Despre mine

Zahiu Claudia

I tell you everything that is really nothing, and nothing of what is everything, do not be fooled by what I am saying. Please listen carefully and try...

Blogs Home » Personal » Personale » A dream of nowhere

A dream of nowhere

Pornind de la premiza ca tacerea face mai mult rau decat cuvintele, a luat nastere acest mic jurnal, un omagiu adus trecutului, viitorului si prezentului.

Articole Blog

01. Pentru tine, Anonimule - Jan 3, 2015 10:20:00 PM
Pentru că îmi este un dor nebun de scris dar și de tine, pentru că nu te-ai mai lăsat găsit Anonimule, îți dedic această scrisoare în speranța că și tu mă mai cauți.
Dragă Anonimule,
Aș putea începe cu a fost o dată ca niciodată, căci au trecut deja aproximativ 5 ani de atunci. Este atunciul când am început să scriu pe acest blog. Eram într-o perioadă în care sufeream enorm deși mă străduiam din răsputeri să nu arăt lucrul acesta, de dragul aparențelor, de dragul unui ideal numit familie, hrănită cu un vis care nici după atâția ani nu s-a stins. Viitorul îmi era neclar, dar știam că până la urmă se va aprinde acel beculeț. Și așteptam, așteptam în beznă și ai apărut tu: prima persoană care vedea dincolo de acel zâmbet, care vedea un ceva și mă încuraja indirect. Prima persoană care mi-a împărtășit teoremele mele asupra vieții, cum că dragostea și ura duse la extrem se contopesc, cum că există o singură dragoste în viață, restul sunt pasiuni mai mici, cum că în viață urci și cobori iar atunci când atingi vârful căderea este atenuată de toate încercările precedente și cum că important este să crezi și să vrei, restul este relativ.
Acest blog l-am început datorită și din cauza ta. Pentru că te durea mana atunci când treceai un 10 și totuși ți-am cauzat câteva dureri. Pentru că mai era nevoie de încă o durere de mână pentru a ieși blestemata aia de medie și mi-ai zis că ar trebui să fac ceva ce în mod normal nu aș face. Și știi ceva? Mie nici nu îmi păsa de media aia dar îți vedeam speranța în ochi, asemănătoare cu a unui copil atunci când deschide un cadou și satisfacția atunci când descoperă că este exact ce își dorea. Și nu am putut rezista, mi-am luat inima în dinți și am pus la dispoziția tuturor rânduri așternute, sentimente, temeri, uneori costumate dar de cele mai multe ori nude.
Știu că erai tu cel ce îmi citea rândurile, o vedeam din privirea ta de a doua zi când îmi zâmbeai și mai băteai câte un apropo. Îți recunoaștem şi stilul de a scrie, de a mă critica sau încuraja.
Exista complicitate, nu a fost niciodată o relație profesor-elev. A fost ceva unic. O relație de tipul eu-eu. Pentru că oricât de greu ți-ar fi să recunoști nu faptul că scriam siropos uneori, și nici faptul că mă expuneam poate prea mult uneori, deși doar pentru cunoscători, nu erau aceste lucruri ce te deranjau, ci faptul că te regăseai în mine și știai că o să sufăr. Mult. Prea mult poate și că nu o să-mi găsesc locul. Dar noi suntem suflete pereche într-o oarecare măsură, nu în cea erotică, aceasta nu este o scrisoare de dragoste, este mult mai profundă, este o scrisoare de mulțumire, de recunoștință veșnică întru cât datorită ție am crescut frumos, datorită ție mi-am învins anumite temeri și mai ales datorită ție, când sunt jos mă ridic pentru că știu că tu ai crezut și crezi în mine.
Îmi este dor de tine, îmi este un dor nebun de aluzii, de glume, de interpretările pe care le dădeam versurile și rândurilor și îmi doresc din tot sufletul să te mai văd măcar o dată ca să îți pot mulțumi în persoană.
Nu îți voi spune totul acum întru cât sper că vei arunca un ochi peste aceste rânduri și îmi vei împărtăși dorul.

