Blogs Home » Life » Evenimente » Amalia Goleanu Blog

Amalia Goleanu Blog

A blog about art, makeup, beauty, psychology, fashion, photography & life!

Articole Blog

01. Review Alverde Coffee Scrub - Jun 6, 2020 1:25:00 PM



Some months ago I was thinking to use these blog to post just books and other intresting things about culture or/and children.

But now I believe that coming back to my kaleidoscopical posts is much butter. Life is a mix of books, cultre, cosmetics and other little things- so, sharing with you what I like most or discover can be more useful.

So, today I want to speak about my new find, the Coffee Scrub from Alverde (by DM).






I am a big fan of scrubs, especially those with sea salt, so when I have seen these coffee scrub in DM I just have had to buy it.

These product is made with natural ingredients, the coffee and sea salt are mixt with oil (coconut, almond), leaving the skin smooth and hydrated at the same time.

For me, using a body scrub that leaves the skin hydrated is very important, because I have very dry and sensitive skin, so the Alverde scrub gets a 10!

I like very much its smell and texture and also the fresh feeling on the skin.






I also like that the Coffee Scrub from Alverde is vegan, gluten free and with 100% natural ingredients.

It can be use for every skin typs - and is very good for sensitive and dry skin, just like mine.

The scrubing effect is very good, leaving the skin clean and smooth, but also hydrated (with the help of coconut and almond oil).






I must admit that I don't remember the exact price for these coffee scrub, but I think that is approx. 3 euro- a good price for 120 g of product.

What I do not like is that I use quite much of it and I finish it very quick, so about 200-250 g of scrub it would be much more better (for me).

I descovered the Alverde brand quite recently (I was aware of it, but I never had the curiousity to try it), but sincer I've tried a shower gel I'm in love with these brand.

So, if you like shower scrubs or you are looking for a good product to exfoliate your skin, Alverde Coffee Scrub is a good ideea!

You can find it in DM and the best part is that after using it you will not need a body cream- your skin is good to go, thanks to the oils that these scrub contains.

Do you use/like Alverde cosmetic products?!
02. Book review Witchborn by Nicholas Bowling - May 31, 2020 5:24:00 PM


"Doubt kills more dreams than failure ever will."



The book Witchborn by Nicholas Bowling it's the perfect book for children and teens! Although, I, as an adult, I've enjoyed it very much.

So, if I must say, Witchborn is an ideal book for everyone who likes reading.






Nicholas Bowling is a writer and Latin teacher from London and Witchborn it's his debute novel. He has also writted In the Shadow of the Heroes and Alpha Omega.

The story of the book takes place in England, in the XVI century and the main character is Alyce, a young girl. Her mother is dead, burned at the stake, cuz she's a witch.

Left all alone, with just a letter and a place to run in London to find help, Alyce begins her journey. Descovering a world that it's far away different by hers, all sorts of people and one hell of a best friend, Solomon; in fact Alyce is begining her way to growing up.

The book is a little historycal fantasy, a little about the path to adulthood, a little about love, so is quite complex, but easy to read and understand. And, most important, it makes you curios to find more about England witches and what had happend during that periode of time.

Magic potions, black magic, strange books and even stranger birds nothing is left behind in these book! And all toghether make a great story.

Adventures, love and hate, friends and betrayel- all that we have in real life and makes us happy and desperate, Alyce experices.

If you like these kind of books I would tottaly recommend these one, cuz is a #mustread!

Easy to read, accessible, a little funny and a little sad, a little true and a little more fantastic, Witchborn is that kind of book you can read in just one day, on the sofa, with a good tea or coffee and an amazing zen state!


Information about Witchborn by Nicholas Bowling
Ed. RaoNr. pag. 448My mark 9Target audience 15+
#mustread

03. Review Cappucinator Bialetti Tuttocrema - May 26, 2020 7:17:00 PM

I don't know you, but I always enjoy a good cup of coffee with tasty milk foam.

And during these covid shit, I've missed a lot the coffee, cappuccino and other tasty things from Restaurants.




Fortunately I've found these Bialetti cappuccinator and now I can make at home the best cappuccino ever, with an incredible milk foam!



So, how it works! All you have to do is make/prepare your beloved coffee (or instant coffee etc.) and then make the foam.

For the foam you have to pour milk into the Bialetti cappuccinator and heat it a little on the stove. Then, with the help of the handle (with a sieve attached) you have to beat the milk and in less than one minute, you have your foam!

Just as easy and incredible!
I have bought my Bialetti from here and I can't be more pleased.
It makes a lot, but effective a LOT of foam, extremely easy and with no effort, very tasty and creamy, that resist long time into the cup.
It's easy to clean, and you can impress your guest and make you feel like you'r drinking your coffee from an experienced barista.
I like very much these product and even tho I don't use my blog to present gadgets, I truly believe that these one deservs it's place here.
And if you are a coffee lover, just like me, you will appreciate it too!
So, how do you prepare your milk foam at home?!



04. Book review: The children's train by Viola Ardone - May 19, 2020 6:23:00 PM










"Ameri, uneori te iubește mai mult cel care te lasă să pleci decât cel care te ține pe loc."








Viola Ardone is an italian writer, born in 1794, in Napoli. With a licence degree in literature, she is teaching latin and italian at a school in Napoli. She also writted La ricetta del cuore in subbuglio and Una rivoluzione sentimentale.
The children's train ( I treni dei Bambini) is a book about love, poverty and hard choices.
The action in these novel begins in 1946 and continues till 1994, following the destiny of Amerigo Speranza.
Amerigo will leave with the children's train, in the northern Italy, in what at that time the communists believed to be a good idea.
Ameri is a poor little boy from the south of Italy, with no father, living just with his mother and trying to make a living. 
When his mother decides to enroll Ameri in the train project, his life and destiny will be changed forever.
Amerigo always wanted (and dreamed) to play the violin, and by pure luck (or destiny) the house where he ends up is one of art lovers, especially music.
It's the first time when Ameri sees the good life, he is not hungry anymore, has 3 new brothers, he goes to school and finds love; or, at least some other kind of love.
His new "father", who makes musical instruments gives Ameri a violin and with a friend of hims, that's a music teacher, Ameri learns how to play it.
The hard part comes when Amerigo has to go back to his mother. Although he loves her, after he saw life can be better, it's hard for him to readjust to the old live. 
So, in a moment of frustration, he takes the train and rans from home, back to the family in north. He continues to study the violin, gets in to the Music Academy and becomes famous... but at what price?!
Since that day, the day when he ran away, Ameri won't come back home to visit his mother; until 1994, when something happens, something that will chance Amerigo forever...
"Și îmi spui asta tocmai mie, Maddalena, care am fost urcat într-un tren la șapte ani? Într-o parte era mama, în cealaltă tot ceea ce îmi doream: o familie, o casă, o cameră numai pentru mine, mâncare caldă, vioara. Un bărbat dispus să-mi dea numele lui. Am fost ajutat, e adevărat, dar am îndurat și multă rușine. Ospitalitatea, solidaritatea cum spui tu, are și un gust amar, pentru ambele părți, atât pentru cei care dau, cât și pentru cei care primesc. "

Trenul copiilor este un roman despre durere, renunțare, succes și iubire. Este despre cum părți dintre noi rămân în urmă, la cei pe care îi iubim, dar alături de care nu putem fi, acest lucru schimbându-ne pentru totdeauna...
"Floarea se va ofili mâine sau poimâine, nu contează. Gândul la tine nu se va ofili niciodată. Toți anii pe care i-am petrecut departe unul de altul au fost o  lungă scrisoare de iubire, fiecare notă pe care am cântat-o am cântat-o pentru tine. Nu am ce să-ți spun altceva. Nu am nevoie să aflu niciun răspuns. Despre tatăl meu, despre Agostino, despre îndepărtarea ta și despre tăcerile noastre. Îndoielile rămân și mi le păstrez, le port cu mine să-mi țină tovărășie. Nu am rezolvat nimic, nu are importanță (...) ce nu ne-am spus nu ne vom mai spune...."

Informații Trenul copiilor de Viola Ardone
Editura Meteor PressNr. pag. 254Nota mea 10+Public țintă 17+

#mustread
05. Recenzie Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne - May 18, 2020 6:13:00 PM








"Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii care nu luptă au pierdut deja. (B. Brecht)"









John Boyne este un scriitor de origine irlandeză și a scris șase romane pentru tineri și unsprezece pentru adulți. Romanul de față a fost ecranizat în 2008. 
Personsajul principal al romanului Băiatul cu pijamale în dungi este Bruno, un băiețel de doar câțitva ani, al cărui tată are o misiune extrem de importantă...
Acțiunea cărții se desfășoară în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, iar familia lui Bruno se mută departe de oraș, într-un loc tare ciudat.
La noua sa locuință Bruno descoperă ca are niște vecini și mai ciudați... sute de oameni aflați în spatele unor garduri din sârmă ghimpată, îmbrăcați în niște pijamale jerpelite, cu dungi.
Într-o zi însă, printre oamenii din spatele gardurilor Bruno descoperă un alt băiețel, cam de aceeași vârstă cu el, dar mult mai slab, murdar și înfometat.
Între cei doi micuți se leagă un soi de prietenie, Bruno discută cu băiețelul murdar și înfometat, îi aduce mâncare și încearcă să afle la ce anume, atât de important, lucrează tatăl său.
Cititorul este purtat prin lagărele naziste, este lăsat să întrevadă puțin din ororile acelor locuri, dar ia parte și la înfiriparea unei prietenii ce ar fi trebuit să fie imposibilă ori interzisă. Micul Bruno, fiul uni nazist, ajută și se împrietenește cu un evreu... cititorul stă cu sufletul la gură, speriat de ce va face tatăl acestuia când va afla ce se întâmplă și pe unde umblă fiul său.
Ori poate, mai rău, Bruno va realiza ce face tatăl său și își va pierde inocența...
Cititorul se poate aștepta la orice, numai la modul în care, Boyne decide să încheie povestea cărții Băiatul cu pijamale în dungi... o poveste ce zugrăvește cu o adevărată măiestrie viața așa cum este ea- autentică, dureroasă și cu întorsături de situație ce te lasă fără putere de a acționa.
Romanul Băiatul cu pijamale în dungi este atât o poveste pentru cei mici, cât și pentru cei mari, o lecție de viață și o pildă.
Mie mi-a plăcut tare mult, deși, trebuie să mărturisesc, finalul a lăsat un soi de gust amar sau conflict interior în sufletul meu. Cu toate acestea, recomand cartea. 

