Despre mine

Adrian Cirlea

preot buddhist Jodo Shinshu presedinte Asociatia Buddhista Jodo Shinshu din Romania

Blogs Home » Spiritualitate » Religie » Josho-an

Josho-an

Articole si reflectii despre buddhismul Jodo Shinshu.

Articole Blog

01. CELE PATRU CONTEMPLAȚII PROFUNDE CARE ÎNDREAPTĂ MINTEA CĂTRE AMIDA DHARMA (ediția online gratuită) - May 23, 2020 7:30:00 AM

coperta provizorieClick aici pentru a downloada ediția gratuită:
Drive-ul meu google
Pagina mea de pe Academia.edu

Cele patru contemplații profunde sunt o învățătură de bază, premergătoare oricărei metode buddhiste. Acestea au ca efect îndreptarea minții către Buddha Dharma și trebuie să ne însoțească mereu pe Cale, indiferent că suntem începători sau vechi practicanți.
Acestora li se mai spune și Cele patru înțelegeri profunde, Cele patru gânduri profunde sau Cele patru aduceri aminte. Pentru că în această carte le explic în contextul Porții Dharma a Tărâmului Pur (Jodo Shinshu/Amida Dharma), am considerat că e potrivit să le numesc Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma. Acestea sunt:

Nașterea în formă umană este prețioasă Impermanența și moartea Karma – legea cauzei și a efectului Samsara este suferință 

Dacă cineva contemplă, înțelege și nu uită niciodată aceste patru elemente, putem spune despre el sau ea că este un adept serios al lui Buddha Shakyamuni și Buddha Amida. O astfel de contemplație, înțelegere și aducere aminte nu este nimic special, ci o simplă cunoaștere a faptului că situația noastră este definită de aceste adevăruri. Scopul meu în scrierea acestor învățături este să folosesc conștientizarea oferită de ele pentru a-i convinge pe prietenii mei Dharma de importanța refugierii în Buddha  Amida și a aspirației de a renaște după moarte în Tărâmul său Pur. Sper ca pasajele pe care le-am ales cu grijă din diverse texte sacre și maeștri buddhiști din vechime, precum și propriile explicații, vor avea impact asupra lor la nivel intelectual și emoțional.  
Amida Dharma nu este doar un simplu obiect de studiu, ci medicamentul cel mai bun oferit vreodată ființelor sensibile.  Viața în formă umană, impermanența și moartea, legea karmei precum și suferințele samsarice sunt chestiuni vitale și trebuie tratate cu cea mai mare seriozitate. De aceea, cititul acestei cărți nu trebuie să fie doar un process de acumulare de informații, ci să-l angajeze pe cititor într-o contemplație profundă a acestor patru adevăruri.
Citiți și gândiți-vă profund la șansa extrem de rară de a vă naște în formă umană. Citiți și gândiți-vă profund la propria voastră impermanență. Citiți și fiți impresionați de legea implacabilă a karmei și de diversele tipuri de suferințe ale existenței samsarice. Citiți și conștientizați faptul că nu aveți altă soluție decât să vă refugiați în Buddha Amida și să aspirați la nașterea în Tărâmul lui sigur și iluminat.
Namo Amida Bu
*
Cei care vor să susțină activitățile mele de preot buddhist și templul Amidaji pot face o mică DONAȚIE (click aici pt a ajunge în secțiunea DONAȚII). Orice ajutor, indiferent cât de mic, este binevenit și apreciat.



02. Versuri finale despre cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea căre Amida Dharma - May 10, 2020 6:06:00 AM

acest capitol face parte din ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea  către  Amida Dharma ”(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)

 Mă refugiez în Buddha Amida, Protectorul meu veșnic și neclintit!Această prețioasă viață omenească este dificil de obținut.Trupul meu și așa-zisele mele ”realizări spirituale” sunt impermanente și nedemne de încredere.Efectele faptelor virtuoase ori păcătoase sunt inevitabileiar influența karmei habituale din trecut face imposibilă atingerea Buddheității în această viață. Cele șase planuri de existență samsarică sunt un ocean de suferință și nu pot scăpa de ele prin puterea personală.Conștientizând aceste patru adevăruri fie ca mintea mea să se îndrepte întotdeauna către Amida Dharma.
Namo Amida Bu

03. Avantajele nașterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida - May 9, 2020 4:32:00 PM
            acest capitol face parte din ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea  către  Amida Dharma ”(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)
Pentru a-i ajuta pe colegii mei să aspire către Tărâmul Pur le voi explica în cele ce urmează avantajele nașterii acolo. Acestea trebuiesc citite și contemplate în legătură cu descrierile precedente ale suferințelor samsarice și cu restul celor patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma: viața umană este prețioasă, impermanența și moartea, precum și karma, legea cauzei și efectului.

