ești destul de tânăr, crai, sculos și în vână ca să-ți găsești altă primată dispusă să râdă când te băși, să n-o intereseze când îți verși bere pe tricou sau să te dea deoparte de pe ea când îți pute gura a bocanci dimineața.
Trebuie să recunoaștem că avem nevoie de acest tip de apreciere, în societatea în care trăim. Că poate și nasoala cu care trăiești are sentimente, și nu e doar o halcă de carne, cu o gaură umedă și caldă care tre' să fie mereu pregătită pentru cucu tău. Sau poate nu. Sau dacă da, cui pasă?

Dar de ce flori? Asta mă roade pe mine. Din toate lucrurile de pe lume, de ce flori? Și mai ales, de unde a venit ideea asta cu flori? Când și cine a înfăptuit asemenea oroare, subjugând fără voie, toți urmașii săi de parte bărbătească de pe lume? De ce să ucizi o floare, și să o dăruiești? Ce spune asta despre noi? Că ne place să ne dăruim mortăciuni? Ce neam de bolnavi mintal, obsedați de sacrificii și moarte suntem, că nu ne putem abține din a nu ucide chestii și a ni le da reciproc ca semn de recunoștință?

Dar e destul de logic. Florile simbolizează vaginuri. Cum așa, întrebați? Ei bine, simplu!
La fel de veche ca treaba cu florile e treaba cu nunțile. Mereu la nunți sunt flori. Fie că mireasa le avea pe cap, ca în cazul vikingilor, fie că le poartă în mână când primește orez în muie la ieșirea din biserică, cum se poartă la americani, mireasa are flori.
Florile au fost mereu dăruite de bărbați, femeilor cărora sperau să le vadă vaginul, poate chiar să-l atingă. Femeile n-au înțeles asta, doar s-au entuziasmat pe moment, și în timp ce miroseau din buruiană, băieții le îndesau mâini și puli pe sub poale. De atunci, probabil din paleolitic, că acolo mergeau chestiile foarte bine, femeile au văzut cuvenit să primească flori de la purtătorii de cuc, în perspectiva de a ignora îndoparea lor cu falusuri.

Cât despre nuntă, buchetul simbolizează mult prețuita feciorie. Himenul. Pielița aia blestemată care nu ne lasă să futem cum trebuie. Care i-o iei femeii. Dar nu poți să îi iei femeii ceva, pentru că femeile niciodată nu vor să iasă în pierdere, sau măcar să simtă că pierd ceva.
La nuntă, femeia ține în mână pizda. Da, simplu. Pentru că o să arunce pizda. Și la figurat, și la propriu. Oricine știe că după o bucată de relație serioasa, sau cum spun unii, căsătorie, fututu' nu mai e futut. Cine e căsătorit poate să confirme. Mai știi coae, când îți făcea muia aia muie de-ți intra cearșafu' în cur? S-a dus. Și fă, tu sigur știi când te lingea bolovanu' ăla a tău în pizdă, de lucea așa tare că te puteai farda în ea? Ehe, s-a dus!
Pentru că relația nu mai aduce beneficiile fututului ăla fain. Nevastă-ta, la nuntă, o să arunce buchetul. O să-și arunce pizda. Tu n-o să mai ai parte de ea. Iar amorțita care o prinde, se mărită următoarea. E cât se poate de logic. Cine pula mea n-ar vrea o femeie cu două pizde?

E o ipocrizie la nivel înalt. Pe lângă că e super-trist. La fel cum pizda se bate de vremuri, se face ca o gușă de curcan bătrân, și fuți în ea ca-ntr-un dovleac încălzit la microunde, se ofilesc și florile, se strică și se împut, apoi se usucă și mor. Așa e și cu pizda. Se împute și moare...