Informații Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne
Editura RaoNr. pag. 224Nota mea 9Public țintă 16+

#mustread
06. Beauty Routine - May 16, 2020 5:59:00 PM
Since I've descovered the Alverde products from DM, I'm in love with them! I love especially the shower products and body lotions, but all Alverde products are amazing.

Today I want to speak about some of my favorite Alverde products, that I use daily.



The shower lotion with mint and bergamot is by far my favorite! With a nice, lovely smell, leaves the skin smooth and with a soft, discreet scent.

It's perfect for the summer (as you can read on the label) and it's very refreshing. I always feel good and happy after I shower with these shower lotion.





I also like the shampoon - A LOT! Made with nettle and lemon balm, it's for greasy hair. It's the first shampoo that I try and don't dires my head skin, causing dandruff. It also smells good and cleans the hair, so I totally love it!

Of course, I don't use the shampoo daily, but every 3 or 4 days I do and these one it does it's job amazingly.

Other two products that I like, are the body lotion with ginger and the deodorant with lime and sage.

In fact, with these body lotion I've descovered the Alverde products and fell in love with them. I have a very-very dry skin and it's hard for me to find a product that moisturizes my skin. But these lotion, is grate. Made with ginger and linden, it smells incredible, it's quite fluide and it is easily absorbed in to the skin (I always like when a product does these!).

The skin is smooth and very well hidrated, with a nice, fresh smell all day. It's imposible not to love these lotion!



The deo has an incredible smell, does not leaves marks on to the clothes and I love the sensation when you apply it. However, the protection is not high. I woul say that it is low to medium. But if you don't sweat a lot, I would recommend it. I like it (but not when I make sport).

Speaking about sport, after an hour of intense exercises, a little massage is just what you (I) need. And the Alverde oil with marigold is the best ( I also use it as anticelulitic massage oil).


Made with sesam, olive and jojoba oil and marigold, it's an excelent oil for dry skin and tired muscles.

I like to massage my legs about 15-20 min/day (when I have time) and from all products I've tried, I find these oil the best.

With a fresh, citric smell, it's easily absorbed into the skin, leaving it very very smooth.




I would love to try other Alverde products as well, in fact I have already some others in mind...

I'm very happy that I've descovered these brand from DM! My skin just love them and so do I.



07. Recenzie Un moment de reculegere de Siegfried Lenz - May 15, 2020 6:08:00 PM






"La un moment dat, însă, am presupus că știu la ce se gândea, când pe chipul ei a apărut o expresie de așteptare. Am presupus că se gândea la mine, iar ea mi-a confirmat bănuiala așezânu-și o mână pe abdomenul meu. Chiar dacă cel la care te gândești e lângă tine, tot îți poate umple gândurile."






L-am descoperit pe Siegfried Lenz din întâmplare, când căutam împreună cu soțul meu filmul The German Lesson. Și tot căutând și căutând, am descoperit că filmul este adaptatu după romanul cu același nume. Inițial am vrut să cumpăr cartea aceea, dar cum în limba română nu am găsit-o, iar abilitățile mele de germană nu sunt încă atât de bune, am optat pentru unicul roman al autorului scris în română: Un moment de reculegere.
 - Puteți arunca un ochi pe trailerul filmului The German Lesson aici. -
Siegfried Lenz este un autor de origine germană, s-a născut în 1926 la Lyck, oraș din Prusia Orientală; este considerat unul dintre cei mai bun autori de origine germană din perioada postbelică și contemporană.
A scris numeroase cărți, printre care și Un moment de reculegere, apărut în România la editura Rao.
"Pe chipurile celor din Aulă se citea faptul că fiecare dintre cei adunați acolo suporta diferit tăcerea impusă sau recomandată; cei mai mulți dintre elevi căutau după o vreme contactul vizual cu cei de alături, unii se legănau de pe un picior pe altul, un băiat își privi chipul într-o oglindă de buzunar, la unii vedeam clar că reușiseră să adoarmă de-a-n picioarelea, altul privea mereu la ceas. Cu cât tăcerea se întindea mai mult, cu atât era mai clar că unii considerau o datorie importantă să poată trece fără urmări peste această sarcină. M-am uitat la fotografia ta, Stella, mi-am imaginat cum ai reacționa la tăcerea impusă, dacă ai putea."
Acțiunea romanului Un moment de reculegere are loc într-un orășel germanic, din partea de nord a țării, pe tărmul Mării Nordului, într-o frumoasă vară.
Personajele principale sunt Stella și Christian, o profesoară de engleză și elevul ei, între cei doi înfiripându-se o frumoasă poveste de dragoste; o poveste a cărei durată va fi foarte scurtă... de doar o vară!
Christian se îndrăgostește pentru prima oară, chiar de profesoara sa de engleză, profesoară ce se pare că îi împărtășește sentimentele. Cei doi trăiesc o idilă frumoasă dar secretă, se bucură de soarele cald și de plimbările pe mare, de Insula Păsărilor unde se simt ca în Rai și de camera de hotel a Stellei...
Idila continuă chiar și după începerea școlii, însă se încheie în mod tragic, o dată cu moartea tinerei profesoare.
Cuprins de durere și disperare la gândul că și-a pierdut prima dragoste, Christian se simte pustiit, retrăiește clipele de vis petrecute alături de iubita sa, Stella și își pune mii de întrebări ce vor fi lăsate fără nici un răspuns...
Romanul este ușor de citit, extrem de fluid și se împarte pe două planuri: cel prezent, în Aula unde are loc comemorarea Stellei și cel trecut, al amintirilor și poveștii de dragoste dintre Christian și profesoara sa.
Este genul de carte pe care o dată ce ai pus mână nu o mai poți lăsă până nu o termini, iar candoarea și delicatețea cu care este scrisă o face memorabilă și plăcută; atât sufletului, cât și minții.
Pe parcursul lecturii îți pui întrebări referitoare la moartea Stellei, însă deznodământul este unul la care nu te-ai aștepta.
Cu certitudine o carte din categoria #mustread, pe care o recomand cu mare drag.
Informații  Un moment de reculegere de Siegfried Lenz
Ed. RaoNr. pag. 123Nota mea 10+Public țintă 16+



08. Recenzie Balea Dusch & Massage Seife by DM - May 9, 2020 3:45:00 PM
Nu am mai vorbit de mult, de foarte mult timp despre cosmetice şi asta pentru că, oarecum, am schimbat profilul blogului şi a devenit unul mai mult axat pe cultură, activităţi pentru cei mici etc..

Totuşi, una nu o exclude pe cealaltă şi pentru că am descoperit un săpun cu adevărat minunat, am zis că a venit vremea să (re)aduc în discuţie şi produsele de beauty/îngrijire personală.

Aşadar, vă prezint săpunul de duş Balea, cu două "funcţii", de exfoliere şi masaj, cu parfum discret de flori de cireş şi magnolie.


Acest produs este alcătuit din două părţi, una roz şi una crem: partea roz are încorporat şi un burete (lufă), ce acţionează ca un exfoliant, iar partea bej se utilizează ca "aparat" de masaj.

Săpunul este lucrat manual, are un miros plăcut, dar extrem de discret de flori de primăvară, nu usucă pielea, ba chiar nu este nevoie să se utilizeze cremă de corp după duş şi ambele părţi ale produsului acţionează perfect.

Partea exfoliantă îşi face treaba de minune, având o duritate medie, dar neiritând pielea.

Partea destinată masajului este incredibilă şi pot spune că îmi depăşeşte toate aşteptările. Am mai avut instrumente de masaj sub duş, din lemn sau bambus, dar erau egale cu zero; sau cel puţin pe mine nu au reuşit să mă impresioneze.



Totuşi, acest săpun face o treabă excelentă şi efectiv se simte efectul pe părţile cu celulită ale corpului; în cazul meu pe coapse.

Aşteptam de mult timp să apară şi în magazinele DM acest săpun şi acum câteva zile când am dat de el, m-am bucurat tare mult că o să am ocazia să îl încerc.

Nu avem mari aşteptări de la el, recunosc, dar mă bucura gândul că nu o să mai fiu nevoită să pun gel de duş pe burete (lenea, cucoană mare)!





Totuşi, am fost extrem de plăcut surprinsă de acest săpun şi am luat decizia ca la primul salariu să îmi fac un stoc considerabil, în caz că este în ediţie limitată... Atât de mult m-a putut impresiona!

Ca să nu vă spun cât de plăcută este pielea la atingere după utilizarea săpunului. Devine catifelată, cu un miros discret de flori de cireş şi cumva şi tonifiată.

Aveam impresia că va fi greu de utilizat, cumva îmi era teamă că o să îmi alunece şi o să trebuiască să îl pescuiesc prin cadă, dar este făcut foarte bine, nu alunecă deloc din mână şi este extrem de uşor de folosit.



Ştiu că vorbesc mult despre un .... săpun şi ar putea părea sau chiar suna banal, însă este cu certitudine cel mai bun săpun cumpărat şi încercat de mine până acum!


În ceea ce priveşte preţul (20 lei) mi se pare unul extrem de rezonabil privind raportul calitate-preţ.

Din punctul meu de vedere, întrece ca şi eficienţă şi calitate multe produse mai chic, cu preţ chiar mai piperat, plus că e 2 în 1 (gel de duş, exfoliant şi bonus masaj)!

Deşi poartă numele de săpun, e mai mult un gel cremă de duş, în contact cu apa şi pielea devenind cremos şi spumos. De asemenea, nu usucă pielea ca un săpun obişnuit, ci o lasă extrem de catifelată.

Vă recomand din tot sufletul săpunul Balea Dusch & Massage Seife by DM, sunt sigură că o să îl îndrăgiţi la fel de mult ca mine!




Şi dacă ar fi să mă gândesc ce îmi place cel mai mult la el, nu aş putea alege ceva anume! Îmi place cu totul - ideea ingenioasă de a contopi doup produse în unul (exfoliere şi masaj), de a încorpora o lufă în săpun, formatul practic... un produs de 10 plus!

De mult timp nu am fost atât de impresionată de un produs de îngrijire personală; drept urmare, după mai bine de un an de zile, şi-a câştigat locul pe blog!