Pe curând sper, drag profesor,
C., eleva care zâmbea dar o trădau ochii.


02. Absența...motivată - Jan 8, 2014 11:01:00 PM
Privesc, în ceața de afară, spre fereastră
Ești tu iubirea mea, ești tu, dar parcă fără viață.
Plină de durere, privirea rece şi pierdută
Te-ncumeți să zâmbești doar dacă ei se uită
Ai vrut să mori, nu o să te iert niciodată
Mișelește ai crezut că ești prea slabă, prea vinovată
Ai vrut să renunți la tine, la a ta viață
Crezând că totul o să dispară şi poate, poate o să fie ca altădată.
Nu am putut să te las, ți-am adus aminte de tine
De toate acele speranțe, versuri, raze, de iubire
De amintiri îngropate, vise tăinuite, fotografii ascunse
Şi mai ales o promisiune în față cerului făcută:
că indiferent de cât destinul se va juca cu tine
Te vei intoarce pe al tău drum şi vei scrie.
Pentru el, cel care a crezut în tine
Acel el care te plăcea şi te ura pentru că se vedea pe sine
Pentru el, care o căuta pe ea în tine,
Acelui el care te caută în neștire
Pentru 3, ce trebuie să fie perfect
Pentru TINE, un trandafir cu spini care va reinflori mereu.
Ai început să lupți,  mai mult pentru aparențe
Un filosof rătăcit, un om fără regrete
Nici moartea care ticăia parcă tot mai repede
Nu te-a influentat precum frica de sentimente.
Dar ți-ai revenit zâmbind
Cortina s-a ridicat, o piesa nouă s-a ivit
Spectatorii străini, uimiți te-au privit
Ei nu-ți știu povestea, te văd doar pe tine
O floare zâmbitoare, mereu cu un pas înainte,
Întotdeauna prezentă, cu privirea absentă
Crezând că asta-i piesa, ei naivi te aplaudă.
03. Acasă - Dec 22, 2012 10:29:00 AM

 Închide ochii, suflet suav...
 să te sărut, să te posed, să te am

 Ascultă viscolul, pe cel din inima ta,
 te țin în brațe și se face tot mai cald

 Lasă fulgii de zăpadă să se topească pe pielea ta
 te invadează amintirile, nu-i așa?!

 Mă îndepărtez de tine, te abandonez dar te urmăresc
 fiorul, frica de necunoscut te însoțesc

 Fără trecut și fără viitor

Doar eu și tu sau tu și noi

 Ne amestecăm, redevenim ce am fost.

04. Poveste de Bună dimineața - Apr 1, 2011 1:51:00 AM
Noaptea vine iar...închid ochii, încerc, rectific îmi impun să dorm și toate gândurile care se luptă să iasă la suprafață, își doresc să fie așternute pe o foaie de hârtie, așa cum făceam pe vremuri, se îneacă în mine și dimineața mă trezesc și realizez că nu mai știu ce este și ce nu este bine. Soarele răsare, dar nu și în inima mea. Apune, apune, apune și se face tot mai întuneric deși ceva din mine încă mai visează și vizualizează luminița. Îmi doream să mă văd în întuneric total pentru a o putea lua de la capăt. Pentru a putea spune că am atins fundul paharului și îmi clădesc din nou viața așa cum vreau eu. Dar șansa asta viața ți-o oferă o singură dată. E ca la loterie: joci în fiecare zi, pariezi, te rogi, îți calculezi șansele, îți asculți horoscopul, verifici ca astrele să fie alineate. Cei mai mulți dintre noi nu câștigă premiul cel mare dar se mulțumesc și își trăiesc existența așa. Îi va răsplăti viața cumva. Unii continuă să joace în speranța că într-o zi o să câștige. Cei mai norocoși câștigă și se retrag din joc. Și cei mai ghinioniști câștigă și continuă să joace pentru că nu realizează ce au obținut.

