Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată. Umblaţi uşor, treziţi morţii. Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie. Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el. Setea de putere ascunde frica de moarte. În dragoste nimic nu este normal. Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni. Morala s-a născut din contrariul ei. Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său. Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale. În fiecare trăieşte un corăbier. Eu ştiu că voi muri, ei şi? Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată. Şi raţiunea te poate îmbolnăvi. Fericirea nu este o proprietate. Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte. Pe unii îi apasă o oboseală milenară. Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul. Alarma nu este pentru surzi. Te pui cu prostul, dai de dracul. Nu poţi urca mai sus decât muntele visat. **********************************   În scris, ca şi în dragoste, contează speranţa. Cuvântul realizare este letal. De-ar şti cameleonul ce prost exemplu dă! Cartea vieţii se citeşte după moarte. Condiţia umană este uitarea continuă. Teama de moarte este extrem de toxică. Trăim exact după cum gândim. Există uşi pe care nu a intrat nimeni? Bucuria piticilor la prăbuşirea unui gigant. Interesant este la ce nu te gândeşti aproape niciodată. Nimicul nu se autodefineşte. Nişte elogii acolo... Duşmanul nu există decât în închipuirea noastră. Iubeşte la bătrâneţe ca şi cum ar fi prima oară! Nici o povară nu este repetabilă, ca şi clipa. Natura nu are nicio datorie faţă de noi. Ca să cunoşti întunericul, trebuie să fii orb. Mozart şi o şoaptă – "E târziu, noi plecăm". Priveşte un balon şi nu vei mai fi vanitos. Între identitate şi schimbare, prefer schimbarea. Între pistol şi ţintă, spaţiul e vinovat. Nu lăudaţi soarele, el există şi fără noi. Nu admir curajul inconştienţei, el nu se luptă cu nimeni. Interiorul este nebun, exteriorul e cumsecade. Elitismul este puterea celor slabi. E uşot să ucizi un scriitor, mai greu este să distrugi o operă. Dacă Adam a fost creat după chipul şi asemănarea Domnului, cum se face că noi, urmaşii lui, avem trăsături comice, jalnice care amintesc izbitor cu cele din lumea animală? Don Quijote, Don Juan, Faust sunt invenţii poetice mai reale decât realul.   Uneori, strălucirea cerească se adună într-o baltă stătută. Un orăcăit seamănă cu vocea unui înger. Armonia este o stare ideală la care nu ajung decât înţelepţii şi idioţii. Noi, ceilalţi, suntem în dizarmonie.   Maldoror Spre Lucia pe care noi urcam, O treaptă fiecare, scara, Iar zilele, pun preţ, un ban, Ne ceartă-n valuri neagră, marea. Cum timpul curge neostenit, Din turn se prăbuşeşte ceasul, Din lamentări în infinit În dragoste respecţi păcatul. Eu mă opresc, se-apropie-un hău, Un monstru fără noimă, nume, Când bine redevine rău, Iar răul nu creează-o lume. Vremelnici prieteni, vremelnici oameni, În rest vârcolacii, raci răniţi, Scoici în valuri, ce rost mai are Să murim, dacă-nviem din nou, din nou? Omnia fluunt, omnia mutantur, Un marş forţat de ani-lumină. În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.   Din zborul păsării Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului, Poete, fă-i un loc Horaţiului, Iar dacă nu ai spaţiu, mergi în stele, Acolo se-mpart case şi cartele, Tu te apleci prea mult peste fereastră, Să nu cumva să dai peste-o nevastă, O nevăstuică, o leoaică, mai ştii cine Te caută, beţivule, haine. Cu laude, rog, nu mă-ngropaţi, Nu-i bine să dispari nici luni, nici marţi, Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.   BORIS MARIAN MEHR Membru USR Bucureşti- iunie 2016

De un real interes   De un real interes este un eres, El iese, tu - Ieși, eu-   yes, Suscită stupoare o boare, vioare, Vocea, o luptă între celule, oameni, dar și animale din   calendar, chiar   pe un drum drept, șarpele se mișcă discret, nimicul e populat , zeii sar ca lăcustele, oglinzile nu se repetă, noi ne repetăm, lumea e o minune, noi – nu, noi-nu, noi-mă, în locul spiritului vine pirita, cognosce te ipsum,   Nefertita nefericita, picurile   de rouă mă salvează în deșert, îți mulțumesc, Doamne, mă ierți, te iert. Orice fir de nisip poate fi începutul unui mărgăritar, Dar…. BMM    

Primele religii   Sosește trupul suveranei, Anei, Este așezat pe un magnetic bideu piramidal, Doi preoți însoțesc bideul, ei au fiecare un clopoțel, Apoi oasele sunt spălate timp de o lună, Apoi sunt așezate într-o litieră, Labec, șoptește șambelanul, Suflet și suflare , șoptește mulțiimea, ochii memoriei se rotesc în cap, Nici morții nu sunt egali, deși e frate pământul, Masa defunților e bogată, materia mamei e sfântă, Zeițele cu fese frumoase, sexele fascinante, Mijlocitorii androgini, între sacru și rușinos, Hacate, hecatombe, tomberoane, modelul animal   De acuplare, soare regal, ce mult ascunzi? Fertilele ceruri, ce înțelegem noi? Nimic. Sănătate, sfântule Priap, sănătate. Focule mamă. BMM.