Sper că am reuşit să vă fac măcar curioşi şi să îl încercaţi şi voi.
09. Recenzie joc Capră vs. varză vs. lup by Noriel - May 4, 2020 6:18:00 PM
Astăzi o să vorbim despre jocuri - în principiu pentru cei mici, dar cu siguranţă perfecte şi pentru cei puţin mai... mari!
Jocul de astăzi se numeşte Capră vs. varză vs. lup, este marcă Noriel şi distribuit de aceeaşi firmă. Îl puteţi găsi aici sau în magazinele DM ( preţ aproximativ 10 lei).
În primul şi primul rând, trebuie să ştiţi că acest joc a fost inspirat din celebra problemă de logică cu lupul, varza şi lupul, aşadar îi puteţi tenta pe cei mici şi cu acea anectodă înainte, în timpul sau după jocul de cărţi.
 Pachetul conţine 32 de cărţi, 10 cărţi cu varză, 10 cărţi cu lup, 10 cărţi cu o capră şi 2 cărţi vânător. Îmi place foarte mult că pachetul în care se păstrează cărţile este rezistent şi frumos colorat, deci îi atrage pe cei mici. La fel, cărţile de joc sunt şi ele din material bun, rezistent, lucioase şi cu imagini ce încântă, plac ochiului.

Regulile sunt foarte simple:
- capra măncâncă varza- lupul devorează capra- varza îneacă lupul- vânătorul îi dă gata pe toţi
Pentru a juca, se împart tuturor jucătorilor cărţi în mod egal, apoi, pe rând, fiecare pune câte o carte pe masă. Cel care are cea mai bună carte, le ia pe toate şi se începe o nouă rundă.Câştigă acel jucător care la finalul jocului a strâns cele mai multe cărţi.

Jocul este foarte amuzant, extrem de uşor de jucat, este un prilej ideal de a petrece timp de calitate cu familia, mai ales acum! 
Ca să nu mai vorbim de faptul că raportul calitate-preţ este excelent! 
Dacă sunteţi amatori de jocuri, ori dacă nu prea aveţi se face prin casă, sau dacă nu ştiţi ce să dăruiţi unui prichidel, recomand cu mare drag jocul Capră vs. varză vs. lup by Noriel.
Voi ce mai jucaţi în perioada asta...




10. Recenzie Elizabeth a dispărut de Emma Healey - Apr 29, 2020 6:18:00 PM






"Bătrânețea începe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri vagi. (O. Paler)"






Elizabeth a dispărut este romanul de debut al autoarei Emma Healey, romancieră de orige britanică. Volumul de față a câștigat premiul Costa Book, pentru cel mai bun roman de debut. Un premiu cu adevărat bine-meritat, aș adăuga eu.
"Panica începe să mi se răspândească din stomac, iar omoplații îmi tremură. Frigul mi-a cuprins încheieturile, care mă dor din cauza asta. Încet, îmi curăț de pe mâini cât pământ pot, ștergându-le de covorul verde, covorul grădinii, nu de mușchi, care-i altceva, și mă ridic în picioare cu o mișcare sigură."
Deși la o primă vedere ai spune că personajul principal este Elizabeth, ea este doar un personaj, să îi spunem cheie, rolul principal jucându-l de fapt și de drept Maud, o bătrânică simpatică și puțin... altfel!
Elizabeth, o altă bătrânică, prietenă bună cu Maud, pare că a dispărut, iar cea din urmă pleacă în căutarea vechii prietene.
Povestea se desfășoară pe două planuri, între trecut și prezent, povestit și trăit de Maud. Aceasta își amintește de adolescența ei, de după război și de o altă dispariție- a surorii sale mai mari, Sukey.
În mintea lui Maud prezentul se împletește cu trecutul, țesând o plasă tare complexă și ciudată, în care, din când în când, se cam încurcă...
... poate și pentru că boala de care suferă și care îi face memoria să se degradeze, îi transformă amintirile într-un talmeș-balmeș.
Romanul este extrem de bine construit din punct de vedere psihologic, dar foarte ușor de citit și urmărit, nefiind încărcat de terminologie științifică.
Prezintă cu o mare finețe degradarea umană, degradare cauzată de bătrânețe și demența senilă de care suferă Maud.
Înarmată cu bilețele care să o ajute să își amintească, ferm convinsă că prietena ei Elizabeth a pățit ceva rău și dornică de a o salva, Maud pornește în căutarea acesteia. Și deși nu este crezută de nimeni, pe parcurs ce își duce investigația, trecutul și prezentul se amestecă dureros, aducând în prim-plan o altă dispariție și o altă poveste...
O carte care se citește cu sufletul la gură, scrisă fermecător, într-un stil prietenos cu cititorul, este acel gen de roman pe care nu îl poți lăsă din mână și trebuie să îl citești într-o zi, pentru a afla cum se termină!
Cu certitudine, un roman #mustread, cu un personaj feminin delicios și alte două personaje secundare (Helen și Katy, fiica și nepoata lui Maud) de-a dreptul fermecătoare.

Informații  Elizabeth a dispărut de Emma Healey
Ed. LiteraColecția Buzz BooksNr. pag. 283Nota mea 10+Public țintă 16+

11. Recenzie Cele cinsprezece vieți ale lui Harry August de Claire North - Apr 25, 2020 7:01:00 PM





"În luptă poți pierde totul, în afară de onoare. (N. Machiavelli)"







Claire North este o scriitoare britanică de literatură SF, istori, precum și cărți pentru copii și adulți. Exemplarul supus astăzi recenziei este Cele cinsprezece vieți ale lui Harry August, apărut în România în 2017 la editura Paladin.
După cum îi spune și numele, cartea vorbește despre cele cinsprezece vieți ale lui Harry August, care de altfel, este și personajul principal al romanului.
Harry August, deși la prima vedere pare un bărbat cât se poate de banal, ascunde un mare secret: el poate renaște amintindu-și viețile anterioare. Orice ar face, orice decizii ar lua, oricum ar trăi sau cât de repede ar muri, el ajunge iar și iar la momentul zero, acela al propriei nașteri, amintindu-și totul...
Însă când un mesaj din viitor ajunge la Clubul Cronos și impicit la Harry, totul se schimbă, oferindu-i acestuia din urmă un scop!
"Lumea se sfârșește... Mesajul a ajuns de la copil la adult, de la copil la adult e transmis din generație în generație, de la o mie de ani din viitor. Lumea se sfârșește și noi n-o putem împiedica. Așa că acum depinde de tine!"
Astfel, Harry își fixează ca scop salvarea omenirii și pornește într-o călătorie nebunească și caleidoscopică în timp, pe axa trecut-prezent-viitor. Călătorind în întreaga lume, descoperind dușmani și prieteni, trădări și răsturnări de situație, rătăcindu-se printre decizii și murind de prea multe ori...
Ușor-ușor descoperă secretele Cluburilor Cronos, găsește și alți oameni ca el, care însă își pun talentele nu în slujba altora, ci spre a își îndeplini ambițiile personale...
Astfel își găsește cel mai bun prieten și cel mai mare dușaman! Antrenați într-un soi de relație love-hate, o bună bucată de timp colaborează; până ce Harry realizează că ceea ce face poate duce la pierzania nu doar a omenirii, ci onoarei sale.
Din acel moment, viețile lui Harry vor sluji doar la salvarea omenirii și construirea unui plan minuțios și extrem de greu de dus din punct de vedere sufletesc... 
Vă las pe voi să descoperiți dacă efortul lui Harry a meritat sau nu, dacă a salvat omenirea sau propriul suflet!
O carte ușor de citit, chiar dacă se desfășoară pe mai multe planuri și are destul de multe pagini. Povestea este frumoasă, cu un twist ce o face inedită, iar firul narativ este foarte ușor de urmărit. Harry August este cel care relatează toată povestea, iar lectura cărții seamănă cu un fel de confesiune a uni amic la o ceașcă de cafea. 
Cu momente de tristește, suspans, exaltare, cu tăceri apăsătoare, cu sufletul la gură și uneori cu o mare nerăbdare de a afla deznodământul.
Cele cinsprezece vieți ale lui Harry August reușește să mențină interesul cititorului pe tot parcursul poveștii, oferind în același timp un altfel de roman și un final cu totul neașteptat...
Un roman #mustread !
Informații Cele cinsprezece vieți ale lui Harry August de Claire NorthEd. PaladinColecția Paladin FantasyNr. pag. 472Nota mea 10Public țintă 18+

12. Recenzie Un vultur în zăpadă de Michael Morpugo - Apr 22, 2020 6:00:00 PM





"Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi dă destinul. (O. Paler)"







Un vultur în zăpadă de Michael Morpugo este un roman pentru copii, dar care poate fi citit de oricine, la orice vârstă, povestea fiind extrem de fermecătoare.

Cartea se citeşte foarte uşor (fiind scrisă pentru cei mici), este presărată pe ici colo cu ilustraţiile simpatice ale lui Michael Foreman şi se împarte în 4 capitole, toate marcate de câte un misterios şi cât se poate de util băţ de chibrit...

Barney, în vârstă de doar 9 ani, rămas fără casă în urma bombardamentelor lansate de Hitler asupra Londrei, călătoreşte cu mama sa în trenul ce îi va duce spre locuri mai sigure, către mătuşa lui.

În acelaşi compartiment cu ei mai urcă un bărbat misterios, cu siguranţă fost soldat, după cum îşi poate da seama Barney.

În timpul călătoriei, trenul în care cei trei călătoresc este atacat de aviaţia inamică, iar mecanicul de locomotivă este nevoit să se adăpostească într-un tunel.

Uşor panicat, căci lui Barney îi este frică de întuneric, acest primeşte ajutor de la călătorul misterios... având o cutie cu patru beţe de chibrit şi o poveste cât se poate de specială.

Prima scăpărare de lumină duce călătorii la începutul poveştii, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, când a început totul.

Această a doua poveste îi are în prim plan pe călătorul misterios şi cel mai bun prieten al lui, Billy. Billy care la un moment dat, a acţionat crezând că face o faptă bună, faptă ce s-a dovedit, în timp, că a provocat cel de Al Doilea Război Mondial.

Călătorul îi poartă pe Barney şi pe mama lui în Africa, pe mările şi oceanele învolburate ale lumii, pe frontul Primului Război Mondial şi înapoi în Londra cea devastată de bombardamente.

Cu fiecare băţ de chibrit ce se stinge, povestea devine tot mai interesantă, tot mai palpitantă, dar şi dorinţa lui Barney de a auzi finalul şi a scăpa din tunel tot mai mare...

Doar că niciunul dintre cei doi nu şi-a putut imagina cât de ciudat poate fi finalul acestei călătorii...

