Despre mine

Olteanu Ion

Sunt un roman crestin obisnuit care am traversat dureros ultimii 20 de ani, ani de tradare de tara si de neam, ani de minciuni, jafuri si nedreptati i...

Blogs Home » Spiritualitate » Spiritual » SFÂRŞITUL VEACULUI

SFÂRŞITUL VEACULUI

Nu mi-am propus să fac pronosticuri despre momentul în care va veni sfârşitul lumii. Dar ceea ce doresc să accentuez este că încă suntem în starea de graţie în care avem privilegiul de a primi darul lui Dumnezeu trimis prin Iisus Hristos, pe care Acesta ni-l oferă din mult prea marea Sa dragoste pentru oameni. Însă trebuie să fie clar că această dragoste se manifestă pentru toţi până la ceasul judecăţii. După aceea dragostea Sa va fi numai pentru cei drepţi, care vor fi adoptaţi în familia Sa.

Articole Blog

01. MȂNTUIREA - Apr 4, 2020 9:30:00 AM
Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire (Rom.10:10)


02. CAPCANA DIAVOLULUI - Apr 1, 2020 9:28:00 AM

  De ce credeţi că incă ne iubeşte Dumnezeu şi doreşte ca, dacă este cu putinţă, toţi să ne întoarcem la El? Pentru că El şi ştie cum ne-a făcut şi care a fost intenţia Sa în ceea ce ne priveşte. Iar nu omul (Adam) s-a răzvrătit împotriva Domnului. Cel care a făcut-o a fost diavolul, care a atras în rătăcirea sa şi alţi îngeri şi a încercat / încearcă şi coruperea omului prin minciună şi promisiuni insidoase,  care nu sunt altceva decât o subtilă capcană pe care i-a întins-o.Noi suntem acum precum fiul rătăcitor care, ajuns la ananghie, şi-a amintit de grija pe care o avea tatăl său pentru argaţii săi şi, venindu-şi în fire, şi-a zis că ar putea şi el să fie măcar ca unul dintre aceia. La întoarecerea la tatăl său a constatat, cu surprindere, că bucuria tatălui său este de o nobleţe şi insoţită de o iertare pe care el nu credea că le mai merită. Ce i-a adus acest dar spectaculos? Căinţa sinceră şi întoarcerea smerită la viaţa curata pe care i-o pregătise tatăl său...Asta doreşte Domnul de la fiii săi rătăcitori şi încă mai beneficiem de îndelunga sa răbdare. Şi numai atât, dar ne-a trimis şi un ghid personal pe care să-l urmăm: Iisus Hristos. Iar acesta la rândul său ne-a trimis Mângâietorul (Duhul Adevărului) care, dacă îl acceptăm, îşi face lăcaş în inima noastră şi ne îndrumă spre calea cea dreaptă.Ştiţi ce ţine încă în loc lucrarea celui rău şi viclean? Tocmai Mângâietorul, care însă va fi retras (poate a şi fost deja retras)  înaintea apostaziei ce precede MAREA STRÂMTORARE. Până la sfârşitul acesteia vom fi încă în situaţia de a face o ultimă alegere, cu conotaţii definitive.Ce alegere credeţi că veţi face? Cea care să vă asigure pacea  (prietenia) acestei lumi sau cea care să vă asigure pacea Domnului?Luaţi aminte:“Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu” (Iacov 4:4). “Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi” (Apocalipsa 17:14). Amin!
03. RUGĂCIUNE - Mar 29, 2020 2:04:00 PM
Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii (1Tim 2:1). Amin!


04. IISUS LUMINA LUMII - Mar 24, 2020 10:00:00 AM
Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?" (Evrei 13:6). Amin!