Această istorisire   Această istorisire se naște numai de Paște, Din îndoială, din nedumerire, din nedormire, Din ghinion, din ghidon, Armaghedon, Nu mă du în ispită,   sex, bex, rex, keks, Teliatina, ce dulce sună, kinjal,   un chin de jale, Cum au ucis-o pe Hanna? Eu    am ajuns   la Hamburg, Hanna.   Am ajuns în   Miquelon. Capcana era o cană cu cap,   laptele   mamei s-a risipit pe cer. De aceea privesc seara bolta și mă rog. Încerc. Se spune că Dumnezeu era Femeie, spunea Alban Berg. B.MARIAN

Lumina lui Manger _______________________ Omul ajunse de la cenușiu la albastru,   O, ce minune, ce alabastru,   Simplu, din inimă, ca un vulcan,   Flăcări, cenușă, chiar și catran,   Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,   Doamne, ne spui de săbători?   Focul e tatăl, mama- ocean,   Omul ajunse post-diluvian.   Numai iubirea păzește-ne-o , Doamne,   Ea este floarea, ea este Kama,   Trec cerșetorii flămânzi, nedormiți,   Cer un bănuț, nu treizeci de-arginți,   Cred și în Lună, în stele, străină Ne este vina de-a fi lumină. ************************

Lumina lui Manger _______________________ Omul ajunse de la cenușiu la albastru,   O, ce minune, ce alabastru,   Simplu, din inimă, ca un vulcan,   Flăcări, cenușă, chiar și catran,   Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,   Doamne, ne spui de săbători?   Focul e tatăl, mama- ocean,   Omul ajunse post-diluvian.   Numai iubirea păzește-ne-o , Doamne,   Ea este floarea, ea este Kama,   Trec cerșetorii flămânzi, nedormiți,   Cer un bănuț, nu treizeci de-arginți,   Cred și în Lună, în stele, străină Ne este vina de-a fi lumină. ******************************* Rânduiala optimă   Veni la mine un măgar, era simpatic, n-avea har, Se declara, prea ferm, artist, era   desigur autist, Ce știe el de rânduieli, unde se cântă, râgâieli, O ,bravo, grau, adică gri, tu niciodată nu vei fi Mai mult decât un amator în corul   de calomniatori. Fii , totuși, mai atent, te rog, nu vezi în jur prostia-bog? Paradoxal, tu mă inspiri , deși ai vrea să mai transpir, O, nu, la ONU ai s-ajungi, unde se țin discursuri lungi, Scursurile se pun pe disc, pe Internet, nu ești un pisc. De fapt nimic nu ești, nu-i bai, precis ne-om respecta în Rai. Bye!

Embrionar   Embrionar și fără har și fără par, Astfel apare   falsul   făurar, Un ferăstrău în loc de o lăută, O brutărie pentru pâini din lut, cucută. Alăturea de el mă simt ca-n lagăr, mi-ar pune capul cu plăcere pe un joagăr, de nu ar fi voinic, i-aș da din milă o porție de   galbenă argilă să-și modeleze chipul, e frumos pe dinafară, înlăuntru-i   găunos. Mi-e frate că ne tragem din Adam, Dar ce schimbare în milioanele de ani? BMM  

Embrionar   Embrionar și fără har și fără par, Astfel apare   falsul   făurar, Un ferăstrău în loc de o lăută, O brutărie pentru pâini din lut, cucută. Alăturea de el mă simt ca-n lagăr, mi-ar pune capul cu plăcere pe un joagăr, de nu ar fi voinic, i-aș da din milă o porție de   galbenă argilă să-și modeleze chipul, e frumos pe dinafară, înlăuntru-i   găunos. Mi-e frate că ne tragem din Adam, Dar ce schimbare în milioanele de ani? BMM  

Această istorisire   Această istorisire se naște numai de Paște, Din îndoială, din nedumerire, din nedormire, Din ghinion, din ghidon, Miquelon, Nu mă du în ispită,   sex, bex, rex, keks, Teliatina, ce dulce sună, kinjal,   un chin de jale, Cum au ucis-o pe Hanna? Eu     am ajuns   la Hamburg, Hanna.   Am ajuns în   Miquelon. Capcana era o cană cu cap,   laptele   mamei s-a risipit pe cer. De aceea privesc seara bolta și mă rog. Încerc. Se spune că Dumnezeu era Femeie, spunea Allan Berg. B.MARIAN

Această istorisire   Această istorisire se naște numai de Paște, Din îndoială, din nedumerire, din nedormire, Din ghinion, din ghidon, Miquelon, Nu mă du în ispită,   sex, bex, rex, keks, Teliatina, ce dulce sună, kinjal,   un chin de jale, Cum au ucis-o pe Hanna? Eu     am ajuns   la Hamburg, Hanna.   Am ajuns în   Miquelon. Capcana era o cană cu cap,   laptele   mamei s-a risipit pe cer. De aceea privesc seara bolta și mă rog. Încerc. Se spune că Dumnezeu era Femeie, spunea Allan Berg. B.MARIAN