Blogs Home » Litere » Literatura » ARHIVE LITERARE

ARHIVE LITERARE

Creații literare originale. Poezii, proză, conică literare, cărți apărute, semnale evenimente literare, portrete literare, reviste

Articole Blog

01. Iartă-mă! - Feb 17, 2020 6:24:00 PM

IERTARE




Şi bat cu pumnii grei în poartă Ca Tu s-auzi şi să mă chemi, Tatăl meu, o, Tatăl meu, mă iartă Din lumea tristă, dintre vremi…
O, îmi poţi deschide poarta, Eşti iertător şi bun şi drept, O aud pe Maria, o aud pe Marta Şi-un vultur mi se zbate-n piept.
Sunt temător şi-nfricoşat, Mă dor braţele şi ochii, Dar la Tine-n luminos palat E locul pregătit şi mă apropii.
Acolo-i locul meu şi râd Pentru că m-ai iubit demult, Cu Tine-n inimă şi-n gând Mă regăsesc ca cel ce sunt…
Un risipitor copil iertat, Spălat în suflet şi-n carne, Îşi mulţumesc că mai purtat, O, iartă-mă, iartă-mă, Tu, Doamne…
 C stancu

02. Ungareti, poezia care năvălește peste cititor... - „Unele poeme sunt mărturisiri lirice despre veşnicie, aproape că poetul speră într-o viaţă perfectă dincolo, unde poezia va fi asemenea eternităţii” - Feb 17, 2020 6:19:00 PM

Ungareti – un minut de viaţă esenţială …
Poetul a căutat starea de graţie care coboară în inimă fructul poeziei, pregătit pentru răbdare, acceptând disperarea ca pe un dat în faţa tăcerii, fiind atras pentru o imersiune într-o limbă de cultură veche, precum limba italiană, sau altă limbă europeană, Ungareti a dat sens cuvântului ca poem, a iubit Italia aşa cum a fost şi este, cu marea ei, cu munţii, cu istoria ei.. Este în opera poetului o dramă a revelaţiei, dar a acceptat lupta spirituală, şi-a deschis inima către ritmul poemului ca fiinţă vie, ca făcând parte din ceva mult mai măreţ, dincolo de fiinţă.Scrierea poemului în sângele poetului îl duce la origini, la esenţe, la fructul din fruct.Ungareti, ca orice mare poet a dat atenţie poemului atât ca formă, cât şi ca viaţă, l-a privit din interior, dar şi din exterior pentru ca fructul să fie matur, pregătit pentru masa divină.Când citeşti poeme lui Ungareti, când de fapt de conectezi la marea poezie  eşti atacat de imaginile liricii pure, eşti chemat la schimbarea gândului despre poem. Poemul este la Ungareti o fiinţă firavă şi frumoasă, trăind în albul hârtiei cu tandreţe, înconjurat de tăceri, de pauze care cheamă şi care lămuresc nevăzutul, poemul se încheagă şi prin cele nevăzute. Poate că efortul lui este acela de a prezenta poezia tridimensională într-un plan bidimensional, poezia ca linie ce străbate sensurile pure. Cuvintele sunt puţine în poem şi totul pare să transmită câte puţin din ceva nevăzut, dar cititorul trăitor prin poem se lasă captat de sugestie şi se prăbuşeşte în fiinţa poemului.Distanţa dintre cuvinte este de fapt substanţa poemului, spaţiul dintre cuvinte face parte din poem, este un fel de a scrie cu lumina sau cu sunetul.Ruptura de lume a poetului reflectă suferinţa, dar suferinţa dă naştere poemului, şi de aici începe existenţa în univers, ca parte a universului prin rostirea lăuntrică. Poemul este fragment din istorie, viaţa te pregăteşte de moarte, pentru intrarea în ţara poemului ca stare de graţie şi ca viaţă în sine.Uneori poetul are nostalgia poeziei vechi, cu ritm şi rimă, abia perceptibilă în opera sa, dar chemarea spre rădăcinile poeziei italiene este vizibilă, mai ales la vârsta maturităţii.Imagini care şochează, agăţarea de viaţă se face în momentul în care o noapte întreagă poetul a fost aruncat de viaţă lângă prietenul mort, atins de evenimente. „Moartea se ispăşeşte trăind”, aşa vede esenţa vieţii umane lângă piatra rece a bisericii, lângă piatra lipsită de suflet. Tensiunea dintre viaţa la care eşti chemat lângă o biserică şi moartea ca realitate a limitării umane – iată poemul.„Să te bucuri de un singur minut de viaţă esenţială// Caut o ţară inocentă”. Simplitatea cuvintelor redă complexitatea vieţii, dincolo de fraza ca un fulger este chiar viaţa simplă, poetul trecând dincolo de epocile arse cu frenezie, până la saturaţie. Evident, poetul face parte dintr-o cultură cu vechi tradiţii, dintr-un mediu care atrage poezia ca pe un fruct, aşa cum singur mărturiseşte. Taina poetului este prietenia cu noaptea, apăsat de gesturi care par nemuritoare, deşi pământene, sub un foc care provoacă la esenţe. Lucrurile simple fac legătura cu poemul, imagini obişnuite care capătă sensul infinitului: marea care poate şi ea să moară.Titlurile volumelor sunt semnificative, vin din fiinţa poetului şi ne îndeamnă la eliberarea prin poezie: BUCURIA; SENTIMENTUL TIMPULUI; CARNETUL BĂTRÂNULUI etc. Chiar şi titlurile poemelor care ating cu un fin semn inima cititorului, iar versurile te purifică: Acum tace până şi visul. Caut pe cer chipul tău fericit. Carne melancolică. Omul, monoton univers. În acest secol al răbdării. Se duce rândunica şi o dată cu ea vara…   Unele poeme sunt mărturisiri lirice despre veşnicie, aproape că poetul speră într-o viaţă perfectă dincolo, unde poezia va fi asemenea eternităţii.„Amintirile, un inutil infinit/ Dar singure şi unite împotriva mării, intactă…”.De la Ungareti înveţi să trăieşti pentru altundeva, înveţi să scrii simplu, până ce cuvântul face parte din tine...
Constantin Stancu
Foto: Calul, de Oprinceanu

03. Paul Aretzu: Psalmii... Modul de scriere a lui Aretzu, asemenea vechilor iubitori de cuvânt, nu se pot descrie ca pe o naraţiune, ca pe un fenomen, ca pe stare, măcar, psalmi aceştia trebuie să fie modul de conectare la eternitate. „Doamne, Tu eşti singurul contemporan al sufletului meu”; sau „Cenuşa noastră este fragilă lumină”; sau „Literă în cer căzută în fereşti” - Feb 17, 2020 6:11:00 PM
Cartea psalmilor și cunoașterea

Dumnezeu a creat o zonă a poeziei în care nu toată lumea are acces. E aceea zonă în care lucrurile au o stare fundamentală, de început de zidire, proaspătă, cu multă viaţă venită de Sus. Paul Aretzu prin CARTEA PSALMILOR  apărută la Editura Cartea Românească, 2003 schimbă pe neobservate regulile poeziei româneşti.  Este o schimbare din interior, scribul Aretzu refuzând experienţele la modă în ultima vreme, asumându-şi în schimb stilul impus de Dumnezeu oamenilor atunci când oamenii îndrăznesc să-I vorbească. Nu poţi vorbi oricum lui Dumnezeu, pentru asta trebuie mai întâi să înveţi de la El cum să-i vorbeşti. Scribul Aretzu a simţit aceasta şi a tâlcuit pentru cititorul modern care a uitat secretul original al  psalmilor poezia ca mod de a învia. Din această cauză Paul Aretzu are pentru noi o parte de învăţătură în structura cărţii: „Enaraţiuni la psalmi”, după o modă veche dar sigură, trebuie să porneşti de la premisa că omul nu cunoaşte nimic de fapt despre Dumnezeu şi atunci trebuie să descoperi că Adam este un artist al existenţei, ajungând la numele lui Dumnezeu – „Eu sunt Cel de sunt”. Trebuie să învăţăm miracolul creştinismului – învierea continuă, esenţa trăirii cu Dumnezeu. Aretzu scrie: „Adevărata înviere este re-naşterea”. „Prin venirea lui Iisus, suntem însămânţaţi cu înviere, ni se dă posibilitatea răscumpărării timpului primordial”. Învăţăm adevărul din noi: „Învierea este ca pomul care are în el şi florile şi roadele totodată”.Trecând de lecţia învierii, atât de dificilă în vremurile de pe urmă ale Babilonului putem accede la exerciţiul spiritual al psalmilor. Sunt mai mult decât poezie în sine, sunt patria în care poţi trăi cu Dumnezeu. Atunci când treci dincolo de simpla cunoaştere teologică a divinităţii acceptând să trăieşti după modelul venit prin Scriptură, Aretzu, ca scrib, în stilul vechilor oameni care tratau arta scrierii ca sacră: ne redă, prin iluminare şi har un  mod de a spune lui Dumnezeu viaţa ta ca pe o stare de a te smeri în faţa Cuvântului, pentru ca prin psalm să te înalţi. Când scrie astfel de psalmi, Aretzu nu mai este doar poetul, sau preotul, sau slujitorul, el este Mâna care scrie pur şi simplu, prelungită din inimă. Sunt psalmi care indică perfecţiunea: „M-ai învăţat, Învăţătorule, să vorbesc şi să scriu. Cine intră într-o carte intră într-o sămânţă”.Acum Duhul Sfânt scrie cu inima cartea Evangheliei, acum Dumnezeu îmi vorbeşte prin tăcerea tăcerilor”.  Modul de scriere a lui Aretzu, asemenea vechilor iubitori de cuvânt, nu se pot descrie ca pe o naraţiune, ca pe un fenomen, ca pe stare, măcar, psalmi aceştia trebuie să fie modul de conectare la eternitate.„Doamne, Tu eşti singurul contemporan al sufletului meu”; sau „Cenuşa noastră este fragilă lumină”;  sau „Literă în cer căzută în fereşti”. Trecând prin Lucian Blaga, depăşind starea poeziei după Nichita Stănescu şi dincolo de imnele lui Ioan Alexandru, Paul Aretzu a atins o limită pe care, cred, critica nu o poate asimila, pentru că în această  carte se demonstrează că viaţa omului poate fi ascunsă în Dumnezeu cu Hristos, după cum ne sugerează Apostolul Pavel (Saul sau Paul) în Epistola sa către Coloseni, capitolul al treilea. Cartea psalmilor după scribul Paul Aretzu este cea mai importantă carte de poezie scrisă în limba română prin tălmăcire dintr-o altă limbă care mângâie, o limbă ascunsă, venind din departele departe: „Şi artistul trebuie să fie dreptcredincios, trebuie să fie martir al artei sale. Iar opera de artă este învierea sa”.  Vine o vreme când cei care iubesc cu adevărat poezia trebuie să uite poezia scrisă în ultimii  două mii de ani şi să învie din poezia  Edenului, de dinaintea păcatului refuzat. Să nu uităm că limitele poeziei în sine sunt stabilite de Dumnezeu încă din începuturi, când se plimba în răcoarea dimineţii şi găsea toate lucrurile bune, iar Adam învăţase să dea nume lucrurilor, spunând primele versuri de un realism inițiatic...
Constantin Stancu
04. Dumitru Hurubă: Noryna, un roman de capră și sfadă... Umorul care leagă lumile... - Atmosfera în care se desfășoară narațiunea este bine conturată în roman: „În orice caz, după plecarea Norynei la Cluj, la UBB, cea mai grea lovitură au încasat-o bârfitoarele Andricăneștiului, fiindcă dintr-o dată materia primă de bârfă, care părea inepuizabilă și cu final previzibil, dar sigur de senzație, dispăruse…”(p. 95) - Feb 17, 2020 6:08:00 PM
Noryna, narațiunea între dragoste, umor și speranțe