Însă înainte de a intra în detaliile acestui subiect trebuie să ne aducem aminte câteva lucruri esențiale.În primul rând, scopul buddhismului este de a deveni un Buddha. Nu a farda sau petici viaţa de aici, nu a fi un buddhist interesant ori cultivat, ci a deveni un Buddha.Calea buddhistă nu este o metodă de relaxare ori pastilă pentru când ne doare capul sau vreo reţetă de fericire momentană, ci un drum către Buddheitate şi Eliberare, atât pentru noi, cât şi pentru ceilalți.
Este vital ca cei ce intră pe Calea buddhistă să facă aspiraţia de a deveni un Buddha. Fără această aspiraţie, nu există buddhism. Dacă nu dorim, ori nu simţim această dorinţă de eliberare definitivă din suferinţele naşterilor repetate, atunci buddhismul va fi pentru noi doar un obiect de studiu, o interesantă lecţie de mitologie sau delectare intelectuală.
Există două tipuri de viziuni pe care cineva le poate avea despre el însuşi ori despre lume. Una este viziunea obişnuită, în funcţie de educaţia sa culturală ori preocupările de fiecare zi iar cealaltă este viziunea dharmică.
Prima reprezintă ceea ce este considerat a fi normal în diferite epoci, atât ca viziune cât şi ca mod de viaţă, conţinând explicaţii limitate ale lumii şi interesându-se destul de puţin sau niciodată de sensul existenţei omeneşti ori de ceva care se află dincolo de viaţa de aici şi acum. Utilitarismul imediat este fundamental în viziunea non-dharmică asupra lumii.
Pe de altă parte, viziunea dharmică pecepe lumea şi viaţa personală din perspectiva învăţăturii buddhiste (Dharma), unde lucrurile sunt explicate, de exemplu, în funcţie de importanța vieții omenești, impermanenţă, legea karmei și suferința inerentă tuturor tărâmurilor samsarice (cele patru contemplații profunde). De asemenea, ceea ce este real şi important e definit altfel decât sub aspect utilitar imediat iar Eliberarea din samsara pentru noi și ceilalți este considerată a fi de cea mai mare importanță.
Citind, ascultând şi reflectând mereu asupra explicaţiilor pe care Dharma sau învăţătura buddhistă le oferă despre lume și viața omenească poţi ajunge să înţelegi de ce este necesar să devii un Buddha. Devenind din ce în ce mai absorbit în studiul Dharmei și înțelegând pe deplin cele patru contemplații profunde ajungi să dobândeşti ceea ce am putea numi, „ochiul Dharmei” ori viziunea dharmică. Atunci multe construcţii pe care le credeai solide se vor dărâma în jurul tău iar lumea va începe să devină din ce în ce mai goală de falsele culori aruncate asupra ei şi luate drept adevărata realitate.
Mergând pe Calea buddhistă cu aspiraţia de a deveni un Buddha şi având viziunea Dharmei de partea ta, ajungi  intim cu propria karmă, adică te cunoşti mai bine pe tine însuţi şi mai ales îţi cunoşti limitele şi adevăratele capacităţi spirituale. Această etapă – conştientizarea propriilor limite şi capacităţi personale raportate la efortul de a deveni un Buddha – este foarte importantă şi în mod special accentuată în tradiția noastră. Așa cum am explicat în diversele capitole ale celor patru contemplații profunde, nimic nu durează în samsara, mai ales așa-zisele noastre ”realizări spirituale”. Tot ceea ce credem că obținem acum poate dispărea în următoarele ore, zile sau luni, deoarece stările noastre mentale se schimbă neîncetat. Din cauză că moartea poate veni în orice clipă nu avem deloc timp pentru așa-zisa ”evoluție spirituală” iar influența karmei habituale ce vine din eoni în care am trăit în întunericul iluziilor și patimilor oarbe este întotdeauna gata să pună piedică celor mai înalte aspirații ale noastre.
Când ajungem în punctul în care vrem să evadăm din samsara dar înțelegem că este imposibil să facem asta prin puterea personală, devenim deschiși față de ajutorul oferit de Buddha Amida. Dacă ascultăm mesajul lui salvator și îi rostim Numele cu credință, călătoria noastră în samsara va lua sfârșit. Asta înseamnă că intrăm în stadiul celor asigurați de nașterea în Tărâmul Pur iar după ce murim ne vom naște acolo și vom atinge Iluminarea perfectă. Înțelegând pe deplin cele patru contemplații profunde așa cum au fost ele explicate în această carte, ajungem să acceptăm cu ușurință Cei Trei Stâlpi ai Jodo Shinshu: 1) aspirăm să atingem Buddheitatea (Iluminarea perfectă/Nirvana), 2) ne dăm seama de limitele noastre și de imposibilitatea realizării acestui scop prin puterea personală și 3) ne încredem în Buddha Amida pentru atingerea Buddheității în tărâmul lui Pur unde, spre deosebire de mediul samsaric în care ne aflăm acum, totul duce la Iluminare.
Credința (shinjin) așa cum este ea înțeleasă în Jodo Shinshu conține două convingeri profunde (nishu jinshin): 1) știm că suntem persoane cu puternice limitări karmice, incapabili să atingem Buddheitatea prin puterea personală și 2) știm că doar Buddha Amida ne poate salva prin Puterea Legământului său, fără să ceară nimic de la noi.
A dori să devi un Buddha este fundamental, însă această aspiraţie rămâne încă o dorinţă neîmplinită printre multe altele dacă posibilităţile tale personale nu te pot conduce într-acolo. Nu este obligatoriu să devi un sfânt sau cine ştie ce om deosebit pentru a se naşte în tine dorinţa de a deveni un Buddha, însă pentru a atinge Buddheitatea sunt necesare eforturi şi calităţi infinit mai mari decât capacităţile tale obişnuite. Așadar, în momentul în care devenim conștienți că este imposibil să atingem această stare prin puterea personală suntem pregătiți să auzim mesajul Legământului Principal al lui Buddha Amida. Este foarte important să înțelegem că Jodo Shinshu nu cere oamenilor să se considere incapabili în diferitele activităţi ale vieţii personale, ci doar în ceea ce priveşte atingerea Eliberării supreme. A atinge Buddheitatea sau Eliberarea supremă nu este la fel cu a fi un bun electrician, sportiv sau orice altceva, ea neavând nimic de-a face cu realizările fiecăruia în viaţa sa obişnuită.
            Acestea fiind spuse, voi discuta acum în detaliu avantajele nașterii în Tărâmul Pur.Unde aflăm despre aceste avantaje? În primul rând, de la Buddha Amida însuși care a promis în multe din legămintele sale că le vom avea după nașterea în Tărâmul Pur. În al doilea rând, de la Buddha Shakyamuni care a făcut eforturi să ne convingă de existența lui Buddha Amida  și a Tărâmului său Pur, spunând povestea lui Amida, descriind tărâmul său iluminat ori de câte ori a avut ocazia și arătându-i pe amândoi lui Ananda și celor adunați pe vârful Vulturului. În al treilea rând, de la Maeștrii liniei noastre de transmisie și de la alte linii care au vorbit de asemenea, despre diversele avantaje ale nașterii acolo.             Pentru a arăta faptul că oamenii trebuie să accepte exitența lui Buddha Amida și a tărâmului său iluminat unde vor dori să se nască, Buddha Shakyamuni i-a arătat audienței adunate să asculte Marea Sutră. Iată ce s-a întâmplat:
“Buddha i-a spus lui  Ananda: ‘Ridică-te, aranjează-ţi robele, pune mâinile în gassho şi venerează-l pe Amitayus’ (Amida)[1]. […]Ananda s-a ridicat, şi-a aranjat robele, s-a aşezat în postura corectă, şi-a îndreptat privirea către vest, şi-a unit palmele în gassho, s-a plecat la pământ şi l-a venerat pe Amitayus. Apoi i-a spus lui Buddha Shakyamuni: ‘O, Cel mai Onorat din lume, vreau să îl văd pe acest Buddha, Tărâmul său al păcii şi beatitudinii şi adunarea sa de bodhisattva si sravaka.’
Imediat ce a rostit aceste cuvinte, Amitayus a trimis o mare lumină care a iluminat  toate tărâmurile Buddhaşilor. Munţii de diamant care înconjoară lumea, Muntele Sumeru, împreună cu munţii mai mari sau mai mici şi tot ceea ce există, au strălucit în  aceeaşi culoare aurie. Acea lumină era  asemenea torentului care apare la sfârşitul perioadei de schimbare cosmică şi care inundă  întreaga lume, când miriade de lucruri sunt cufundate şi când oricât de departe am  privi  nu există altceva decât imensa întindere de apă. La fel  era şi  torentul de lumină care emana din Amitayus. Toate luminile sravakasilor şi bodhisattvasilor au fost întrecute şi numai lumina lui Buddha a rămas singură strălucitoare şi glorioasă. Atunci Ananda a văzut splendoarea şi măreţia lui Amitayus precum a muntelui Sumeru,  ce se ridică deasupra întregii lumi. Nu mai exista nici un loc neiluminat de lumina ce emana din corpul său glorios. Cele patru grupuri de adepţi ai lui Buddha adunaţi acolo  au văzut împreună toate acestea, în acelaşi timp. De asemenea, cei din Tărâmul Pur au văzut toate cele din această lume.
Atunci Buddha i-a spus lui Ananda şi lui Bodhisattva Maitreya:‘Aţi văzut acel tărâm plin de manifestări excelente şi glorioase, toate spontan produse de la pământ la Cerul Sălăşluirii Neprihănite?’‘Da, am văzut’.Buddha a întrebat: ‘Aţi auzit de asemenea, marea voce a lui Amitayus expunând Dharma tuturor lumilor, călăuzind fiinţele sensibile pe Calea lui Buddha?’Ananda a răspuns: ‘Da, am auzit’."[2]
Acest fragment este atât de simplu încât nu poate fi greşit înţeles. Ananda îi spune lui Shakyamuni că vrea să-l vadă pe Amida şi Tărâmul său Pur – „vreau să îl văd pe acest Buddha, Tărâmul său al păcii şi beatitudinii“ iar apoi chiar l-a văzut: „Ananda a văzut splendoarea şi măreţia lui Amitayus“. De fapt, nu numai el, ci toţi cei adunaţi acolo, pe vârful Vulturului, pentru a asculta Marea Sutră, l-au văzut pe Amida şi Tărâmul său Pur – „cele patru grupuri de adepţi ai lui Buddha adunaţi acolo  au văzut împreună toate acestea, în acelaşi timp“. Atât cei din această lume, cât şi cei din Tărâmul Pur s-au văzut unii pe alţii – „de asemenea, cei din Tărâmul Pur au văzut toate cele din această lume“.
Nici un adept sincer nu poate reinterpreta ce s-a întâmplat acolo. Revelaţia lui Amida şi a Tărâmului său Pur chiar a avut loc iar audienţa i-a văzut pur şi simplu  înaintea ochilor. Nu există nici un sens ascuns, metaforic ori simbolic în asta. Repet, audienţa i-a văzut pur şi simplu  înaintea ochilor[3]. Oricine v-ar spune că nu merită să luaţi în considerare această viziune a lui Amida şi a Tărâmului Pur, aşa cum a fost ea descrisă în sutră, este un om fără credinţă şi care, cu voie sau fără de voie, vă induce în eroare. Nu numai că Shakyamuni i-a arătat pe Amida şi Tărâmul Pur celor adunaţi pe vârful Vulturului, dar le-a şi cerut să confirme ceea ce au văzut şi auzit:
“Aţi văzut acel tărâm plin de manifestări excelente şi glorioase ?”Ananda a răspuns: „Da, am văzut“.“Aţi auzit de asemenea, marea voce a lui Amitayus?”Ananda a răspuns:  „Da, am auzit“.
De ce credeţi că Buddha Shakyamuni le-a cerut să confirme ceea ce au văzut şi auzit? De ce a insistat ca Ananda să spună cu gura lui, “da, am văzut” şi “da, am auzit”? Pentru că a dorit ca toate fiinţele, inclusiv noi, discipolii generaţiilor viitoare, să-l acceptăm pe Amida ca pe un Buddha viu şi real iar Tărâmul său iluminat ca pe un loc ce există cu adevărat şi unde să ne dorim să ne ducem după moarte. Pentru noi a spus El istoria lui Buddha Amida şi i-a făcut pe cei adunaţi acolo să îl vadă:
“Am expus această învăţătură (sutra) pentru binele tuturor fiinţelor sensibile şi v-am  ajutat  să-l vedeţi  pe Amitayus (Amida) şi tot ce se află în Tărâmul său. Străduiţi-vă aşadar, să faceţi ceea ce trebuie făcut. După ce voi trece în Nirvana, nu permiteţi îndoielilor să apară”[4] 
Nu numai că Shakyamuni l-a arătat pe Buddha Amida și Tărâmul lui Pur dar l-a și descris ori de câte ori a avut ocazia. De exemplu, în Mica Sutră (Amidakyo) îi vorbește lui Shariputra despre Tărâmul Pur într-un mod extatic, nelăsându-i acestuia nici cel mai mic răgaz pentru întrebări. El începe să predice această sutră fără să i se fi adresat nici o întrebare şi repetă într-una ceva de genul: “Shariputra, este minunat, acel loc este suprem în frumuseţe….Shariputra, în acel tărâm sunt cutare şi cutare comori nepreţuite......Shariputra……Shariputra…”Se pare că Shakyamuni vorbeşte fără să respire, înşiruind parcă la nesfârşit frumuseţile Tărâmului Pur, atât de mare este entuziasmul cu care le prezintă.
Tocmai pentru a arăta că Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu este o metaforă ci un loc real în care fiinţele pot aspira să se nască după moarte, îi este indicată o direcţie – Tărâmul Pur din Vest.
Unii spun că direcţia „vest” şi descrierile deosebite sunt o dovadă pentru inexistenţa lui ori că acestea sugerează că Tărâmul Pur este doar un simbol sau metaforă. Adevărul este însă că, făcând efortul de a-l descrie în atâtea cuvinte minunate şi indicând o direcţie în care adeptul să se orienteze când îl venerează pe Amida, Buddha Shakyamuni a vrut să accentueze de fapt existenţa lui reală ca loc unde fiinţele sensibile pot aspira să se nască fără nici o grijă sau îndoială. Este ca şi când ţi-aş vorbi de un parc minunat pe care îmi doresc foarte mult ca tu să îl vizitezi. Dacă îţi spun „este acolo, spre vest” şi încep să ţi-l descriu, tu nu vei mai pune la îndoială existenţa acestuia şi vei dori să îl vezi. La fel stau lucrurile şi cu expresia „Tărâmul Pur din vest”.