05. CEEA CE NE SUSŢINE - Mar 21, 2020 2:20:00 PM
Trupurile noastre au fost originar create din solul grădinii Eden. Nu ar trebui deci să ne surprindă că ele sunt susţinute cu provizii ce provin tot din pământ.
Orice resursă alimentară îşi găseşte, în cele din urmă, sursa de hrănire în sol şi aceste surse ne susţin prin urmare trupurile.În mod similar, sufletele noastre provin din suflarea lui Dumnezeu şi nu ar trebui să ne surprindă că sunt susţinute prin Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu, care au fost insuflate tot de Acesta. Dacă ne programăn alimentaţia în fiecare zi pentru a ne susţine trupurile în viaţa temporală, nu tot aşa ar trebui să ne planificăm cotidian şi festinurile cu Cuvântul Domnului, pentru a ne susţine în Duh sufletele în creşterea lor spre viaţă veşnică? Ce credeţi că primează?“Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă” (Ioan 6:63). Deci trupul nu este decât vasul animat în care sufletul omului şi duhul turnat în el călătoresc în drumul spre viaţa veşnică pe care o avem întru Hristos. “Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă" (1Cor,15:45).Primul este pământesc, firesc, iar cel de-al doilea duhovnicesc, adică din cer, având deci rezonanţe diferite. De aceea Apostolul Pavel ne şi îndemna: “Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. / Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică” (Gal.6:7,8).“Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. / Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm” (Gal.5:24,25).“Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, / Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, / Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului (Efe.4:22-24). Numai printr-o astfel de schimbare vom putea deveni moştenitori alături de Iisus Hristos “Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc” (1Cor.15:49). Aleluia! Amin!

06. PĂZITORUL SUFLETELOR NOASTRE - Mar 18, 2020 1:33:00 PM


07. NUMELE DOMNULUI ESTE UN TURN TARE - Mar 14, 2020 2:58:00 PM



08. SUSŢINUŢI DE PUTEREA LUI DUMNEZEU - Mar 11, 2020 12:31:00 PM





09. SF. IOAN TEOLOGUL si vrajitorul Chinops - povestire crestina - Mar 9, 2020 6:38:00 PM
Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu (Evrei 12:2)

10. CU DOMNUL ÎN CASĂ - Mar 7, 2020 1:38:00 PM
  V-aţi gândit vreodată cât de minunat ar fi dacă aţi putea să-L primiţi pe Iisus în casele voastre? Şi totuşi adevărul este, după cum chiar El a spus-o, că ar accepta o astfel de invitaţie: “Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20).Iisus Hristos doreşte ca Tatăl şi El să fie inima inimilor noastre. El ştie de ce vrea să fie în centrul vieţii noastre: ”Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan 14:23).Întrebarea este: vrem oare şi noi?Imaginaţi-vi-L pe Iisus intrând în casele voastre chiar acum... Cam ce ar gândi El despre video-casetele, CD-urile şi colecţia de DVD-uri, reviste şi broşuri pe care le păstraţi cu satisfacţie? Dar despre alte lucruri ascunse? V-aţi simţi oare confortabil dacă Iisus ar lua comanda TV şi ar verifica ce canale aţi vizionat? Ce-ar fi dacă ar merge la computerul vostru şi ar deschide toate site-urile voastre preferate? V-ar pune toate acestea în încurcătură?Prea mulţi dintre noi gândesc: ne putem juca cu păcatul în intimitatea căminului nostru, fără ca cineva să afle sau să ne afecteze. Dar Domnul ne avertizează dintodeuna să nu ne jucăm cu păcatul. Păcatul începe, de obicei, cu ceva mic şi se sfârşeşte cu... vă amintiţi cu ce?“Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi” (2Petru 2:20).Hotărâţi-vă a-L lăsa pe Iisus să aducă curăţenia necesară, până când încă nu aţi căzut,  căci altfel vă aflaţi în marele pericol de a rămâne alături de îngerii decăzuţi, sub stăpânirea tatălui minciunii cu care veţi pieri la final în iazul de foc: “Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură” (Evrei 6:6). Desigur că asta ar însemna abandonarea câtorva lucruri, sau poate a chiar foarte multora, cu mari dureri şi poate chiar chinuindu-vă uneori, până veţi reveni la cuvântul cel bun care zideşte. Dar vă asigur că ceea ce El va pune în loc va fi cu atât de mult mai bun încât nu veţi dori să-l mai pierdeţi vreodată. Nici măcar vreo fărâmă...nici măcar vreo picătură...“Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu” (Evrei 6:7). Amin!
11. PILDĂ CREŞTINĂ - Aveţi ochi şi nu vedeţi, aveţi urechi şi nu auziţi - Mar 3, 2020 9:37:00 AM
Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre, / Ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Iisus Hristos (Fapte 3:19,20)