Dumitru Hurubă este un scriitor asiduu, mereu preocupat să pună în lumină viața oamenilor, pasiunile lor, căutările, dramele și să dea acea tușă unică narațiunii, umorul. În romanul Noryna*, apărut în anul 2018 la editura Limes, el prezintă o poveste picantă dintre Pietraru Simion, zis Simo, și Noryna Grandea, o tânără frumoasă, capricioasă, inteligentă, harnică și pasională. Ea are toate ingredientele să pună pe jar un bărbat, are replici vioaie și cu lipici, e romantică și dispusă mereu să joace rolul de adolescentă care-și păstrează secretele și replicile intacte. Toată povestea se brodează în jurul unei tensiuni romantice dintre cei doi, alături de ei se remarcă și colegii de liceu Calomfir Drăgulea, Mitruț Mărcanu, plus alte personaje pitorești din localitatea Andricănești sau din alte locuri pe unde călătoresc cei doi în căutarea unui destin agreabil. Legătura dintre eroii îndrăgostiți se susține pe linia romantică a tinerilor de liceu, mereu dispuși să inventeze ceva, deschiși la o viață spumoasă și dinamică. Replicile sunt interesante, au sare și piper, umoristul Hurubă știe să lase personajele să zburde. Umorul este unul de bun gust, cu multe accente ludice, cu situații haioase, cu replici care trădează inteligența și tristețea, plus acea linie de romantism pe care multă lume a pierdut-o. Mama tinerei frumoase are alte planuri, dorește să-și vadă fata măritată cu fiul celui mai bogat sătean, deși acesta are o vârstă cam înaintată și nu are pic de romantism sau plăcerea de a vedea partea frumoasă a lucrurilor. Are o calitate: este din familia Candără și este bogat, este în top în satul în care se petrec marile întâmplări istorice.
Până la urmă cei doi reușesc să se căsătorească, situația are mult umor și este una originală, ieșită din tiparele obișnuite în Andricănești și din cele ale tradiției. Foștii colegi de liceu reușesc să lege intriga și să-i pună față în față. De reținut eforul Norynei de a absolvi o facultate și străduința lui Simo de a lucra într-o companie importantă, chiar dacă la celălalt capăt al țării, Constanța. Dumitru Hurubă își poartă personajele prin diferite situații, acțiunea se petrece în diferite locații, inclusiv în tren sau în casa „dușmanilor” Candără. De remarcat portretele realizate de scriitor, atât alte personajelor principale, cât și ale mamei Norynei, Elida, poreclită Capradatorită pasiunilor ei obișnuite pentru amor la ore nepotrivite și în locuri nepotrivite. Ea se remarcă prin insistență, cinism și un pragmatism dus la extrem. Deși profesoară, ea este nevoită să încerce diferite variante pentru a rezista în lume, lucrează chiar în Spania, învață limba spaniolă și este descurcăreață. Îl controlează pe Baruțiu, soțul ei, fiind guralivă și agresivă. Un personaj tipic pentru localitățile mici unde trăiesc mari eroine. Descrierea familiei Candără este bine făcută, o familie în care materialismul, prețiozitatea, falsa cultură, cinismul și goana după avere constituie regula bine coagulată. De reținut și numele personajelor, ca de obicei Dumitru Hurubă are capacitatea de a le „boteza” pe măsura caracterului lor – Grandea, Baruțiu, Candără, Mitruț, Calomfir etc. Legătura dintre nume, caracter, faptele și dorințele personajelor este una bine creionată de scriitor. De asemenea autorul își construiește personajele din elemente disparate, bine legate între ele din punct de vedere literar, apelând la fapte, dialoguri, întâmplări neprevăzute, descrierile făcute de alte personaje. Ca de obicei, Hurubă are o simpatie reală pentru acestea, urmărindu-le reacțiile, îmbinând cu bine fantezia cu realitatea dură. Atmosfera în care se desfășoară narațiunea este bine conturată în roman: „În orice caz, după plecarea Norynei la Cluj, la UBB, cea mai grea lovitură au încasat-o bârfitoarele Andricăneștiului, fiindcă dintr-o dată materia primă de bârfă, care părea inepuizabilă și cu final previzibil, dar sigur de senzație, dispăruse…”(p. 95). Dialogul personajelor are adrenalină, specific adolescenței, cuvintele pătrund prin zidul conformismului acceptat de majoritatea colegilor: „- Draga mea colegă, ai niște lasere în ochi atât de frumos albastre, încât aș fi fericit să mă carbonizezi cu ele… -      Ești un prost și regret că suntem colegi de clasă și de bancă”. (p.58). Despre potențialul soț al Norynei, cel programat de mama acesteia, cititorul poate descoperi personajul fatal din Andricănești: „Da, îl știam pe Candără-fiul: nu prea arătos și, după ce a rămas repetent trei ani la rând, renunțase la școală și intrase în afaceri alături de bătrânul Candără… Și mi-am amintit cu detalii despre o descriere pe care mi-o făcuse Drăgulea după întoarcerea de la picnicul de pe malul Mureșului când era cât pe ce să înecăm… -      Pentru mine, ca scriitor, Candără, e un personaj minunat, Simo, un personaj gata făcut, nu trebuie să-l reconstruiesc, pricepi? Este exact ce-mi trebuia în roman. Aproape mi-e drag și am ajuns să-l cunosc destul de bine… La prima vedere, pare o vietate ciudată care, în mod normal, ar trebui să facă parte dintr-un trib de prin jungla amazoniană. -      Calomfire, să nu exagerăm, totuși… -      Păi, crezi că eu fac literatură cu tine? Vreau să-ți spun că acest bogat om de afaceri, n-a arătat niciodată prea bine și nici prea deștept n-a fost, dar i-a mers mintea brici în afaceri” (p. 123). Cititorul va afla despre acest gen de personaj și alte detalii, beția care ține două zile, abandonul pe marginea unei rigole cu capacul luat pentru că dorea să bea apă, bătăile ritualice din familie, indiferent cine avea inițiativa, tentative de sinucidere, utilizarea băuturilor alcoolice ca practică zilnică etc. Scenele din clasele unde Simo și Noryna și-au petrecut timpul studiind, au un umor special, aflăm de frații sinus și cosinus, cum Thales din Milet a cucerit Troia împreună cu Ulise, despre un chimist celebru pe nume Niculaie Meclă etc. Elevii tratând subiectele de la diferitele materii cu superficialitate și în joacă… Dialogul dintre personaje este presărat cu multe cuvinte străine, germane, engleze, spaniole, cu expresii uzuale, cu frânturi din marile opere literare, cu replici curente, mundane. Amalgamul de cuvinte trădează lumea personajelor în căutarea siguranței de fiecare zi, o căutare inconștientă, la limita disoluției și suportabilității. Dumitru Hurubă, ca de obicei, a realizat un roman atractiv, cu o linie narativă clasică, cu nuanțe de umor care fac lumea mai agreabilă și unde iubirea este o joacă periculoasă. Adolescenții se maturizează treptat, păstrând o doză de inocență care aduce un farmec aparte. El reușește să capteze atmosfera unor timpuri frumoase în care speranțele pot deveni realitate, în ciuda bârfelor din Andricănești, devenit pentru eroii din carte, centrul lumii… Cititorul va avea în față un roman solid, bine construit, cu dialoguri alerte, totul bazat pe liniile de forță ale unui romancier încercat, stăpân pe situații. Cele 52 de cărți publicate îi dau autoritatea unui scriitor care își iubește cititorii. Referințele critice de la final ne prezintă un Dumitru Hurubă dedicat literaturii și constant în pasiune.

Constantin Stancu


*Dumitru Hurubă, Noryna, roman de capră și sfadă, 203 pagini, Colecția ROMANUL ROMÂNESC AL SECOLULUI XXI, Editor Mircea Petean, Florești-Județul Cluj: Editura Limes, 2018.  Foto: D. Hurubă, scriitorul; M. Petean, editorul. Salonul Hunedorean al Cărții, 2018.   

06. Regulamente „Lucian Blaga - valori actuale”; Fișe de înscriere... Organizatori, parteneri, argumentele, obiective, grup țintă, data și locul desfășurării, regulamentele, observații etc. - Feb 12, 2020 9:03:00 AM


SIMPOZIONUL  INTERDISCIPLINAR”Dezvoltarea competențelor de literație ale elevilor”(din cadrul Proiectului educațional județean ”Lucian Blaga – valori actuale”, CAEJ 2020 – nr. 37)
Ediția I
REGULAMENT  DE  ORGANIZARE
ORGANIZATOR:        Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, SibiuAdresa:                            Str. Gheorghe Lazăr, nr. 1-3, SibiuTel. / Fax:                       0269 212 896 / 0269 215 352Site:                                   http: //www.cngl.eu/
PARTENERI: Inspectoratul Școlar Județean Sibiu Centrul de documentare și informare al Colegiului Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu Asociația Profesorilor de Limba și Literatura Română ”Ioana Em. Petrescu”, Cluj
1. ARGUMENTLiterațiase referă la experiența de zi cu zi  a utilizării limbii și citit – scrisului fie în familie, fie la școală. De la literația în / pentru familie, care îi încurajează pe părinți să le ofere copiilor acces la o educație de calitate, la literația în școală (ora de clasă, cercul / atelierul de lectură), acesta ar trebui să fie demersul prioritar în România.Simpozionul reprezintă acea modalitatede a-i provoca pe profesori să realizeze o selecție valorică a surselor informaționale, în construirea unui demers didactic și educativ original, stimulativ pentru elevi.Ne propunem să realizăm un schimb de idei și de experiență, centrat pe descoperirea unor metode și strategii care să conducă la dezvoltarea competenței de lectură și de comprehensiune a diferitelor texte la care se raportează elevii noștri. De aceea, credem că literația înseamnă lectura care creează sens, fie că vorbim de lectura textului, a imaginii, a sunetului sau de cea digitală. Împreună căutăm strategii care să-i învețe pe copii cum să citească,  cum să descopere drumul de la citit la lectură pe care îl definește foarte frumos scriitorul Mircea Cărtărescu: „depășind cititul către lectură, se poate spune că faci pasul de la zidar la arhitect” (în volumul Cărțile care ne-au făcut oameni, Dan C. Mihăilescu).


2. OBIECTIVE:                promovarea preocupărilor cadrelor didactice pentru strategiile de literație, într-un dialog inter și trandisciplinar;                raportarea profesorilor la valorile educației contemporane prin dezvoltarea competențelor metodice ale acestora;                implicarea cadrelor didactice în potențarea calității demersului didactic;                diseminarea exemplelor de bună practică privind optimizarea actului educativ; promovarea proiectelor educaționale ca mijloc de dialog intra și interșcolar.
3. GRUP ȚINTĂ: cadre didactice (profesori din învățământul primar, gimnazial și liceal), profesori documentariști, specialiști în educație.
4. DATA  ȘI  LOCUL  DESFĂȘURĂRII: 28. 02. 2020 – Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu
5. REGULAMENT  DE  PARTICIPARE:               a) Înscrierea participanților:                                în perioada 13. 01 – 23. 02. 2020, prin completarea fișei de înscriere, apoi scanarea și expedierea ei prin e-mail, la adresa: [email protected]               b) Depunerea / trimiterea lucrărilor:                                în perioada 13. 01 – 23. 02. 2020;                                în format electronic, prin e-mail, la adresa:[email protected]               c) Redactarea lucrărilor: redactarea lucrării se va face în format A4, scris cu caractere Times New Roman, corp literă – 12, la un rând, cu margini egale de 2,5cm – Normal (text aliniat justified); titlul va fi scris cu caractere Times New Roman, corp literă - 14, Bold, centrat;  la două rânduri de titlu se vor scrie autorul și instituția (cu Times New Roman, 12, aliniere Right); dimensiunile lucrării: 2 – 4 pagini;  se va utiliza, obligatoriu, scrierea cu diacritice;  dacă este cazul, la sfârșitul lucrării va fi precizată Bibliografia (numele şi prenumele autorului, titlul lucrării, oraşul, editura, anul, pagina);  responsabilitatea privind redactarea lucrării revine exclusiv autorului.               d) Nu se percepe taxă de participare.
Observații: participarea la simpozion este indirectă; lucrările vor fi publicate într-o revistă cu ISSN (în format electronic); toți participanții vor primi diplome și revista (în format electronic). pentru relaţii suplimentare vă stăm la dispoziţie la adresa: [email protected] sau  la numărul de telefon: 0742123114.
Director,                                                                                                                 Coordonatori proiect,Prof. dr. Gabriel Octavian Negrea                                         Prof. dr. Marcela Ciobănuc                                                                                                             Prof. dr. Lorinczi (Pănăzan) DanielaProf. dr. Federeac Rita                                                                                                             Prof. dr. Bedreagă Ana Maria     








CONCURSUL DE INTERPRETARE ȘI ANALIZĂ CRITICĂ„Dialoguri între generații” (din cadrul Proiectului educațional județean ”Lucian Blaga – valori actuale”, CAEJ 2020 – nr. 37)
Ediția I
REGULAMENT  DE  ORGANIZARE
ORGANIZATOR:        Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, SibiuAdresa:                            Str. Gheorghe Lazăr, nr. 1-3, SibiuTel. / Fax:                       0269 212 896 / 0269 215 352Site:                                   http: //www.cngl.eu/
PARTENERI: Inspectoratul Școlar Județean Sibiu Uniunea Scriitorilor din România, Filialele Cluj, Sibiu, Alba-Hunedoara Asociațiunea ASTRA, Sibiu  Centrul de documentare și informare al Colegiului Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu1. ARGUMENTDezvoltarea gândirii critice este un deziderat al oricărui profesor de limba și literatura română. De aceea, prin acest concurs, dorim să valorificăm potențialul creativ critic al tinerilor cititori, elevi de gimnaziu și de liceu, care să confere noi valențe aspectelor de teorie literară studiate la clasă.
2. OBIECTIVE:                 stimularea interesului pentru lectura cărţii de literatură;                raportarea critică la valorile prezente în cărţile citite;                 dezvoltarea abilităților de analiză critică ale elevilor;
3. GRUP  ȚINTĂ: elevi din învățământul gimnazial și liceal
4. DATA  ȘI  LOCUL  DESFĂȘURĂRII: 16. 03. 2020 – Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu
5. SECȚIUNEA: Analiză și interpretare critică: Dialoguri între generațiiSubsecțiunea Analiză literară: gimnaziu (clasele V-VIII)Subsecțiunea Interpretare critică: liceu (clasele IX-XII)***Se va alege pentru interpretare câte o poezie din lirica autorilor:Liliana Ursu (una dintre poeziile recomandate: Povestire în oglindă, Strada Balanței, Piața Mare, Piața Mică, Lecția de poezie, Podul Minciunilor, Piața Aurarilor, În copilărie eram milionară în clipe și în secunde, Pe când trăiam în miezul unei rodii, Odă Biblioteciidin volumele Loc ferit și Fericita lumină) și Lucian Blaga(una dintre poeziile recomandate: Trei fețe, Izvorul nopții, Liniște, Sufletul satului, Vară, Amurg de toamnă, Paradis în destrămare, Lumina de ieri, Cântec pentru anul 2000, Biografie).
6. REGULAMENT  DE  PARTICIPARE:               a) Înscrierea participanților:  în perioada 13. 01 – 6. 03. 2020, prin completarea fișei de înscriere, apoi scanarea și expedierea ei prin e-mail, la adresele: [email protected], [email protected] Datele de identificare ale concurenților vor fi prezente atât pe fișa de înscriere, cât și pelucrări (încolțul din dreapta al lucrării - numele și prenumele elevului (cu majuscule), clasa, instituția, județul/localitatea, secțiunea/subsecțiunea, numele profesorului coordonator, numărul de telefon al profesorului; datele personale vor fi secretizate în momentul printării, de către organizatori.               b) Depunerea / trimiterea lucrărilor:                                în perioada 31. 01 – 16. 03. 2020;                                în format electronic, prin e-mail, la adresele: [email protected], [email protected] Lucrăriletrimise nu trebuie să fi fost participante/ premiate/ publicate la vreun alt concurs de creație sau publicate pe internet.c) Redactarea lucrărilor:  redactarea lucrării se va face în format A4, scris cu caractere Times New Roman, corp literă – 12, la un rând, cu margini egale de 2,5cm – Normal (text aliniat justified);  titlul va fi scris cu caractere Times New Roman, corp literă - 14, Bold, centrat;  la două rânduri de titlu se vor scrie autorul, școala, clasa și profesorul îndrumător (cu Times New Roman, 12, aliniere Right);  dimensiunile lucrării: 1 – 2 pagini;  se va utiliza, obligatoriu, scrierea cu diacritice;  dacă este cazul, la sfârșitul lucrării va fi precizată Bibliografia (numele şi prenumele autorului, titlul lucrării, oraşul, editura, anul, pagina);  responsabilitatea privind realizarea / redactarea lucrărilor revine exclusiv autorilor și îndrumătorilor acestora.               d) Evaluare:               Juriul va fi format din profesori de limba și literatura română și scriitori. Principalele criterii de evaluare a lucrărilor vor fi: originalitatea și varietatea abordării textelor literare propuse și corectitudinea exprimării în limba română.
e) Premierea                 autorii celor mai bune lucrări vor fi premiați (se vor acorda premii I, II, III și mențiuni conform Regulamentului de organizare a activităților cuprinse în calendarul activităților educative, școlare și extrașcolare); profesorii coordonatori vor primi adeverințe; nu se acordă diplome de participare;                 lista câștigătorilor va fi postată pe site-ul Colegiului până la data de 23aprilie 2020;                 diplomele și premiile vor fi expediate pe adresa școlii de proveniență.               Invitată de onoare: Liliana Maria Ursu, născută la Sibiu, la 11 iulie 1949, membră a UniuniiScriitorilor din Romania - Filiala Sibiu, din 1980, de la înființare. A fostinvitata Departamentului de studiiromânești al Universității din Strasbourg înprogramul academic Ecrirel'Europe, organizat cu sprijinul Institutului Cultural RomânBruxelles, înperioada 19 februarie – 7 aprilie 2017. Nominalizată la Oxford Weidenfeld Prize și la PremiulMondialpentruPoezieMistică de la Madrid.
Observații: lucrările premiate vor fi publicate într-o revistă cu ISSN (în format electronic); pentru relaţii suplimentare vă stăm la dispoziţie la adresa de email: [email protected]  la numărul de telefon:0732 363 100.   
Director,                                                                                                                 Coordonatori proiect,Prof. dr. Gabriel Octavian Negrea                                 Prof. dr. Marcela Ciobănuc                                                                                                Prof. dr. Lorinczi (Pănăzan) Maria DanielaProf. dr. Federeac Rita                                                                                               Prof. dr. Bedreagă Ana Maria