Ah, și dacă aveți idei de chestii de hatereală, comentarii aici sau mail aici.
23. Ce urâm azi - Primul - Mar 5, 2014 2:40:00 PM
Ca întotdeauna, încep serii fără să le termin. Dar am impresia că seria asta nu se va termina, nu pentru că o să mă lovească vreo lene teribilă, ci pentru că mereu o să fie chestii de urât, și oameni care să le urască așa de tare, încât să fie în stare să își îndese o telecomandă în cur doar la simpla lor prezență. Am luat în balanță, cu mare atenție, fiecare sugestie primită până acum. Aștept în continuare și alte sugestii, ca să fim cei mai răi oameni, prin realismul nostru vulgar, forțând limita bunului simț. Ce-i drept, mi-a luat și ceva timp să calculez fiecare aspect al sugestiilor primite. Iar astăzi o să urâm două chestii. Nu vă speriați, dacă sugestiile celelalte nu le-am analizat astăzi, vor fi aici pe viitor. Pur și simplu nu puteam scrie o enciclopedie cu chestii urâcioase peste noapte. Dar am scris despre...

Sutiene
Aceste minuni ale lumii moderne, sutienele pot fi cele mai sexi chestii din lume. Totuși, pentru mulți dintre noi, mai ales dacă suntem beți, sutienele sunt cele mai enervante chestii, de la Păunescu încoace. E așa de simplu să desfaci un sutien! Îți trebuie doar două degete, și e jos. Dar dacă am băut, ei bine... nici NASA n-are asemenea protecție, cum oferă un sutien de ăla nenorocit, căca-te-ai pe el. Plus că sutienele sunt niște invenții false. E mai mult decât evident că măcar jumate din pizde ori au țâțe nașpete, atârnătoare, ori țâțele lor se "uită" în pădure. De aia își iau sutiene. Și am văzut vreo două sutiene de-a lungul timpului ca să știu ce e în ele, sau măcar ce-ar trebui să fie.

Urăsc sutienele cu sârme, așa cum cred că le urăsc și multe somități masculine de pe aici.
Sunt femei care au țâțe așa mici, încât nu pot umple o coajă de nucă, darmite un sutien de ăla. Și cu toate astea, le poartă cu mândrie, etalând un decolteu gol pe jumătate.

Am văzut și urăsc specia aia rară de femei atât de proaste care își iau sutien sub maiou. Mai e o populație purtătoare de vagin care le poartă sub bustiere de alea, sau cum pula mea se cheamă, știți voi, de alea scurte, sport. Mă dezgustă. Genul ăla de femeie nu merită futai! Să nu vă îndoiți pula în ele, că v-o umpleți de regrete. Aveți mai mult ca sigur prieteni, prieteni care o să citească ce căcat mănânc io aici, o să vă scuipe pe față și o să vă râdă în nas.

Mai sunt grasele alea infecte, care, pe lângă că-s grase, după două pahare se văd cele mai gagici. Nu înțeleg asta, mă, să mă cac în scrumieră dacă înțeleg cum, din toate femeile de pe lume, grasele sunt cele mai figurante. Ele ar trebui să fie la sfârșitul lanțului futaic(a nu se confunda cu lanțul trofic). Arăți ca un mini-van răsturnat, și cu toate astea, nu mai încape nimeni în cluburi de tine. Din două considerente: ești o grasă și inunzi crâșma cu șunci și seu; nu poate nimeni să respire de "putoarea" ta de șmecheră. Cu ce parfum te dai? Bacon Rabbane?
Asta e cum e, dar de ce ai bluza perforată? Natura te-a făcut grasă cu un motiv! Să nu te mai vedem! Să nu crezi că dacă ești grasă, e mai mult din tine de iubit. Nu, nu, nu. Pe tine te iubesc doar părinții și uneori îți zâmbește poștașul în speranța că-l vindeci de onanie. Dar tu continui să te crezi gagică, iar sub bluza perforată îți iei sutien contrastant. Bluză albă, sutien negru. Ca să vedem toți doi pepeni nesimțiți de bătuți de vergeturi și colesterol.