Inspirat dintr-o întâmplare reală, Michael Morpugo ţese o poveste ce îmbină atât elemente ale realului, cât şi de ficţiune, pentru a crea romanul Un vultur în zăpadă. Vultur pe care îl foloseşte cu măiestrie ca simbol al poveştii.

O carte extrem de bine scrisă, uşor de citit şi urmărit, cu un fir narativ sublim (sunt o adeptă a poveştilor în ramă, fie că sunt în cărţi sau în filme) şi oarecare fineţe psihologică.

Finalul, cu o tuşă de mister şi imprevizibil a reuşit să mă încânte la nebunie; ador finalurile care nu se termină previzibil, iar acesta a fost o operă de artă.

Cu certitudine o carte #mustread, indiferent de vârstă; pentru că şi eu, ca adult, am avut de învăţat câte ceva din lectura acestui roman.


Informaţii Un vultru în zăpadă de Michael Morpugo
Editura NemiraColecţia NemiNr. pag. 185Nota mea 10+Public ţintă 9+


"... un tânăr soldat, luptător în tranşeele Primului Război Mondial, ia o decizie pe care, sub impulsul momentului, o crede corectă. Dar care ulterior se dovedeşte a fi cea mai cumplită greşeală pe care a făcut-o vreodată, o greşeală pe care trebuie neaparat să o îndrepte, înainte să fie prea târziu..."

Dacă o să reuşească să facă asta, vă invit pe voi să aflaţi, citind Un vultur în zăpadă!
13. Recenzie Kinderland de Liliana Corobca - Apr 13, 2020 5:36:00 PM

"Așteptarea e ca un animal mic, nici domestic, nici sălbatic, când cuminte și adormit, când rău și dezlănțuit, care merge înaintea rațiunii și a gândurilor liniștitoare. 
Mai avem de așteptat un pic. Acest pic devine greu de purtat, de răbdat, de suferit.
Greu, că ne trage la pământ și mergem gheboși de dor..."




Pe Liliana Corobca am descoperit-o prin romanul Capătul drumului, roman ce mi-a plăcut enorm și care m-a determinat să o îndrăgesc și pe scriitoare și desigur, să caut și alte cărți ale ei.
Kinderland este al doilea roman pe care îl citesc și mi-a fost tare-tare drag și acesta; totuși, Capătul drumului rămâne preferatul meu.
Acțiunea se petrece în Republica Moldova, într-un sătuc pitoresc, iar personajele principale sunt trei frați (Cristina, Marcel și Dan).
Părinții celor trei sunt plecați dupa bani lungi (adică mama lucrează în Italia, iar tatăl în Rusia) și Cristina, sora mai mare a preluat frâiele gospodăriei; mai mult de nevoie decât de voie...
La doar 12 ani, să ai grijă de doi frați mai mici și o gospodărie întreagă, e o muncă grea chiar și pentru un adult, iar pe fetiță aceste responsabilități o maturizează și o consumă.
Romanul îmbină într-o manieră ludică grijile gospodăriei, nebuniile copilăriei și dorul ce mocnește în inimile fiecărui copil cu părinți plecați, reușind totuși să aducă în prim-plan o mare problemă a societății contemporane: trauma copiilor cu părinți plecați, durerea și suferința celor lăsați în urmă pentru speranța unui viitor mai bun.
Dar, așa cum însăși autoarea subliniază, trocul abandon-viitor mai bun (posibil), merită oare,  în final?! După zbuciumul interior al celor trei frați, după poveștile sfâșiitoare ale celorlalți săteni, se pare că totul este o himeră, iar această goană după mai bine reușește doar să lase în urmă suflete goale, pustiite... iluzia binelui de la depărtare, e uneori doar o iluzie...
"- Uite, vezi ce culoare are nucul nostru de la poartă și ce culoare au cei trei nuci la care te uiti?Aceia sunt mai frumoși, că-s albaștrii. De multe ori, lucrurile îndepărtate par mai frumoase, dar cu cât te apropii de ele, cu atât devin mai obișnuite."

Cartea este presărată cu un strop de magie, cu puțină iubire, cu fiorii adolescentini ai primei iubiri, cu gelozia ce își arată colții când îți e lumea mai dragă, cu veninul neiertător al dorului, cu povești școlărești și transformările din sufletele copiilor cu părinți plecați...
Amuzantă, dar extrem de bine scrisă, prezentând o realitate dură, tristă și mai des întâlnită decât ne-ar plăcea să credem și cu o foarte fină psihologie, Kinderland am putea spune că este radiografia întregului spațiu românesc, nu doar al Republicii Moldova.
Trăindu-și copilăria într-o veșnică așteptare a întoarcerii părinților acasă, oare am mai putea afirma că acești copii își mai trăiesc copilăria?! Dar viața!? Când totul este așteptare, ce mai rămâne în urmă...

Kinderland, cu siguranță un roman #mustread!

Informații Kinderland de Liliana CorobcaEditura PoliromColecția Top 10+Nr. pag. 197Nota mea 10Preț aprox. 18 lei

"Vrăjitoarea noastră mai zice că diavolul nu există. Este o invenție. Nouă ni se pare că toaleta este un loc diabolic. Ea a zis că nu este, că nu există asemenea locuri, că unii oameni pot fi diabolici, locurile însă nu. Există locuri secrete, alese, energetice, magice. Ea crede că energia este de un singur fel și depinde de fiecare ce face cu ea. Există elemente slabe și elemente puternice, adică oameni slabi sau puternici. Fiind în asemenea locuri, ei pot crea sau distruge. Se pot înălța sau cădea. Forță îți trebuie și ca să urci, și ca să cobori. Picioarele te dor și când urci prea multe trepte, dar și când le cobori. Puternic nu este acela care primește totul de-a gata, bani, avere, putere, pentru că nimeni nu îți oferă așa ceva viața întreagă, poți să primeși o dată sau de câteva ori. Puternic este acela care știe să obțină energie, forță din inima lui, acela care se alimentează pe sine, construindu-și propria hidrocentrală. Care produce lumină din interior. Acești oameni sunt foarte puțini...."


14. Știință și invenții. Joc de cultură generală - Apr 11, 2020 6:24:00 PM





"If a child cannot learn in the way we teach... we must teach in a way the child can learn. (I. Lovaas)"






Jocul de cultură generală, Știință și invenții este ideal pentru toată familia, iar în această perioadă poate fi o alternativă extrem de plăcută de a petrece timp cu cei mici (dacă aveți copii) sau chiar și între voi, ca adulți.
În primul caz, puteți profita de metoda joc și joacă pentru a îi învăța pe micuții voștrii lucruri noi, iar în cel de al doilea caz, puteți să vă verificați nivelul de cultură generală- ambele variante asigură distracție garantată.
După cum puteți vedea și pe cutie, jocul conține 100 de întrebări, împărțite pe domenii precum:
1. cosmos2. planeta pământ3. clima4. aventura vieții5. corpul uman6. mari invenții7. viața de zi cu zi
+ cărte cu răspunsurile corecte

După cum puteți vedea în fotografia de mai sus, fiecare domeniu are cartonașele proprii (aceeași culoare și imagine), frumos colorate, pe hârtie cartonată, lucioasă - calitatea jocului este de 10 cu felicitări.
De asemenea, indiferent că este vorba de adulți sau copii, nu are cum să nu atragă design-ul plăcut al jocului; colorat frumos, hârtie de calitate, logo-uri amuzante.
Jocul se poate juca în 2+ jucători (aș spune că merge până la 6): puteți amesteca jetoanele sau nu, apoi fiecare va trage o carte și va răspunde întrebării de pe aceasta.
Fiecare răspuns corect vă aduce câte un punct. La final câștigă cel care are cel mai mare punctaj.
Desigur, în timpul jocului sunt permise floricelele, alunele, migdalele sau fructele (totuși, aveți grijă ca degețelele unsuroare să nu păteze cărțile).
Pe lângă faptul că pentru câteva ore o să aveți o ocupație, acest joc este cât se poate de util (oricui) pentru a își îmbogăți cunoștinele de cultură generală, a se distra etc.
Pentru cei mici este cu atât mai util, cu cât, sub forma unui joc, va acumula noi cunoștințe, setea de cunoaștere va crește, dar petrece timp de calitate alături de familie, evitând în același timp ecranele (atât de dăunătoare pentru copii).
Jocul (plus alte câteva la fel de interesante, precum Recorduri, Animale, De ce etc.), îl puteți găsi aici. Vă recomand totuși să le achiziționați la reducere, când prețurile sunt mult mai avatajoase și în acest mod puteți cumpăra mai multe variante, pentru distracție și mai multă!
Voi ce jocuri preferați? Cum vă petreceți timpul cu cei mici/în familie?


15. Recenzie Una din noi e de prisos de Sidonia Drăgușanu - Apr 5, 2020 6:47:00 PM




"Cineva e de prisos. Eu sau ea. Apoi a plecat să se culce. Am rămas cu vorbele ei în urechi: "Cineva e de prisos." Mereu, mereu același lucru, Catrinel! Și în viața mea a fost totdeauna cineva de prisos, și eu am fost în viața altcuiva cineva de prisos. 
Cine e de prisos se duce, cine trebuie să rămână rămâne. Viața știe să orânduiască lucrurile așa cum trebuie, așa cum se cuvine."