12. CORONAVIRUS - cum ne comportăm - Feb 26, 2020 5:04:00 PM
  -Coronavirus nu se transmite prin aer, se transmite prin contactul la nivelul suprafetelor, prin picaturile de tuse ajunse pe fata, gura, nas, ochi. Daca cineva tuseste si sar picaruri pe butoanele unui lift, sau pe un scaun, ori pe o masa, cine va atinge acea suprafata cu mana si apoi isi va atinge fata, gura, ochii, va fi infectat.
-Simptomele sunt: febra, tuse(de obicei seaca)și dificultate în respirație care apare după o săptămână.Este o boala care durează destul de mult, peste o săptămână. Nu prea se întâlnesc rinoreea (mucii),strănutul sau durerea în gat.
-Perioada de incubație este intre 2-14 zile dar de câteva zile se sugerează ca ar fi chiar 24-27 zile. In această perioadă fără simptome omul este contagios și răspândește virusul.
-Virusul rezista în jur de o săptămână la temperaturi sub 20, apoi la peste 25-30 începe sa mai moara deci doamne ajuta sa vina căldura cat mai repede.
-Virusul e distrus de săpun, de dezinfectanti comuni precum alcoolul medicinal. Deci igiena mainilor e foarte importanta. Nu mâncați fără sa va spălați pe mâini. Mâncarea ambalata este cea mai sigura. Atenție și la pâinea neambalata. Luați după dumneavoastră șervețele umede dezinfectante dacă nu aveți cum sa va spălați pe mâini. Curățați mai des suprafețele cu alcool sau alte dezinfectante. Atenție în mijloacele de transport în comun, în magazine, restaurante, la munca. Ștergeți și telefonul și tastatura deoarece de obicei sunt cele mai murdare lucruri dar și cele mai des folosite.
-Folosirea măștii ajuta dacă ești deja bolnav, sa nu dai mai departe. Pentru cei sănătoși este cu 2 tăișuri deoarece specialiștii nu zic ca ar proteja ba mai mult ar putea sa încurce deoarece pui mana sa o scoți sau o lași pe masa..apoi o pui din nou pe fata și uite asa te infectezi mai ușor.
-Atenție la cei veniți din Italia. Sunt deja multe cazuri acolo. Încercați sa nu va întâlniți 2 săptămâni cu ei și ar fi bine sa stea în carantina 14 zile.
-Oricine începe sa aibă febra, tuse și respirație grea și a intrat în contact cu cineva venit din China, Italia, Coreea de Sud, Japonia sau alte tari asiatice în ultima luna, nu iese din casa, pune masca și anunță ambulanta la 112.
-Cei mai afectați sunt cei în vârstă și cei cu boli asociate 80%.
-Cei mai multi se vindeca total, 97%. Doar cazurile grave se internează adică cei care au nevoie de suport în respirație si la care starea este afectata.
-Momentan nu exista un tratament pentru acest virus. Se încearcă unele tratamente care se dau în HIV și imunoglobuline la cei cu faza severa dar nu este nimic sigur. Se merge doar pe simptomatice pana în prezent.
-Cele mai afectate tari cu cazuri în creștere sunt China, Coreea de Sud, Iran și mai nou Italia.
-Momentan nu sunt cazuri în România. Știu ca sunt câțiva în locațiile puse la dispoziție de stat pentru carantina. Cei care sunt în carantina nu sunt bolnavi. Ei sunt doar suspecți.
13. SLUJITORI AI NOULUI TESTAMENT - Feb 25, 2020 1:21:00 PM