CONCURSUL”Citește cu mine!” (din cadrul Proiectului educațional județean ”Lucian Blaga – valori actuale”, CAEJ 2020 – nr. 37)Ediția I
REGULAMENT  DE  ORGANIZARE
ORGANIZATOR:        Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, SibiuAdresa:                            Str. Gheorghe Lazăr, nr. 1-3, SibiuTel. / Fax:                       0269 212 896 / 0269 215 352Site:                                   http: //www.cngl.eu/
PARTENERI: Inspectoratul Școlar Județean Sibiu Librăria Humanitas Centrul de documentare și informare al Colegiului Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu
1. ARGUMENTCa profesori, avem misiunea de a-i ajuta pe elevi să-şi dezvolte capacitatea de a se implica în lectură, de a deveni cititori reflexivi, întrucât lectura este un instrument prin care aceștia au acces la experienţa omenirii pe tot parcursul vieţii. În consecință, prin intermediul acestui concurs încercăm să îi educăm pe elevi în a alege cărţile care merită citite. Mai mult decât atât, ne dorim să îi determinăm să scrie la rândul lor diferite texte și să aibă momente de reflecție asupra a ceea ce au citit / scris.2. OBIECTIVE:                stimularea interesului pentru lectura cărţii de literatură;                apropierea subiectivă de literatură prin valorificarea imaginaţiei;       raportarea critică la valorile prezente în cărţile citite;                dezvoltarea abilităților de analiză critică ale elevilor; stimularea spiritului inventiv și  a creativității elevilor.
3. GRUP  ȚINTĂ: elevi din învățământul gimnazial și liceal
4. SECȚIUNI:               I. Scriere creativă – clasele V – VI: ”Țesătorii de povești” (cu participare indirectă) – elevii vor continua un text / fragmentales de către organizatori. După înscrierea în concurs, îndrumătorii elevilor vor primi textul-ancoră  la care se vor raporta participanții.               II. Scriere creativă – clasele VII – VIII: ”Cabaretul cuvintelor”(cu participare indirectă)–elevii vor scrie un text literar pe o temă stabilită de organizatori.                III. Scriere reflexivă – clasele IX – XII (cu participare indirectă) - elevii vor realiza o recenzie a unei cărți citite dintr-o bibliografie indicată, în prealabil, de către organizatori.
5. DATA  ȘI  LOCUL  DESFĂȘURĂRII: 22 05. 2020 – Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”, Sibiu
6. REGULAMENT  DE  PARTICIPARE:               a) Înscrierea participanților:                                în perioada 1. 05 – 22. 05. 2020, prin completarea fișei de înscriere, apoi scanarea și expedierea ei prin e-mail, la adresa: [email protected]               b) Depunerea / trimiterea lucrărilor:                                în perioada 1. 05 – 22. 05. 2020;                                în format electronic, prin e-mail, la adresele: [email protected]ahoo.com, [email protected], [email protected]               c) Redactarea lucrărilor:  redactarea lucrării se va face în format A4, scris cu caractere Times New Roman, corp literă – 12, la un rând, cu margini egale de 2,5cm – Normal (text aliniat justified);  titlul va fi scris cu caractere Times New Roman, corp literă - 14, Bold, centrat;  la două rânduri de titlu se vor scrie autorul, școala, clasa și profesorul îndrumător (cu Times New Roman, 12, aliniere Right);  dimensiunile lucrării: 1 – 2 pagini;  se va utiliza, obligatoriu, scrierea cu diacritice;  dacă este cazul, la sfârșitul lucrării va fi precizată Bibliografia (numele şi prenumele autorului, titlul lucrării, oraşul, editura, anul, pagina);  responsabilitatea privind realizarea / redactarea lucrărilor revine exclusiv autorilor și îndrumătorilor acestora.                              d) Evaluare:               Juriul va fi format din profesori de limba și literatura română. Principalele criterii de evaluare a lucrărilor vor fi: originalitatea abordării subiectelor și corectitudinea exprimării în limba română.
               e) Premierea                 pentru fiecare secțiune, autorii celor mai bune lucrări vor fi premiați (se vor acorda premii I, II, III și mențiuni conform Regulamentului de organizare a activităților cuprinse în calendarul activităților educative, școlare și extrașcolare); toți ceilalți participanți vor primi diplome de participare;                lista câștigătorilor va fi postată pe site-ul liceului până la data de 10 iunie 2020;                 diplomele și premiile vor fi expediate pe adresa școlii de proveniență.               Observații: lucrările premiate vor fi publicate într-o revistă cu ISSN (în format electronic); pentru relaţii suplimentare vă stăm la dispoziţie la adresa: [email protected] sau  la numărul de telefon: 0742123114.
Director,                                                                                                                 Coordonatori proiect,Prof. dr. Gabriel Octavian Negrea                                               Prof. dr. Marcela Ciobănuc                                                                                                              Prof. dr. Lorinczi Maria DanielaProf. dr. Federeac Rita                                                                                                              Prof. dr. Bedreagă Ana Maria



                                                                                                                       

         

07. „Lucian Blaga – valori actuale”, ediția I, înscris în CAEJ 2020, nr. 37, organizat de Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu - Feb 12, 2020 8:52:00 AM
Dragi colegi,Avem deosebita bucurie de a vă invita să participați la Proiectul educațional județean „Lucian Blaga – valori actuale”, ediția I, înscris în CAEJ 2020, nr. 37, organizat de Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu.  Deoarece intentionam ca, de anul viitor, sa derulam proiectul la nivel regional, apoi national, va asteptam cu drag sa deveniti partenerii nostri!Proiectul cuprinde trei activități deosebite și anume: 1. Simpozion interdisciplinar „Dezvoltarea competențelor de literație ale elevilor” la care pot participa profesori și bibliotecari din școlile înscrise în proiect; perioada de înscriere este: 13.01.2020 – 28.02.2020, prin completarea fișei atașate, apoi scanarea și expedierea ei prin e-mail, la adresa: [email protected] Simpozionul îi invită, pe toți cei interesați, la un schimb de idei și de experiență privind demersul educativ centrat pe descoperirea unor metode și strategii care să îi motiveze pe elevi să citească și să-și valorifice aptitudinile creative. Lucrările științifice ale participanților vor fi publicate într-o revistă cu ISSN (în format electronic). Vă rugăm să le expediați pe adresa de email: [email protected] Responsabili secțiune: prof. dr. Ciobănuc Marcela, prof. dr. Lorinczi (Pănăzan) Maria-Daniela. Termenul limită de expediere a fișei de înscriere și a lucrării: 28 februarie 2020.Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă.          2. CONCURSUL DE INTERPRETARE  ȘI ANALIZĂ CRITICĂ „Dialoguri  între generații”:  I. Analiză literară: gimnaziu (clasele V-VIII)II. Interpretare critică: liceu (clasele IX-XII)***Se va alege pentru interpretare câte o poezie din lirica autorilor: Liliana Ursu (una dintre poeziile recomandate: Povestire în oglindă, Strada Balanței, Piața Mare, Piața Mică, Lecția de poezie, Podul Minciunilor, Piața Aurarilor, În copilărie eram milionară în clipe și în secunde, Pe când trăiam în miezul unei rodii, Odă Bibliotecii din volumele Loc ferit și Fericita lumină) și Lucian Blaga (una dintre poeziile recomandate: Trei fețe, Izvorul nopții, Liniște, Sufletul satului, Vară, Amurg de toamnă, Paradis în destrămare, Lumina de ieri, Cântec pentru anul 2000, Biografie).  Poeziile sunt anexate.Înscrierea se realizează în perioada 01. 02.2020 – 16. 03. 2020, prin completarea fișei de înscriere, apoi scanarea și expedierea ei prin e-mail, la adresele: [email protected][email protected] Responsabili secțiune: prof. dr. Lorinczi (Pănăzan) Maria-Daniela, prof. dr. Ciobănuc Marcela.Termenul limită de expediere a lucrării: 16 martie 2020. Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă. 3. CONCURSUL „Citește cu mine!”I. Scriere creativă – clasele V – VI: ”Țesătorii de povești” (cu participare indirectă) – elevii vor continua un text / fragment ales de către organizatori. După înscrierea în concurs, îndrumătorii elevilor vor primi textul-ancoră  la care se vor raporta participanții.            II. Scriere creativă – clasele VII – VIII: ”Cabaretul cuvintelor” (cu participare indirectă) – elevii vor scrie un text literar pe o temă stabilită de organizatori.            III. Scriere reflexivă – clasele IX – XII (cu participare indirectă) - elevii vor realiza o recenzie a unei cărți citite dintr-o bibliografie indicată, în prealabil, de către organizatori.Responsabili: prof. dr. Ciobănuc Marcela, prof. dr. Bedreagă Ana Maria, prof. dr. Federeac Rita. Termenul limită de expediere a lucrării: 22 mai 2020. Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă. VOM REVENI CU PRECIZĂRI SUPLIMENTARE!
Vă așteptăm cu drag să participați la activitățile proiectului derulat de Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu! OrganizatoriiRegulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă. 3. CONCURSUL „Citește cu mine!”I. Scriere creativă – clasele V – VI: ”Țesătorii de povești” (cu participare indirectă) – elevii vor continua un text / fragment ales de către organizatori. După înscrierea în concurs, îndrumătorii elevilor vor primi textul-ancoră  la care se vor raporta participanții.            II. Scriere creativă – clasele VII – VIII: ”Cabaretul cuvintelor” (cu participare indirectă) – elevii vor scrie un text literar pe o temă stabilită de organizatori.            III. Scriere reflexivă – clasele IX – XII (cu participare indirectă) - elevii vor realiza o recenzie a unei cărți citite dintr-o bibliografie indicată, în prealabil, de către organizatori.Responsabili: prof. dr. Ciobănuc Marcela, prof. dr. Bedreagă Ana Maria, prof. dr. Federeac Rita. Termenul limită de expediere a lucrării: 22 mai 2020. Regulamentul secțiunii este anexat. Participarea este indirectă. VOM REVENI CU PRECIZĂRI SUPLIMENTARE!
Vă așteptăm cu drag să participați la activitățile proiectului derulat de Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu! Organizatorii



Lucian Blaga– POEZII
Trei feţe

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"
Izvorul nopţii

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
Liniște

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăită.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?
Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

Vară

La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi âin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.
Amurg de toamnă

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-atâta
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamnă.
Paradis în destrămare

Portarul înaripat mai ţine întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor
serafimi cu păr nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză găleţile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhanghelii se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngeri goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ţie,
păianjeni mulţi au umplut apa vie,
odată vor putrezi şi îngerii sub glie,
ţărâna va seca poveştile
din trupul trist.
Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată
e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, tâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
o oră mare rămasă în mine fără făptură
ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.
Cântec pentru anul 2000

Vulturul ce roteşte sus
va fi atunci de mult apus.

Lângă Sibiu, lângă Sibiu, prin lunci
numai stejarii vor mai fi şi atunci.

Mai aminţi-mă-vă un trecător
vreunui străin, sub ceasul lor?

Nu cred să mă vestească cineva
căci basmul ar începe-aşa:

Pe-aici umblă şi el şi se-ntorcea mereu,
contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
Biografie

Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.


LILIANA URSU - POEZII


Pe când trăiam în miezul unei rodii
demult,pe când trăiam în miezul unei rodii,am auzit un copil plângândși ca să-l mângâim-am prefăcut în cuvinte fericiteși din sămânță m-am preschimbat în zefir, în minge colorată,în scoici sidefate, în stol de lebedeși în bomboane de ciocolată.

Odă Bibliotecii
azi noapte în vis am scristot domul bibliotecii naționale.
ca pe un brad de Crăciun l-am împodobitcu poemedespre o fată din Levant,despre orașele invizibile din sângele ei,despre cum scriu berzele cerulnumai deasupra bibliotecilor,despre uimire și splendoareși despre mireasma florii de vanilie.
am scris și despre chei fericiteși despre ferestre ce dau spre oceane,și despre o dragoste ca un concert baroccu Veneția la picioareși despre stâlpul îngerilorcare mai ține lumea și rugăciunea vie
am scris și am scrispoeme de trecut viața pe furtună și senin
până ce în fiece inimă se deschidea o carte...

(din volumul „Fericita lumină”, Editura Baroque Books & Arts, București, 2019)


Piaţa Aurarilor
Cum stăruie zorile, curioase, la geamurile lor.breaslă magică, poeţii şi aurarii!în atelierele scunde din turn distilează fulgii de nea,câmpul cu fragede viorele şi aroma câtorva şoapte.Ale cui?Ale cui?Ale zeiţei cu pasul uşor,ale fotografului sau vânătoruluipe când se pregătesc pentru iubire.Urmează apoi şlefuirea metalului până la orbire,până la pierderea minţilor, uneori.
La uşa lor creşte un ied şi viaţa, viaţa care-i împinge în râul cel repede cu lostriţa fulgerând ca o amintire visătoarea carne şi cireşii încărcaţi de promisiuni pe maluri, cireşele la care nu ajung niciodată.
Cum stăruie întunericul la geamurile lor pe când breslaşii cu un sâmbure luminos momesc realul.
Şi iedul adoarme pe un nor...