Sidonia Drăgușanu (1908-1971) a fost prozatoare, jurnalistă și a scris nenumărate nuvele, romane, povestiri pentru copii. Am citit cu mare plăcere Într-o gară mică (romanul cu care, de fapt, m-a și cucerit), Jurnalul Aurorei Serafim și acum Într-o gară mică.
Deși Într-o gară mică rămâne de departe cel mai drag roman scris de Sidonia Drăgușanu, Una din noi e de prisos mi-a mers direct la inimă și simt cumva că îmi este ceva mai aproape de suflet ca toate celelalte cărți ale autoarei.
Romanul de față este scris ca un soi de corespondență între Catrinel și Aurora, pe parcursul a 12 ani. Catrinel este cea care deschide povestea, apoi întreg romanul este compus din scrisorile Aurorei către prietena ei, Catrinel. Istorisirea se închide simetric, printr-o scurtă relatare a aceleiași fete care a și inițiat-o.
Personajul principal, Aurora, de doar 18 ani când începe corespondența, este o fata naivă, cu inima zburdalnică și chef de iubire. Totuși, cum se întâmplă mai întotdeauna, prima iubire este un eșec. Iar asta, departe de a o învăța minte, o face să se arunce într-o căsnicie ce se dovedește a fi de-a dreptul dezastruoasă.
Prinsă într-un soi de iubire obsesivă față de prima dragoste, Sandu, nu reușește să se desprindă de amintirea acestuia ani buni; nici după ce devine mamă, nici după ce își părăsește soțul și se mută la București.
Și mai aproape de Sandu acum, îl tot sună fără să îi vorbească, obsesia este la fel de vie, până când, află că soția acestuia, femeia pentru care a și renunța la Aurora, a  murit. Cuprinsă oarecum de speranța că astfel el se va întoarce la ea, realizează că nu va putea concura în veci cu imaginea unei soții moarte- o imagine idealizată... Și mai descoperă că în toți acești ani a idealizat  imaginea și dragostea pentru Sandu.
Am putea spune că renunțarea la el și conștientizarea faptului că această iubire a fost de fapt o iluzie adolescentină, o maturizează cu adevărat.
Când Aurora îl cunoaște pe Tibi, de care se îndrăgostește, are speranța că în sfârșit, va începe să îi meargă și ei bine. 
Nu au timp să se bucure prea mult de logodnă, căci începerea celui de Al Doilea Război Mondial, îl va duce pe Tibi departe de Aurora, pe fronturile îndepărtate.
Bomboardamentele asupra Bucureștiului, scrisorile extrem de puține primite de la Tibi, evenimentele politice, toate conturează un caleidoscop emoțional, prin care Aurora trece de la agonie la extaz, de la firesc la nebunie, de la fericire la disperare.
Iar întoarcerea lui Tibi, departe de a fi oaza de liniște și fericire pe care o aștepta Aurora, continuă coșmarul și caruselul emoțional prin care femeia este nevoită să treacă, iar rolurile se inversează...
"Catrinel, mi-o milă fără de margini de femeia asta. Eu sunt în viața ei exact ce a fost în viața mea Mona Antonopol. Ea trăiește acum exact aceeași situație pe care am trăit-o eu când m-a părăsit Sandu. Atunci am fost eu de prisos, acum a fost ea de prisos. În Univers, rețeta echilibrului este probabil: pentru fiecare fericit, un nenorocit. În timp ce unii urcă panta, alții o coboară. Apoi rolurile se schimbă...Nu știu de câte ori trebuie să ne cedăm locurile...Probabil, cât trăim.Mă gândesc că, într-o zi, Tibi va întâlni o altă femeie...Mă gândesc că, într-o zi, s-ar putea să i se facă dor de Marioara..." 

Și cortina cade, cu grație, la fel cum a început, prin cuvintele lui Catrinel...

"Când un bărbat are de optat între două femei, nu este destul să se decidă la una din ele, mai trebuie să o respingă pe cealaltă. Trebuie să o sacrifice pe cealaltă.Și nu se poate fără să sacrifice și ceva din el. Uneori, ambiția lui de a fi un om  cu caracter..."

Romanul Una din noi e de prisos (ca tot ce scrie Sidonia) se citește extrem de ușor, scriitura este extrem de fluidă și plăcută. Eu cel puțin, îi devorez cârțile în doar câteva ore; are un je ne se quis...
Reușește să surprindă foarte bine frământările sufletești, mai ales cele izvorâte dintr-o mare suferință din dragoste, ceea ce mă face să cred că a suferit destul de mult pe chestiuni de ordin... sufletesc!
Indiferent cum ar fi, creionează cu măiestrie personajele, reușește să le surprindă trăsăturile, poveștile ei nu par ireale, surprinde omul în autenticitatea lui. Iar în Una din noi e de prisos, frica este de fapt personajul principal; deși iubirea pare să aibă acest rol de cinste.
Căci, în final, concluzia este simplă: în dragoste, ca și în viață, nu poți fi niciodată sigur că odată ajuns la fericire n-o vei pierde a doua zi...
Un roman mai degrabă pentru fete și femei, cu personaje autentice, prinse într-o istorie zbuciumată, fiecare cu propria durere, cu propriul of și cu o psihologie remarcabilă!

Informații Una din noi e de prisos
Ed. Cărțile TangoPublic țintă 18+Nota mea: 10+Preț aprox. 20 lei


#mustread
16. Recenzie Distanța dintre mine și cireș de Paola Peretti - Apr 3, 2020 6:43:00 PM



"Poate că asta e diferența între prietenie și dragoste. Că prietenia e ușoară, iar dragostea îți aduce prea multă confuzie în minte - seamănă un pic cu norișorul Stargardt din ochi."



"Toți copii se tem de întuneric. Întunericul este o cameră fără uși și fără ferestre, cu monștri care te prind și te mănâncă în tăcere. Însă mie nu îmi e frică de întuneric: întunericul îl am înăuntru."





Paola Peretti este o scriitoare de origine italiană, romanul Distanța dintre mine și cireș fiind cartea sa de debut.
În urmă cu 15 ani, P. Peretti a descoperit că suferă de o afecțiune gentică rară (sindromul Stardardt), o boală oftalmologică pentru care încă nu există tratament. Treptat, își va pierde acuitatea vizuală, până ce va orbi; până atunci însă, îi învață italiana pe copii imigranților.
Romanul pentru adolescenți (și aș adăuga eu, pentru toate vârstele) este inspirat din viața ei, protagonista principală, Mafalda, suferind la rândul ei de sindrumul Stargardt.
Carolina Rabei a contribuit la cartea de față ca ilustratoare, iar munca ei este una cu totul și cu totul aparte, tușele creative făcând romanul și mai fermecător.
Mafalda, personajul principal, este o fetiță de 9 ani, ce se luptă cu o boală perfidă și care la vârsta de doar 10 ani, va rămâne oarbă.
Alături de motanul ei, Optimus Turcaret și îngrijitoarea de la școală (Estella, care este de origine română) se luptă să accepte ceea ce i se întâmplă.
Nu este o perioadă ușoară, Mafalda știe de mai mult timp că urmează să își piardă vederea, doar că în cazul ei asta se întâmplă mai repede decât pentru alții...
Alături de motan, de îngrijitoarea școlii și de un prieten total neașteptat, va trece mai ușor peste această perioadă, va descoperi lucruri noi la ea, va învăța să se lupte cu frica și cu pierderea. 
Căci în final Mafalda nu își va pierde doar vederea...
Distanța dintre mine și cireș este o poveste despre curaj, despre puterea de a nu renunța, despre iubire și prietenie, pierdere și câștig. Este despre speranță și de ce nu, și despre magie.
Cât despre titlul puțin ciudat al cărții, dacă o să aveți curiozitatea să o citiți, o să înțelegeți de ce este atât de legată Mafalda de un... cireș!

Cartea se citește foarte ușor, este accesibilă atât copiilor, cât și adulților și reprezintă de fapt o lecție de viață, un îndemn de a ne bucura de ce avem și de a înceta a ne mai plânge. Este despre importanța lucrurilor mărunte, pe care de cele mai multe ori tindem să le vedem ca pe ceva firesc, ca pe ceva ce ni se cuvine și uităm să vedem cât suntem de norocoși.
Și nu în ultimul rând, Distanța dintre mine și cireș ne învață să găsim lumină chiar și în întuneric...

Informații Distanța dintre mine și cireș de Paola Peretti
Ed. LiteraPublic țintă 14+Nota mea 10Preț aprox. 30 lei

Un roman #mustread!



17. Recenzie Trenul orfanilor de Christina Kline - Mar 30, 2020 6:56:00 PM




Și trece trenul copilăriei și nu se oprește decât la vămile cerului. ( I. Caragea)






Cartea aceasta își așteaptă cuminte recenzia încă de anul trecut. Acum, iată că i-a venit și ei rândul. Dar așteptarea a meritat, pentru că este o carte #mustread. 
Atunci când am primit-o de la cei de la Târgul Cărții m-am apucat imediat să o citesc! Și mi-a plăcut enorom- aș spune chiar mai presus de cuvinte. Poate din această cauză mi-a trebuit un an ca să pot vorbi despre ea. 
Pentru a înțelege mai bine romanul, este important să lămurim ce înseamnă această mișcare Orphan Train. Între anii 1854-1929 în America, copii abandonați, orfani, ai străzii etc. erau "strânși" din zonele aglomerate și din orașe și trimiși cu trenurile (cu precădere spre Midwest) către familii adoptive, părinți sociali etc. 
În acest interval de timp, se aproximează că ar fi fost transportați aproximativ 200000 de copii.
Trenul orfanilor, de Christine Kline povestește despre această mișcare, a cărui protagonist a fost și Vivian Daly, trimisă cu trenul de la New York către un viitor nesigur.
Acțiunea cărții se petrece pe două planuri ce alternează; trecut-prezent, ceea face ușor pentru cititor să înțeleagă felul în care erau văzuți orfanii în 1800 față de 2011. 
Vivian Daly este o supraviețuitoare a trenurilor orafnilor, am putea spune chiar o luptătoare. La doar nouă ani, venită cu părinții în America pentru o viață mai bună, rămâne singură și ajunge un alt suflet captiv al trenurilor cu orfani.
Firea ei o ajută să treacă peste greutăți și răzbată, chiar dacă viața a fost departe de a fi bună sau ușoară. După câțiva ani Vivian se întoarce în est, având o viață liniștită. Totuși, în pod, într-o valijoară se ascund urmele trecutului ei dureros.
Dar când în viața lui Vivian apare o adolescență problematică, pe numele ei Molly Ayer, ce ca să scape de școala de corecție se oferă să o ajute pe bătrână să își curețe podul, lucrurile iau o întorsătură aparte...
... deși la prima vedere extrem de diferite, pe parcurs ce lucrurile încep să iasă la iveală, cititorul descoperă că cele două femei sunt mai asemănătoare decât ar fi crezut...
Deși cartea rămâne o ficțiune, ea este bazată pe întâmplări reale, ceea ce îi dă un farmec cu totul și cu totul aparte. Durerea, exploatarea, cruzimea, delăsarea societății, mizeria umană, toate sunt atent creionate în această poveste fermecătoare și înspăimântătoare în același timp.
Înspăimântătoare prin ororile istorisite, fermecătoare prin micile victorii ale personajelor și capacitatea lor de a își păstra umanitatea indiferent de cruzimile la care au fost supuse.
Din păcate frumusețea romanului Trenul orfanilor nu poate fi transpusă în cuvinte, tot ce vă rămâne să faceți pentru a vă convinge fiind să îl citiți.
Și poate să continuați și cu Fetița din trenul orfanilor, pentru o imagine completă.