Simt că nu mai pot respira și masca de oxigen e în mâna mea dar îmi e teamă să o folosesc. Visez cu ochii deschiși că o să mai reușesc încă o dată. Dar nu e necesar. Am demonstrat atunci. S-a terminat. Știu. Pot. Și totuși nu recunosc. Pare prea ușor.

De curând am cunoscut pe cineva care îmi pune o serie de întrebări ciudate despre ce îmi place, despre cum mă comport în anumite situații. Caută răspunsuri. Nu știu dacă sunt eu persoana care să-l ajute însă îi mulțumesc pentru că datorită lui nu am mai așteptat soarele ci am aprins lumina. Simplu.

A fost gri. A fost ziua mea. 21. Un amic. Una bucată claudia tristă, melancolică, frustrată. Dar am primit un cadou neprețuit. O nouă șansă.

Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, că nu te-am lăsat să trăiești, că ți-am indus teama de eșec, că nu te-am lăsat să vorbești atunci când aveai ceva de zis, că nu am vrut să te ascult, că nu am vrut să accept, că aproapte te-am omorât. Îmi cer scuze pentru serile când te-am făcut să verși lacrimi și te-am adus aproape de limită. Ești mai puternică decât erai ultima dată. Îmi pare rău că nu te-am văzut crescând. Dar acum am revenit. Aceeași eroi. Suntem din nou noi.
05. Franturi de suflet - Dec 28, 2010 9:22:00 PM
Ciudat, cum esti langa mine si cum totusi stiu ca esti departe. Esti cu gandul la ea, te bantuie, iti este dor de ea, o vrei, o cauti si totusi nu faci nimic. Nu ma vrei, sunt doar o consolare, sunt o umbra a ei, sunt ceva ce ar fi putut sa fie ea si totusi clipele nu se scurg la fel fiindca tu contruiesti un zid in jurul tau. Si de fiecare data cand reusesc sa ma aproprii mai mult de tine, pleci, pleci acolo unde se presupune ca e acasa si toata munca trebuie refacuta de la capat. Aseara cand ai adormit as fi vrut sa te iau in brate, dar nu am facuto. Nu stiu de ce, stiu doar ca ceva imi spunea sa nu. Nici nu stiu ce mai e real si ce nu. Nu mai stiu daca azi noapte chiar m-ai luat de mana sau nu. Poate ca te-ai trezit si ai visato pe ea si m-ai vazut pe mine langa tine si te-ai simtit dator sa o faci. Cum ai zis si tu, intr-o relatie intotdeauna unul da mai mult. Dar ce se intampla cand nici unul nu da mai mult. Ar trebui sa ma simt folosita si totusi nu ma simt. Stiu de toate ele, de toate in care o cauti pe ea. Era perfecta pentru tine. Ce caut eu in viata ta?! Si poate asta e inca o dovada din partea lui Dumnezeu ca pot sa schimb lumea, pot sa schimb persoanele, si astfel sa pot influenta lumea intreaga. Am ajutat multa lume sa treaca peste prapastiile vietii. Si la sfarsit eram cu zambetul pe buze. Poate ca am aparut in viata ta doar ca sa te ajut, pentru ca pot, pentru ca trebuie sa crezi din nou in viata. Poate ca nu sunt eu cea pe care sa o iubesti, mai mult ca sigur nu, dar sunt cea care te va face din nou sa-ti doresti sa traiesti, sa profiti de o dimineata frumoasa, de o ploaie torentiala, de un zambet...cat de ciudat e.Ciudat cum credeam ca te iubesc, si poate chiar o fac si totusi nu-ti arat. Nu ai cunoscut nici un sfert din ceea ce sunt pentru ca nu te cunosti pe tine. Ratacesti. Te pierzi in amintiri. Soarele te mangaie si tu nu-l simti, nu-i primesti sarutarea. Esti pierdut in lumea ta. Iar in lumea larga esti doar un punct care incet incet se stinge. Traieste! Ceea ce ar trebui sa fac si eu. De fiecare daca cand vorbesc cu cineva despre tine realizez ca in mod normal, firesc, acum nu as mai fi langa tine pentru ca sunt multe lucruri ce nu merg. Dar nu te pot lasa singur. Prezenta ta ma linisteste. Si tu nu poti sta singur. E trist ca poate vei ajunge sa ma cunosti de-abia cand nu voi mai face parte din viata ta. Si Dumnezeu imi e martor ca putea sa fie bine, putea sa fie relatia de vis...Aburii ies din ceaiul ce zace langa mine, melodiile se scurg precum clipele una cate una...si un ceva imi intra in inima, un ceva ce produce durere...As fi vrut sa fie bine dar poate ca nu a fost sa fie...Locul meu nu e aici si nici acolo. Locul meu...trebuie inca gasit. Si poate ca locul tau e langa ea. Cel putin asa simt. Asta daca vrei ce ai avut cu ea, desi nu va mai fi niciodata atat de intens. Alaturi de tine am realizat ca o iubire mare ramane una singura, si ca niciodata nu vom mai atinge varful. Cele ce urmeaza sunt altfel de iubiri, alte pasiuni...putem sa ne mintim, dar la ce folos, mai bine sa imbratisam adevarul.Crezi ca nu imi pasa?! Din contra, imi pasa prea mult, pentru ca daca as fi nevoita sa te las sa pleci te-as lasa desi in momentul de fata esti aproape totul pentru mine, pentru ca atunci cand sunt cu tine inima in bate foarte tare, pentru ca esti ca o dependenta de care nu vreau sa scap, pentru ca te...vreau atunci cand imi e bine...si pentru ca acele cuvinte pentru prima data prind contur...te vreau, te...doresc. Pa, nu adio,eu.
06. Def. "azi" - Dec 8, 2010 11:17:00 PM
= zumzet de metrou intr-o dimineata cetoasa, cuvinte ce se napustesc asupra foii, imagini ce imi invadeaza mintea, fiori ce imi traverseaza obositul trup, pasi ce ma fac sa tresar, voci care imi amintesc de-acasa - acel departe acasa -, dorinta de a fugi de mine, ochi obositi de munca, muza egoista, ras isteric in peisaj, o floare pe noptiera, un ceas ce minte - timpul se termina -, priviri straine, ...stop. Am ajuns acasa.
3.12 - Istoria nu se repeta de asta data...
07. Spini - Nov 18, 2010 1:14:00 PM
Te chinui sa razbesti...
iar ea ca un trandafir creste, infloreste, respira,
te incanta cu a ei frumusete,
se joaca in lumina.