14. CE ÎNSEAMNĂ A FI CREŞTIN - Feb 20, 2020 5:17:00 PM

  Foarte mulți oameni afirmă că sunt creștini dar, de fapt, ei nu cunosc ce ȋnseamnă cu adevărat a fi creștin. O definiție autorizată a creștinului poate fi preluataă din Faptele Apostolilor unde ni se spune:„Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini, binevestind pe Domnul Iisus. / Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. / Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. / Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică. / Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime multă. / Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul / Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini (Fapte 11:20-26). Așadar vedem de aici că oameni cu credință s-au strâns în Antiohia spre a-și mărturisi credința ce li se revărsa din inimile lor și alții  care,  prin propovăduire și prin lucrarea Duhului Sfânt prin Pavel și Barnaba, au crezut și s-au ȋntors la Domnul, primind învățătura Acestuia și devenind ucenici ai Domnului, care au căpătat cu toții  numele de creștini și care se defineau prin practicarea mărturisirii: „Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” (Romani 10:10). Aceștia erau oameni care au lăsat totul în urma lor pentru a căuta numele Domnului, împlinind o altă cerință în a deveni creștini: „Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14:33).În afară de acestea, pentru a deveni creștini, oamenii trași la Domnul trebuie să se ostenească permanent întru înnoirea vieții ca să se transforme continuu, căpătând anumite caracteristici care să le consolideze numele de creștini:   - nașterea din nou: „Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus”;   - urmarea neabătută a lui Hristos: „Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14:27);    - renunțarea la tot ceea ce îl poate împiedica sau ține legat de lumea aceasta: „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14:26);   - iubitori unii de ceilalți: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13:35);    - urmarea consecventă a cuvântului Domnului: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei (Ioan 8:31b);    - păzirea poruncilor lui Hristos: „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui” (1Ioan 2:3);   - osebirea de cei păcătoși: „Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Efeseni 5:11);    - slăvirea lui Dumnezeu prin aducerea de roadă: „Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai Mei” (Ioan 15:8);   - chiar și în suferință pentru acest nume, să-l preamărească pe Dumnezeu: „Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta” (1Petru 4:16).Considerând în întregime cuvântul lui Domnezeu și devenind, prin Domnul Hristos, cunoscători ai adevărului și despre ce înseamnă a deveni un bun creștin, pentru a da cu adevărat slavă lui Dumnezeu și Domnului Hristos, un om care pretinde că este creștin dar nu se sârguiește ducând lupta cea bună pentru a deveni ucenic al lui Iisus, prin asimilarea spre transformare a caracteristicilor amintite mai înainte, nu va fi privit de Domnul drept un creștin, ci doar un om căldicel: „Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! / Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3:15,16), iar în cel mai rău caz, doar ca un om firesc, care se laudă că este creștin, după cum ne avertiza și Apostolul Iuda: „Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul” (Iuda 1:19). Deci datori suntem, pentru a fi demni de numele lui Iisus Hristos, să punem și noi la credința noastră și la darul harului toată sârguința spre a deveni urmași ai Domnului, așa după cum Apostolul Pavel îl îndemna pe fratele Timotei: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori. / Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viaţă, şi înaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, în faţa lui Ponţiu Pilat, a mărturisit mărturisirea cea bună: / Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos” (1Timotei 6:12-14).Amin! Vino, Doamne Iisuse!

15. ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU - Feb 17, 2020 9:51:00 AM