Informații Trenul Orfanilor de Christina Kline
Ed. TreiColecția Fiction ConnectionPublic țintă 17+Nota mea 10Preț aprox. 40 lei


#mustread #targulcartii

18. Recenzie Să bați din palme cu o singură mână de Richard Flanagan - Mar 28, 2020 4:22:00 PM
 


"Beau de la răsăritul lunii până la răsăritul soarelui când, de fapt, nu aparțineau nici nopții, cum nu aparțineau nici zilei. Erau pierduți în timp, cum erau pierduți în toate."



"Dragostea e un pod Sonja. Dar, din păcate, există unele greutăți la care podurile nu rezistă și se rup."






Richard Flanagan (1961) este un scriitor australian, de origine irlandeză. În 1849 familia sa stabilindu-se  în Tasmania. La vârsta de 16 ani și-a întrerupt studiile și s-a angajat. În prezent este absolvent al Worcester College, cu specializare istorie. Este căsătorit, locuiește în Hobart, Tasmania (unde se petrece și acțiunea din romanul de față) și a publicat aproximativ 6 romane. 

"Oamenii beau nu ca să se bucure de prezent, ci dintr-un motiv mult mai presant, din dorința de a uita trecutul și a nega viitorul. Destinația lor nu era plăcerea, cu uitarea, și voiau să ajungă acolo cât mai curând posibil."

Să bați din palme cu o singură mână este un roman de o sinceritate cutremurătoare, fiecare filă, fiecare cuvânt al cărții, derulând drama comunității de emigranți din Australia, mai cu seamă a Sonjiei și a tatălui său, Bojan.
Când într-o noapte geroasă, Maria, mama Sonjiei, părăsește micuța locuință a familiei, purtând cu sine doar o valijoară, destinul celor lăsați în urmă avea să se schimbe pentru totdeauna...
Pierdută printre fulgii de zăpadă, într-o noapte australiană fără de sfârșit, ia cu sine toate speranțele de mai bine a soțului, puterea de a plânge a fiicei, credința în dragoste și o viață mai bună.
Însă oare, nu erau ele de mult pierdute?! De când, Maria, împreună cu Bojan poposiseră pe pământul Australiei, părăsindu-și țara natală, limba maternă și o bucățică din suflet?!
Nu s-au năruit oare toate aceste speranțe când ajunși în țara în care își puseseră întreaga speranță și întreaga tinerețe i-a tratat nu cu indiferență, ci cu brutalitate, cu superioritate, catalogându-i drept venetici?
Oferindu-le nu căminul la care visau, nu căldura caselor australiene văzute la televizor sau în reviste, ci slujbe pentru venetici, case pentru venetici și servicii pentru venetici?!
Să bați din palme cu o singură mână se desfășoară între anii 1950 și 1990, urmărind îndeaproape povestea Sonjiei. 
Cartea este construită în două planuri ce alternează, (trecut și prezent) între copilărie și viața de adult. 
Bojan, incapabil să facă față durerii, chinuit de amintirile din război și pierderea neașteptată a soției, dezamăgit de țara în care își pusese toate speranțele, își găsește alinarea în alcool. Iar cea care suportă stihiile interioare a tatălui, este chiar fiica: Sonja. 
Până într-o zi, când, suficient de mare, alege să plece, fără a se mai uita în urmă, fără a mai reveni pe meleagurile copilăriei. Asta până într-o zi când, viața luându-i o întorsătură ciudată, decide să se întoarcă. 
Iar întoarcerea la cine a fost cândva, stârnește un val interminabil de amintiri, amintiri ce până atunci se încăpățânase să le uite.
Un ceainic de jucărie din porțelan, o noapte rece cu fulgi albi și jucăuși, o fâșie de dantelă, mirosul unei livezi de meri, sângele ce i se scurgea pe față de la bătăile tatălui, cântecul de leagăn al mamei, câteva fotografii alb-negru și o floare de colț, fac ca plecare Sonjiei să fie imposibilă.
Nici australiancă, nici europeană, Sonja revine să se împace cu trecutul și să construiască un viitor- viitorul la care visaseră cu atâta nesaț părinții ei...
Iar în cele din urmă, va putea găsi acea "doma" mult dorită, visul fiecărui imigrant, mântuindu-se prin iubire și aflând adevărul despre mama ei... 
Un adevăr mai crud decât noaptea geroasă în care Maria a ales să-și părăsească soțul și copilul...

Să bați din mână cu o singură palmă este un roman care mie mi-a plăcut foarte mult, mai ales că încă este de o mare actualitate. Nu vorbește despre Sonja și Bojan, ci despre toți cei care aleg să plece, să-și rupă rădăcinile, transformându-se iremediabil și irevocabil, pentru o viață mai bună. Este despre toți aceea ce visează, ce speră, ce se avântă cu încredere și naivitate, doar pentru a-și sfâșia aripile și zdrobi sufletele într-un interminabil caleidoscop al durerii.
Un roman despre durere, despre viață și moarte, despre demonii ce îi purtăm în suflet, despre efemeritate.
Și mai presus de toate, o poveste reală- căci poate fi povestea oricărui imigrant, a oricărui om plecat în căutarea unei vieți mai bune.
Să bați din palme cu o singură mână este o lecție de viață, un manifest al durerii și al imposibilității omului de a acționa împotriva destinului - a încerca să schimbi cursul vieții, este ca și cum ai vrea să bați din palme cu o singură mână... un simulacru al normalității!
Iar emigranții au parte de orice, numai de normalitate nu. Ei rămân prinși în Purgatoriu- veșnic supuși chinurilor flăcărilor, dar nevând acces nici la Rai, nici la Iad. Un chin nesfârșit al sufletului...


Informații Să bați din palme cu o singură mână
Ed. LiteraColecția Clasici contemporaniPublic țintă 16+Nota mea 10Preț aprox. 30 lei

#mustread


19. Soldatul iernii de Daniel Mason - Mar 23, 2020 5:48:00 PM




"De departe se auzi un șuerat de tren. Ea îi aruncă o ultimă privire. O clipă, el avu senzația că vrea să-l întrebe ceva despre viața lui, despre ce a făcut de când nu se mai văzuseră sau unde avea de gând să se ducă acum. Pentru că mai erau atât de multe de spus...." 


Soldatul iernii a apătu în 2019 în colecția Babel a Editurii Nemira și a fost una dintre cărțile pe care mi-am dorit-o foarte mult. Cumva intuiția îmi spunea că ar fi un roman de-a dreptul deosebit și mă bucur că nici de această dată nu m-a dezamăgit.
Acțiunea se petrece în timpul Primului Război Mondial și îl are în prim-plan pe tânărul Lucius, un student la medicină, ce plin de eroism se oferă voluntar și devine medic de război pe Frontul de Est. 
Povestea ne poartă de la Viena prin Carpați, pe un front destul de aproape de granițele României (acțiunea totuși nu se dezvășoară în țara noastră- ne putem face însă o idee despre cum arătau și fronturile de aici). 
În micul sătul din acea vale carpatină, spitalul este improvizat într-o biserică și toți medicii și personalul medical au fugit de mult- de teama mărețului păduche și a ororilor văzute.
Singură, o tânără călugăriță, Margareta, se ocupă de "spital" și de bolnavii de acolo. Sosirea în spitalul-biserică îl sperie la început pe Lucius, care credea că va avea parte de îndrumările unor medici cu experiență și un spital adevărat.
Abia în anul doi la medicină când a plecat mânat de eroism spre front, va trebui să învețe de la Margareta cum să se descurce cu pacienții, cum să opereze și poate, cel mai important, cum să facă amputări și să se ferească de dușmanul numărul unu, păduchele.
Izolat de lume și civilizație, nevoit ca zi de zi să înfrunte noi și noi orori, să trateze noi soldați și să facă amputări după amputări, își găsește alinarea în prezența Margaretei.
Având sentimente contradictorii față de aceasta, zbătându-se între sentimentele de iubire și respect, fiind, în fond, o călugăriță, timpul se scurge parcă într-un soi de altă dimensiune.
Acțiunea se precipită când observă că vin din ce în ce mai mulți pacienți cu simptome bizare- deși fizic nu au nimic, aceștia par a fi orbi, surzi, paralizați- Lucius rămânând descumpănit în fața acestei descoperiri.
Iar momentul în care un bărbat din împrejurimi aduce într-un soi de roabă un soldat mai mult mor decât viu, cu buzunarele pline de desene ciudate și care nu reacționa în niciun fel, Lucius ia o decizie ce va schimba destinele tuturor: al său, al soldatului și al Margaretei...
Și pentru că soarta face în așa fel încât să-ți zădărnicească toate planurile, când Lucius în sfârșit, întrevedea razele unei vieți mai bune, cursul istoriei și al vieții îl năvălește mai ceva ca apele învolburate ale unui râu ce se dezgheață la ceas de primăvară; lăsându-l pe medic captiv al unei căutări aproape compulsive, la finalul căreia nimic nu avea să mai fie cum a fost...
Un roman despre ororile războiului, despre prietenii ce nu țin cont de bariere, despre jocuri politice de culise și descoperiri medicale, despre inegalitate și nedreptate și mai presus de toate despre dragoste- și toate cât se poate de reale.
"O poveste de război care ajunge din sălile de bal ale Vienei imperiale în pădurile de pe Frontul de Est, din sălile de operație improvizate în sate până pe câmpurile de luptă călcate de copitele cavaleriei.
Pe fundalul disoluției Europei atât de bine cercetat și atât de meticulos descris, Mason găsește câteva suflete pierdute și le ghidează spre o pace relativă. (New York Times)."

Groaza în fața morții, inocența ruinată a tinerilor plecați să lupte pentru țara lor, măcelul de pe Frontului de Est, ce nu respecta regulile firești ale războiului, condițiile mizere și cruzimea unor comdandanți, toate alcătuiesc, ca un puzzle, romanul Soldatul iernii.
Și ce m-a impresionat cel mai mult, poate, a fost imposibilitatea eroului principal, Lucius, de a se mai bucura de confortul propriului pat, o data reîntors acasă... a nu te mai putea odihni în propriul pat și a alege să dormi pe jos gândindu-te că nu meriți acest lux, când alți camarazi de ai tăi dorm în tranșee sau pe saltele jilave, coșmarurile ce revin noapte de noapte... nu ai cum să rămâi nemișcat la o asemenea poveste...
Soldatul  iernii nu e doar un roman, e povestea tuturor celor plecați să lupte în Primul Război Mondial- e povestea străbunicilor noștrii.