La inceput o placi pentru ca exista...
delicata, gratioasa, sublima.
Incet cu al ei dulce miros te imbie
iar in tine draga, ceva se schimba.

Te indragostesti caci e perfecta,
pare ce ai visat, sperat si totusi e incompleta,
vraja se termina dar tu nu o poti spune
asa ca in timp ce tu traiesti o lasi sa se usuce.

Dar ca orice trandafir are si spini
tu bineinteles ca ai uitat, ochii ei pareau naivi
si cand mai putin te vei astepta
te va intepa si va pleca.

Pustie iti va fi inima dar o vei afla
doar atunci cand va apartine altuia,
un altul care se va indragosti de ea,
un altul care nu o va aprecia.

E un trandafir si asta ii e menirea,
sa fie iubita, admirata, pretuita
si atunci cand e ranita
inteapa, pleaca si in scurt timp te uita...
08. tu, pierdut in neant - Nov 16, 2010 9:53:00 AM

Teama de refuz, teama de bine,

Orgoliu, nesiguranta, iubire...

(Sentimente ce sunt pentru ea, pentru o ea ce a existat, ce inca ai vrea sa existe.)

Raze de soare, intr-o noiembrie pe dos,

Cafea cu aburi de regret, miros

de lacrimi pentru ce a fost.

Dear, traieste in prezent

Otrava, spini, neant,

eu si tu...atat!