16. DREAPTA CREDINŢĂ - Feb 11, 2020 9:05:00 AM



17. SHOW-UL MINUNII - Feb 3, 2020 12:13:00 PM

 Lumea de azi abundă ȋn spectacole. Parcă nimic altceva nu este căutat cu mai multă ardoare decât spectacolul.  Dacă cineva are de spus ceva, trebuie neapărat să-l ȋmbrace ȋn haina strălucitoare a show-ului, altfel va trece neobservat, nimeni nu are timp să asculte un mesaj lipsit de senzaţional. Din păcate mulţi creştini prețuiesc credinţa dupa cât de mult spectacol oferă. Smerenia, credinţa simplă, metaniile, rugăciunea, osteneala, sârguința, propovăduirea nu aduc multumire “consumatorilor” de religie. S-a relatat despre petrecerea  undeva a unei “minuni”? Este pe undeva vreun preot care poate să-ţi spună problemele tale ȋnainte de a te vedea? Sau te dezleagă de orice, fără nici o osteneală din partea ta? Acolo e adevărata “credinţă”, acolo trebuie să mergem!Evanghelia e plină de minuni, dar, paradoxal, pentru unii este total lipsită de spectaculos! Mântuitorul Hristos vindecă bolnavi, chiar incurabili, alungă demonii, ȋnmulţeşte pâinea şi peştele, ȋnviază morţii, simplu, doar cu un cuvânt! Lipsesc total vorbirile pompoase, pregătirea aperceptivă a celor prezenţi (azi s-ar numi spectatori), efectele speciale! Chiar și ȋn cazul vindecării orbului din naştere minunea s-a făcut simplu, fără nimic spectaculos.Așa sunt lucrările Domnului nostru. El nu face spectacol, nu are nevoie să impresioneze, pur și simplu voiește și totul se face după voia Lui spre binele nostru. Diavolul, ȋn schimb, este maestrul efectelor speciale, pe care le promovează intensiv. Neavând nimic de dăruit, rău fiind şi dătător de rău, diavolul are nevoie să impresioneze, să-şi ascundă sub falsa strălucire a senzaționalului minciuna, goliciunea şi nimicnicia spre a-și atrage cât mai mulți aderenți. Tocmai de aceea astăzi mulți oameni caută ȋn credinţă spectaculosul și facilul, dar prin aceasta se fac de bună voie potențiale victime  ale diavolului. Dorești show? Satana o să ți-l ofere cu prisosinţă!  Dar  abia după tragerea cortinei vei afla că preţul “biletului”  a fost sufletul tău.Sunt mulți vânzători de idei religioase poleite strălucitor în  zilele noastre, care fac show din numele Lui Dumnezeu, ȋnşelând astfel pe toţi doritorii de fericire fără osteneală, ascunzându-le, sub luciul calp al vorbelor lor, întunericul iadului!!!Prin orb, Iisus Hristos ne arată drumul care duce la mântuire. Pentru a fi vindecat şi sufleteşte, orbul  a trecut 3 probe:Proba ascultării – a primit să fie uns cu tină şi s-a supus poruncii de a merge să se spele la scăldătoarea Siloamului;Proba ispitei –  a fost lăsat singur să se lupte cu fariseii şi nu a cedat ispitei de a se dezice de Cel ce l-a vindecat. Mai mult, L-a mărturisit şi apărat riscând să-și atragă ura şi răzbunarea fariseilor;Proba credinţei – după  ȋnfruntarea cu fariseii Iisus ȋl ȋntreabă: “Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”. Dumnezeu nu obligă ci, lăsând deplină libertate de alegere, îi cere credinţa. Liber, fostul orb ȋntreabă: “Cine este, ca să cred in El?”. Iar Iisus îi spune, “L-ai şi văzut, vorbeşte cu tine!”. Făpturii libere şi înţelegătoare, Domnul îi lasă loc să chibzuiască. Iar omul vindecat, auzind ce mare este Vindecătorul său, mai mult decât un profet, ȋndată a strigat “Cred, Doamne!” şi I s-a ȋnchinat. „Prin aceasta el a mărturisit dumnezeiasca Lui putere; şi ca să nu fie doar o slujbă a buzelor, a adăugat şi fapta” (Sf. Ioan Gură de Aur).(adaptare după Pr.Eugen: http://www.cuvantul-ortodox.ro/senzational-socant-spectaculos/).
“Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii, / Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” (1Cor.2:4,5).