În copilărie eram milionară în clipe şi secole
Am visat-o pe mama, tânără, la mare, părul şi mâinile îi miroseau mereu a zambileiar rochia a pădure în maiși a pâine caldă.
Acum e februarie şi eu încep să semăn tot mai mult cu mama.Şi mă gândesc la toate poemele pe care le-am scris,toate îşi au începutul în acea dimineaţă fabuloasăa iernilor mele,ca o fragă pe limbăcând mama venea să mă trezească.
Tainică îi era aplecarea peste somnorosul meu chip. „Vino să-ţi arăt ceva ce n-ai mai văzut." Şi mă ducea la fereastrăiar eu îmi ţineam respiraţia de atâta emoţie şi aşteptare „Vezi? Prima ninsoare. S-o ţii minte, s-o păstrezi sub pleoape"
Ce dar fabulos, dulce mamă,această primă lecţie despre uimire. Despre bucurie, despre tine.


Povestire în oglindă
vei crede că e zi, că-i vorba doar de frenezia măruntuluicuvânt fericire şi ceaţa care ne ascunde ţinutul morilor şi al bufniţei e chiar adevărată.Palmele acestea acoperindu-ţi cu dragoste ochii le vei confundacu eşarfa de mătase a zeului când îşi orbeşte muritorii,gătindu-i pentru ţeluri mai înalte. Oho, câte cuvinte mari deja! Hai să le scurtăm cu câtevaîntâmplări banale. Vei crede, dar cine mai ştie ce vei mai crede atâta timp cât inima stă să-ţi plesnească de iubire.
Fragii s-au copt pe pământul unde ai călcat ultima oară!

Strada Balanţei
în oraşul de sub munte e o stradăpe lângă care trece mereu grăbit un pod.în colţul dinspre lumee o cârciumă, La pufoaica găurită.În colţul opus e o casă micăplină numai cu sertaredin care o bătrână scoate mereutot felul de bomboane şi plicuri cu rugăciunila Maica Domnului pentru copiii din cartier.

La mijlocul străzii e un nuc uriaş sub care se ascunde casa bunicilor laolaltă cu o fântână şi cu un păr sălbatic, atât de sălbatic încât în nopţile de iarnă necheazăiar noi copiii ne legăm atunci săniile de el.
Mama ne povestea pe când culegea perele auriidespre cum a zburat Zeppelin cu dirijabiluldeasupra oraşului nostrusau despre primul ei vals cu tatala Împăratul romanilorşi cum guvernatorul ordonaca străzile să fie luminate„numai şi numai în nopţile fără de lună".
Într-o seară cu viscol mamaa scos dintr-o mănușă străveche.o monedă argintie trecută din tată în fiu,o monedă pe care scrie cu litere tot mai șterse:
„Doamne, îndură-te de noi!”

Piaţa Mare
Insomniaca privirea caselor strânseuna în alta precum păsările în cuiburi în noaptea dinaintea călătoriei lor spre ţările calde.

Piaţa Mică
Un goblen ţesut de un înger într-o lungă noapte de iarnă.

Lecţia de poezie
m-a întrebat băiatul care scrie de la o vreme poezie:„Cum să încep poemul?"
„aşa ca şi cum ai mângâia o pasăre cântătoarepe care-ţi doreşti atât s-o atingişi nu vei putea."
„mie îmi ajunge cântecul ei, niciodată nu aş atinge o pasăre cântătoare" mi-a răspuns el, zâmbind timid.
„atunci ca şi cum ai mângâia spinarea unui câine, câinele tău din copilăriepe care şi acum îl visezi"
lecţia de poezie s-a terminat, am închis fereastra cu vedere la cuvinte, la portocaliile cuvinte,la cele transparente precum apa cascadei Niagarasau la cele ascunse în fânul şurei din Apold.
am încuiat camera plină cu caietele cu poezii ale trubadurilordar şi ale băiatului care anunţa oraîn burgul cu turnurile scrise cu versuride pletele îndrăgostite ale apărătorilor oraşuluiatunci când adia primăvaraşi trezea arinii şi Cibinul şi vioara îngerului.
lecţia de poezie abia începe
acum când am coborât pe strada „Spinarea Câinelui"şi am zărit între pietrele ei lucioase un fir de iarbă lunară, o agrafă de sidef şi un nor roz precum gura prunculuicând rosteşte cuvântul mama. Cuvânt regină. Cuvânt ancoră. Cuvânt ce-ţi face sete. Cuvânt ce-ţi face foame.
o foame de cuvinte-regi, de cuvinte-sclave, de cuvinte-fulger şi de cuvinte-tunet.
o oază, o rază, o magnolie roză cresc din mâinile Magilor şi ei cei treiplecaţi stau în rugăciuni în faţa Cuvântului întrupat.
„Numai aici Cuvântul veşnic rosteşte viaţa în suflet. Numai aici, sufletul prinde viaţă şi răspunde în Cuvânt."Meister Eckhart

Podul Minciunilor
Din cruci şi din roţiîţi e trupul, pod bătrân,ce nu legi două maluri.
Sub tine nicio apă nu tresareDoar rondul de noapte,şi înţeleptele bufniţe de pe spinarea câineluişi pietrele atotştiutoareşi valpurgice ceţuri transilvaneîţi mai ştiu povestea adevărată.
Uneori, în nopţile cu lună plină, se mai aud strigătele vrăjitoarelorcare au fost aruncate de pe zidurilece unindu-le tu mai mult le desparţi. Vrăjitoarele mincinoase ale căror profeţii nu s-ar fi îndeplinit.
Umbre cu ghiocei în pletese strigă cu nume străine pe Podul Minciunilor:Brunhilde, Agatha, Ramona, Iris.
Cum le mai zornăie bănuţii ploii în buzunare acoperind şoaptele lor de iubire.
Doar rugăciunea bătrânului călugăr mai face să răsară soarele deasupra ta, bătrâne pod,
și fetița mușcând din jimbla caldăși copilul alergând în urma cercului de lemnși umbra aripilor lor
unind cerul cu Sibiul

(din volumul Loc ferit, poeme alese, Editura Baroque Books & Arts, București, 2014)









 

 
11. Octavian Doclin: Și punct. Și de la capăt... Poezia care se naște din durere... Semnal, coperta, poemul identitar - Feb 5, 2020 9:33:00 AM


Marian Odangiu scrie în prefață: „Tot mai elaborată, mai intelectualizată, mai livrescă, mai populată de incursiuni ce sondează în profunzime universul propriei creații la intersecția dintre a fi și a nu (mai) fi, poezia lui Octavian Doclin se reinventează mereu  în marginile propriilor ei adevăruri care sunt ale unui univers liric în expansiune” (p.14).  Pe ultima copertă Victoria Milescu concluzionează: „Din câte frumuseți poate naște uneori durerea ascunsă, tăinuită, netrucată” (Sud, an XXIII, nr. 1-2, ian-feb./2019).   Autorul își definește opera cu demnitate, ca o epistolă scrisă pentru iubitorul de poezie: „dar nici atunci Doamne/ nu mă părăsi/ fără să-mi dai o ultimă zi/ în care să pot termina poemul acesta/ rugă de mulțumire totuși/ pentru dragostea Ta/ revărsată asupra-mi/ cu atâta ură” (Rugă, 41).
12. Florin Vasiliu: Japonia, o aventură spirituală - Feb 3, 2020 9:12:00 AM

                                 Florin Vasiliu  întinerind  între doi cireşi
Prin cartea Japonia necunoscutăautorul Florin Vasiliu ne îndeamnă la o cunoaştere mai aprofundată a sufletului propriu. Suntem întăriţi în ieşirea din propria carapace, din propria scoică uitată pe fundul mării care se cheamă timp. Cu cât te apropii de Japonia mai mult, cu atât eşti mai aproape de România, mai aproape de misterele sufletului românesc. Acest lucru se datorează lui Florin Vasiliu care aplică asupra gândirii noastre o formulă  absolută, credinţa că putem călătorii în spaţiu şi timp, iar la capătul călătoriei se află un arhipelag de sentimente.Cartea s-a născut firesc, chiar dacă autorul a petrecut peste 30 de ani într-o Japonie de multe ori imaginară. Aflat  în România Florin Vasilescu  a fost purtat de cuvânt  în Orient, undeva lângă soare răsare. După atâta vreme de călătorie totul se termină suprem ca-ntr-un `` haiku `` absolut. Autorul mărturiseşte că a fost ajutat de soţie la edificarea cărţii, acest lucru  ne duce cu gândul la unirea dintre yng şi yang, conform credinţei orientale. Florin Vasiliu mărturisea: „Arde-n foc un pai / Dincolo, după moarte/ ne vom întâlni iarăşi”. Ca să-l parafrazez adaug, dacă se mai poate adăuga ceva -  „Am fost cu tine în Japonia/ După răsăritul soarelui / Ne vom întâlni în Retezat”.
Primul lucru pe care l-am deprins după citirea cărţii a fost disciplinarea spiritului.Nu ştiu dacă am reuşit, dar  am deprins convingerea că un templu se poate clădi în suflet fără să foloseşti nici un cui de fier, totul poate fi lemn, lemn  viu, mirositor, pregătit                să-nfrunzească la sfârşitului veacului. Totul este să ai răbdare. Oare suntem noi învăţaţi cu răbdarea ? Japonezul se grăbeşte încet, privind marea, muntele, grădina, buchetul de flori, gheişa, tradiţia, templul, cartea, părinţii, soarele la răsărit.Cel mai frumos este într-o grădină, alături de flori şi eternitate. Japonezul ne învaţă cu o grădină de piatră, pură, clară, pregătită să-l primească pe Dumnezeu în vizită în timp ce noi numărăm pietrele secrete, care nu ne ies  niciodată la număr. Aşa aflăm că piatra poate          să-nflorească, că este mirositoare că aşteaptă ca şi noi răsăritul soarelui. Totul este să nu calci pe sufletul pietrei. Un mister este scrierea japoneză, un mister întărit de cuvântul pe care se sprijină Japonia, poate de aceea sunt atâtea cutremure-n arhipelag, poate de aceea marea te botează cu viaţă fără de moarte, mare cea furioasă, mare cea darnică.De la Japonez poţi învăţa cum se uneşte fiinţa omului cu cerul, doar savurând o ceaşcă de ceai. Este o adevărată artă, este un adevărat ritual  întâlnirea dintre om şi o simplă ceaşcă de ceai. Trupul uită aroma, trupul uită căldura, doar sufletul priveşte-n sine pentru a descoperi un zeu tainic.Cu Florin Vasiliu intri-n casa Japoneză ca-ntr-un templu, acolo uiţi de toate, de ieri, de astăzi, de mâine, de Japonia, de lume, pentru că în casa aceea descoperi universul, este o adevărată ieşire, un adevărat exod. Adevărul este că Hiroshima a fost înfrântă de floarea de cireş, iar americanii nu pricep, ei se miră cum bomba atomică a dat flori de cireş, cum înfloreşte timpul, cum dă muguri piatra de la Hiroshima. Răspunsul se află în cartea lui Florin Vasiliu : „ Cireşul înfloreşte între doi poeţi”`. Lipsa de armă, lipsa de violenţă, lipsa bombei atomice, este arma cea mai temută...Matsuo Basho este un poet de geniu, el ne transmite simplu – „Fără casă, între cer şi pământ - doi călători”. Mesajul său este profund, înţelegi că în orice călătorie, nu vei fi singur niciodată...De la japonez  înveţi  cum să rezişti la valurile tsunami, la valurile vieţii, mai mult înveţi cu adevărat cum să mergi pe ape, simplu, cu o puternică speranţă, iar sub tine vulcanii  fierb, provocând răsăritul. Trebuie să fi spulberat de tsunami pentru a te renaşte, mai pur, mai curat...Dacă  vreodată vei avea ocazia să porneşti spre Japonia înainte de a atinge ţărmul trebuie să-nveţi de la pescuitoarele de perle gustul adâncului, să te depinzi cu albastru ca stare, nu culoare, să-ţi  ţii respiraţia şi atunci vei descoperi „lacrimi de zeiţă” în bagajul tău de drumeţ.Florin Vasiliu ştie şi este un ghid perfect, nu vei rătăci insulele, cu siguranţă vei trece de Naausica, poate chiar te vei uita într-o scoică, dacă zeii se vor îndura... Florin Vasiliu ne-a oferit prin cartea Japonia necunoscută , Editura Haiku, 1998 , 99 de ideograme, 99 de speranţe, regăsiri şi uitări, plus 99 de blesteme scăldate în lumina soarelui, dimineața...