Exaltarea cu care Shakyamuni descrie Tărâmul Pur al lui Amida în Mica Sutră (Amida-kyo), fără ca nici măcar să i se ceară acest lucru şi lumina care emană din trupul său când rosteşte Marea Sutră în care prezintă istoria lui Buddha Amida şi cele 48 de legăminte ale sale, sunt o dovadă clară a faptului că vorbele lui sunt adevărate iar că ascultătorii săi trebuie să accepte neapărat ceea ce are să le comunice: Amida este un Buddha viu şi Tărâmul său este un loc real. 
            Din nou, pentru a nega faptul că Tărâmul Pur este un loc real și iluminat cu forme și manifestări și pentru a vă împiedica să aspirați la nașterea acolo, unii ar putea încerca să îl prezinte doar ca pe o stare a conștiinței.  Nu trebuie să cădeți în capcana lor deoarece stările de conștiință NU exclud forme și manifestări! De fapt, chiar formele apar în funcție de stările de conștiință. În ceea ce privește ființele neiluminate, trupurile lor și tărâmurile samsarice apar ca efecte ale iluziilor karmice specifice. Când cineva atinge Buddheitatea, apar automat manifestări transcendente  ca efect al Iluminării și al dorinței de a salva ființele.
Întotdeauna vor exista forme și manifestări, indiferent că suntem iluminați sau neiluminați. Când condițiile neiluminării sunt prezente, apar forme neiluminate care duc la și mai multe atașamente și patimi oarbe. Când se atinge Iluminarea, apar forme și manifestări iluminate - de aceea, toți Buddha au corpuri transcendente și creează sfere speciale de influență numite tărâmuri pure.
Buddhașii nu depind de forme dar asta nu înseamnă că le resping. Doar practicanții aflați în iluzie pot avea viziunea greșită a negării formelor sau a atașamentul față de vid (viziunea greșită a vidului nihilist), susținând că totul, inclusiv Tărâmul Pur, este doar o stare a minții.
Lumea noastră samsarică este efectul karmei neiluminate și de aceea, trăim într-o grădină a dorințelor fără de sfârșit și a suferințelor de tot felul. În schimb, Tărâmul Pur este efectul sau manifestarea Iluminării lui Buddha Amida și a dorinței lui de a salva toate ființele. Tot ceea ce se află acolo duce la Iluminare. Buddha Shakyamuni a menționat foarte clar faptul că Tărâmul Pur este un loc real cu diferite forme despre care a insistat să explice că nu sunt produsul karmei neiluminate, ci manifestări ale lui Amida. De exemplu, când a explicat rolul şi originea minunatelor păsări din Tărâmul Pur, Buddha Shakyamuni a spus:
„Shariputra, să nu crezi că aceste păsări se nasc din retribuţia vreunei karme negative. Motivul este că cele trei tărâmuri rele nu există în acel Tărâm al lui Buddha. Shariputra, nici chiar numele celor trei tărâmuri rele nu există aici, cu atât mai puţin tărâmurile însăşi. Aceste păsări sunt manifestate de Buddha Amida pentru ca glasul şi cântecul lor să proclame şi să răspândească Dharma”.
Așadar, în conformitate cu învățătura sa, Tărâmul Pur este atât un loc anume, cât mai ales un loc al Iluminării.
Temelia samsarei este ignoranța și patimile oarbe iar esența Tărâmului Pur este Nirvana sau Iluminarea Perfectă. Atât ignoranța cât și Iluminarea sunt însoțite de forme.  Ignoranța și patimile oarbe dau naștere la diferite tărâmuri samsarice, în timp ce Iluminarea perfectă manifestă așa numitele tărâmuri pure. Așadar, Tărâmul Pur al lui Buddha Amida este efectul Iluminării sale și a dorinței de a salva toate ființele, exprimată în cele 48 legăminte. Aceasta este învățătura corectă despre Tărâmul Pur
Dacă cineva vă spune spune că Tărâmul Pur este doar o stare a conștiinței sau doar un loc anume, nu vă predă Dharma cea adevărată. Prima variantă este viziunea greșită a ”vidului nihilist” sau al ”atașamentului față de vacuitate” iar a doua este viziunea greșită în conformitate cu care Tărâmul Pur este doar un alt loc în samsara.
Așadar, modalitatea corectă de a defini Tărâmul Pur în limbaj omenesc este ca fiind tărâmul iluminat al lui Buddha Amida.
Este important să înțelegeți că TOATE manifestările, de la iaduri la Tărâmul Pur al lui Buddha Amida apar datorită cauzelor și condițiilor. Dacă aveți o karma atât de rea încât meritați să vă nașteți într-unul din iaduri, atunci vă veți naște naște acolo; dacă aveți karma nașterii în trup uman, atunci vă veți naște ca oameni și așa mai departe... La fel cum ființele neiluminate sunt cauza karmică a tărâmurilor neiluminate cu diverse suferințe și obstacole, un Buddha este cauza karmică a unui Tărâm Iluminat. Dacă în primul caz manifestările din tărâmurile neiluminate duc la și mai multe atașamente și iluzii, în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida nu există decât manifestări și forme iluminate care conduc la Iluminare.Așa cum am văzut mai sus, în explicațiile oferite de Shakyamuni, păsările din Tărâmul Pur nu sunt, asemenea celor din tărâmul uman, rezultatul unei karme neiluminate, ci creații ale lui Buddha Amida. Dacă în iaduri, diferitele păsări și bestii înfricoșătoare îi chinuie pe cei născuți acolo, deoarece sunt efectul karmei acestora, în Tărâmul Pur păsările cântă muzică Dharma iar sunetele scoase de ele amintesc adevăruri nirvanice. Ambele tipuri de animale (cele din iaduri și cele din Tărâmul Pur) sunt reale dar ele există datorită unor cauze diferite. Bestiile din iaduri își au cauza într-o karmă neiluminată (a celor născuți acolo), în timp ce animalele din Tărâmul Pur își au cauza în Iluminarea lui Buddha Amida.
Bucuriile și plăcerile celor născuți în Tărâmul Pur nu provin din atașamentul față de simțuri și obiectele simțurilor, ci din Iluminare și natura iluminată a acestui tărâm. Așadar, ele trec dincolo de plăcerile zeilor sau ființelor superioare neiluminate. Așa cum spunea Maestrul Genshin:
”Nici chiar plăcerile trăite în sute de mii de milioane de ani în Toriten[5]sau plăcerile și extazul profund ale palatului lui Mahabrahma nu merită a fi considerate plăceri în comparație cu ceea ce vom simți în Tărâmul Pur. Când karma recompensei se epuizează, zeul din Toriten sau din palatul lui Mahabrahma cade din nou în ciclul schimbărilor neîncetate și nu poate scăpa de cele trei tărâmuri rele[6], însă cel care s-a născut în Tărâmul Pur se odihnește acum recunoscător în brațele lui Kannon (Bodhisattva Avalokitesvara)[7] și se află  în siguranță pe tronul de lotus al comorilor extraordinare[8]. După ce a rătăcit atât de mult pe oceanul suferinței s-a născut acum pentru prima oară în Tărâmul Pur iar fericirea lui este dincolo de orice putere de exprimare.”
În al 32-lea legământ, Buddha Amida a făcut următoarea promisiune legată de Tărâmul său Pur:
„Dacă după ce voi deveni un Buddha, toate miriadele de manifestări din tărâmul meu, de la pământ la cer, precum palatele, pavilioanele, lacurile, pârâurile şi copacii, nu vor fi alcătuite din nenumărate şi nepreţuite comori, ce depăşesc în desăvârşire orice se află în lumea oamenilor şi a zeilor, precum şi dintr-o sută de mii de tipuri de lemne aromatice, a căror mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul tuturor lumilor din cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o simt să practice metodele buddhiste, fie să nu ating Iluminarea perfectă.”[9]
Aceste manifestări transcendente arată că Tărâmul Pur depăşeşte toate celelalte locuri din lumea suferinţei – “depăşesc în desăvârşire orice se află în lumea oamenilor şi a zeilor”.
De fapt, Tărâmul Pur  este dincolo de samsara şi nu poate fi comparat cu tărâmurile prinse în puterea naşterii şi a morţii şi supuse astfel impermanenţei. Oamenii, zeii (deva) şi alte tipuri de fiinţe sensibile, plus mediul în care acestea se nasc, sunt produsul karmei lor neiluminate, însă Tărâmul Pur al lui Amida este manifestarea Iluminării şi meritelor sale curate, de aceea, comorile şi manifestările din Tărâmul Pur sunt neîntrecute în frumuseţe, având în acelaşi timp puterea de a aprofunda şi întări dedicaţia celor  angajaţi în practica eliberării personale şi a celorlalţi (bodhisattvaşii):
„o sută de mii de tipuri de lemne aromatice, a căror mireasmă pătrunde peste tot de-a lungul tuturor lumilor din cele zece direcţii, făcându-i pe toţi bodhisattva care o simt să practice metodele buddhiste”.
Este evident că aceste comori din Tărâmul Pur nu au ca scop plăcerile simţurilor, ci exprimarea Dharmei, chemarea fiinţelor către Dharma, slăvirea virtuţilor lui Amida şi înţelegerea locului suprem pe care acest tărâm iluminat îl ocupă printre celelalte tărâmuri ale Buddhaşilor. Acestea sunt comori spirituale, chiar dacă sunt descrise folosind termeni familiari nouă precum „palate”, ”pavilioane”, „lacuri”, „pâraie”, „copaci”, „lemne aromatice” etc.
*
            Cu siguranță cel mai important avantaj al nașterii în Tărâmul Pur prin Poarta Credinței este atingerea Nirvanei sau Buddheității:
”Când cineva a intrat în Tărâmul Pur al fericirii el sau ea atinge imediat Nirvana sau Iluminarea supremă".[10]
Din acest avantaj apar și celelalte ca ramurile unui copac. Astfel, după ce vom atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur, vom sălăşlui în Realitatea ultimă de dincolo de formă (Dharmakaya), vom locui pentru totdeauna în formă transcendentă (Sambhogakaya) în Tărâmul Pur al lui Amida şi vom merge, în acelaşi timp, în toate zonele universului, în diferite forme sau Corpuri ale Adaptării/Transformării (Nirmanakaya) pentru a salva toate fiinţele.  Promisiunea atingerii Buddheității și a întoarcerii pentru a ajuta toate ființele a fost făcută de Buddha Amida în al 11-lea și al 22-lea legământ.
Deoarece în Tărâmul Pur vom sălășlui în Nirvana, vom avea o înfățișare ”superbă, nobilă şi majestuoasă, de neegalat în toate lumile” și vom fi” înzestraţi cu corpuri ale Naturaleţii, Vidului şi Infinitului."[11]
A avea corpuri ale Naturaleții, Vidului și Infinitului este o dovadă că vom atinge Buddheitatea (Iluminarea/Nirvana supremă). Shinran Shonin a spus, de asemenea:
”Înfăţişarea lor este impunătoare şi minunată, de neegalat în toate lumile. Caracteristicile lor, subtile şi delicate, nu aparţin oamenilor şi zeilor; cu toţii au trupuri ale Naturaleţii, Vidului şi Infinitului.”[12]
Buddha Amida a promis în al 3-lea legământ că vom avea ”culoarea aurului pur” iar în al 4-lea legământ că vom ”avea cu toţii aceeaşi înfăţişare”, fără nici ”cea mai mică diferenţă de frumuseţe” între noi.
Fiinţele neiluminate din samsara au diferite forme şi înfăţişări, culoare sau frumuseţe. Ele diferă mult unele de altele iar asta se datorează diferitelor tipuri de karmă pe care le moştenesc din vieţile trecute. Însă odată ce s-au născut în Tărâmul Pur şi au devenit Buddhaşi sunt eliberaţi de lanţurile karmei şi trec dincolo de formă, culoare sau alte diferenţe. Asta este ceea ce se înţelege prin „vor avea cu toţii aceeaşi înfăţişare“. A avea culoarea aurului pur înseamnă de asemenea, a avea corpuri transcendente ce încarnează toate calităţile Iluminării.
Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”În tărâmul infinit și primitor al lui Amida nu există vreun scop rău sau înțelepciune prostească. Nu există falsă iluminare produsă de cauze negative, ci doar progres natural pe calea lui Buddha. Cel care se naște acolo va fi neclintit și va atinge Iluminarea totală”.[13]
În al 21-lea Legământ Amida promite că cei născuți în Tărâmul Pur sunt ”înzestraţi cu cele treizeci şi două de semne  ale unui Mare Om”. Buddha Shakyamuni a spus același lucru în Marea Sutrădespre cei născuți în Tărâmul Pur:
“Ananda, fiinţele sensibile născute acolo au toate cele treizeci şi două de semne fizice ale unui Mare Om, precum şi înţelepciune perfectă cu care pătrund adânc în natura tuturor dharmelor (fenomenelor)[14]şi le înţeleg natura subtilă. Puterile lor supranaturale nu au niciun fel de obstacol iar simţurile sunt ascuţite şi clare”.[15]Maestrul Genshin a spus, de asemenea:
”Ființele din Tărâmul Pur, deoarece au corpuri de culoarea aurului și sunt puri în interior și în exterior, emană întotdeauna o lumină strălucitoare. Ei au cele treizeci și două de semne și sunt atât de sublimi, integri și minunați încât nu există nimic în lume cu care să poată fi comparați [...] Dacă ar fi să-i comparăm pe stăpânii celor șase Devaloka[16]cu ființele din Tărâmul Pur ar fi ca și cum am pune un cerșetor  lângă un rege."
În al 15-lea legământ, Buddha Amida a promis că vom avea vieți nesfârșite, ceea ce înseamnă că trupul nostru transcendent (Sambhogakaya) din Tărâmul Pur nu va muri niciodată și că ne vom manifesta în diverse forme (Nirmanakaya) de-a lungul întregii samsara pentru a salva ființele, menținând acele forme și manifestări atât cât dorim. De fapt, ca ființe iluminate vom trece dincolo de naștere și moarte, așa că putem fi în Tărâmul Pur și în alte lumi în același timp.