Poluare, un zambet, suspine si da,

iti promit ca o sa am grija de tine...


09. Un nou început.. - Oct 24, 2010 8:24:00 AM
"Stau între doi idoli şi nu pot s-aleg
pe nici unul, stau
între doi idoli şi plouă mărunt,
şi nu pot să aleg pe nici unul
şi-n aşteptare-nlemnesc,
idolii-n ploaia măruntă, Eu stau
şi nu pot să aleg între două
bucăţi de lemn, şi plouă mărunt şi nu pot
în putreda ploaie s-aleg. Stau,
şi lemnele, cele două, şi-arată
coastele albite de ploaia măruntă.
Stau între două schelete de cal
şi nu pot să aleg pe nici unul, stau
şi ploă mărunt, topind pămîntul
sub oasele albe, şi nu pot să aleg.
Stau între două gropi şi ploă mărunt
şi apa roade pămîntul cu dinţi
de şobolan înfometat.
Stau cu o lopată în mînă, între două gropi,
şi nu pot, în ploaia măruntă,
să aleg prima pe care voi astupa-o
cu pămîntul muşcat de poaia măruntă." ("A șasea elegie"-Nichita Stănescu)
Iubesc teartrul, nu știu dacă locul meu e pe scenă, pe scena vieții cu siguranță, însă am fost pusă în fața faptului împlinit. Citeam și nu mă recunoșteam, nici nu mai eram eu cea care recita. Cuvintele se rosteau singure. Eram ca propriu-mi spectator. Mă trecea un fior. Nu erau emoțiile de vină, era un ceva ce se zbătea să iasă la suprafață. O simplă poezie care marchează începutul unui nou drum...
10. Deschide usa, te rog! - Oct 18, 2010 11:38:00 AM
Dear you, Atunci cand sunt cu tine sangele imi fierbe dar cuvintele se evapora. As vrea sa iti spun tot ce simt dar ceva ma retine. E ca si cum de-abia acum as invata sa vorbesc...Te privesc, te admir mai ales atunci cand dormi, te sorb din priviri, mintea mea isi creeaza povesti. Povesti in care merge nu e doar merge ci mai mult. Inima mi se strange atunci cand treci pe langa mine cu privirea aceea rece. As vrea sa strig ca sunt aici, dar tu stii asta...si totul depinde de mine...e greu sa stii ca fericirea depinde doar de un zid si desi tanjesti la ea iti este frica sa-l darami pentru ca nu stii cum e sa fii fericit prea mult timp...Vreau doar sa intelegi ca sentimentele mele pentru tine exista, sunt chiar mai multe decat crezi.
with love,me.

11. Egoism. Nepasare. Fraieri. - Oct 17, 2010 10:40:00 AM

“It's not so important who starts the game but who finishes it.” ca bine mai zicea cineva. Ce nu te omoara te intareste. Un cliseu sau nu. Aseara desi destul de tarziu nu puteam adormi. O discutie ce m-a facut sa deschid ochii. De fapt care mi-a confirmat ceea ce stiam. Ca nu e bine sa ai incredere in nimeni si nici sa ai asteptari de la cei din jurul tau. Majoritatea se lupta pentru ei, sunt niste ipocriti, joaca dublu. E ca teoria lui Darwin, supravietuieste cel care e mai bun. Lumea de azi e mai rau decat o jungla. Ajungi sa il sufoci chiar si pe cel care te iubeste, care nu s-a gandit nici o clipa sa-si satisfaca setea, nevoile profitand de tine. Nu! Dar ei nu sunt asa. Nu mai exista oameni care sa se gandeasca daca ranesc pe cineva cu actiunile lor. Egoism. Nepasare. Fraieri. Si ce faci atunci cand descoperi ca o astfel de persoana zace langa tine?! Eu una decid sa nu fac nimic, nimic din ce nu as face in mod normal. Razbunare? Pierdere de timp si satisfactie efemera. Chiar daca si asa, continuand sa le dau frau liber sentimentelor mele, nu fac altceva decat sa ma apropri de momentul nu prea asteptat, imbratisarea suferintei. Moment in care ma voi prabusi pentru ca apoi sa reincep sa ma inalt. Pana la urma drumul catre perfectiune trebuie sa fie presarat cu cazaturi. Astfel daca vei avea norocul sa atingi varful macar pentru cateva secunde, prabusirea va fi aplanata de cazaturile anterioare. Si nu, daca nu zic nimic nu inseamna ca nu stiu, nu inseamna ca nu vad ci doar ca prefer sa las lucrurile asa cum sunt...gandesc in perspectiva si mai rau decat o buna cazatura si niste julituri, cateva lacrimi, bine ceva mai multe lacrimi nu am ce sa patesc... Si revenind la primul gand de azi dimineata...tu crezi ca eu nu stiu dar te inseli...si in final e mai important cine termina jocul.