                                                                Constantin Stancu
13. Ionuț Caragea: Umbra lucidă... „Volumul are menirea de a prezenta cititorului poetul „cu bune și rele”, Ionuţ Caragea se descoperă cu rigoare și pasiune, poemele curg de la paradoxala prezenţă la o nouă viaţă, toate atinse de aripa umbrei” - Feb 3, 2020 9:07:00 AM

Ionuţ Caragea: Ritual sub aripa umbrei
(Ionuţ Caragea, Umbră lucidă, versuri, Iași: Editura Fides, 2016)

Viaţa are misterele ei. Însoţitorul omului rămâne ascuns, în limita subtilului. Ionuţ Caragea abordează acest mister cu pasiune și densitate. Volumul de versuri Umbră lucidă, apărut la Iași: Editura Fides, 2016, ne poartă într-o călătorie spirituală paradoxală. Prezentul este locuit de trecut și viitor, fotografiile se suprapun. Poetul își pune în evidenţă personalitatea și urmărește cu asiduitate umbra, sub presiunea ideilor care izvorăsc din gândirea lui Platon și se ramifică în cultura universală, atingând știinţele exacte și umbra fotonului. Îngerul păzitor, îngerul din cuvinte, sufletul părinţilor, amprenta divină de umbră, daimonul, prezenţa invizibilă, dar reală, care ne însoţește, iată personajul din spatele cortinei.  Intermediarul dintre om și zeu (sau zei), cel care face legătura între carne și lumea spirituală, cel care protejează sau provoacă, energia din spatele draperiei, iată misterul care pătrunde în poemele autorului. Imaginea alunecă în abis, abisul o redă poetului. El o prezintă materializată în stări, proiecţie în carnea viitorului, valul care aruncă lumea pe ţărmul zilei. Lumea este casantă, poetul fragil, cititorul vulnerabil, umbra dă sens realităţii și toate se încheagă într-o naraţiune pe buzele zeului de serviciu. Arta are capacitatea de a reflecta partea subtilă a existenţei, Caragea își asumă riscurile, limitele sale sunt certitudinile sale. Volumul are menirea de a prezenta cititorului poetul „cu bune și rele”, Ionuţ Caragea se descoperă cu rigoare și pasiune, poemele curg de la paradoxala prezenţă la o nouă viaţă, toate atinse de aripa umbrei. În prefaţa volumului Maria-Ana Tupan reţine: „Metaliteratura e un loc geometric al postmodernităţii, dar Ionuţ Caragea nu pare interesat de afilierea stilistică, ci de modul analogic, de complementarităţi, în care prelucrează metafora centrală” (p. 15).
Experienţele scriitorului pasionat de adânc, normele știinţei, paradoxul artei, puterea rugăciunii, întâmplări curente, toate pot intra în poem, umbra este acolo, puternică, organizând materia primă pusă la dispoziţie de sufletul poetului. Tema este generoasă, absconsă și tentantă. Artistul, indiferent de formele de exprimare, a fost mereu pe urmele umbrei, a căutat-o, a găsit-o în locuri surprinzătoare, a rămas dator umbrei harnice. Jocul de-a timpul, organul special al celui iniţiat în mersul cuvintelor pe sârma realităţii, Dumnezeu care se impune prin copleșitoarea prezență, cel care umbrește și lumea se schimbă, lumea își recapătă dinamismul și sensul. Cuvintele au povestea lor în povestea mai mare a destinului, explodează în naraţiunea de pe buzele universului, cuvintele vin și fac legătura cu imperiul umbrei. Peste toate planează viaţa, dragostea, fericirea, banalul din mituri, fluturele cu aripi de cuvinte. Citind atent aceste poeme, am redescoperit rigoarea spiritului alunecând pe gheaţa materiei. Prin toate aceste, Ionuţ Caragea se detașează de experienţele facile ale poeţilor tineri, ale poeţilor prinși în roata marketingului literar coagulat în cărţi rapide, cărţi de tonomat.  Cartea declanșează marile întrebări despre subiectele care au frământat lumea şi poeţii dintotdeauna: Adevărul care așteaptă, cel despre care refuzăm să vorbim, cel care ne spune rugăciunea în timpul prezent. Poetul este prins între cele două planuri ale existenţei, este „lacrima de foc curgând pe obrazul pământului!”Destinul lui este unul special: „braţ la braţ/ cu doamna moarte/ spunându-i ceva la ureche/ zâmbindu-le apoi celorlalţi/ ca și când/ i-au mai rămas/ multe vieţi de trăit” (Perplexanta prezenţă, p. 21).Într-o lume confuză, Caragea afirmă: Eu simt și presimt dumnezeirea! Este o replică la poezia Rugăciune aparţinând poetei Ana Blandiana, cunoscută în istoria literară ca o poetă de forţă. Această certitudine declanșează responsabilităţi, revelaţia personală, logica textului poetic, rigoarea dintre idei, toate magnetizează poemele. Discursul poetic este lung, respiraţia autorului denotă un exerciţiu constant și percutant. Poetul renunţă voit la fiorul liric, mizează pe raţiune și pe reţeaua ideilor care leagă lumile. El știe dincolo de metafore ce și cum, el știe cum e jocul umbrei în magica existenţă. Poetul reţine: „Dumnezeu care știi dinainte/ tot ce i se va întâmpla fiecăruia/ dar care ţi-ai autoimpus să uiţi” sau „Dumnezeu al fiului care a venit printre noi/ pentru a ne aminti că toţi suntem unul și același/ parte și întreg, timp și nontimp, moarte și eternitate” ( Eu simt și presimt dumnezeirea, p. 23-24). Caragea forţează limita, recunoaște că în prezenţa lui Dumnezeu puterea sa se multiplică, dar riscă o afirmaţie paradoxală, creatura se face egală creatorului, e năzuința omului care scapă din capcanele gravitaţiei, plonjând în transcendență… Fiecare poem are esenţe și puncte nodale în logica volumului, umbra își fixează reperele în destinul omului: „sunt o reciclare a trecutului meu” – exclamă poetul, el are ceva de spus „cu gust amar de viaţă în gură” (Cuvinte nepotrivite, p. 25).Ideile se dezvoltă arborescent în mintea scriitorului, Dumnezeu și-a autoimpus să uite, salvarea noastră vine din această uitare care este mai degrabă o umbrire a destinului uman. Cităm: „e ușor să dăm vina pe Dumnezeu/ pentru toate relele/ e ușor să găsim pe altcineva responsabil/ decât pe noi înșine/ noi cei care prin toate alegerile noastre/ facem orice rău posibil” (Dumnezeu și-a impus să uite, p. 26).Da, oamenii pleacă dincolo cu toate amintirile lui Dumnezeu…, posibilă concluzie a managementului umbrei în viaţa individului efemer/etern. Uneori frust, totuși limbajul poetului coagulează poeme echilibrate, bine articulate și semnificative:
„Din carnea mea nu au mai rămas decât câteva fâșii de singurătate din timpul meu nu au mai rămas  decât niște amintiri fugărite de neiertătoare uitare din ochii mei nu au mai rămas decât niște luminiţe plăpânde din pașii mei nu au mai rămas decât niște urme risipite de vânt da, știu, viaţa merge înainte cu ce a mai rămas din mine important este ca sufletul meu  să lustruiască oasele din rastel să fiu pregătit pentru ultima luptă cu putreziciunea timpului” (Putreziciune timpului, p. 32).
Tema finalului de epocă se definește prin putreziciunea timpului, mecanismele istoriei ne prind pe toţi, chiar dacă viaţa merge înainte!În panoplia istoriei există un nesfârșit mister, o intrare secretă, un întuneric viu, petale de umbre, o stâncă neagră, judecata de acum, se iscă un dialog între omul simplu și poet sub dansul fulgilor de întuneric. Presiunea necesităţii ca trambulină a libertăţii limitate îl împinge pe acesta spre banalul din fiecare zi. Notăm: „iar în viaţa de zi cu zi/ mă conformez banalului/ chiar acum îi spun umbrei/ că trebuie să socializeze/ și să facă schimb de tăceri/și îmbrăţișări cu alte umbre” (Mă conformez banalului, p. 78).Un poem mai lung este Imn umbrei (colaj), un ritual poetic pentru prezenţa umbrei, un cântec păgân pentru stări divine. Un imn venit de la „un om descheiat la șireturi, cu mâinile-n buzunare şi șapca trasă bine pe cap” (p. 55)…Din această relaţie a poetului cu umbra rezultă judecata, o judecată aspră, în paradigma unei lucidităţi asumate: „nu cred în Judecata de Apoi/ judecata mea e acum/ e un proces al conștiinţei/ stau în faţa voastră și citesc/ propriile mele poeme/ iar umbra mi-e martor” (Judecata de acum, p. 76).Grafia poemelor este una modernă, cuvintele se ating în fraze care încep cu literă mică, virgulele s-au topit în magma versurilor, poetul își spune povestea cu aplomb și sinceritate, nu este un postmodernist, este un clasic în căutarea viitorului, cu rigoare, cu slăbiciuni și ambiţie. Renunţă la firul liric, abordează ritualul de atragere a adevărului pur, uneori inaccesibil. Discursul său se bazează pe metafora cea mare, a întregului care domină partea.  Uneori își pune cu prea mare pasiune eul în prim-planul cărţilor sale, sub forţa motoarelor de căutare atât de specifice vremurilor de azi. În fond, așa cum declară, s-a născut pe Google.  Volumul are câteva repere critice, note literare, cronici, fraze de suflet venite din partea unor critici literari precum Alexandru Cistelecan, Theodor Codreanu, Daniel Corbu, Adrian Dinu Rachieru, Maria-Ana Tupan, dovadă că Ionuţ Caragea este o prezenţă importantă în peisajul literar contemporan, dinamic pe scena cu poeţi care continuă să-l aștepte pe Godot. O simplă concluzie: „și nici nu pot zbura/ atât de sus încât/ să nu mi se vadă umbra” (Neputinţă, p. 69).

Constantin StancuMai 2017
14. Adrian Botez: Cel mai frumos poem - Feb 3, 2020 9:03:00 AM

MAMEI MELE – CEA DIN ALTĂ LUME
când îmi va suna - șimie – Ceasul – vreau ca tu – Mamă - și nu altcineva – să viisă mă întâmpini – să mă iei – spre AltăLume
n-am nevoie detoate SperietorilePopești – n-am nevoie nici deMoarte
pe Drumul spre Locul cuCopaci Rari – să vorbimMamă - de-ale noastre – câte n-am apucat săvorbim – aici – pePământ
pe Drumul spre Locul cuCopaci Rari – repetă-mi – Mamă – iar șiiar – Alfabetul Vieții șiMorții : astfel – din nou – lanesfârșit – Tu și numai Tu – Mamăsă mă Naști
între noi doi – Toaterimează – Mamă – Toate rimează : Moartea meadevine – așa cum se și cuvine – în felul acesta – un nouPoem – cu doar DouăCuvinte : Tu șiEu
e cel mai frumos Poem – dintre celepe care nu le-am scris – încăniciodată***



MOARTEA STĂ ÎN PICIOARE
moartea stă în picioare : fițipoliticoși – aduceți-i un scaun – să nemai privească șide jos în sus
moartea stă în picioare : n-o lăsaținiciodată – să stea înpicioare – să vă priveascăsuverană – plină deifose gratuite : în definitiv – nu e decâtși ea – un slujbașoarecare – ca fiecare dintrenoi*** 





Prof. dr. Adrian Botez
15. Revista „Vatra veche”, nr. 1/2020. Semnal, sumar, lecturi, dialoguri în cetate, calendar literar, conștiința națională la început de an - Feb 1, 2020 1:17:00 PM
Revista „VATRA VECHE” 1/2020
Din sumar:
Calendar literar 2020, de Nicolae Băciuț/3
Aniversări/comemorări 2020/3
Eminescu 170. Sentimentul patriotic și conturarea conștiinței naționale, de Ilie Șandru/4
(Re)lectura lui Eminescu (Cristina Sava), de Nicolae Băciuț/5
Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/ 6
Poezia lui Grigore Vieru, de Alexandru Cocetov/7
Eveniment editorial. Ana Blandiana, Integrala poemelor/9
Ana Blandiana, Cununa de Aur a Poeziei, cuvânt de prezentare, de Elizabeta Šeleva/9
Încheierea anului memorial N. Steinhardt (1912-1989), de Veronica Pavel Lerner/10
Corespondenţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sarău/11
Blocnotes. Marin Sorescu, de Maria Cecilia Nicu/12
Vatra veche dialog cu Dumitru Ichim, de Nicolae Băciuț/13
Poeme de Dumitru Ichim/15
Remember. Vasile Avram, de Nicolae Bucur/16
Eveniment editorial. Enciclopedia Scriitorilor Români de Pretutindeni/17
Inedit. Blestemul chinezesc, de Francisc Păcurariu/18
Pentru un studiu al ignoranței, de Ștefan Lucian Mureșanu/19
Asterisc. Memorialistică, Jurnalele lui Mircea Eliade, de Dorin Nădrău/20
Asterisc . Casele Memoriale încotro, de Victoria Ileana Stolojan/21
Puncte de vedere. Un „popor de proști”?, de Mihaela Malea Stroe/23
Despre symbolic și nocturn, cu Mihail Diaconescu, de Ionel Silvian Bucurescu/26
Poeme de Veronica Pavel Lerner/28
Poeme de Dumitru Băluță/29
Cronica literară. Pseudorătăcirile Corinei Matei Gherman,de Nicolae Suciu/30
Despre vocația sonetului (Victoria Stoian), de Ladislau Daradici/33
Lebede albe, lebede negre (Iuliu Ionaș), de A.I. Brumaru/34
Povestirile unui moralist enciclopedic (Mihail Diaconescu), de Rodica Lăzărescu/35
Inserția, ca pledoarie și artificiu (Mihai Petre), de Iulian Chivu/36
Proza feminină și valențele sale (Vasilica Ilie), de Aureliu Goci/39
Cartea boemei (Ion Nicolae Anghel), de Gligor Hașa/39
Pavel dan și Tulcea (Aurel Podaru), de Maria Daniela Pănăzan/41
Ale lumii două fețe (Gheorghe Nicolae Șincxan), de Cristina Sava/42
Războiul mai puțin cunoscut (Ozias Marcovici) de Mihai Batog-Bujeniță/44
Mihai Manoilescu, Memorii, de geo Constantinescu/45
Cercul care se închide (Doina rad), de Mihai Cistelican/46
Umorul și ironia (Elena Agiu-Neacșu), de Mihaela I. Rădulescu/48
Jurnalul ca veghe între două „lumi” (Constantin Eretescu), de Mihaela Albu/49
Poeme de Iuliu Ionaș/50
Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan-Aurel Pop/51
Pagini de istorie. Să rămânem înafara politicii?, de G. M./52
Mihai Eminescu și Basarabia, de Gicu Manole/54
Sfântul Voievod Neagoe Basarab, de Florin Bengean/55
Locuind aceeași poveste (Rodica Gârleanu), de Nicolae Suciu/56
Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/58
Tăcere lașă, de Valeriu Tănasă/59
Amvon, de Gheorghe Nicolae Șincan/60
Tragicomicul la Ștefan Negrișan, de Gheorghe Sarău/60
Centenarul nașterii unui dascăl, de Radu Șerban/62
Despre francmasonerie, de Eugen Mera/65
Poeme de Luca Cipolla/65
Ochean întors. Călătoria, o formă a cunoașterii de sine, de Silvia Urdea/66
Dorințele, poem de Daniel Mureșan/68
Mapamond. Țara Egiptului, de Mihai Posada/69
Interviu, cu Milena Munteanu, de Elisabeta Iosif/70
Oglinzi paralale. Electoralele sub pecetea corectitudinii, de Paula Romanescu/71
Scena. Teatrul, ca oglindă a contemporaneității, de Tamara Constantinescu/72
Șevalet. Marius Lupu, de Albert Gyuris/75
Argument pentru pace, de Corina Simeanu/76
Literatură și film. Dragoste la prima vedere, de Alexandru Jurcan/77
Lumea lui Larco, de Vasile Larco/78
De la un clasic citire. Nicolae Iorga/78
Epigrame, de Nicolae Matcaş/79
Scrisori pariziene, de Simina Lazăr/80
Curier/83
Ilustrații de Marius Lupu.