În al 5-lea legământ Buddha Amida a promis că după ce ne vom naște în Tărâmul Pur ne vom aduce aminte ”toate vieţile trecute” precum și” evenimentele petrecute în timpul ultimelor o sută de mii de kotis de nayuta de kalpa” iar în al 6-lea legământ că vom avea”ochiul divin prin care vom vedea pe o distanţă de cel puţin o sută de mii de kotis de nayuta de tărâmuri ale Buddhaşilor”[17].În al 8-lea legământ ne-a asigurat că vom avea”capacitatea de a şti gândurile celorlalţi” iar în al 9-lea legământ că vom putea merge ”peste tot într-o singură clipă, chiar şi dincolo de o sută de mii de kotis de nayuta de tărâmuri ale Buddhaşilor”pentru a putea fi mereu alături de orice ființă vrem să o ajutăm.
Maestrul Genshin a spus:
”Deoarece au capacitatea de a-și înțelege destinele lor karmice, discută unii cu alții despre viețile trecute, anume în ce țări au locuit, cum au fost treziți și influențați de cutare sau cutare scriptură, cum au aprofundat cutare sau cutare învățătură, etc. În acest mod ei discută unul cu altul despre virtuțile care le-au bucurat inima sau își descriu în detaliu povestea nașterii  în Tărâmul Pur.” [...]
Diferiții locuitori ai Tărâmului Pur posedă cele cinci moduri tainice de comunicare, imposibil de înțeles de cei încă nenăscuți acolo. Ei trăiesc liberi și după pofta inimii lor. Dacă, de exemplu, vor să privească de-a lungul universului fără să se miște din loc, pot face asta fără nici un efort. De asemenea, pot auzi orice voce a oricărei ființe din univers fără să se deplaseze nici măcar un centimetru. Mai mult decât atât, pot auzi lucruri din trecutul fără de început ca și cum s-ar întâmpla în prezent. Ei cunosc cele mai intime gânduri ale tuturor ființelor din cele șase zone ale existenței ca și cum le-ar privi într-o oglindă clară. Pot merge peste tot ca și cum tărâmurile Buddhașilor din toate cele zece direcții se află la picioarele lor. Pot face tot ceea ce doresc de-a lungul spațiului infinit și al timpului fără de sfârșit. [...]
Pentru ființele din lumea noastră este imposibil să vadă fără lumina soarelui ori a unei lămpi și nu se pot apropia de un obiect fără să se deplaseze către el. Suntem atât de slabi încât nu putem vedea nici măcar printr-o foaie de hârtie. Nu știm nimic despre lucrurile trecute, ci doar despre ceea ce trăim aici și acum; viețuim într-o cușcă și avem obstacole în toate direcțiile. Însă printre cei născuți în Tărâmul Pur nu există nici măcar unul care să nu aibă puterea misterioasă de a transcende spațiul și timpul. Chiar dacă timp de o sută de mari kalpa nu au plantat ei înșiși semințele (karma) acestor însușiri extraordinare[18], ele le aparțin în mod natural ca o consecință a faptului că s-au născut în Tărâmul Pur. Cât de fericiți trebuie să fie!”[19]
El a mai spus, de asemenea:
”Lucrurile pe care oamenii le caută în această lume nu sunt chiar ceea ce își doresc cu adevărat. Copacul vrea să fie liniște dar vântul bate fără încetare. Fiul vrea să aibă grijă de părinții lui, însă aceștia nu vor trăi mult timp. Și chiar dacă părinții ar trăi mult, fiul, în cazul în care este sărac, nu poate oferi ceea ce pietatea filială îi cere să facă chiar dacă și-ar da duhul încercând. Dacă se duce departe de casă din cauza afacerilor sau muncii lui nu va se va mai putea uita dimineața la fețele dragi ale părinților ori să aibă grijă de ei când merg seara la culcare. Același lucru este valabil și în cazul relației dintre învățător și discipol, soț și soție, prieteni, rude și al tuturor oamenilor  față de care există o obligație. Îngrijorându-se în acest fel din cauza unui atașament nebunesc nu face altceva decât să crească lucrarea karmei.
Fiecare om știe unde se află acum și ce fel de viață trăiește în cele șase tărâmuri și cele patru tipuri de naștere. Dar cine își dă seama de  faptul că animalul de pe câmp sau pasărea de pe munte au fost și ei părinții noștri în mai multe vieți trecute? Acest lucru este foarte bine exprimat în următorul poem bătrânesc:
‘Există un cuc pe deal ce strigă:’Cu-cu, cu-cu!’ Cine știe, poate acela este chiar tatăl sau mama mea’
Într-un pasaj din Shindikwagyo se spune:
‘Oamenii acestei lumi fac diverse păcate de dragul copiilor lor și după aceea cad în tărâmurile iadurilor, spiritelor flămânde sau animalelor unde suferă timp îndelungat. Nefiind sfinți și neavând puterea tainică a comunicării ei nu-și pot cunoaște viețile trecute. Din cauza aceasta, nimeni nu poate răspunde cu recunoștință bunătății celorlalți. Toate ființele sunt prinse în roata nașterilor și morților repetate. Ei trec mereu prin diverse stadii în cele șase tărâmuri asemenea unei roți care se învârte la nesfârșit. Uneori sunt tată sau mamă, alteori soț sau soție și se iubesc astfel unii pe alții în timpul diverselor vieți. 
Însă dacă se nasc în Tărâmul Pur vor fi înzestrați cu înțelepciune superioară iar puterile tainice de comunicare îi vor face capabili să ajungă la cei care au fost binefăcătorii, rudele și cunoștințele lor de-a lungul multor vieți și generații, pentru a-i atrage și ajuta. Având ochiul divin pot vedea unde trăiesc aceștia în viața de acum și îi pot auzi. Puterea lor tainică de comunicare le dă posibilitatea de a fi alături de ei și de a lua forme adaptate nevoilor și specificului acestora, învățându-i și călăuzindu-i pe calea salvării.'"[20]
În al 7-lea legământ, Buddha Amida a promis că vom avea ”urechi divine” cu care vom auzi ”învăţăturile a cel puţin o sută de mii de kotis de nayuta de Buddha” și vom reuși să ni le amintim pe toate, că îi vom venera direct pe toți Buddha din cele zece direcții (al 24-lea legământ), le vom aduce ofrande (al 23-lea legământ) și vom auzi spontan orice învățătură dorim (al 46-lea legământ). Maestrul Genshin a spus:
”Când credincioșii se află încă în această lume, citind și auzind în scripturi despre diversele virtuți ale tărâmurilor Buddhașilor din cele zece direcții, oftează și își spun unii altora: ‘Când vom putea să vedem tărâmurile pure din cele zece direcții și să ne întâlnim cu diverși Buddha și Bodhisattva?’Dar când ne vom naște în Tărâmul Pur al lui Amida putem merge în toate acestea  dimineața și să ne întoarcem seara ori să mergem și să ne întoarcem în același moment din toate tărâmurile Buddhașilor din cele zece direcții. Acolo îi putem sluji pe aceștia în diverse moduri, trăi alături de mari învățători și asculta mereu Dharma cea adevărată. Fiind născuți astfel în Tărâmul Pur obținem Iluminarea perfectă. Mai mult decât atât, vom putea atunci să intrăm în diverse sfere lumești de existență, să luăm parte la diverse ceremonii buddhiste și să facem nenumărate lucruri bune. Nu este asta adevărata bucurie?”[21]
Nu numai că vom putea merge în alte tărâmuri să-i venerăm, să le aducem ofrande și să ascultăm învățăturile diverșilor Buddha, dar mulți sfinți și ființe iluminate vor veni de asemenea, în Tărâmul Pur să îl venereze pe Amida, așa că îi vom putea întâlni chiar acolo!Maestrul Genshin a spus:
”Așa cum se zice în Scripturi: ‘toate ființele care aud despre aceste plăceri își doresc să renască în Tărâmul Pur. Asta deoarece se pot întâlni și împrieteni cu ființe extraordinare.’ Virtuțile adunării de Bodhisattva sunt minunate.”[22]
Apoi enumeră numele diverșilor Bodhisattva iluminați pe care îi putem întâlni în Tărâmul Pur, de exemplu, Samantabhadra, Manjushri, Maitreya, Ksitigarbha, Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, etc
El a mai spus de asemenea:
”Marii Bodhisattva sunt imposibil de numărat, asemenea nisipurilor Gangelui. Culoarea și forma lor este neîntrecută în frumusețe iar ei sunt plini de virtuți. Trăiesc mereu în Tărâmul Pur și se adună în jurul lui Amida Nyorai […]
Tărâmul Pur este plin de sfinți care au o viață comună, se vizitează, discută și urmează împreună aceeași Cale. Nu există nicio diferență între ei. De asemenea, apar nenumărate ființe și Bodhisattva din toate cele zece tărâmuri ale Buddhașilor, cât firele de nisip ale Gangelui. Fiecare dintre aceștia vine în Țara cea Plăcută (Tărâmul Pur) unde se uită la figura prețioasă a lui Amida Nyorai și îi aduce ofrande. Unii îi aduc flori cerești, alții ard fel de fel de arome minunate iar alții îi oferă straie neprețuite[23]. Unii dintre ei produc muzică divină și îl laudă pe Nyorai (Tathagata) cu voci calme și blânde. Alții ascultă scripturile sau propagă învățătura.Nu există niciun obstacol în a veni și a pleca ziua sau noaptea. Unii pleacă spre est iar alții vin dinspre vest. Unii pleacă spre vest iar alții vin dinspre nord și tot așa unii se întorc în nord iar alții vin dinspre sud. Astfel, mulțimea vine și pleacă din toate cele patru colțuri, cele opt direcții, de sus sau de jos de parcă ar fi într-o piață înfloritoare. Rar putem auzi numele acestor sfinți, însă imaginați-vă cât este de greu să întâlnești unul dintre ei în o sută, o mie sau zece mii de kalpa! Însă ființele din Tărâmul Pur se adună mereu în același loc și discută unii cu alții cu prietenie și respect. Nu este asta adevărata bucurie?
Nagarjuna a spus: ‘Diverșii copii ai lui Buddha care vin din toate cele zece direcții arată foarte limpede puterea tainică a comunicării. Ei privesc și contemplă înfățișarea prețioasă a lui Amida și îl venerează încontinuu. De aceea și eu mă plec înaintea lui Amida Nyorai și îl venerez”.[24]De asemenea, așa cum a promis Amida în al 10-lea legământ, niciodată nu vom mai da”naştere la gânduri pline de ataşamente”.  A fi eliberați de atașamente înseamnă a trece dincolo de viziunile limitate ale lui ”eu și ceilalți”, a percepe toate ființele în mod egal și fără nicio discriminare. Asta este la fel cu a înțelege vacuitatea tuturor fenomenelor. În Marea Sutră Buddha Shakyamuni a spus despre cei născuți n Tărâmul Pur:
”Fie că pleacă ori se întorc, merg ori stau, inimile lor rămân neatașate, faptele sunt în conformitate cu voința și neîmpiedicate de nimic. În ei nu există nicio distincție între sine și ceilalți, nicio idee de  răsplată sau conflict. Având o  inimă plină de Compasiune și dorința de a ajuta toate ființele, ei nu poartă ciudă nimănui. Liberi de orice obstacole mentale, ei nu știu ce este aceea lene și au numai gânduri pure și curate. […]Trupurile lor samsarice şi patimile rele s-au stins împreună cu ultimele tendinţe karmice […]înţelepciunea lor este asemenea oceanului adânc iar Samadhiul precum regele munţilor [….]Ei sunt asemenea marelui pământ deoarece nu au niciun gând discriminativ precum pur sau impur, frumos sau urât […]Sunt asemenea cerului deoarece nu au niciun atașament […] Sunt precum un stol de păsări jucăușe deoarece nu strâng nimic [….] Sunt asemenea cerului întins deoarece marea lor Compasiune ajunge peste tot, fără nicio discriminare. De asemenea, și-au distrus invidia și nu sunt deloc geloși pe superioritatea celorlalți […] În acest fel au ajuns lumini ale lumii și câmpuri de merite supreme; întotdeauna devin învățători ai lumii și nu au niciun fel de discriminare, aversiune ori atașament”.[25]
În conformitate cu al 16-lea legământ, nimic rău nu se va mai găsi în noi după ce atingem Buddheitatea în Tărâmul Pur, nicio iluzie sau patimă oarbă, ci doar fericire perfectă așa cum ne este promis în al 39-lea legământ. Așadar, datorită absenței iluziilor și patimilor oarbe, în Tărâmul Pur nu există tărâmurile de jos ale existenței (primul legământ) și nici așa-zisele ”tărâmuri superioare” iar odată născuți acolo nu mai cădem înapoi în existența samsarică (al-2-lea legământ)
În conformitate cu legămintele 25, 29 și 30, vom avea ”înțelepciune atot-știutoare”și neîntrecută pentru a instrui toate ființele în funcție de capacitățile lor. Mai mult decât atât, vom avea ”corpul zeului Vajra Narayana” (al 26-lea legământ).  Zeul-Vajra[26]Narayana este de fapt, Vajrapani (din sanscritul “vajra” care se traduce prin “tunet” sau “diamant” şi “pani” – tradus ad-literam prin “în mână”)[27], unul din cei mai importanţi Bodhisattva iluminaţi[28]din buddhismul Mahayana. El este protectorul Dharmei lui Buddha şi reprezintă Puterea tuturor Buddha. La fel cum Bodhisattva Samantabhadra, menţionat în al 22-lea Legământ, reprezintă activitatea nesfârşită a tuturor Buddha de salvare a fiinţelor, Vajrapani reprezintă Puterea nelimitată a acestora[29].  Ce minunat este că după ce vom renaşte în Tărâmul Pur vom fi exact precum aceşti doi mari Bodhisattva Iluminaţi! La fel ca Samantabhadra vom fi întotdeauna activi în Samsara şi asemenea lui Vajrapani vom fi atot-puternici! Iar pentru că Vajrapani este un protector al Dharmei şi noi o vom proteja la nesfârşit şi vom distruge înţelegerile greşite.