18. VOIA LUI DUMNEZEU - Feb 1, 2020 6:02:00 PM



19. CONFIRMAREA DE PRIMIRE - Jan 21, 2020 2:57:00 PM



20. CREDINTA - Jan 17, 2020 2:11:00 PM



21. VREME TRECE, VREME VINE - Jan 16, 2020 6:20:00 PM
 “Ce e rău şi ce e bine   Tu te-ntreabă şi socoate;”   Glossă – Mihai Eminescu
  Omenirea a făcut, de-a lungul istoriei sale, multe salturi înainte, de tot atâtea ori de câte ori s-a luptat cu răul, l-a identificat şi l-a supus oprobiului, străduindu-se să-l îndeparteze din viaţa de zi cu zi, nelăsându-l a prinde rădăcini.Răul are însă două puteri subtile: are nenumărate feţe şi ştie să şi-o disimuleze pe fiecare într-una a binelui.Nu este de mirare că păcatul originar a fost introdus în viaţa omului prin minciună şi seducţie, ambele practicate cu măiestrie de părintele tuturor relelor şi al minciunii: “…El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44) De atunci încolo a început bătălia omului cu răul şi, de-a lungul timpului, ea s-a multiplicat şi diversificat, funcţie de feţele arătate de acesta, devenind însă din una deschisă şi brutală, una subtilă, vicleană, dar cu mult mai distructivă, prin consecinţe, pentru rasa umană.Ajunsă aprope de finalul profeţit, bătălia nu se mai poartă pe faţă, căci răul s-a disimulat, în întregul său, în bine, şi cu complicitatea benevolă sau smulsă prin înşelăciune a oamenilor. Ea a devenit, în regatul lumesc, una aparent indefinită, între două armate total disproporţionate; cea a răului, care târăşte dupa ea majoritatea locuitorilor pământului, amăgindu-I pe aceştia că se află pe calea cea bună şi aceea a binelui, care, în prezent, luptă aproape în van şi fiind permanent dezavuată, imputându-i-se că se opune progresului şi binefacerii, prin confuzia premeditat indusă între acestea şi false idealuri umane şi sociale precum: democraţia, libertinajul, drepturile omului, discriminarea pozitivă, convergenţa civilizaţiilor, emergenţa politică, economică şi religioasă ş.a. Dar noi “Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău” (1 Ioan 5:19) si a cohortelor sale de slujitori dinainte descrişi, după cum urmează: “Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, / Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, / Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă; / Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac” (Romani 1:29-32).Interesantă răsturnare de situaţie: răul, din vânat a ajuns vânător, iar binele, din motorul dezvoltării umane a ajuns retrograd!Ce este de făcut în această situaţie?Aşa cum ne îndeamnă şi marele nostru geniu naţional, spiritul cel mai curat şi chintesenţa românismului creştin, în versurile din motto-ul de mai sus, va trebui să cercetăm cu sârguinţă şi sinceritate spre a cunoaşte adevărul, cu scopul de a putea discerne, acum, în ultimul ceas, ce este bine, de ceea ce este rău, spre a ne desprinde din lanţurile perfid aruncate în jurul nostru, după cum scris ne-a fost lăsat: “Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Romani 12:2).Este o certitudine venită, mai ales, din învăţăturile lăsate de Iisus Hristos: “Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).Revenind în zona concretă a vieţii cotidiene, asta înseamnă că va trebui să continuăm lupta strămoşească de devoalare a răului şi de a-l expune oprobiului până la erodarea sa completă, cu aceeaşi consecvenţă cu care el îşi schimbă feţele şi seduce tot mai mulţi aderenţi la armata sa dezgustătoare.Fibra noastră creştină s-a construit cu răbdare şi cu jertfe greu de cuantificat, aduse pentru păstrarea valorilor moralei creştine, legea de esenţă divină ce a protejat omenirea în faţa unui adversor insidios şi lipsit de orice urmă de îndurare: “Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. / Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. / Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. / Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5:13-16).Ultimii 30 de ani au adus însă acea răsturnare de situaţie pe care o aminteam mai sus, ceea ce ne îndeamnă a gândi că răbdarea lui Dumnezeu este aproape de sfârşit, iar lucrarea finală de rătăcire este nu numai începută, ci ajunsă chiar lângă apogeul său. Sub ochii noştri răul îşi trâmbiţează victoriile şi le prezintă poleite cu o aură mincinoasă, care să le confere o alură de binefăcători susţinătorilor săi, acelor josnice specimene umane ieşite din tenebrele unei conspiraţii negre, care încearcă să îşi mondializeze prezenţa şi să îşi îndeplinească visul multimilenar: fondarea imperiului monocromatic al întunericului. Mai poate oare Dumnezeu răbda o astfel de decadenţă şi desfrânare?!“Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. / Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. / Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase, / Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. / Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, / Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (2 Tesaloniceni 2:7-12).