Lecturi:  
https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/vatra-veche/


16. Maria-Daniela Pănăzan: Blajul și Eminescu... Reportaj despre cultură, oameni, poezia ca salt - Jan 27, 2020 10:06:00 AM
Din valurile vremii... Ocrotiți de Eminescu, la Blaj!

Palatul Cultural Blaj a găzduit sâmbătă, 25 ianuarie, cea de-a 20-a ediție a Concursului Național de Poezie „Ocrotiți de Eminescu”, concurs organizat de Asociațiunea ASTRA, Despărțământul „Timotei Cipariu” Blaj, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Filialele Cluj, Alba-Hunedoara, Brașov, DJPCC Mureș, Biblioteca Județeană „L. Blaga” Alba și Primăria Municipiului Blaj, cu susținerea financiară a unor oameni generoși, prieteni ai Astrei blăjene. Programul a început la ora 10, cu primirea oaspeților, cuvântul de Bun venit fiind rostit de președintele de onoare al Astrei Blaj, dr. Mircea Frențiu, și de ing. Ioan Mihălțan, președinte executiv, completat fericit de prof. Livia Mureșan, viceprimar al municipiului Blaj. Programul a continuat cu acordarea unei Diplome de Excelență domnului prof. Ioan Pop, pentru contribuția deosebită adusă la organizarea tuturor edițiilor concursului, domnia sa fiind, alături de Doamna Silvia Pop, soție și devotată președintă a Astrei blăjene în perioada 1995-2018, un important susținător al acestui prestigios eveniment.
În continuare au fost acordate premiile la secțiunea creație, la care au participat 88 de concurenți. Președintele juriului, doamna Irina Petraș, ne-a onorat și ne-a fost alături și de data aceasta, motiv pentru care îi suntem profund recunoscători. Stabilirea câștigătorilor a fost, dacă vreți, o misiune imposibilă. Este foarte greu de realizat o ierahie, atât la creație, cât și la recitare, fiindcă nu faci o serie de calcule matematice, lucrezi cu imagini, cu suflete de copii, cu alese cuvinte izvorâte din ocrotirea ...eminesciană. Îi asigurăm însă pe toți concurenții, de la cele două secțiuni, de corectitudine și de empatie. 
O mare bucurie pentru noi a fost prezența în concurs a unor tineri talentați din Republica Moldova. Depășirea granițelor, iată, se face și și pe tărâm literar, iar acest lucru se întâmplă datorită unor tineri minunați. Sunt impresionată!
Singurele clipe / minute libere au fost dedicate scriitorilor invitați la manifestare și anume Valeria Bilț, Nicolae Suciu și Gabriela Costescu, aceștia prezentând câteva aspecte din cărțile publicate recent. Ne exprimăm părerea de rău că timpul nu a permis o prezentare detaliată a mai multor cărți...!
La ora 13 a avut loc cel mai așteptat moment: întâlnirea specială cu Maestrul Dorel Vișan, care ne-a încântat prin cuvintele vii, de suflet, pe care le-a adresat distinsei asistențe. Prezența marelui actor Dorel Vișan la Blaj, semnalată în presă, a avut rolul de a sensibiliza pe tinerii participanți la concurs, dar și pe profesorii lor coordonatori și pe invitați, asupra nevoii de a învăța poezie, de a-l învăța pe Eminescu, de a-i cunoaște opera și de a se forma în spiritul iubirii de neam și a aprecierii valorilor naționale. Prezența la Blaj a Maestrului Dorel Vișan se datorează implicării deosebite a domnului dr. Mircea Frențiu, atât de generos cu tinerii noștri concurenți. Întâlnirea emoționantă a fost dedicată acestor tineri excepționali și, poate, a fost cel mai frumos premiu care ar fi putut fi conferit, dincolo de toate neajunsurile, inerente desfășurării unei asemenea manifestări de amploare.
În final, la ora 14, au fost conferite premiile la recitare, pentru liceeni, pentru elevii de gimnaziu și pentru elevii de la ciclul primar. Îmi asum „vina” de a permite celor mici să participe la recitare, deși dorința Doamnei Silvia fusese de a se organiza doar pentru liceeni și studenți. Sunt convinsă însă că a fost o decizie înțeleaptă, luată acum câțiva ani, cu greu, iar elanul și bucuria celor mici ar trebui să devină elocvente și pentru noi, ceilalți, care ne implicăm sufletește. Și chiar dacă nivelul concursului nu a permis clasarea pe primul loc a tuturor concurenților, cum a sperat fiecare dintre recitatori, nădăjduiesc că volumul omagial în care se regăsesc ei și întâlnirea cu Maestrul Dorel Vișan au fost cele mai alese recompense pentru efortul depus de a participa la concursul de la Blaj și pentru emoția trăirilor sub ...ocrotirea eminesciană.
În numele conducerii Despărțământului Blaj și al meu personal, aducem sincere felicitări tuturor participanților, invitaților, membrilor juriului, scriitorilor, dar și profesorilor coordonatori sau părinților care au depus eforturi mari pentru a se prezenta la concurs, președinților altor Despărțăminte Astra din țară și membrilor acestora (Dej, Câmpeni, Sibiu, Tg. Lăpuș, Târnăveni, Alba Iulia, Dumbrăveni). Mulțumiri aducem și Bibliotecii Județene „L. Blaga” Alba, care și-a făcut datoria și în acest an, prin prezența doamnei Daniela Floroian, oferind premii în cărți laureaților. Premii în bani au fost oferite de dr. Mircea Frențiu, ec. Silvia și Dumitru Ilia, ec. Ioan Rus, manager Victor Mateș, ec. Ion Grigorie Pop, Ioan Zereș, Aurel Munteanu. Ștefan Rednic Bălin, Ioan Brad, ing. Ioan Mihălțan. Mulțumim de asemenea Televiziunii TV AS din Târnăveni care a transmis în direct derularea Concursului și emoționata vibrație lirică a întâlnirii de excepție cu Maestrul Dorel Vișan.
Tuturor, mulțumiri și calde felicitări!
Desfășurarea secțiunii de Recitare din lirica eminesciană (pentru liceeni pe de-o parte, pentru elevi de gimnaziu și de primar pe de altă parte) a adus multe emoții concurenților (62 în total), dar nu a putut conferi premiul I tuturor așa cum, cu siguranță, ar fi meritat. Emoțiile, dar și diferențele dintre concurenți (cu valori sensibil egale) au făcut ca misiunea juriilor conduse de poeții Nicolae Băciuț și Răzvan Ducan să fie extrem de grea. La ora 12.15, în Sala Mare a Palatului a avut loc lansarea unei cărți-document, Ocrotiți de Eminescu – 20. Antologia Concursului Național de Poezie de la Blaj, în care sunt evocate cele 20 de ediții ale concursului (2000-2020). Volumul coordonat de profesoarele Maria-Daniela Pănăzan, de la Colegiul Național „Gh. Lazăr” Sibiu, și Claudia Oancea-Raica, de la Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj, se bucură de o prefață scrisă de Nicolae Băciuț, de cronicile fiecărei ediții (Iacob Buta, Aurel Roman, Răzvan Ducan, subsemnata), de palmaresul fiecărie ediții, dar și de cuvintele de suflet împărtășite tinerilor creatori sau recitatori de către renumiții scriitori Irina Petraș, Ion Mărgineanu și Valentin Marica, membri ai juriului la mai multe ediții. Cartea-album este dovada că tinerii creatori sunt ocrotiți la Blaj de ...Eminescu, de Poezie, de Frumusețe, de Dragoste.


Maria-Daniela Pănăzan
Text preluat de pe Facebook
Foto: Maria-Daniela Pănăzan Lorinczi și soțul Francisc-Mihai Lorinczi la Densuș (2015) 
20. Ionuţ Caragea, premiul MOMPEZAT pentru poezie - Jan 25, 2020 7:58:00 AM



Dragi prieteni, cu mare bucurie în suflet vă anunţ că am câştigat în Franţa premiul pentru poezie MOMPEZAT 2019, oferit de Societatea Poeţilor Francezi (Société des Poètes Français). Volumul meu premiat se numeşte “J'habite la maison aux fenêtres fermées” şi a fost publicat în 2019 la editura Stellamaris din Brest, Franţa (https://editionsstellamaris.blogspot.com/2019/09/jhabite-la-maison-aux-fenetres-fermees.html). Dintre cele 5 volume care mi-au fost publicate în Franţa, acesta este primul în care sunt autorul unic al poemelor traduse sau scrise direct în franceză. Tehnoredactorul cărţii şi director al editurii Stellamaris : Michel Chevalier. Lectori şi corectori: Amalia Achard şi Marine Rose (ambele din Franţa). Coperta: Jacqueline Barkla (Australia).
Premiul MOMPEZAT este al doilea premiu important pe care îl câştig în Franţa. Anul trecut am câştigat premiul Francois-Victor Hugo, oferit tot de Societatea Poeţilor Francezi, volumul premiat fiind "Mon amour abyssal", ed. Stellamaris, Brest, 2018 (traducere de Amalia Achard).Societatea Poeţilor Francezi (http://www.societedespoetesfrancais.eu/) a fost înfiinţată în anul 1902 de José-Maria de Heredia, Sully Prudhomme (primul câştigător al premiului Nobel pentru literatură) şi Léon Dierx, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Victor Hugo. Este cea mai veche şi cea mai prestigioasă societate de poezie din Franţa (v. Wikipedia).Le mulţumesc tuturor celor care mă apreciază şi mă citesc, le mulţumesc criticilor şi scriitorilor care mi-au dat credit, le mulţumesc prietenilor şi membrilor familiei mele pentru susţinere. Pentru mine, premiul MOMPEZAT are o semnificaţie aparte. Roger Georges Mompezat este un personaj important al istoriei franceze, un membru activ al Rezistenţei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Face parte din genul de oameni care mă inspiră în viaţă şi, mai ales, în activităţile literare. Premiul MOMPEZAT va fi decernat pe 3 aprilie la Paris (Studio Raspail), atunci când va avea loc proclamarea oficială a palmaresului. Premierea sa va desfăşura în prezenţa Comitetului Societăţii Poeţilor Francezi, a membrilor săi de onoare şi a celorlalţi câştigători.De menţionat că pe lista câştigătorilor se mai află şi scriitoarea Sonia Elvireanu, pe care o felicit din toată inima!
Cu drag,Ionuţ Caragea25 ianuarie 2020, Oradea
21. Sunetul s-a ridicat la cer... Pierderea memoriei în camera cealaltă - Jan 23, 2020 8:56:00 AM

SUNETUL S-A RIDICAT LA CER
                     SAU
ZIUA CU O INFINITATE DE CAMERE


Aceasta este clădirea cu o infinitate de camere,intri, treci dintr-o cameră în alta,devii mereu altceva în cealaltă cameră :om alb, cal, maimuţă,om galben, dragon, leu,om negru, peşte, pasăre,am albastru, poet, sfânt;
într-o cameră te rogi îngenunchiat în faţa oglinzii,în alta descoperi sufletul, gheaţa, cristalul,în alta dansezi până îţi pierzi memoria;
un sunet poate fi cheia de la intrare,sau cheia de la ieşire;
bate cineva în uşă,ascultă atent, încearcă să prinzi sunetul,dar sunetul s-a şi ridicat la cer…

C Stancu
22. Radu Igna: Nimic deosebit în timpul serviciului meu... „Într-o singură zi se schimbă vremurile, apare lupta pentru scaunul libertăţii, nimic nu se întâmplă în mod deosebit, aceeaşi oameni se luptă pentru putere, îşi spun domnule, ei, tovarăşii legaţi prin legea nevăzută a căderii libere. În toată această agitaţie de sfârşit de lume, este şi colegul Ion, profesor care se simte bărbat, el continuă adulterul început într-o altă epocă, cu atenţie şi energie, ca activitate de bază în noua epocă” - Jan 23, 2020 8:52:00 AM