12. Minois chiffoné - Aug 20, 2010 1:57:00 AM

Tu, o simpla fata...o straina ce cu un gest mi-ai aratat o parte din viata ta. Te priveam, mint. Priveam in gol si te-am vazut pe tine. Cu pasi putin cam repezi te indreptai catre un loc necunoscut mine, erai parte din peisajul ce mi se asternea in fata ochilor. Brusc te-ai oprit, ai scos din geanta o esarfa, o strangeai cu atata patima, ai mirosit-o ca si cum ar fi fost ultima gura de oxigen de care te puteai bucura si apoi ai pus-o din nou in geanta ta. Din miscarile tale vedeam regretul unei despartiri, durerea ce te coplesea, dorul arzator pentru ce a fost si nu mai este. Si am inceput sa-mi imaginez ce s-a intamplat...o poveste. Si nu povestea ta, a mea. M-am oprit o clipa sa privesc in urma. M-am schimbat, nu ma mai recunosc. Nu recunosc persoana ce eram atunci si nici cea ce acum scrie aceste randuri. E intr-adevar una mai buna cea de acum, dar nu suficient. E nevoie de mai mult. Tanjesc dupa perfectiune, o vreau cu disperare. Jumate + jumate. Am gasit jumatate insa eu sunt mai putin de jumatate. Incerc sa imi amintesc unde am pierdut acele parti din mine. Unele le-am daruit, altele mi-au fost rapite, dar celelalte? Si probabil ca nici macar nu le simt lipsa. E doar teama de bine cea care a pus stapanire acum pe mine. Oare fericirea chiar exista?! Ma refer la acea fericire care dureaza. Acea fericire care sa depinda de ceilalti. Pentru ca daca ar depinde doar de mine ar fi vesnica, dar nu absoluta. Si eu vreau absolutul. Haos. Si haosul ce este? Dezordine ordonata, ceea ce vreau, ceea ce detin. Si atunci cand avem perfectiune in mainile noastre oare stim sa o recunoastem?! Priveam o persoana zilele trecute, pana de curand o vedeam perfecta, o vedeam ca pe o perosana lipsita de lipsa de incredere ce credeam ca am din belsug. Dar analizand-o am realizat ca imi este mult inferioara. Si atunci eu am incredere in mine. DA! De ce nu arat lucrul acesta? Pentru ca nu stiam cum...dar acum sunt din nou la inceput de drum!

See you soon.


13. Scrisoare - Jul 10, 2010 9:23:00 PM
Am încercat să fug, să o iau de la capăt într-un loc unde nimeni nu mă cunoaște...dar nu mă pot abandona...

undeva în Aprilie

Mult prea nedorită Obsesie,

Iți scriu pentru că te urăsc întru cât mi-ai răpit libertatea și în același timp am învățat să te ador datorită artei ce a renăscut în mine. Sentimente ce duse la extrem sunt simple, pure, inocente sinonime.