[1] Buddha Amida are două aspecte: “Amitayus”, care înseamnă “Viaţă Infinită” și “Amitabha” - “Lumină Infinită”.  Acestea sunt unite în cuvântul “Amida”, care înseamnă Buddha al Vieţii Infinite şi al Luminii Infinite. În secţiunea a 4-a din Mica Sutră, Shakyamuni îi explică acest lucru lui Sariputra:“De ce crezi tu Sariputra, că acel Buddha este numit Amitabha? Sariputra, Lumina acelui Buddha străluceşte peste tot şi fără de obstacole în toate lumile celor  zece direcţii. Din acest motiv este numit Amitabha. Din nou, Sariputra, viaţa acelui Buddha şi a fiinţelor din tărâmul lui ţine timp de nenumărate şi nesfârşite kalpa. Din acest motiv este numit Amitayus.”The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.104-105[2] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chinese by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.65-66.[3] În conformitate cu Sutra Contemplaţiei, Buddha Amida şi Tărâmul său Pur au fost de asemenea, arătaţi reginei Vaidehi, soţia regelui Bimbisara din regatul Magadha. Ananda şi Mahamaudgalyayana, doi dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Shakyamuni, au fost şi ei prezenţi în timpul acestei revelaţii. Iată cuvintele sutrei:“Te rog, Cel mai Onorat din lume, arată-mi  un tărâm unde nu există durere şi  întristare, şi ajută-mă  să renasc  acolo. Nu mai vreau să trăiesc în Jambudvipa -  această lume  rea şi spurcată cu iadurile,  fantomele  flămânde, animalele  şi multe alte fiinţe stricate care se găsesc în ea. Nu mai vreau, de acum înainte,  să  aud  nici un fel de cuvânt urât şi nici să mai văd oameni ticăloşi. Înaintea Ta, Cel mai Onorat din lume, îngenunchez plină de căinţă şi te rog să  ai milă de mine’.     Atunci, Cel mai Onorat din lume a manifestat dintre sprâncenele Lui un şuvoi de lumină de culoarea aurului cu care a luminat toate lumile nesfârşite ale celor zece direcţii. Întorcându-se la Buddha, această lumină s-a aşezat pe capul Lui şi s-a transformat într-o platformă aurită, asemenea muntelui Sumeru. Pe această platformă au apărut tărâmurile pure şi strălucitoare ale tuturor Buddhaşilor din cele zece direcţii. […] Nenumărate astfel de tărâmuri pline de slavă i-au fost prezentate lui Vaidehi.Vaidehi i-a spus lui Buddha: ‘Cel mai Onorat din Lume, aceste tărâmuri ale Buddhaşilor sunt pure şi strălucitoare.  Însă eu vreau să mă nasc în Tărâmul Beautitudinii Supreme al lui Buddha Amitayus’.”[…] “Vaidehi i-a spus lui Buddha: ‘Cel mai Onorat din lume, prin puterea lui Buddha, chiar şi eu am putut vedea acel tărâm’”.[…] “Buddha i-a spus lui Ananda şi Vaidehi: ‘Ascultaţi cu atenţie, ascultaţi cu atenţie şi reflectaţi profound. Vă voi arăta cum să îndepărtaţi suferinţa. Aşadar, ţineţi minte cuvintele mele şi explicaţi-le tuturor fiinţelor’.Imediat ce a spus aceste cuvinte, Amitayus a apărut în aer deasupra lor, însoţit la stânga şi la dreapta  de cei doi mahasattva, Avalokitesvara şi Mahasthamaprapta. Atât de strălucitoare era aura lor încât cu greu puteau fi văzuţi în amănunt şi nici o sută de mii de bucăţi de aur din râul Jambu nu ar fi fost suficiente pentru a-i egala. După ce a avut această viziune cu Amitayus, Vaidehi s-a aruncat la picioarele lui Shakyamuni  şi i-a spus: ‘Cel mai Onorat din lume, prin puterea ta am putut să-l văd pe Amitayus şi pe cei doi Bodhisattva””.După ce Sutra Contemplaţiei a fost oferită reginei Vaidehi, Buddha Shakyamuni s-a întors împreună cu însoţitorii lui pe vârful Vulturului. Acolo, Ananda a povestit adunării toate cele întâmplate, inclusiv acea viziune cu Amida şi Tărâmul Pur:“Apoi, Cel mai Onorat din lume s-a întors în zbor, pe vârful Vulturului. Acolo, Ananda a explicat adunării, în amănunt, toate cele întâmplate. Nenumăraţi oameni, zei, naga, yaksa şi alte fiinţe s-au bucurat enorm să audă învăţătura lui Buddha”. [4] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chineseby Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.70[5] Toriten este denumirea japoneză a celui de-al doilea tărâm am zeilor.[6] Cele trei tărâmuri rele sunt iadurile, tărmul spiritelor flămânde și tărâmul animalelor. [7] Avalokitesvara și Mahasthamaprapta sunt cei doi Bodhisattva iluminați care îl însoțesc  pe Buddha Amida în Tărâmul Pur, ajutând toate ființele în diferite moduri să se încreadă în Amida și să renască acolo. [8] Cel care se naște în Tărâmul Pur prin poarta credinței este sigur că va atinge Iluminarea perfectă. ”Tronul de lotus al comorilor extraordinare” este tronul Iluminării.  [9] The Three Pure Land Sutras - A Study and Translation from Chineseby Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, Bukkyo Dendo Kyokai and Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.18[10] Shinran Shonin, Lamp for the Latter-Ages, letter 21, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.555[11] Shakyamuni Buddha, Larger Sutra in The Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 2003, p.31[12] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.300[13] A poem by Bodhisattva Nagarjuna as quoted by Master Genshin in his Ojoyoshu.[14] Când cuvântul ”dharma” se scrie cu ”d” mic se referă la fenomenele samsarice în general. Când se scrie cu ”D” precum în ”Dharma” se referă la învățătura lui Buddha. [15] Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 2003, p.41-42[16] Cele șase tărâmuri samsarice.[17] Numerele și distanțele sunt simbolice, ele reprezentând, de fapt, capacitatea de a cunoaște, vedea și auzi peste tot și oriunde, fără nicio limită.[18] Adică nu au obținut aceste puteri prin practici bazate pe puterea lor personală.[19] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more [20] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more[21] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more[22] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more[23] Buddha Amida nu are nevoie de aceste ofrande însă ele sunt oferite în semn de respect și recunoștință. [24] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer,  The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, free online edition at http://www.amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html#more[25] Three Pure Land Sutras, translated by Hisao Inagaki in collaboration with Harold Stewart, revised second edition, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 2003, p.43-44[26] Aici cuvântul “zeu” nu este folosit în sensul de fiinţă limitată din punct de vedere karmic de tărâmurile zeilor, deşi uneori Vajrapani poate apărea/se poate manifesta ca zeu protector. [27] În Japonia, Vajrapani este cunoscut cu numele de Kongojin (“mână de diamant”), acesta manifestându-se sub forma a doi zei-protectori ai Dharmei, reprezentaţi adeseori de două statui de războinici musculoşi la intrarea în templele buddhiste. Numele lor este Misshaku Kongo şi Naraen Kongo. “Naraen” este echivalentul sanscritului “Narayana”. [28] Există două tipuri de Bodhisattva:1) Bodhisattva în aspiraţie, care au făcut legămintele de a deveni Buddha pentru ei şi toate fiinţele, dar care sunt încă pe cale şi neiluminaţi (ne-Buddha). Oricine îşi asumă acum legămintele de Bodhisattva poate fi numit un bodhisattva în aspiraţie. Unii bodhisattva pot fi mai avansaţi decât alţii din punct de vedere spiritual şi pe diferite nivele de dezvoltare, însă atât timp cât încă nu au atins Iluminarea perfectă, îi includem totuşi, în această categorie.2) Bodhisattva care au atins deja Buddheitatea sau Iluminarea perfectă dar care nu rămân retraşi în propria Iluminare. Aceştia sunt de fapt, Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. Cei care se nasc în Tărâmul Pur prin poarta Legământului Principal devin astfel de Buddha care se manifestă ca Bodhisattva. Avalokitesvara, Vajrapani, Mahasthamaprapta, Samantabhadra, etc fac parte din categoria Buddhașilor care se manifestă ca Bodhisattva (Bodhisattva Iluminați) [29] De asemenea, Avalokitesvara reprezintă marea Compasiune a Buddhaşilor, Majushri – înţelepciunea lor iar Tara – faptele lor miraculoase.