Ȋnţelegeţi ce se va întâmpla la sfârşitul veacurilor cu cei necredincioşi? Dumnezeu le va trimite o aşa lucrare de amăgire, care nefiind de sorginte umană, ci una supranaturală, nu va putea fi nici sesizată de aceştia şi, ca atare, nici respinsă, deoarece “… cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 3:18) “…şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept”  (Luca 16:10). De aceea ni s-a spus că în vremurile din urmă “Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă” (Apocalipsa 22:11). În lupta noastră cea bună, nu trebuie să încetăm a demasca toate acele specimene josnice ce prăpădesc pământul şi a menţine aprinsă flacăra justiţiară care să aduca la lumina faptele lor, astfel încât până la ziua dreptăţii şi a judecăţii să smulgem, dacă este cu putinţă, cât mai mulţi rătăciţi din ghearele diavolului şi să-i readucem, în cunoştinţă de cauză, pe calea cea bună şi mântuitoare dăruită nouă prin prea marea dragoste a lui Dumnezeu: “Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este scris: "Iar dreptul din credinţă va fi viu" (Romani 1:17).Ȋnţelegem de aici că acţiunile celor necredincioşi vor fi, ca şi numărul acestora, copleşitoare şi vor conduce orânduirea lumească după falsele lor precepte pe care le vor motiva printr-o aşa zisă înţelepciune şi ştiinţă, care le furnizează lor nenumărate considerente prin care să-şi susţină căile pe care au apucat. “Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. / Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni” (Romani 1:21,22), astfel împlininâdu-se cele scrise: “Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu” (Ioan 8:47).Ce vom face noi, fiindcă ni s-a spus a asculta de conducătorii lumeşti? În primul rând că această ascultare este datorată cu prezumpţia că aceştia au dedicaţie către probitate morală şi cel puţin bunăvoinţă şi bunăintenţie, atât în plan administrativ: “Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, / Fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda făcătorilor de bine; / Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideţi gura oamenilor fără minte şi fără cunoştinţă” (1 Petru 2:13-15 – îngroşarea îmi aparţine), cât şi în plan spiritual: “Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13:17 – îngroşarea îmi aparţine). Altfel toţi aceştia  sunt ca nişte pomi cu roade rele ce-şi merită soarta: “După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? / Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. / Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. / Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Matei 7:16-19). Degeaba se vor întrece în tot felul de promisiuni şi vorbe meşteşugite spre a-şi motiva acţiunile şi rezultatele acestora, căci: “Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii” (Matei 12:36), “Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău” (2 Corinteni 5:10). Ei sunt precum cei prezugrăviţi de Apostolul Pavel: “Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).Apoi este evident că trăim în acea eră în care lucrarea de amăgire deja se manifestă şi se multiplică pe măsură ce netrebnicia celor ce ar trebui să guverneze societatea se acumulează agravant, se generalizează tacit şi îşi autoperfecţionează instrumente prin care se vizează obţinerea obedienţei necondiţionate a maselor de oameni, schimbând fărădelegea în dreptate şi căutând protecţia întunericului spre a-şi ascunde păcatele, depărtându-se astfel de Dumnezeu şi atrăgându-şi judecata Acestuia: “Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. / Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan 3:19,20).Aceasta fiind conjunctura nu ne rămâne decât să facem ceea ce Petru şi Apostolii le-au răspuns liderilor religioşi ai epocii, acelora care le interziceau să mai înveţe în numele lui Iisus Hristos: “Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5:29).Deci vom respecta legile lumeşti guvernante cu condiţia ca acestea să nu devină nocive şi să ne agreseze harul şi credinţa, făcând ceea ce chiar Iisus a spus atunci când a fost întrebat de către iscoadele cărturarilor şi arhiereilor dacă se cuvine sau nu să dea dajdie Cezarului: “Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu” (Luca 20:25). Iar în privinţa acţiunilor oamenilor ne vom ţine tot de ceea ce este scris: “Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă” (Efeseni 5:11), “Pentru că ne îngrijim de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor” (2 Corinteni 8:21).Sprijinul nostru va fi în permanenţă încurajarea lăsată de Domnul Iisus Hristos: “În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).Nu disperaţi nicio clipă (am comentat despre descurajare), ci mai degrabă trataţi cele lumeşti după îndemnul din ultima strofă a aceleiaşi “Glossă” de Mihai Eminescu:
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
Ţineţi deci minte: “Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; şi Dumnezeu cheamă iarăşi aceea ce a lăsat să treacă” (Eclesiastul 3:15). 
22. AUTORITATEA LUI PAVEL - Jan 12, 2020 1:26:00 PM
De unde rezultă autoritatea lui Pavel? Din faptul că a primit Evanghelia prin descoperire de la Domnul Iisus Hristos: „Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină, precum v-am scris înainte pe scurt. / De unde, citind, puteţi să cunoaşteţi înţelegerea mea în taina lui Hristos, / Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi apostoli şi prooroci, prin Duhul” (Efeseni 3:3-5) și prin răpire la cer: „Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. / Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. / Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2Cor.12:1-4)! De aceea și Apostolul Petru a recunoscut: „Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui, / Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (2Petru 3:15,16)!