Informații Soldatul iernii
Ed. NemiraColecția BabelPublic țintă 16+Nota mea 10++Preț aprox. 40 lei
20. 3 teste la început de an școlar - Sep 6, 2019 6:48:00 PM
Noul an școlar ne bate la ușă, drept pentru care am zis că e de bun augur să vă prezint trei teste psihologice numai bune de încercat.


Fie că vreți să vă cunoașteți mai bine, să vă distrați, să descoperiți ce carieră vi se potrivește sau pur și simplu că sunteți curioși, următoarele 3 teste sunt ideale:

- testul Holland (perfect pentru a vă face o idee asupra a ce meserii vă sunt cele mai potrivite ori spre ce domeniu de activitate aveți înclinație-sau nu)
- testul de personalitate Jung
- testul de personalitate Eysenck

Vă promit că nu doare să completați aceste teste (sau doar unul dintre ele, după caz) și că la final cu siguranță o să fiți bucuroși că ați mai aflat una-alta despre voi. 
Testele pot fi făcute de oricine, de la  mic la mare. Desigur, variantele puse la îndemână de mine sunt cele online și sunt orientative. Dacă după ce le completați aveți nelămuriri ori dubii, vă puteți adresa, de la caz la caz, profesorului consilier școlar din școală sau unui psiholog.
Sper să vă stârnească interesul testele propuse de mine și să începeți noul an școlar cu veselie și determinare, dar și cu ceva mai multe informații despre voi și ce vi se potrivește!


Weekend fain să aveți!




Sursă foto

21. Recenzie Acolo unde cântă racii de Delia Owens - Sep 1, 2019 6:04:00 PM






"Inima franta, tu nu poti zburaDar cine hotaraste moartea ta?"







Fete dragi, sper că ați avut parte de o vară minunată, cu relaxare, vacanțe plăcute, zâmbete și sănătate, desigur.
E drept că am lipsit ceva timp din bloggosferă (și posibil să mai lipsesc, e o perioadă foarte aglomerată), dar nu vă puteam lăsa singure în această primă zi de toamnă.
Așadar, cu mult entuziasm, vă aduc recenzia romanului Acolo unde cântă racii de Delia Owens. Auzisem multe aprecieri la adresa căriții, iar când prin vacanță am dat de ea într-o librarie, am zis să îi acord o șansă ( ei și altor două surate- surate despre care nu am cuvinte de laudă, dar despre ele altă dată).

Ce trebuie să știți e faptul că atunci când vine vorba de cărți, în cazul meu treburile sunt simple: ori îmi place cartea și nu o mai pot lăsa din mână, ori o detest de la primele rânduri și nici nu mă mai ostenesc cu ea.
Acolo unde cântă racii a fost pentru mine acel tip de carte pe care nu îl pot lăsa din mână până nu îl dau gata și când se termină mai că mor de ciudă că s-a terminat.
Delia Owens reușește să zugrăvească în paginile romanului său viața- cu tot ce înseamnă ea: supraviețuire, nevoie de iubire, dragoste și ură, dezamăgire, trădare, deznădejde, viață și moarte. 
Un roman extrem de complex, dar creionat atât de frumos încât devine accesibil tuturor...
În centrul povestirii stă Fata Mlaștinii, un personaj aproape devenit legendar, însă în esență doar o fetiță abandonată de toți în mlaștină, nevoită să crească și să se descurce singură.
Părăsită de mama, mai apoi de frați și în final de tatăl său, Fata Mlaștinii învată să trăiască singură, să se descurce pe cont propriu, să iubească, să urască și să supraviețuiască indiferent de situație.
Fiorii primei iubiri, durerea cumplită a trădării din dragoste, dorința de autodepășire, cum spuneam, viața în adevărata ei esență sunt punctele cheie ale romanului- presărat cu un strop de suspan, o crimă oarecum ciudată și un soi cât se poate de straniu de iubire.
E greu să nu îți placă Acolo unde cântă racii și e imposibil să nu îi îndrăgești personajele. La fiecare pagină citită îți vei aminti de copilărie, de fluturașii primei iubiri, de durerea despărțirii, de felul în care dezamăgirile te-au pus la pământ, ca mai apoi să renaști și mai puternic.
Personal am iubit romanul și nu m-am putut dezlipi de el până la final. Final care, din punctul meu de vedere este extrem de frumos orchestrat.
Recomand cu mare căldură cartea Deliei Owens și dacă o citiți, sper să vă placă la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie (deja am integrat-o alături de celelalte romane ce ocupă bine-meritatul loc 1 în topul personal).

Spor la citit să aveți!

Informații  Acolo unde cântă racii de Delia OwensEd. PandoraColecția Literary FictionPublic țintă 16+Nota mea 10++Preț aprox 40 lei

22. Runtina zilnică cu Herbagen - Aug 6, 2019 1:29:00 PM
Cei de la Herbagen m-au cucerit cu cremele lor de mâini, pe care obișnuiesc să le am mereu în casă, deoarece intră foarte repede în piele, miros sublim și hidrateză pielea foarte bine.

Totuși, mi-am zis că e momentul să încerc și altceva de la ei, drept pentru care mi-am achiziționat o cremă de corp (absolut divină) și un ulei de masaj.

O să vă vorbesc despre amândouă în această postare, deoarece le-am introdus într-un soi de rutină zilnică, de care sunt foarte mulțumită.

Crema este de fapt un unt de corp, pe numele lui, Chocolate Dream, iar pe site îl puteți găsi aici.

Cel mai fain aspect la crema aceasta este prețul- 18 lei pentru 150 g produs!

Ca și ingrediente, conține: unt de shea și de cacaoa, ulei de măsline, pulbere de cacaoa etc. (găsiți lista cu toate ingredientele în link-ul de mai sus).

Contribuie la hidratarea și regenerea pielii și previne îmbătrânirea prematură.


De asemenea, reduce aspectul vergeturilor și celulita. Produsul a fost conceput pentru aplicare zilnică, după duș.

Vă sfătuiesc totuși să îl aplicați seara, înainte de culcare, căci are o formulă destul de grasă și nu intră în piele 100%- fapt pentru care aș merge chiar pe ideea ca e în regulă și dacă vă cremuiți o dată la 1-2 zile.

Crema miroase divin, are aspect și parfum de budincă de ciocolată, se aplică foarte-foarte ușor și este suficientă o cantitate mică pentru întregul corp.

Ce îmi place foarte mult la ea este faptul că hidratează în profunzime, lasă pielea extrem de catifelată, cu un parfum discret de ciocolată. 

Lista de ingrediente stipulează că este apoximativ 95% din ingrediente naturale- nu știu să vă spun dacă este sau nu așa, însă crema se ține în frigider după desfacere, așadar tind să cred că are un conținut ridicat de ingrediente naturale.

Cert este faptul că lasă pielea divină la atingere, moale și catifelată, fără a fi uleioasă sau să păteze hainele/lenjeria de pat.

Untul de corp Chocolate Dream îl folosesc în paralel cu uleiul de masaj Tea Time cu măr, scorțișoară și macadamia.



Acest ulei poate fi utilizat pentru masajul feței, corpului, scalpului sau pur și simplu pentru parfumarea părului. Conține ulei de macadamia și desigur, parfum de măr și scorțișoară ( o să mirosiți efectiv ca o prăjitură cu măr).

Personal îl utilizez doar pentru masajul picioarelor, această zonă fiind, în cazul meu cel mai problematică.

Uleiul Tea Time acționează ca un hidratant și emolient natural, menținând aspectul sănătos al pielii și luciul acesteia.

Ce îmi place mult la el este faptul că spre deosebire de alte uleiuri, acesta se absoarbe repede în piele (atât de repede cât se poate absorbi un ulei).



După cum precizam, îl utilizez pentru a îmi masa picioarele, dar poate fi utilizat la fel de bine pentru un masaj general (dacă vreți să vă surprindeți jumătatea). Acum depinde cum vreți să vă miroasă jumătatea- a plăcințică cu măr, sau poate a ceva mai apetisant- puteți să vă lăsați inspirați de aici sau de aici.

Dimineața, după duș și micul dejun, îmi rezerv cam o jumătate de oră pentru a îmi masa picioarele cu uleiul Tea Time, fix ca în videoclipul de mai jos.



Menționez că vara sunt în vacanță, drept pentru care îmi permit luxul de a o lenevi și a mă răsfăța aproape zilnic ca la spa. În timpul anului, când muncesc, sunt mai puturoasă la capitolul self care, așa că înțeleg dacă nu aveți timp- știu cum e.

Totuși, măcar o dată pe săptămână faceți-vă timp și pentru voi- meritați și merită și cei din jurul vostru.

Masajul pe care îl arată tipa în clip este eficient, vă pot garanta pentru el și nici nu este nevoie să îl faceți zilnic sau 30 de minute. Cinci minute pentru un picior, cinci pentru celălalt, după duș sunt grozave. Și așa scăpați și de dat bani la salon (deșiiiiiiii, masajul de acolo este mult mai eficient și relaxant)!

Ce trebuie să aveți în vedere când faceți un masaj, vă cremuiți sau chiar vă dușuiți:

- începeți mereu de jos în sus ( de la tălip spre cap)

- utilizați mișcări circulare și nu aplicați prea multă forță

- încercați să utilizați produse cu cât mai multe ingrediente naturale

- încercați să mâncați fructe, legume și cât mai puține alimente procesate ori cu zahăr mult

- 15-30 de minute de mișcare zilnic fac minuni (dacă vă și țineți de treabă- rezultatele nu se văd imediat, nu vă demoralizați! Vă ia cam 5 luni până o să observați cu adevărat roadele muncii voastre; asta dacă faceți masajul, mișcarea etc. acasă- dacă apelați la profesioniști, înjumătațiți timpul).


Data viitoare o să vorbim despre alimentație, mișcare și exercițiile Kegel!
Pupici!!!