04. Concluzii despre suferințele existenței samsarice - May 3, 2020 11:00:00 AM
Roata vieţii şi a morţii strânsă în ghiare
 de către demonul impermanenţei.
 În mijloc se află un cocoş, un şarpe şi un porc 
ce se muşcă unul pe altul de coadă, simbol 
pentru cele trei otrăvuri care înlănţuie fiinţele:
 iluzia, furia şi lăcomia. După inelul care 
înconjoară centrul mandalei, sunt reprezentate 
cele şase stări de existenţă samsarice.Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
            Așa cum am văzut din descrierea celor șase tărâmuri, nu există absolut niciun loc în samsara fără suferință. Totul este o cauză pentru suferință, totul multiplică suferința și totul, chiar și plăcerile intoxicante ale zeilor, conține semințele suferinței.
”Ființeledin iaduri suferă din cauza focului,preta (spiritele flămânde) suferă de foame și sete, animalele suferă din cauză că se mănâncă unele pe altele,oameniisuferă pentru că au o viață scurtă,asura (semizeii)suferă din cauza războaielor și certurilor,iar zeii suferă din cauza propriei stupidități și lipsei de sens a întregii lor existențe.În samsara nu există nicio fărâmă de fericire."[1]
Unii spun că viața în lumea zeilor este mai de dorit din cauza plăcerilor imense pe care le găsim acolo. Cu toate acestea, vă pun o întrebare simplă – ce ar fi dacă vi s-ar oferi cea mai bună petrecere din lume cu băuturi fine, cele mai frumoase femei sau cei mai frumoși parteneri pe un iaht luxos, timp de trei zile, cu condiția ca după petrecere să fiți arși pe rug? Ați accepta înțelegerea? Ar merita durerea de a fi ars pe rug toate plăcerile trecătoare ale celor trei nopți? Aceasta e la fel cu diferitele distracții ale lumii zeilor. Când timpul morții lor sosește, zeii suferă enorm așa cum am descris la subcapitolul dedicat lor. Dacă cineva atinge cel mai înalt punct din roata samsarei cu siguranță că va cădea după ce își epuizează meritele karmice în plăceri și bucurii trecătoare. Un bogătaș care intră într-un cazino cu atitudinea unui mare lord este tratat bine de toată lumea, însă dacă își pierde averea la jocuri de noroc va fi aruncat afară ca un cerșetor la sfârșitul programului.
Pe vremea lui Buddha era un călugăr pe nume Nanda care deși părăsise viața obișnuită rămăsese foarte atașat de soția lui și nu avea nicio aspirație de a renunța la lume. Văzând asta, Shakyamuni l-a luat în mod miraculos pe un munte unde i-a arătat o maimuță chioară și l-a întrebat: ”spune-mi Nanda, cine e mai frumoasă, nevasta ta sau maimuța asta?” Nanda a răspuns imediat: ”Bineînțeles că nevasta mea e mai frumoasă!”. Apoi Buddha l-a dus într-unul din tărâmurile zeilor unde i-a arătat multe locuințe frumoase în care fiecare zeu trăia alături de un grup de tinere zeițe, bucurându-se de plăcere și îndestulare. Apoi i-a arătat un palat în care erau doar zeițe dar niciun zeu. Când Nanda i-a cerut uneia dintre ele să-i explice situația, aceasta i-a răspuns: ”în lumea oamenilor se află un discipol al lui Buddha pe nume Nanda care urmează Calea. Karma pe care o acumulează acum îl va face să renască aici, în acest palat unde noi îl vom sluji cu devoțiune.” Nanda a primit cu bucurie aceste cuvinte și când a fost întrebat de Buddha care era mai frumoasă, soția lui sau oricare din zeițele de acolo, a răspuns fără ezitare: „zeițele sunt mult mai frumoase! Soția mea nici nu se compară cu ele!”.  Apoi, după ce s-a întors în lumea oamenilor, Nanda a practicat cu și mai mare seriozitate ca nu cumva să piardă șansa de a renaște alături de acele zeițe frumoase.
După ceva timp, Buddha l-a luat pe Nanda să viziteze împreună iadurile. După ce a văzut diversele suferințe de acolo a ajuns la un moment dat în fața unui cazan gol în jurul căruia stăteau mai mulți torționari. Când l-a întrebat pe unul dintre ei de ce este cazanul gol, acesta i-a răspuns: ”îl așteptăm pe Nanda care acum urmează Calea în lumea omenilor. După ce va trăi în plăcere și fericire timp de sute de ani într-un palat ceresc, meritele lui se vor epuiza și va renaște aici”.  Asta l-a speriat pe Nanda atât de tare încât a început să mediteze mai profund asupra caracteristicilor samsarei. După ce și-a dat seama că nu are niciun rost să aspire la o fericire care se sfârșește în flăcările iadurilor, a trezit în el aspirația de a evada din samsara.
Este foarte important să luăm în serios povestea lui Nanda și să contemplăm profund natura existenței samsarice. Chiar dacă nu putem vedea cu proprii ochi tărâmurile de jos ori de sus ale existenței, e de ajuns o pictură sau descrierile făcute de Buddha Shakyamuni și maeștrii diferitelor linii de transmisie ca să ne dea o sperietură sănătoasă și să ne facă să dorim să scăpăm de ele.
Așadar, să nu uităm că în samsara: 1) nu există nimic sigur, 2) nu putem găsi satisfacție, 3) ne naștem și murim în mod repetat, schimbând corp după corp la infinit, 4) pe roata samsarei vom cădea din nou după ce urcăm și 5) nu avem niciun tovarăș de drum adevărat. Toate ființele samsarice au parte de aceste cinci tipuri de suferință.
1) Ce înseamnă că nu există nimic sigur în samsara?Înseamnă că, de exemplu, nu putem ști niciodată dacă cei dragi nouă acum ne vor rămâne la fel de dragi și în viețile viitoare. Bineînțeles, ne-ar plăcea să ne întâlnim cu prietenii noștrii, părinții, copii sau nevasta după ce murim. Dar dacă îi întâlnim din nou și nu suntem deja Buddhași atunci această întâlnire s-ar putea să nu fie de niciun folos nici nouă, nici lor. Ba chiar ar putea să devină o întâlnire a suferinţei şi a durerii în care sigur nu îi vom recunoaşte. Din cauza minţilor noastre aflate în iluzie, putem ajunge să le facem rău ori să îi alungăm.
Noi şi cei pe care îi iubim avem propria karmă şi evoluţie personală iar după ce această viaţă se va sfârşi vom lua forme diferite. Datorită ataşamentelor putem să ne aflăm totuşi apropiaţi în timp şi spaţiu. Spre exemplu, unul dintre noi ar putea renaşte în viaţa viitoare ca om, în timp ce o persoană apropiată (soţie, soţ, părinte, copil, prieten, etc) s-ar putea naşte ca animal. Datorită ataşamentului rămas adânc în fluxul său mental, e posibil să ajungă să vieţuiască pe lângă casa noastră, însă din cauză că nu mai ținem minte vieţile trecute, nu avem cum să-l recunoaştem. De exemplu, putem să ne gândim la el sau la ea ca la un câine apropiat, însă nu îl putem ajuta foarte mult.
Lucrurile pot fi chiar mai rele decât atât. În timp, sentimentele noastre faţă de el/ea se pot schimba şi din cauza diferitelor circumstanţe, iubirea se poate transforma în ură. Cei care sunt acum în relaţii de iubire, se pot urî după câteva vieţi, ori chiar în această viaţă. Aşadar, până când nu devenim Buddhaşi, nu numai că nu avem cum să îi ajutăm cu adevărat pe cei dragi, dar chiar îi putem face să se scufunde şi mai rău în oceanul suferinţei.Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”Pentru cei aflați în existența ciclică nu există nicio certitudine deoarece tații devin fii, mamele devin soții, dușmanii devin prieteni sau invers."[2]
Așadar, dacă ne pasă de ei cu adevărat, ar trebui să ne luăm angajamentul de a nu pierde această viaţă în zadar, ci să ascultăm învăţătura din nou şi din nou şi să primim credința în Buddha Amida. Numai în acest mod, aspiraţia noastră de a salva toate fiinţele şi în mod special pe aceia cu care avem legături karmice, poate fi împlinită.
2) Nu putem găsi satisfacție în samsaraBodhisattva Nagarjuna a spus:
”Fiecare dintre noi a băut mai mult lapte decât toată apa celor patru oceane. Și totuși, ființele obișnuite din samsara nu s-au săturat și mai vor să bea în continuare."[3]
Din trecutul fără de început am încercat în multe feluri să ne satisfacem dorințele. Am muncit, luptat și ucis pentru a fi fericiți și cu toate acestea, nu am găsit niciodată adevărata fericire. Atașamentele și dorințele noastre neîmplinite au avut nevoie de un nou vehicul în fiecare viață și de aceea am continuat să ne încarnăm într-o varietate infinită de forme (trupuri) pentru a le satisface. Trebuie totuși, să ne întrebăm pe noi înșine – când vom înțelege că nu există satisfacție adevărată în samsara și în țelurile noastre lumești? Când vom putea spune ”STOP!” și  ”GATA, AJUNGE!” De ce nu ne săturăm de această durere nesfârșită?
”Precum un lepros chinuit de viermi se apropie degeaba de foc pentru a-și alina durerea, tot așa ar trebui să privim atașamentul față de plăcerile senzuale."[4], spune Nagarjuna.
Maestrul Candragomin a spus în Scrisoare către un discipol  (Sisya-lekha):
”Ce ființă nu a venit în această lume de nenumărate ori și ce  plăceri nu au fost trăite din nou și din nou?Ce articole de lux, precum frumoasele evantaie din cozi de iak alb, nu au avut ei?Și cu toate acestea, chiar și când au tot ceea ce își doresc atașamentele lor nu li se termină niciodată.
Nu există nicio suferință pe care să nu o fi trăit de nenumărate ori.Lucrurile pe care le doresc nu îi satisfac.Nu există nicio ființă care să nu fi dormit în burta lor.De ce atunci nu se leapădă de atașamentele față de existența samsarică?"[5]
Maestrul Asvagosha a spus:
”Atât de mult cupru încins ai băut  în iaduri încât ar depăși apa tuturor oceanelor.
Mizeria pe care ai mâncat-o ca porc sau câine s-ar putea aduna într-o grămadă mai mare ca Sumeru, regele munților. Din cauza morții prietenilor și ființelor pe care le-ai iubit ai plâns mări de lacrimi.Capetele pe care le-ai tăiat sau ți s-au tăiat luptându-te  cu alții,dacă ar fi să le pui unele peste altelear ajunge până la cerul lui Brahma.
Ai fost vierme și, lacom fiind, ai mâncat atâta noroi încât dacă acesta ar fi aruncat în marele ocean,l-ar umple definitiv."[6]
Buddha Shakyamuni a spus:
”Gândește-te la trupurile infinite pe care, în trecut, le-ai irosit prostește din cauza dorințelor. Câte fire de nisip sunt în Gange, de atâtea ori ai dat greș în a-i mulțumi pe Buddhași și le-ai ignorat învățăturile."[7]
Shinran Shonin a spus de asemenea:
”Sub călăuzirea Buddhașilor care au apărut în această lume,de trei ori mai mulți decât nisipurile Gangelui,am trezit în noi aspirația pentru atingerea Iluminării supremedar bazându-ne pe puterea personală am eșuat mereu și am continuat să transmigrăm."[8]
”Dacă nu ar fi existat corabia Legământului lui Amida,cum aș fi putut eu să traversez oceanul existenței dureroase?Având o minte plină de răutate și falsitate asemenea șerpilor și scorpionilor,nu putem face fapte cu adevărat virtuoase prin puterea personală[9]iar dacă nu ne încredem în transferul de merite de la Amida[10],vom sfârși fără să știm ce e aceea rușine[11]".[12]
3) În samsara ne naștem și murim în mod repetat, schimbând corp după corp, la infinit Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”Fiecare dintre noi a lăsat în urma lui o grămadă de oase pe lângă care și Muntele Sumeru pare pitic."[13]
Buddha Shakyamuni a spus de asemenea:
”Dacă ar fi ca cineva să adune toate oasele  unei singure persoane ce rătăcește în samsara, s-ar face o movilă mai mare decât muntele Vepulla. De multe ori ai suferit la moartea tatălui și a mamei, a fiilor, fiicelor, fraților și surorilor tale și ai vărsat lacrimi mai multe decât toate cele patru oceane. De multe ori a curs sânge din tine când ți-a fost retezat capul în viețile trecute de bivol, capră, berbec, etc, sau când  ai fost prins și omorât ca tâlhar sau adulterin, mai mult decât toată apa celor patru oceane. Atât timp  ai suferit și umplut cimitire întregi, încât ar trebui să fi nemulțumit de orice formă de existență și să vrei să te eliberezi de toate."[14]
”Dacă cineva ar lua câte o bucățică de pământ de mărimea unui bob de ienupăr și ar zice: ‘asta e mama mea, asta e mama mamei mele, etc ‘ să fiți siguri, dragi călugări, că deși pământul s-ar termina, șirul mamelor voastre nu s-ar încheia niciodată."[15]
În Anguttara Nikaya se spune:
”Odată venerabilul Sariputra se afla la Magadha, în satul Nalaka. Atunci Samandakani, un ascetic rătăcitor, s-a apropiat de el și l-a întrebat: 'Prietene Sariputra, ce este fercirea și ce este suferința?' 'Să renaști din nou și din nou este suferință; să nu te mai naști este fericire.'"[16]
4) Pe  roata samsarei vom cădea din nou după ce urcăm   Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”După ce devii Indra, demn de slava lumii, vei cădea din nou pe pământ din cauza forței karmei din trecut. Chiar și regele universal va ajunge la un moment dat sclavul altora în existența samsarică.
Deși ai trăit de multe ori plăcerea mângâierii sânilor și mijlocului femeilor divine, vei întâlni din nou senzațiile de nesuportat ale  zdrobirii, tăierii și sfâșierii cărnii din diversele iaduri.
După ce ai trăit mult timp pe vârful muntelui Sumeru, bucurându-te de atingerea plăcută și moale a pământului de sub picioarele tale, imaginează-ți durerea insuportabilă a mersului din nou pe cărbuni arzători și cadavrele putrezite din iad. După ce te-ai hârjonit în crânguri frumoase și te-ai bucurat de îmbrățișarea femeilor divine, vei reveni la pădurile iadurilor unde frunzele sunt săbii ascuțite ce taie urechi, nas, mâini și picioare. Deși ai intrat în râul care curge domol, cu zeițe frumoase și lotuși de aur, vei cădea din nou în apa fiartă a râului imposibil de trecut din iad.
După ce ai dobândit plăcerile de zeu al lumii dorinței sau fericirea detașată a lui Brahma, vei ajunge din nou combustibil pentru focurile iadului Avici, unde vei îndura  suferințe imense  fără niciun pic de răgaz.
După ce ai fost o zeitate a soarelui sau lunii și ai iluminat toată lumea cu lumina trupului tău, te vei întoarce în întunericul negru și adânc unde nu îți poți vedea nici măcar mâna întinsă."[17]
În Vinaya-vastu se spune:
” Sfârșitul lucrurilor agonisite  este terminarea lor.Sfârșitul a ceea ce este măreț este căderea.Sfârșitul întâlnirilor este separarea.Sfârșitul vieții este moartea"[18]
 5) În samsara nu avem niciun tovarăș de drum adevărat În Bodhisattvacaryavatarase spune:
”Acest trup pare un întreg și totuși, oasele și carnea care îl însoțesc se vor despărți și împrăștia. Din moment ce așa stau lucrurile cu el, de ce crezi că ar fi ceva diferit în ceea ce-i privește pe cei apropiați?
Te naști singur și vei muri singur.Din moment ce nimeni nu îți poate simți suferințace rost are să te legi la cap cu oameni dragi[19]?"[20]
Prietenii, familia și toți cei dragi nouă sunt la fel de trecători precum o mulțime de oameni în zi de sărbătoare. Acum sunt aici iar a doua zi au dispărut. De asemenea, cine ne poate lua durerea când suntem bolnavi, îmbătrânim sau murim? Chiar dacă au empatie față de noi, nu pot suferi, îmbătrâni sau muri în locul nostru. De asemenea, nu pot merge către destinațiile samsarice unde merităm să renaștem din cauza karmei personale. Vă rog, meditați asupra acestui lucru!
*
            După ce am contemplat împreună suferințele generale ale samsarei și suferințele particulare ale fiecărui tip de existență și bardo, mințile noastre ar trebui să se întoarcă în mod natural către Amida Dharma, singura cale ce ne mai poate salva în această epocă întunecată a celor cinci pângăriri[21]:       
”A trezi aspirația și a practica [cu scopul de atinge Buddheitatea] în această lume este calea înțelepților și se bazează pe puterea personală. Actuala eră este numită epoca din urmă a Dharmei. Aceasta este lumea celor cinci pângăriri. Acum doar calea Tărâmului Pur ne mai poate salva."[22]
Așadar, trebuie să facem următoarea promisiune nouă înșine și tuturor ființelor sensibile care au fost la un moment dat mamele noastre iubitoare:
”Vreau să abandonez trupul închis în burtă și să ating nașterea în Tărâmul Păcii și Beatitudinii unde voi vedea imediat manifestarea glorioasă a lui  Buddha Amida, cea plină de nesfârșite merite și virtuți și unde voi întâlni mulți Tathagata și înțelepți.Obținând cele șase puteri supranaturale voi continua să salvez ființele sensibile aflate în suferință până când toate lumile lor de-a lungul întregului univers vor fi goale. Acesta este legământul meu. După ce am făcut acest legământ mă refugiez în Buddha Amida din toată inima mea”.[23]
Este imposibil să scăpăm de răul care sălășluiește în mințile neiluminate ale ființelor sensibile și de mediul karmic pe care îl manifestă dacă nu apelăm la Puterea salvatoare a lui Buddha Amida. Până când nu ajungem în Tărâmul său Pur nu suntem niciodată în siguranță și doar după ce am ajuns acolo devenim capabili să-i ajutăm cu adevărat pe ceilalți.
”Orașul Beatitudinii, liniștit și necreat[24]din Vest,este liber și plin de pace, departe de ideea de a fi sau a nu fi[25].Transformându-te în diferite corpuri, vei ajunge să ajuți toate ființele, fără nicio discriminare.
Să ne întoarcem! Nu mai stați în această patrie a marașilor[26].De nenumărate kalpaam transmigrat prin toate cele șase tărâmuri.Nicăieri nu am găsit nicio plăcere,doar am auzit glasurile durerii și ale suferinței.După ce această viață se va sfârși,să intrăm în orașul Nirvanei![27]"[28]