23. BIBLIA, adică SFÂNTA SCRIPTURĂ - Jan 8, 2020 2:13:00 PM

“Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac. / Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, / Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit (1Petru 1:23-25)
Cea mai mare parte a oamenilor are cunoştinţă că Biblia este constituită din materiale scrise, prezentate în două secţiuni, tradiţional denumite Vechiul Testament şi Noul Testament. Într-o oarecare măsură această terminologie este eronată întrucât, de-o manieră subtilă, îi poate determina pe unii să respingă o mare parte a revelaţiei dumnezeieşti. Astfel, Vechiul Testament este considerat a fi de o mai mică valoare sau chiar perimat de către unii teologi şi lideri religioşi, numai pentru simplul motiv că este mai vechi.Mulţi au păreri eronate în privinţa Bibliei. Unii consideră că Vechiul Testament este învechit – şi astfel desuet şi depăşit – şi, de aceea, a fost înlocuit cu Noul Testament. Dar testament în sens religios înseamnă şi legământ. Aceste Scripturi vorbesc despre Vechiul şi Noul Legământ şi nu despre cărţi ale Bibliei.
Dacă am fi trăit acum 2000 de ani şi i-am fi întrebat pe apostolii Petru, Ioan sau Iacov despre “Vechiul Testament” ori “Noul Testament” ei nu şi-ar fi putut imagina despre ce vorbim. Aceşti termeni au fost mentionati pentru prima dată de Apostolul neamurilor, Pavel: “Dar mințile lor s-au ȋnvârtoșat, căci până ȋn ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne același văl, neridicându-se, căci el se desființează prin Hristos” (Cor2.3:14), “Şi zicând: "Nou", Domnul a ȋnvechit pe cel dintâi. Iar ce se ȋnvechește și ȋmbătrânește, aproape este de pieire” (Evr.8:13).Dar acești termeni au fost adoptaţi de oameni cu mult după ce Scripturile fuseseră scrise. Prima referire la Noul Testament nu a fost consemnată oficial decât după mai bine de o sută de ani de la moartea apostolilor.
       Aceste două părţi ale Cuvântului Domnului, numai reunite pot asigura deplina cunoaştere a revelaţiei dumnezeieşti către omenire. Deşi perioada istorică ce separă cele două Testamente este mai mare de 400 de ani, scrierile evreieşti se completează şi se împlinesc cu cele apostolice de o manieră care subliniază unitatea lor.
       Chiar şi cuvintele concluzive ale profeţilor din Vechiul Testament curg lin în cele de început ale Noului Testament. Maleahi, considerat a fi ultimul dintre profeţii evrei, prevestea: “Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare” – Maleahi 3:23 (este vorba de Ioan Botezătorul). Iar în Matei 11:13,14 găsim: “Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan./ Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină”.Marcu, considerat de mulţi a fi primul care a scris Evanghelia, începe exact de acolo de unde încheiase Maleahi, citând profeţii din Maleahi şi Isaia despre un înainte mergător care îl va preceda pe Mesia.Chiar şi începutul Evangheliei după Matei face cuvenita legătură: “Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. / Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost:...” – Matei 1:17,18. Anterior, introducerea istorică făcută de Matei este destinată arătării descendenţei lui Hristos, spre a sublinia că El era împlinirea făgăduinţei făcută atât lui Avraam, cât şi lui David. Evanghelia lui Matei este construită pe fundaţia Scripturilor evreieşti şi conţine multe citări din acestea. Ambii, Marcu şi Matei, fac legătura între cele două Testamente ca fiind o completă şi întreagă revelaţie, expusă unitar ȋn Luca și preponderent duhovnicește ȋn Ioan.Este deosebit de important să notăm că Vechiul Testament pomeneşte despre prima venire a lui Iisus de circa 300 de ori şi face 500 de referiri la cea de-a doua, iar în Noul Testament 1 verset la aproximativ 25 de versete aminteste despre cea de-a doua Sa venire.De asemenea, este recunoscut cu acurateţe că toate profeţiile despre Iisus Hristos din Vechiul Testament s-au împlinit întocmai. Credeţi oare că nu se va întâmpla la fel şi cu cele din Noul Testament?Iată că unele deja s-au împlinit, iar altele se desfăşoară chiar sub ochii noştri!
“Amin! Vino, Doamne Iisuse!” – Apocalipsa 22:20. 
24. EU SUNT LUMINA LUMII - Jan 5, 2020 11:01:00 AM



25. LA MULTI ANI! - Dec 31, 2019 9:35:00 AM