De departe totuși, cele mai cumplite forme de femei proaste se manifestă la evenimente. Aici se argumentează și ceea ce am zis mai sus despre femeile cu țâțe nasoale. Această incredibilă malformație în rândul femeilor se trage de undeva din anii '90. Atunci s-a sintetizat bine plasticul și derivatele lui, cum ar fi siliconul, în ceea ce ține de vestimentație. Tot atunci au început să apară și cele mai grotești articole din lume: sutienele invizibile. Sună fabulos, nu? Ca o chestie futuristă, sci-fi, un sutien de camunflaj. Mi-ar plăcea, pentru adeptele acestor atrocități, un sutien care să le camunfleze fața aia proastă!
Băi ruptelor! Nu-s invizibile, cum nici sutienul graselor nu e delicat și de bun gust! Cu toții vedem bretelele alea nenorocite de plastic! Parcă ți-ai tras pe țâțe o pungă și mânerele pe umeri, fă! Ce pula mea? Ai sutien de jucărie? Te-mbracă mă-ta ca pe Barbie? Stai cuminte, n-o să te fută niciodată vre-un Ken, nu doar pentru că n-are pulă, ci pentru că și el îți vede toarta transpirată de pe fiecare umăr, peste urmele de bronz în costum de baie! Proasto!
Chiar și fără bretele, cupele alea de silicon sunt tot minciuni, să fie clar! N-ai țâțele așa mari, nu te mai prefă că e așa. Că dacă io-mi pun un praz în pantaloni, nu cred c-o să te bucuri prea tare când o să vrei să ți-l îndes în cur, da?

Singurul lucru pe care noi, ca masculi cu respect de sine, putem să-l facem e să nu le futem. Știu că e tentant, și că pare greu. Dar femeile astea nu merită pulă. Merită să le-o arăți, să le-o pui în mână, ca să știe ce n-o să aibă niciodată. Burlanul din nădragi nu e doar ca să pișu, dar cu femei de astea, mai bine facem piș așezați.
24. Ajutor! - Mar 3, 2014 2:13:00 PM
Mult stimată slugă,

Îți scriu aceste rânduri în speranța că voi primi ceea ce cer și în titlu. Ajutor. Știu că, asemeni celorlalte slugi ce-și aștern privirile pe umilele-mi rânduri, toți avem un moment în viață în care ajutorul trebuie cerut, primit dar și oferit. Ce ofer eu pentru ajutorul meu este creație. Nimic mai mult. Nu cer mult în schimb. Vreau doar ca, după atâta vreme de intrat aici și chicotit, să îmi dai și mie ceva înapoi. Nu cer bani. N-am făcut-o niciodată aici, nici nu o s-o fac vreodată.

Problema mea e de altă natură. Mi-am pierdut inspirația. Nu de tot, și nu la propriu, ci doar, având prea mult timp liber pe care-l petrec cu sinea, am zis să te fac și pe tine fericit. Cum? Nimic mai simplu.
Pe scurt, eu nu mai am chestii pe care să le urăsc. Nu știu ce mai e la modă să urăști, ce e mai hipstăresc și mai penibil în ultima vreme, și în cine sau ce ar trebui să mai îndes puli, întru al tău amuzament.
Tocmai de aia fac acest apel LA TINE!
Hai să urâm împreună. Dacă vrei, e un caz umanitar. Am prea mult timp de ocupat, și nu am cu ce. Și din moment ce mi-am propus să dau mai multă atenție colțului ăstuia nenorocit de internet, am și o propunere cu un beneficiu mutual: spune-mi mie ce urăști pe lumea asta. Iar eu am să fac în așa fel încât am să-mi dezlănțui toată furia asupra acelui lucru sau acelei persoane.

E foarte simplu.