23. Recenzie Viața care i s-a dat de E.M. Wiseman - Aug 3, 2019 6:49:00 PM





"Voința noastră și destinul merg atât de opus încât planurile mereu ne sunt răsturnate. (W. Shakespeare)"






Din păcate nu prea am apucat să citesc pe cât de mult mi-aș fi dorit în vara aceasta, însă romanul Viața care i s-a dat de E. M. Wieseman a fost una dintre cărțile ce mi-a captat atenția și nu am putut să o las din mână până nu am ajuns la ultima pagină.
Cred că acest gen de poveste place oricui, căci vrem nu vrem, printre rândurile romanului este imposibil să nu ne regăsim, fiecare dintre noi, măcar puțin...
Acțiunea se petrece în anii '30, într-o Americă dominată de reguli, superstiții, preconcepții, norme sociale și groaza de ce ar spune ceilalți.
În prim-plan este Lilly, o fetiță mai specială, diferită de toate celelalte fetițe, motiv pentru care familia ei o ține ascunsă în pod, ferită de ochii lumii, căci, după cum spun aceștia, Lilly este un monstru, iar cei de afară s-ar speria de ea și i-ar face rău.
În esență, când dai la o parte această intenție bună, aflii de fapt că fetița este nedorită, că proprii părinți se tem de ea și o consideră o povară, că mama ei cred că a fost pedepsită de Dumnezeu să nască un astfel de copil.
Povestea se schimbă când Lilly este vândută de propria mamă unui circ- suferință, furie, lumea extravagantă a circului, minciuni și trădări- de toate are parte Lilly, crescând și ajungând o femeie deosebit de frumoasă în această lume sclipitoare.
Găsește suficientă forță de a merge mai departe, de a se îndrăgosti și a iubi, de a fi iubită și fericită, de a își întemeia o familie și a avea o fetiță minunată.
Doar că totul se destramă în momentul în care, împreună cu soțul ei se opune directorului circului la care lucrează... iar viața care i s-a dat ajunge în același punct în care a plecat.
Mult mai târziu, la același conac în care a trăit Lilly ascunsă de ochii lumi, încuitată în podul casei, apare o altă tânără, hotărâtă să afle adevărul.
Doar că lucrurile pe care le află o fac să pună la îndoială tot ceea ce crezute, toată lumea și universul ei.
Un roman despre dorința de a fi iubit, acceptat, de a depăși normele și convențiile sociale, despre durere și fericire- un roman ca un carousel- asemenea vieții!
Mie mi-a plăcut foarte mult această carte- cumva te face să te înfurii, să disperi, să te bucuri, să iubești și să îți amintești de fiorii iubirii adevărate, te surprinde și te îngrozește în același timp. E imposibil să nu o adori.
Finalul aduce o oarecare umbră de alinare, dar nu neaparat pentru că restaurează dreptatea, ci pentru că îți lasă posibilitatea să speri că merită să lupți pentru cei pe care îi iubești.
Recomand din toată inima romanul Viața care i s-a dat.
Informații Viața care i s-a dat de E.M. Wiseman
Ed. TreiColecția Fiction CollectionPublic țintă 17+Nota mea 10Preț aprox. 40 lei


P.S. Coperta variantei străine a aceleași cărți îmi place mult mai mult- mi se pare că i se potrivește mult mai bine.
P.P.S. Nu am avut timp să pozez romanul, așa că sursa foto o găsiți aici

24. Bourjois vs. Max Factor Long Lasting Lipstick - Aug 1, 2019 5:26:00 PM
Bine v-am regăsit dragile mele! Am lipsit o perioadă destul de lungă, iar această postare nu semnifică neaparat revenirea mea (cel puțin nu ca până înainte, vor mai exista perioade în care voi posta mai puțin), dar putem să o considerăm un soi de come-back.

Vă mărturisesc că aveam în plan să vă povestesc despre o carte ce mi-a plăcut foarte mult ( Viața care i s-a dat), însă m-am răzgândit în urma unei mici sesiuni de shopping.

Așadar, astăzi o să vă povestesc puțin despre două rujuri: Max Factor Lipfinity Lipcolor și Bourjois Rouge Edition Souffle de Velvet.

Treaba stă cam așa: când vine vorba de rujuri pigmentate (în cazul meu roșu, căci această culoare mi se potrivește cel mai bine), vreau să fie rujuri rezistente la transfer dar și rezistente ca timp (de stat pe buze, desigur).

Până acum foloseam Max Factor Lipfinity, dar am zis să mai schimb brand-ul că nu o fi foc, să mai testăm și altceva. Și cum despre Bourjois aveam o părere foarte bună, mi-am achiziționat mult lăudatul Bourjois Rouge Edition Souffle de Velvet.

Domnișorul din stânga este în nuanța 02, Coquelic'oh și promite hidratare și rezistență de până la 10 ore.

Treaba stă cam așa: DEZAMĂGIRE totală, nu recomand în veci! Cel puțin nu pentru ce se laudă că face. Nu rezistă pe buze, în recipient pare pigmentat și minunat (la fel și dacă îl încercați pe mână), dar pe buze s-a dus farmecul.

În mod normal găsiți rujul acesta la aprox. 60 de lei, eu l-am luat la jumătate din preț (reducere Kendra), dar este doar un luciu de buze drăguț, de zi de zi...


Atâta timp cât nu căutați un ruj wow, merge să investiți în el, mai ales că nu usucă buzele- măcar unul din lucrurile cu care se laudă le face- hidratează și nu usucă... dar în același timp nici nu rezistă pe buze ( ca să nu mai vorbim de rezistența la transfer).

Drept pentru care m-am întors în Kendra și mi-am cumpărat și rujul de suflet, la care cu siguranță de acum înainte nu voi mai renunța: Max Factor Lipfinity Lipcolor.



Acest ruj vine fix ca în ambalajul din stânga, conține un ruj lichid și un fel de ruj transparent (un soi de balsam). Se aplică în prima etapă culoarea, se lasă câteva secunde să se usuce și fixeze pe buze, apoi se aplică balsamul (în foto ordinea este invers, dar asta pentru că am umblat eu la cutie și nu am mai fost atentă cum pun înapoi produsele).

Max Factor promite rezistență la transfer, culoare intensă, și 24H rezistență pe buze. Pentru tot ce promite, DA, DA, DA!



Singurul inconvenient, usucă destul de mult buzele, deci va fi nevoie să aplicați din când în când balsamul (sau rujul transparent, depinde cum vreți să îi spuneți) și se demachiază destul de greoi, e nevoie de un demachiant pe bază de ulei sau chiar vă puteți demachia cu ulei de cocos (eu uleiul de cocos îl folosesc și îl ador)!

Acesta costă undeva la 57 de lei ( eu l-am luat la jumătate, tot din Kendra), dar indiferent dacă îl luați la preț întreg sau nu, face toți bănuții.

În ceea ce privește gama de culori, puteți alege dintre 45 de nuanțe, le puteți vedea pe toate aici, iar cel achiziționat de mine este 125, So glamorous.

Voi ce alte rujuri rezistente la transfer știți/utilizați!? Aveți ceva recomandări?



P.S. Un august cu împliniri, liniște sufletească și zile senine vă doresc!
25. Nude makeup - Jul 11, 2019 7:29:00 PM
These year is not my best year and I do not feel very good or happy... in fact recently I had to rethink all my life and I'm still adjusting.

I am good and I'm not good... it's a quite interesting feeling, but I don't like it at all. I must admit that it's very true that you must be careful what you wish cuz it might come true...

To sum up, I fell like I am another person. I can't say how... I can't say nothing in fact... is a very strange feeling and I'm just trying to cope with it.

Till my life's figures it out what she wants for me... I'm just waiting, and acting strange and all sort of things.

A fact is certain! I just can't stand anymore bright colors and cute, colorful nail polish and make up... It's like to much color hurts me. I am strange, I've told you!

I even don't have the energy to go shopping... but, some cute nude products from Essence caught my eyes.


The lip stick, lip gloss and the nail polish are all in a very cute nude color and I do like them all. I think that now I like those things cuz I don't want to be noticed.

I still want to be pretty and cute and chic (and all that girly things) but not to bright cuz I don't want people to notice me. I want just some peace...

About the lip stick I've wrote here. The other two products are from the same collection and are very nice and quite resistant.

I do love the lip gloss, it's very easy to apply, it's not to dark and it has a very nice glossy effect on my lips.

About the nail polish, I did believed that I will be more intense... it's very discreet and if you want something else for your nails, it may not be the  best product for you.

So, atypically for me, those 3 products are my summer kit! Simple, little and nude! I would never believed if someone told me that I will get in these state.

I do recommend all 3 products- but not my state of mind (and soul)!


Ro.
Poate că ați observat că nu mai sunt atât de prezentă în mediul on-line în ultimul timp... sau poate nu. Ideea este că în ultimul timp s-au petrecut destul de multe lucruri și cumva nu mai am energia necesară de a mă mobiliza și de a face prea multe.

2019 nu este cel mai bun an al meu (și abia este la jumătate). Nu vreau să mă gândesc ce o să mai aducă și oricum sunt într-o ipostază în care efectiv tot ce pot să fac este să aștept. Este frustrant, este cumplit de enervant să nu ai controlul asupra a ce urmează și să nu știi ce va fi mâine, dar cumva cred că este o lecție pe care trebuie să o învăț.

Cumva simt că nu îmi mai aparțin și mă lupt între ideea de a nu mai știi cine sunt și ce vreau și dorința de a trece neobservată. Drept pentru care cred că mi-am schimbat și atât de radical gusturile.

Dacă mi-ar fi spus cineva că o să ajung să îmi placă nuanțele de nude și că aș renunța la manichiura colorată și rochițele flușturatice aș fi zis că e nebun... doar că viața te surprinde!

Acesta este și motivul pentru care cred că am optat pentru cele trei produse de la Essence: oja, rujul și luciul de buze- nude toate!

De ruj vă povesteam eu și cu altă ocazie... rămăseseră celelalte două. Care au devenit un fel de emblemă a mea pe vara asta.

Sunt discrete, sunt drăguțe, rezistă destul de mult, iar raportul calitate-preț este de nota 10. Totuși, dacă preferați culorile mai vesele și îndrăznețe, nu e bai- am fost și eu acolo.

De asemenea, promit să încerc să scriu cât de mult pot pe blog și pe pagina de Facebook, atâta timp cât starea mi-o permite. Este totuși ceva ce îmi face plăcere și mă deconectează, dar cumva în ultimul timp a trebuit să-mi mobilizez toată energia spre alte arii...

E greu și nu vreau să sune a postare în care mă plâng sau caut milă, ci cumva să sumarizez motivul pentru care atât blogul, cât și pagina, nu mai sunt ce au fost cânvda.

Sper să mă înțelegeți și să citiți în continuare când mai public câte una-alta.

Până atunci, puteți găsi gama Essence This is me, în magazinele DM!