PROZATORUL RADU IGNA SAU PUTEREA DE A VEDEA DINCOLO
Există vremuri în care nu se întâmplă ceva deosebit, există vremuri în care, totuşi, se mai petrec unele lucruri importante, care ne schimbă vieţile, aşa, pe nevăzute.Radu Igna, scriitor sensibil, atins de puţină tristeţe, cu o străduinţă demnă de remarcat pentru redarea unor evenimente pe care noi, românii,   le- am cam  pus sub preş, fugind de lipsa păcii interioare, atent la memoria noastră cea de toate zilele, scriitorul retras în cărţile sale şi-n regretele sale, iese din nou în mijlocul nostru cu mini romanul Nimic deosebit în timpul serviciului meu. Se pare că şi scriitorii au un timp al lor, dincolo de timpul civililor din secolul al – XX – lea sau al – XXI –lea, un timp special când se schimbă epocile, oamenii, destinele, morţii… Este un timp special, care iese din timp, un timp în care se pierd identităţile. Această scriere a fost încurajată de publicaţiile  REFLEX, din Reşiţa, în anul 2003. A  trebuit să treacă o revoluţie peste noi, pentru ca să ne reamintim de propriul destin. Romanul redă marginea de timp dintre un veac şi altul, 22 decembrie 1989, dată semnificativă pentru români, de referinţă pentru cei în viaţă, încă, pentru că va veni o vreme când urmaşii noştri nu vor mai ştii niciodată că a existat un veac de singurătate, o epocă purtând numele unui singur om, călcându-se în picioare restul de oameni…
Radu Igna abordează evenimentele din perspectiva zilei de 21 decembrie 1989, atunci lumea nu se schimbase, mentalităţile erau  neatinse de libertate, activişti de partid  „luptau “ pentru un  „viitor strălucit“, oamenii erau de pază pentru a se apăra de oameni, profesori, ingineri, medici veterinari, păzeau o idee moartă de mult, printre ei se rătăceşte necunoscutul, în timp ce miliţienii dorm în post, femeile cu talent de primar se zbat între sarcini de partid şi adulter... Arma de pază este la vedere, cei mulţi sunt anonimi, restul aşteaptă, simt aerul de liberate, rememorează vremuri trecute, obiceiuri,miroase a praf de puşcă etc. Adrian Nedelcu, un profesor dintr-o localitate uitată din România, se zbate între simţul datoriei şi evadarea din cercul strâmt al istoriei. Este de pază şi nu ştie unde, în timpul serviciului său nu se întâmplă nimic, formalismul este obişnuit, el continuă să se deplaseze la serviciu cu aceeaşi  bicicleta, trece prin istorie pe bicicletă, nu-l vede nimeni ca om în sine, doar ca obiect.Într-o singură zi se schimbă vremurile, apare lupta pentru scaunul libertăţii, nimic nu se întâmplă în mod deosebit, aceeaşi oameni se luptă pentru putere, îşi spun domnule, ei, tovarăşii legaţi prin legea nevăzută a căderii libere. În toată această agitaţie de sfârşit de lume, este şi colegul Ion, profesor care se simte bărbat, el continuă adulterul început într-o altă epocă, cu atenţie şi energie, ca activitate de bază în noua epocă.“O perdea neagră s-a aşternut afară, în faţa geamului, ştiu că afară cad însă fulgi mari, că vremea confuză din ultimele zile s-a schimbat“. Acesta este stilul lui Radu Igna, un stil curgător, descriind lucruri simple într-o manieră profundă. Fraza descrie vremurile. Povestirea este totuşi lipsită de o anumită tensiune, scriitorul doar consemnează faptele, curat, fără mari pretenţii. Cred că peste vreme, scrierile lui Radu Igna se vor descoperi, pentru că ele redau fidel vremurile. Uneori ne este ruşine de ce a  fost înainte, dar acolo este viaţa noastră, plină de sensuri.Titlul romanului este uşor ironic, dar revelatoriu, pentru unii nu s-a întâmplat nimic, pentru alţii încep alte vremuri.  Dar oamenii nu se schimbă peste noapte, ei  sunt aceiaşi, de aici începe drama adevărată. Un profesor anonim este arestat, fiind confundat cu un securist, iar fost activist de partid comunist are o piatră în inima sa: “Orice va fi, oricum va fi, zicea Mirescu, avem conştiinţa împăcată că ne-am făcut datoria. Am muncit zi şi noapte ca să facem o ţară nouă. Le-am construit fabrici, le-am dat locuri de muncă, blocuri cu apartamente, i-am instruit prin şcoli, nu le-a convenit, vor altceva. Îi priveşte. De condus nu vor putea conduce fără noi “. Aici este drama unui popor, gândul virusat de politică… Poate de aceea nu s-a întâmplat nimic deosebit. …doar eroul principal al scrierii  mai are o şansă: pensionarea şi aceea o mare căutare în eroare vremii. Dar cine mai are răbdarea să caute viaţa unui om în marea cădere liberă?La Haţeg, retras în memoria unui dascăl de ţară,  Radu Igna continuă să scrie, pentru că aşa se roagă cei care au tristeţea prelungită din timpul serviciului… Uneori scriitorul are curajul să treacă pe o bicicletă demodată prin faţa adolescenţior prinşi între un veac şi altul, adolescenţii, elevii eterni dintotdeauna…
                                                                  Constantin Stancu
*Foto: Radu Igna, Maria-Daniela Pănăzan Lorinczi și Mihai Lorinczi. Hațeg, 2015... 
23. Ionuț Caragea: Umbra lucidă... „Caragea forţează limita, recunoaște că în prezenţa lui Dumnezeu puterea sa se multiplică, dar riscă o afirmaţie paradoxală, creatura se face egală creatorului, e năzuința omului care scapă din capcanele gravitaţiei, plonjând în transcendență… ” - Jan 23, 2020 8:43:00 AM

Ionuţ Caragea: Ritual sub aripa umbrei
(Ionuţ Caragea, Umbră lucidă, versuri, Iași: Editura Fides, 2016)

Viaţa are misterele ei. Însoţitorul omului rămâne ascuns, în limita subtilului. Ionuţ Caragea abordează acest mister cu pasiune și densitate. Volumul de versuri Umbră lucidă, apărut la Iași: Editura Fides, 2016, ne poartă într-o călătorie spirituală paradoxală. Prezentul este locuit de trecut și viitor, fotografiile se suprapun. Poetul își pune în evidenţă personalitatea și urmărește cu asiduitate umbra, sub presiunea ideilor care izvorăsc din gândirea lui Platon și se ramifică în cultura universală, atingând știinţele exacte și umbra fotonului. Îngerul păzitor, îngerul din cuvinte, sufletul părinţilor, amprenta divină de umbră, daimonul, prezenţa invizibilă, dar reală, care ne însoţește, iată personajul din spatele cortinei.  Intermediarul dintre om și zeu (sau zei), cel care face legătura între carne și lumea spirituală, cel care protejează sau provoacă, energia din spatele draperiei, iată misterul care pătrunde în poemele autorului.
Imaginea alunecă în abis, abisul o redă poetului. El o prezintă materializată în stări, proiecţie în carnea viitorului, valul care aruncă lumea pe ţărmul zilei. Lumea este casantă, poetul fragil, cititorul vulnerabil, umbra dă sens realităţii și toate se încheagă într-o naraţiune pe buzele zeului de serviciu. Arta are capacitatea de a reflecta partea subtilă a existenţei, Caragea își asumă riscurile, limitele sale sunt certitudinile sale. Volumul are menirea de a prezenta cititorului poetul „cu bune și rele”, Ionuţ Caragea se descoperă cu rigoare și pasiune, poemele curg de la paradoxala prezenţă la o nouă viaţă, toate atinse de aripa umbrei. În prefaţa volumului Maria-Ana Tupan reţine: „Metaliteratura e un loc geometric al postmodernităţii, dar Ionuţ Caragea nu pare interesat de afilierea stilistică, ci de modul analogic, de complementarităţi, în care prelucrează metafora centrală” (p. 15).Experienţele scriitorului pasionat de adânc, normele știinţei, paradoxul artei, puterea rugăciunii, întâmplări curente, toate pot intra în poem, umbra este acolo, puternică, organizând materia primă pusă la dispoziţie de sufletul poetului. Tema este generoasă, absconsă și tentantă. Artistul, indiferent de formele de exprimare, a fost mereu pe urmele umbrei, a căutat-o, a găsit-o în locuri surprinzătoare, a rămas dator umbrei harnice. Jocul de-a timpul, organul special al celui iniţiat în mersul cuvintelor pe sârma realităţii, Dumnezeu care se impune prin copleșitoarea prezență, cel care umbrește și lumea se schimbă, lumea își recapătă dinamismul și sensul. Cuvintele au povestea lor în povestea mai mare a destinului, explodează în naraţiunea de pe buzele universului, cuvintele vin și fac legătura cu imperiul umbrei. Peste toate planează viaţa, dragostea, fericirea, banalul din mituri, fluturele cu aripi de cuvinte. Citind atent aceste poeme, am redescoperit rigoarea spiritului alunecând pe gheaţa materiei. Prin toate aceste, Ionuţ Caragea se detașează de experienţele facile ale poeţilor tineri, ale poeţilor prinși în roata marketingului literar coagulat în cărţi rapide, cărţi de tonomat.  Cartea declanșează marile întrebări despre subiectele care au frământat lumea şi poeţii dintotdeauna: Adevărul care așteaptă, cel despre care refuzăm să vorbim, cel care ne spune rugăciunea în timpul prezent. Poetul este prins între cele două planuri ale existenţei, este „lacrima de foc curgând pe obrazul pământului!”Destinul lui este unul special: „braţ la braţ/ cu doamna moarte/ spunându-i ceva la ureche/ zâmbindu-le apoi celorlalţi/ ca și când/ i-au mai rămas/ multe vieţi de trăit” (Perplexanta prezenţă, p. 21).Într-o lume confuză, Caragea afirmă: Eu simt și presimt dumnezeirea! Este o replică la poezia Rugăciune aparţinând poetei Ana Blandiana, cunoscută în istoria literară ca o poetă de forţă. Această certitudine declanșează responsabilităţi, revelaţia personală, logica textului poetic, rigoarea dintre idei, toate magnetizează poemele. Discursul poetic este lung, respiraţia autorului denotă un exerciţiu constant și percutant. Poetul renunţă voit la fiorul liric, mizează pe raţiune și pe reţeaua ideilor care leagă lumile. El știe dincolo de metafore ce și cum, el știe cum e jocul umbrei în magica existenţă. Poetul reţine: „Dumnezeu care știi dinainte/ tot ce i se va întâmpla fiecăruia/ dar care ţi-ai autoimpus să uiţi” sau „Dumnezeu al fiului care a venit printre noi/ pentru a ne aminti că toţi suntem unul și același/ parte și întreg, timp și nontimp, moarte și eternitate” ( Eu simt și presimt dumnezeirea, p. 23-24). Caragea forţează limita, recunoaște că în prezenţa lui Dumnezeu puterea sa se multiplică, dar riscă o afirmaţie paradoxală, creatura se face egală creatorului, e năzuința omului care scapă din capcanele gravitaţiei, plonjând în transcendență… Fiecare poem are esenţe și puncte nodale în logica volumului, umbra își fixează reperele în destinul omului: „sunt o reciclare a trecutului meu” – exclamă poetul, el are ceva de spus „cu gust amar de viaţă în gură” (Cuvinte nepotrivite, p. 25).Ideile se dezvoltă arborescent în mintea scriitorului, Dumnezeu și-a autoimpus să uite, salvarea noastră vine din această uitare care este mai degrabă o umbrire a destinului uman. Cităm: „e ușor să dăm vina pe Dumnezeu/ pentru toate relele/ e ușor să găsim pe altcineva responsabil/ decât pe noi înșine/ noi cei care prin toate alegerile noastre/ facem orice rău posibil” (Dumnezeu și-a impus să uite, p. 26).Da, oamenii pleacă dincolo cu toate amintirile lui Dumnezeu…, posibilă concluzie a managementului umbrei în viaţa individului efemer/etern. Uneori frust, totuși limbajul poetului coagulează poeme echilibrate, bine articulate și semnificative:
„Din carnea mea nu au mai rămas decât câteva fâșii de singurătate din timpul meu nu au mai rămas  decât niște amintiri fugărite de neiertătoare uitare din ochii mei nu au mai rămas decât niște luminiţe plăpânde din pașii mei nu au mai rămas decât niște urme risipite de vânt da, știu, viaţa merge înainte cu ce a mai rămas din mine important este ca sufletul meu  să lustruiască oasele din rastel să fiu pregătit pentru ultima luptă cu putreziciunea timpului” (Putreziciune timpului, p. 32).
Tema finalului de epocă se definește prin putreziciunea timpului, mecanismele istoriei ne prind pe toţi, chiar dacă viaţa merge înainte!În panoplia istoriei există un nesfârșit mister, o intrare secretă, un întuneric viu, petale de umbre, o stâncă neagră, judecata de acum, se iscă un dialog între omul simplu și poet sub dansul fulgilor de întuneric. Presiunea necesităţii ca trambulină a libertăţii limitate îl împinge pe acesta spre banalul din fiecare zi. Notăm: „iar în viaţa de zi cu zi/ mă conformez banalului/ chiar acum îi spun umbrei/ că trebuie să socializeze/ și să facă schimb de tăceri/și îmbrăţișări cu alte umbre” (Mă conformez banalului, p. 78).Un poem mai lung este Imn umbrei (colaj), un ritual poetic pentru prezenţa umbrei, un cântec păgân pentru stări divine. Un imn venit de la „un om descheiat la șireturi, cu mâinile-n buzunare şi șapca trasă bine pe cap” (p. 55)…Din această relaţie a poetului cu umbra rezultă judecata, o judecată aspră, în paradigma unei lucidităţi asumate: „nu cred în Judecata de Apoi/ judecata mea e acum/ e un proces al conștiinţei/ stau în faţa voastră și citesc/ propriile mele poeme/ iar umbra mi-e martor” (Judecata de acum, p. 76).Grafia poemelor este una modernă, cuvintele se ating în fraze care încep cu literă mică, virgulele s-au topit în magma versurilor, poetul își spune povestea cu aplomb și sinceritate, nu este un postmodernist, este un clasic în căutarea viitorului, cu rigoare, cu slăbiciuni și ambiţie. Renunţă la firul liric, abordează ritualul de atragere a adevărului pur, uneori inaccesibil. Discursul său se bazează pe metafora cea mare, a întregului care domină partea.  Uneori își pune cu prea mare pasiune eul în prim-planul cărţilor sale, sub forţa motoarelor de căutare atât de specifice vremurilor de azi. În fond, așa cum declară, s-a născut pe Google.  Volumul are câteva repere critice, note literare, cronici, fraze de suflet venite din partea unor critici literari precum Alexandru Cistelecan, Theodor Codreanu, Daniel Corbu, Adrian Dinu Rachieru, Maria-Ana Tupan, dovadă că Ionuţ Caragea este o prezenţă importantă în peisajul literar contemporan, dinamic pe scena cu poeţi care continuă să-l aștepte pe Godot. O simplă concluzie: „și nici nu pot zbura/ atât de sus încât/ să nu mi se vadă umbra” (Neputinţă, p. 69).