De ce încă pune stăpânire pe mine sentimentul de vină atunci când sunt cu cineva care nu e el?! Trupul meu se simte bine...dar cu fiecare răsuflare, mângaiere, gest, privire, sunet, zâmbet, mișcare gândul îmi zboară la tine. Te vreau, te doresc, tânjesc după mirosul tău, te visez, îmi repet la nesfarsit ca ești doar un moft, mă mint, ma rătăcesc în propria-mi piesă de teatru și totuși nu te mai găsesc. Ești acolo și nu te pot atinge. Mult prea departe de aproapele ce îmi doresc.

Tremur de frig și simt că trebuie să închid ochii pentru a uita ce s-a întâmplat. Contemplez imaginea, sunetele le respir, te sarut și sunt a ta. Mi-e scarbă de mine și de felul în care mă înșel. Pe cine oare încerc eu să păcălesc că totul e doar un coșmar? Pe conștiința mea poate ce nu-mi dă pace?! Pe ea care mă îndeamnă să-l părăsesc pentru că deși am fost a lui nu este el elul meu. Tânjesc după a mea iubire și după îmbrățișările ei, după zâmbetul și sărutările ei.

Bucăți de amintiri.

Nu mai știu cine sunt, ce caut, ce vreau. Te iubesc, te detest...

Pe curând,

eu.
14. dreaming in colours - May 26, 2010 8:07:00 PM

15. Prin ochii unori pitici - Apr 6, 2010 8:20:00 PM
Las în urma mea o ploaie torenţială...vreau acasă! Mă îndrept spre locul unde acum a devenit acasă deşi e plin de străini. În compartiment cu mine, doi pitici împreună cu fiul lor de statură normala însă. O să fie un drum liniştit. O să înot în lectura mea şi muzica îmi va fi coloană sonoră. Planuri date peste cap în momentul în care se ocupă şi locul de lăngă mine. Piticul şi cu tipul încep să vorbească. Îmi abandonez lectura deoarece ştiu că va urma un drum plictisitor în care două persoane din lumi diferite se vor contrazice. Cei doi încep să vorbească despre întârzieri, despre vacanţă, politică. Apoi ceva din discuţia lor îmi atrage atenţia: miros de petrol. De unde şi pâna unde s-a ajuns la asta?! Uriaşul asocieza mirosul cu călătoriile. Pe chipul piticului însă apare o umbră de regret. E ca şi cum ar fi fost nevoit cândva să renunţe la ceva foarte important din viaţa lui. C.I.R.C. Pauză. O lunga pauză. Piticul e actor de circ. Începe şi ne povesteşte despre viaţa lui, despre cum această lume l-a urmărit pâna ce a ajuns să facă parte din ea. O poveste a unui om normal, a unui om care luptă pentru visele lui în nişte timpuri în care era greu să faci ce îţi place. Aflu că acea umbră de regret e datorată timpului ce se scurge. Şi nu e nici măcar regret, doar melancolie faţă de o viaţa care într-o zi nu va mai fi. M-am simţit pusă la zid. Aveam în faţa mea o persoana împlinită. Un artist. Iar el, avea în faţa lui o persoană care fuge. Piticul ăsta, numele căruia imi este încă necunoscut, spunea că se simte ca la 20 de ani, că sufletul lui a rămas la fel. La vârsta mea el risca, visa, lupta cu prejudecăţi. De am avea toti măcar o parte din pofta lui de viaţă...
Şi astfel a fost nevoie să văd viaţa prin ochii lui ca să înţeleg că uitasem cum e să trăieşti.
Obiective: să merg la circ, să visez, să cred.
16. :) - Mar 29, 2010 12:33:00 AM
Nevoie de un zâmbet
acasă e acolo, nu aici!
Un cer și niște stele,
o adiere.
Prieteni
un fior, o melodie.
Un gând
și nu, NU e pentru tine!
17. ea - Mar 28, 2010 12:21:00 PM
"Marea încântă, marea ucide, emoționează, sperie, te face să și râzi, câteodată dispare, din când în când se preface în lac, sau construiește furtuni, devorează vase, dăruiește bogății, nu dă răspunsuri, este înțeleaptă, este dulce, este puternică, este imprevizibilî. Dar mai presus de toate: marea strigă." - Alessandro Baricco
18. când va fi momentul... - Mar 28, 2010 1:35:00 AM