Nu-ți place Bianca Drăgușanu cu curu' ei de plastic, dinți puși, țâțe puse, buze puse și pizda varză? Nimic mai simplu! Scrie-mi un comentariu/mail/tweet în care-mi spui cine nu-ți place și de ce, și o să-i văruiesc cu sloboz toate rudele de la Burebista încoace.

Nu-ți place pâinea feliată sau vinul la PET? Tot ce trebuie să faci este să-mi spui, iar boicotul asupra corporatiștilor vasluieni new-world-order poate începe, doar pocnind din degete, mai repede decât o să înceapă războiul între State și Rusia.

Așa că, de acum, tu nu mai faci parte din armata ta personală. De acum eu voi purta blazonul tău în luptă, îți voi lua asupra-mi povara urii și a nemulțumirii și mă voi răhăți cu entuziasm pe tot ce alții consideră bun, drag, frumos și/sau de valoare.

Urăști ceva? Nu știi cum s-o exprimi în public? Te pot ajuta! Cu toată încrederea, să plouă cu hatereală!
25. Excursie - Feb 27, 2014 6:30:00 PM
Ieri am fost la vecini, la Câmpulung, cu chestii mărunte. Totuși, în toată vâltoarea de acolo și între trenuri, am găsit omuleți cu care să arunc sub nas beri, în cele mai neașteptate circumstanțe. Per ansamblu, n-am mai fost în Câmpulung de vreo 6-7 ani, deci nu mai aveam o amintire vividă a ceea ce înseamnă orășelu' ăla. Pe scurt, ca să nu zică lumea că sunt vre-un filfizon și nu tratez asta ca un review pe bune, orașul e fain. Glumesc. E nasol și cenușiu, puțin mai mare decât satu' ăsta cu blocuri, da' nu cu mult. Oameni triști, anoști, ponosiți; ceaușiști din tată-n fiu.

Am crezut, până să mă văd cu ai mei la bere, că poate frâng vreo inimă cu pula. Da' n-aveam cui. Ca și la Dorna, câmpulungenele sunt puștoaice machiate prost și îndopate cu figuri.
Per ansamblu, am băut bere, am povestit ca între luzări, cu luzării mei. Mișto viață. La Câmpulung sunt cel puțin trei localuri unde poți merge ziua, e lume, tineret, și culmea, nu-i cunoști pe toți. Dar nu asta e important. E 5 RON un bilet până acolo, faci 40 de minute și vă convingeți singuri.
Important e altceva. Că au chinezi. Și noi avem, de fapt, chinezii noștri-s pe la Iacobeni. Dar nu la genul ăla de chinez mă refer, ci la chinezi de ăia, rasă pură, care aduc marfă la prețuri de nimic, fabricată pe vapor, care se rupe la două spălări.
Și aici vroiam să ajung, dar am făcut un artificiu liric. Am fost la chinezi în magazin, de gură-cască. Dar n-am plecat cu mâna goală înapoi în fagoție. Nu. Mi-am luat, în timp ce toată lumea era ocupată cu mărțișoare, cea mai tare chestie de la roată încoace.

Chiloți. Dar nu orice chiloți! Chiloți chinezești. Bineînțeles că e un șpil aici, altfel nu mă oboseam să scriu atâta amar de cuvinte într-o structură logică doar de dragul de a fute timpul meu, dar și al vostru, stimabile slugi ce îmi soarbeți fiecare cuvânt, cum sorb babele versuri din Fuego la sărbători. Spre surprinderea mea, chinezii fac chiloți de distrus copilăria. Fără prea multe adaosuri și alte cuvinte în plus, vă prezint chiloții mei anti-copilărie.
O singură nedumerire am. Ce față o să facă prima duduie în fața cărora îmi dau jos pantalonii și-l vede pe Fred Flintstone cu pula-n fii-sa. E un sport și ăsta, nu?

Așadar, fără a mai lungi vorba, priviți și vă minunați!