Constantin Stancu

25. Adrian Botez: Trăiește-ți PROPRIA APOCALIPSA! „Volumul descoperă secretele creației, descoperă poetul, dragostea pentru artă și neam, lupta spirituală pentru dezvăluirea tainelor de sub coaja faptelor crude, moartea între crimă, boală, destin și cântec…De remarcat viziunea și organizarea poemelor sub puterea unor linii de forță bine coagulate” - Jan 17, 2020 1:45:00 PM

Adrian Botez - Trăiește-ți propria epopee…(Adrian Botez, Cartea Apocalipsei, versuri, 265 pagini, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2018)
Adrian Botez este unul dintre cei mai harnici poeți. Implicat, dedicat și serios, bazându-se pe o cultură solidă, având drept reper valorile creștine, el s-a remarcat în spațiul literaturii prin mai multe cărți de poezie, eseu, proză scurtă și roman. Susține revista „Contraatac”, a fost remarcat și nominalizat drept candidat la Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2017 de Asociația Academia Daco-Română TDC (președinte Geo Stroe). Despre Adrian Botez Cezarina Adamescu nota:„Adrian Botez este, fără doar și poate, cel mai original poet pe care mi-a fost dat să-l cunosc, răsfoind/ răscolind prin ceasloavele prăfuite, dar și cele de ultimă oră ale liricii românești. El este fără pereche. Creația sa atât de diferită de vulgul cotidian care aduce osanale nesfârșite dimensiunii trupești a omului, și-a pus amprenta, marca ei prețioasă pe domeniul, atât de râvnit al literaturii și locul său nu poate fi ocupat de preopinenții zilei, oricât s-ar da aceștia de ceasul morții” (În amurgul lumii cuvintelor – poeme pentru ziua mâniei: Adrian Botez, Rog, inorog, poeme, Editura Salonul Literar, Focșani, 1998 în Revista ARP – O carte pe zi, martie 2009). Despre poet au mai scris și alți iubitori de literatură: Roxana Sorescu, Aurel Rău,Virgil Anghel, Hristu Cândroveanu, Mircea Dinutz, Emilian Marcu, Marin Ifrim, Ion Miclău, Eugen Evu, Artur Silvestri etc). Antologia de poeme Cartea Apocalipsei, 265 pagini, apărută la Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2018, director Constantin Marafet, este o sinteză a creației poetului, oglindă a vieții sale, a viziunii care l-a dinamizat, o mărturie despre lumea în care a trăit, un exercițiu de dăruire. Probabil, cartea va rămâne ca reper în opera sa, punct fix în mișcare dintre a fi și a nu fi. Volumul are mai multe secțiuni, bine închegate, cu legătură solidă între ele și cu viața lumii:-       Prolog;I.               Cartea Apocalipsei;II.             Cartea iluziilor și puterilor;III.           Cartea neamului;IV.           Cartea poetului – răzbaterea prin bezne și dincolo de crimă. -        Epilog(uri).La final, volumul include Aprecieri critice asupra operei lui Adrian Botez… de-a lungul timpului, drastic selectate, epistole de la scriitor către scriitor, monografii lirice menite să ne adeverească poetul în patria sa de suflet și credință. De la viață la moarte, cântecul salvat, cântecul așteptat de întreaga creație, semn că poetul, la fel ca preotul, are cuvinte de laudă pentru Cel care ține cuvintele în lumină.Cântecul învie pădurea, aduce libertatea, descoperă fulgerul care dă viață, cântecele – epopei nemurite (Cântecul – cântecul – salvați cântecul!, ultima copertă). 
Volumul descoperă secretele creației, descoperă poetul, dragostea pentru artă și neam, lupta spirituală pentru dezvăluirea tainelor de sub coaja faptelor crude, moartea între crimă, boală, destin și cântec…De remarcat viziunea și organizarea poemelor sub puterea unor linii de forță bine coagulate. Prologul ne aduce în atenție energia care pune în mișcare cuvintele poetului: duhul (spiritul). Povestea duhului care dinamizează omenirea, eroii nevăzuți și cei acceptați, dedați Misticei Nunți, este povestea istoriei noastre. Cei dedicați vor sta la masă cu Iisus, vor înțelege chemarea și crima…Nunta ne leagă de cer.Judecata apare ca o necesitate pentru poet, argumentele sale dau liber poeziei cheie peste mlaștina celestă. Apocalipsa, în sensul larg cultural, este percepută ca o imprevizibilă catastrofă. Pentru poetul lucrurile au alt sens, este judecata divină, parte din planul general prin care creația se descoperă. Păsări se sfarmă în văzduh, noroi și sânge curge în ceruri, moartea este aproximată, există o pajiște în amurg, vise periculoase, lipsa autorității, alte ninsori coboară în lume, toate sub atenta economie ținută de funcționarii neantului, sub arta banalului de zi cu zi. Primăvara – carnea/ țipă – ca niște/ șuruburi suprasolicitate - și cu/ filetul neuns: industrie/ celestă – complet/ dezorganizată și/ nerentabilă – neconvenabilă – oricând și/ din toate/ părțile atacabilă” (45 – Economie de piață, p. 60).Se observă un discurs evaziv în contras cu alte poeme riguros construite, o descompunere a zicerii simultan cu descompunerea universului, o lume în disoluție.Ca într-o dramă bine structurată, elementele ultimului ritual se relevă cititorului: hulubii cântă de pe tărâmul dus, sete sălbatică de a incendia întreg universul, în dragoste ca și în ură, riști să devii poem de zgură, isteria elipsei, magii nu mai umblă prin ceasuri, reumatismul cosmic s-a instalat dictatorial…Tragedia omului normal este aspru descrisă în 17-Epopeea Fiului de Dumnezeu, a Fratelui de Dumnezeu - și a lui „Însuși Dumnezeu”, un poem lung, un manuscris din orașul mort, baladă a rupturii dintre oameni.    În ciclul Cartea iluziilor și puterilor, Adrian Botez prezintă forțele care pun în mișcare lumea, falsele tării care manipulează lumea, jocul dintre a fi și a nu fi. O viziune proprie marchează cititorul, cultura și valorile certe în care el crede, modelează zicerea. Poezia se apropie de proorocie, preia ceva din modul de a fi a văzătorilor din vremurile străvechi, utilizând mijloacele puse la dispoziție de literatura clasică și modernă. Solid în ceea ce transmite prin poezia sa, poetul reface harta puterii și insulele de neadevăr care ies în calea omului. Este o epopee și fiecare trebuie să-și trăiască aventura cunoașterii și a experiențelor care ne asaltează. Este nevoie de înțelepciune și de faptul că iluziile fascinează mult, identitatea fiecăruia putând fi alterată prin minciuna de fiecare zi. Este posibil și dialogul între om și Dumnezeu, atenția căzând asupra poveștii omului ca facere/ geneză. Pentru fiecare există un drum spre Emaus, un drum al inițierii directe. Pentru poet s-a făcut târziu, spectrele toamnei îi afectează experiențele, visul este la limită, spectacolul care fascinează lumea s-a închis în idee, rămâne doar taina. Poetul scrie: „e frumos – e sublim – dar plutind cu vagi nori/ nestatornica Formă te-mbie să mori/ nici nu știi să pui punct unei cărți – la sfârșit/ să fii sfânt – să fii demon: un biet osândit…” (3-Trăiește-ți propria epopee, p. 69).Curajos și hotărât, poetul definește secolul în care locuiește vremelnic, definindu-l ca veac al Numelor și Intrărilor, urmând să se ivească Nunta și Mirele, „Frumusețea va cânta în desișul luminilor”, cerul va fi generos, identitatea se va limpezi ca Vocală și Cristal, el se va înveșmânta în lacrimi fierbinți și-n parfum înalt de rășină, asemenea preoților care refac universul din cântec. De observat că elementele secolului au identitate, sunt scrise cu literă mare, semn că spiritul va ține în rețeaua sa lumile. Este o dezvăluirea a miracolelor, o întoarcere în Grădină, cum scrie poetul absorbit de inspirație. Reținem un indemn la viață: „Silește-te să/ trăiești – ca să-i faci în ciudă/ hulubului de pe casă ori din / copac – care/ cântă – cu foc și văpaie – încă din/ zori” (8-Silește-te să trăiești, p. 73). Degradarea universului este vizibilă, soarele își pierde forma, omul este un cadavru furat din veșnicie, lumina, iată, este  pângărită, toate marchează omul. Dialogul posibil între om și Dumnezeu este relevant, Creatorul întreabă dacă este bine în lume, i se răspunde negativ, concluzia: „atunci mori”… Efectele se văd din percepția omului despre sine și despre cosmos, creația are regulile ei, omul nu poate interveni, orice intervenție duce la neființă, brutal, justițiar. Modul acesta de a prezenta lucrurile este dur, dar se încadrează în rigoarea divină. Poetul notează: „e-atât de blândă frumusețea morții/ cât de stângaci se mișcă mâna sorții/ la mine vin cu jalbe în priviri/ nu mii de lumi – ci mii de fericiri” ( 25-Nu fii mâhnit, p. 88).  Motivele vizionare, combinație de teologie și filozofie, revelație și gând riguros, sunt multe, sub vălul formelor se ascund adevăratele puteri, șocul vieții și al morții. Se pot face și comentarii pe marginea ploii, dar spectacolul s-a terminat, atât pe lună cât și pe pământ, un univers brăzdat de febre istorice. Există muntele ascuns – Kog-a-ion-ul, o temă preferată de poet, una abordată profund, trimițând la rădăcinile lumii, preluată din mitologia spirituală a părinților, sub puterile Demiurgului. Observăm o împletire dintre doctrinele vechi ale lumii și speranțele constante ale omului, sub Poemul Firii… Profund legat de patrie, de locul unde a intrat în lume, Adrian Botez este adeptul unui patriotism dens, în contradicție cu fenomenele globalizării actuale. Patrie este locul unic, matricea. De acolo începe povestea fiecăruia. El dă un avertisment celor care atacă leagănul românilor, lansează imprecații. Se simte responsabil pentru acest pământ, vrea o țară curată, cu mistice berze care lunecă pe timp. Vede, la fel ca profetul ebraic, vechii oșteni revenind la viață într-un mod tainic, colindul spală fața timpului, e chemarea la sărbătoare. Eroii nu pot fi uitați, credința leagă neamul, lupul dacic menține simbolul puterii, iar trădătorii nu au loc sub miturile noastre. Curățenia de sâmbăta este un poem de legătură între părinți și copii, curăția depinde de obiceiurile bune. Sâmbăta/ sabatulreprezintă ziua în care dispar conturile, lucrurile vechi, sâmbăta ești liniștit și împăcat cu Dumnezeu.   „sâmbăta – bunica mea făcea/ curățenie – în casa veche - și/ fără să-mi dau seama/ cum – începeau să dispară – rând pe rând și/ unul după altul – o/ mulțime de lucruri și contururi/ inutile: rămânea/ curată casa și/ luminată (…de parcă n-ar fi fost niciodată/ veche…) – precum/ Potirul Domnului (2. Curățenia de sâmbăta, p. 101-102). Alternanța dintre versurile solemne și cele ale vieții de zi cu zi aduc dinamism în discursul poetic. Elementele din folclor cu cele din istoria profeților dedicați aduc un aer mistic, credința se împletește cu faptele românilor, cântecul are ecou în timpuri vechi și timpuri noi. La fel doina, la fel sunetul cântecului străvechi, ecouri ale miturilor care au făcut veacurile. Reținem mișcarea destinului în memoria românilor: în fiecare dintre noi crește un copac, Dumnezeu este unul din familie, cenușa se spulberă, nasc stelele pe rănile poetului, e prea târziu să ceri un număr, fiecare fir de iarbă trebuie sărutat, a crescut din sânge de martiri, ars de stele – scris de fluturi, așa se aude cântecul valah. Trădătorii de neam, cei care au părăsit patria, rătăcitorilor li se aduce aminte de Logosul Divin… Sunt chemați în sărbătorile patriei îngeri, Făt Frumos, sămânța-Cain, pecetea-Cain, munții martori, lupul dacic, umbra Babilonului, calpul Crăciun, vrabia, oglinda, Grădina/ Raiul, Monastirea lui Manole, Oameni-Carte, voievozii… Toate sunt simboluri ale sufletului românesc trecut prin furtuni. Ca o semnătură și semn, poetul are cartea sa, drumul prin bezne, depășind crima de a ucide   poemul-poem. Sunt puncte de reper privighetoarea cu ochii arși, pragul casei, epopeea, sonetul și binecuvântarea, castelul poeziei, ordinea din viața celui care trăiește între cuvinte, tristețea, singurătatea, mitul lui Manole, cel care își zidește în poem ceea ce iubește. Poetul se vrea ocean dezlănțuit, declanșarea energiilor îi dă viziunea, cerul se închide, altul se deschide, poetul are o istorie a incredibilei răbdări, bolile necesare dau putere versurilor scrise, timpul s-a oprit în clopotnițe sfinte, cartea se scrie cu sânge după dictarea lui Dumnezeu. Poetul vede dincolo de limitele omului obișnuit: „aș vrea să fiu un/ astronom – să aflu – pe/ ceruri – steaua unde se va duce/ sufletul meu – sau/ să mi-o aleg/ eu însumi…” (10. Aș vrea să fiu un astronom, p. 163). Adrian Botez ia drept exemplu modul cum creează Dumnezeu frumosul, la o dimensiune cosmică, cu energii subtile: „Mărite Doamne – capodopera Ta-s munții/ pădurile – păsările și florile/ și-n toată noaptea – privighetorile:/ aceștia-Ți ajung – nesmintit – dimineața – în dreptul/ frunții” (23. Ne-capodopera lui Dumnezeu, p. 172). Poetul acceptă moartea la final de epopee, are o rugăciune pentru Creator, cel care înțelege arta. Botez se consideră Celestul Cavaler - un titlu vechi, nobiliar. Moartea este poarta spre Sine, sufletul strună în lira divină…Volumul se încheie lucid, în cheile suferințelor, poetul își asumă finalul ca un alt poem făcut din tăceri. Este eroul care se retrage din scenă, duce pe umeri cuvintele… Se consideră Frate cu Hristos… Poetul și-a trăit acut poezia, o boală care i-a fost pecete, cântec de nuntă. El a alternat poezia cu formă fixă cu poezia liberă de orice rigoare, acceptă extremele ca o eliberare, o democrație a poeților sub semnul marilor mituri. Ne lasă nu mesaj: „Salvați cântecul!” Folosește linioara ca semn de ortografie în locul virgulei, o preluare din scrierile vechi, din manuscrise pierdute, secrete. Adrian Botez nu se simte legat de vreun stil, de vreun curent anume, poezia este pentru el mărturie, spovedanie și cântec pentru Cosmos. Limbajul academic se împletește cu limbajul obișnuit, el este copleșit de menirea sa, de importanța artei. Se luptă cu brutalele căderi din jurul său până la sânge, neacceptarea poetul este o crimă… Poemul 16-Reînviata epopee daco-valahă (în cinci cânturi – cu Prolog și Epilog) se prezintă ca un adevărat testament literar. Poemul este masiv, preia din viziunea cărturarilor români veritabili, începând cu Dimitrie Cantemir, bucuria învierii prin suferința pentru neam. De la mistica rădăcină, la taina supremă.  Cartea Apocalipsei este cartea unui destin care a ars și a biruit prin frângere sub ochii Arhanghelul, sub ochii prietenilor literaturii. Va sta drept la judecata poeților…Doina poetul este cântecul celui care a văzut munții: „Munții mei/ frații mei/ de temei: oi urca pe voi/ să văd stele roi/ oi urca pe voi/ să văd Ziua-de Apoi… (42. Doina poetului, p. 194).   
Constantin Stancu