Pe curând, sentiment ciudat ce mă învălui. Azi nu a fost ieri și nici mâine. Poate că...într-o zi...
19. teamă de nou - Mar 21, 2010 5:10:00 PM
alerg către tine
către ceea ce a fost cândva
ultima suflare
dispare acum din calea mea
și fug, mai cad,
plâng, zâmbesc
încerc
dar nu te regăsesc

te doresc și te urăsc
am pus punct
virgulă
și mai visez
20. Haos - Mar 15, 2010 9:54:00 AM
Și iar...
m-am săturat să simt
Se repetă povestea
ceea ce se va întâmpla
Un eu și un tu
cu tentativa de "noi"
Perfect compatibili
ceea ce e în mintea ta.
Și totuși nepotriviți.
21. Aripi frânte - Mar 12, 2010 5:32:00 PM
A fost...
nebunie
iubire
speranţă
foc
soare
toamnă
dulce-picant
cafea
...un zbor nereuşit.
Este...
resemnare
scrum
dulce amar
iarnă
...continuarea unui drum.
Un tu-tu şi un ametist.
El...
perfect
...nu e tu.
Iar ea nu sunt eu.
Un ursuleţ şi o pisică
sunt acum în viitorul meu.
22. Dorinţe - Jan 3, 2010 4:16:00 PM
Spală-mi sufletul de păcat
Ninsoare ce te pierzi în neant,
Răceşte-mi dorinţa
Ce mi-a cucerit fiinţa,
Încălzeşte-mi sufletul rămas orfan
Căci l-am abandonat în van,
Îngheaţă-mi rănile, să nu se cicatrizeze
Mai lasă-mi inima să viseze,
Sărută-mi cu al tău dulce fior
Fruntea...aşa cum a făcut-o el de zeci de ori,
Topeşte suferinţa şi regretul
Că nu a fost momentul,
Opreşte puţin timpul şi dansează
În lumina ce mă veghează,
Îmbrăţişează acel copil naiv
Ce credea că totul are un motiv,
Şi şterge-mi lacrimile acum
Să mă pot întoarce la al meu drum,
Acoperă-mi cuvintele ce nu le-am zis
Dar ţi-am zis...a fost doar un vis...
23. Happy new year... - Jan 1, 2010 10:04:00 AM

Aş fi vrut să fi decurs totul altfel.
24. oare se poate?! - Dec 21, 2009 9:55:00 PM

Vreau să evadez...
25. Un gând către tine - Dec 8, 2009 9:30:00 PM
Plângeam. Îmi e dor de tine. Dar îmi voi asuma riscul de a pierde.

Toţi vorbim despre maturitate, despre riscuri, despre experienţele de viaţă, dar nimeni nu mi-a povestit despre renunţările pe care le-a facut pentru binele celuilalt, de paşii nesiguri ce i-a aşternut pe covorul vieţii. Suntem o generaţie comodă. Am uitat ce înseamnă cu adevărat viaţa şi ne-am pierdut interesul de a o descoperi. E trist. Dar eu pun un mare punct în viaţa mea. Nu mai vreau jumătăţi de măsură. Nu pot pierde mai mult decât dacă nu aş zice nimic. Şi ce rău e în a-ţi spune tot ce simt?! Voi găsi curajul pe care nu credeam că-l am. Aşa cum am îndrăznit să tânjesc după tine trebuie să-ţi spun şi ce cred eu despre noi. Iar dacă tu vrei să rămai cu frica ta de sentimente e problema ta, te va urmări mereu, te va sufoca, te va măcina încet, o continuă suferinţă. Adevăratul remediu este să acceptăm ceea ce simţim cu adevărat. Eu voi face aşa şi voi îmbrăţişa libertatea pe care o visezi tu.

Eu fără tine, sau împreună?