[1] Shakyamuni Buddha, Saddharma Smrity-upasthana Sutra (Sutra of Sublime Dharma of Clear Recollection) așa cum a fost citat în Words of My Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised edition, Padmakara Translation Group, Shambhala, Boston, 1998, p.94 [2] Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 281[3] Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 282[4] Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 282[5] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 283[6] Sokavinodana (Alleviating Sorrow) de Asvagosha, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 283[7] Ganda-vyuha Sutra (Array of Stalks Sutra), as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 284[8] Pure Land Hymns on the Right, Semblance and Last Dharma Ages, The Collected Works of Shinran, http://shinranworks.com/hymns-in-japanese/hymns-of-the-dharma-ages/pure-land-hymns-on-the-right-semblance-and-last-dharma-ages[9] Faptele noastre, fiind bazate pe ego, sunt impure și nu pot duce la evadarea din samsara. [10] În momentul în care ne încredem în Amida, acesta ne transferă meritele sale karmice care ne fac să intrăm în stadiul de non-retrogresiune pentru nașterea în Tărâmul Pur. [11] Apariția credinței vine cu conștientizarea răului din noi înșine. Această conștientizare ne face să ne rușinăm și să ne dedicăm total Puterii lui Amida, singura care ne poate duce în Tărâmul Pur. [12] Shozomatsu Wasan, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.421-422[13] Letter to a Friend, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 284[14] Anguttara Nikaya  așa cum a fost tradusă de Venerable Narada Mahathera în cartea The Buddha and His Teachings, http://www.buddhism.org/Sutras/BuddhaTeachings/page_31.html [15] Buddha Shakyamuni, așa cum este citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 285[16] Anguttara Nikaya - Discourses of the Buddha, selected and translated from Pali by Nyanaponika Thera and Bhikku Bodhi, Buddhist Publication Society, Kandy, Sri Lanka, volume 3, page 19, https://www.urbandharma.org/pdf1/wh238AnguttaraNikaya3.pdf [17] Scrisoare către un prieten așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 285-286 [18] Vinaya-vastu (The Bases of Discipline) as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 286[19] Ce rost are să devi atașat de oameni. [20] Bodhisattvacaryavatara (Engaging in the Bodhisattva Deeds), așa cum a fost citată în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 287[21] Cele cinci pângăriri sunt cele cinci semne de decădere ale lumii în care trăim: 1. decăderea viziunilor, când concepţiile şi ideile greşite devin predominante, 2. înmulţirea şi exaltarea patimilor omeneşti asociată cu ridicarea lor în slăvi, 3. decăderea condiţiei umane, când oamenii sunt în general nemulţumiti şi nefericiţi, 4. micşorarea duratei de viaţă – în conformitate cu sutrele, atunci când viaţa omului este mai mica sau aproape de o sută de ani, 5. înmulţirea războaielor şi a dezastrelor naturale.[22] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.628[23] Shan-tao’s Liturgy for Birth – Ojoraisan, compiled by Master Shan-tao, annotated translation by Zuio Hisao Inagaki, edited by Doyi Tan, Singapore, 2009, p.68[24] ”Necreat” în sensul că natura adevărată a Tărâmului Pur este Nirvana însăși, care nu are nici început și nici sfârșit.[25] Dincolo de orice descriere, afirmație sau negație și imposibil de exprimat în cuvinte.[26] Demonilor.[27] Shinran Shonin explică în Comentarii ale inscripțiilor de pe scrolurile sacre:”’Orașul Nirvanei’ este Tărâmul Pur al păcii [...] Să știți că shinjin (credința în Amida) este semința Iluminării, semința realizării Nirvanei supreme” The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.513[28] Master Shan-tao as quoted by Shinran Shonin in his Kyogyoshinsho, chapter V, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.200-201

05. Ființele din stadiul intermediar (bardo) - Apr 21, 2020 11:19:00 AM

Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență

Click aici pentru a downloada acest articol in pdf
            După ce am descris toate cele șase tărâmuri samsarice cred că este important să explic starea intermediară dintre moarte și viitoarea renaștere  (antarabhava în sanscrită sau bardo în tibetană).Trebuie precizat însă, că în buddhism nu doar starea dintre moarte și următoarea renaștere este considerată a fi intermediară (bardo). Deoarece samsara însăși este în continuă mișcare și transformare, absolut TOTUL este bardo. Cuvântul ”bardo” se traduce add literam prin ”perioadă de timp între două evenimente” iar noi, de fapt, suntem mereu în schimbare și între două evenimente. Acum de exemplu, suntem în perioada dintre naștere și moarte. În conformitate cu această învățătură există patru bardo principale: 1) bardo al acestei vieți, 2) bardo al morții, 3) bardo luminos al Dharmata și 3) bardo karmic al devenirii.

Toate evenimentele dintre naștere și începutul procesului morții reprezintă bardo a al vieții prezente[1]. Bardo-ul morții reprezintă în general perioada dintre momentul în care omul este afectat de o boală cauzatoare de moarte și moartea propriu-zisă sau ieșirea conștiinței din trup. Acesta se încheie cu apariția spontană a naturii ultime de Buddha pe care ființele obișnuite nu reușesc să o recunoască și este urmat de bardo-ul luminos al  Dharmata când fug speriate de manifestările aceleiași naturi. Apoi, la final, apare bardo-ul devenirii în care conștiința celui ce a murit și nu și-a putut recunoaște natura de Buddha rătăcește până la următoarea naștere. 
Toate ființele trec prin aceste bardo și mai ales prin bardou-ul karmic al devenirii care este plin de diverse tipuri de pericole ce apar în funcție de karma individuală. Înainte de a le explica pe fiecare în parte voi vorbi puțin despre procesul (bardo-ul) morții.
Nu toate ființele mor în același mod. Cei care au dus o viață virtuoasă și mor amintindu-și faptele bune sau concentrându-se pe gânduri pozitive pot vedea diverse imagini plăcute ca și cum s-ar afla în vis. Moartea lor este comfortabilă și nu simt prea multe dureri. Din contră, cei care au făcut mult rău și mor cu o minte nevirtuoasă și plină de atașamente suferă enorm când își părăsesc trupul:
”Când cei care fac rău sunt pe patul de moarte văd diverse semne care prevestesc faptul că vor culege roadele (efectele) relelor înfăptuite. Multe imagini neplăcute apar înaintea lor ca într-un coșmar. [...] Când cei care au comis fapte rele dintre cele mai grave văd aceste semne, simt multă suferință fizică iar părul li se scoală în cap de frică. Dacă însă au făcut și bine din când în când, nu doar rău, atunci  doar câteva dintre aceste lucruri se vor  întâmpla."[2]
În buddhismul esoteric se vorbește despre un sistem subtil psiho-fizic al corpului, invizibil ochiului liber și medicinii obișnuite. În conformitate cu acesta, trupul nostru a fost produs inițial prin unirea esențelor albă (spermă) de la tată și roșu (ovul) de la mamă la care s-au asociat cele cinci elemente principale: pământ, apă, foc, aer și spațiu care stau la baza tuturor proceselor materiei. Pe măsură ce puterile celor cinci elemente se dezvoltă, embrionul capătă formă în interiorul mamei transformându-se dintr-o mică pată într-un corp cu mâini, picioare, cap, etc. După ce se naște, corpul este de asemenea, susținut de aceste elemente și combinația dintre ele. Motivul pentru care corpul piere este că puterea acestor cinci elemente începe să se epuizeze. Când puterea celor cinci elemente s-a dizolvat definitiv corpul moare și începe să se descompună.
De asemenea, corpul conține la nivel subtil cinci prana (vânturi) principale și diverse chakre (roți) în care aceste prana se mișcă. La moarte aceste prana încep să se  dezintegreze unul după altul ceea ce provoacă diferite experiențe în trupul și mintea muribundului.  
De exemplu, ”vântul care însoțește focul” (Tib. མེ་མཉམ་གནས་རླུང་, me nyam né lung) se găsește în zona abdomenului și reglează digestia și metabolismul. Când acesta nu mai funcționează muribundul nu mai poate să digere mâncarea, ci doar să bea apă. Căldura din corp începe să dispară, ea retrăgându-se dinspre picioare și mâini până când rămâne doar în dreptul inimii. Chiar dacă restul corpului este rece, atât timp cât inima rămâne caldă omul nu a murit încă. Dar când inima se răcește apare moartea.
”Vântul care susține viața”(Tib. སྲོག་འཛིན་རླུང་, sok dzin lung) se găsește în creier și este răspunzător de înghițire, inhalare și concentrare. Când acesta dispare mintea devine confuză și neclară iar muribundul are diferite halucinații, poate fi nervos ori speriat și are în general o stare de incomfort.
”Vântul care se mișcă în jos”(Tib. ཐུར་སེལ་རླུང་, thursel lung) se găsește în rect, intestine și regiunea perineală, având rolul de a elimina fecale, urină, spermă și sânge menstrual. Tot el reglează contracțiile uterine în timpul nașterii și permite ieșirea fetusului. Când acesta începe să dispară muribundul își pierde controlul asupra urinării și defecării, el nemaiputând să decidă când să le elimine ori să nu le elimine.
”Vântul care se mișcă în sus” (Tib. གྱེན་རྒྱུ་རླུང་, gyengyu lung) se găsește în piept și torace (coșul pieptului) și răspunde de buna funcționare a vorbirii, de energie, vitalitate, memorie, eforturile mentale și perseverență. Când acesta dispare muribundul nu mai poate să bea lichide și respiră foarte greu. Când oamenii sunt pe patul de moarte respirația este neregulată și superficială, expirațiile sunt foarte lungi dar este dificil de inhalat.
”Vântul care pătrunde peste tot” (Tib. ཁྱབ་བྱེད་རླུང་, khyap ché lung) se găsește în inimă și dă mușchilor puterea de a se mișca. Când acesta dispare corpul paralizează iar muribundul nu își mai poate mișca niciun deget. Trupul devine precum un cadavru deși moartea nu s-a instalat încă.
Prima chakra care se dezintegrează este cea din zona buriculu[3]i. Aceasta este însoțită de dizolvarea elementului pământ în elementul apă. Puterea fizică se pierde. Corpul devine greu și nu se poate mișca. Gâtul nu mai poate susține capul, picioarele nu mai pot ține corpul, fața devine palidă, etc. Saliva nu mai poate fi reținută în gură, ochii ce aveau o strălucire a lor, acum par șterși. Muribundul își simte mintea grea. Crezând că toate acestea se datorează condițiilor fizice le cere celorlalți să ia din păturile de pe el, să îl dezbrace de câteva haine ori să îl ridice în pat. Senzația este că se scufundă în pământ. Vocea i se schimbă iar vorbirea devine dificilă. Ochii își pierd focalizarea și se rotesc în cap iar cei din jur încep să se simtă incomfortabil uitându-se la el.
A doua chakra care se dezintegrează este situată în dreptul inimii[4]. Aceasta este însoțită de dizolvarea elementului apă în elementul foc. Gura și limba devin uscate, buzele palide, albe și strânse. Atunci muribundul spune că îi este frig și cere să fie învelit. De obicei când scoatem limba îi putem vedea vârful dar acum nu mai putem face asta. În acest moment moartea este foarte aproape. Mintea devine neclară și încețoșată. Uneori muribundul îi recunoaște pe cei din jur dar alteori își pierde cunoștința. Diverse halucinații apar în funcție de caracterul lui – cei răi au viziuni înfricoșătoare care îi sperie iar cei cu o karmă bună văd imagini plăcute.[5].
De asemenea, când elementul vânt se dizolvă muribundul se simte ca și când ar pluti pe marginea unei prăpăstii.
În interiorul corpului dar invizibil cu ochiul liber se află un canal central (avadhuti), numit și canalul vieții care se aseamănă cu un stâlp de casă. În partea superioară a acestui canal central se află esența (bindu) albă[6]moștenită de la tatăl nostru iar în partea de jos se află esența sau elementul roșu[7]obținut de la mamă (patru degete sub buric). Între aceste două esențe se află prana (vântul) vieții care circulă în canalul central și care le ține separate[8].
Când acest canal este distrus, esența albă a tatălui coboară iar esența roșie a mamei urcă. Coborârea esenței tatălui este însoțită de senzația unei lumini albe pâlpâitoare. Muribundul simte un fel de ceață sau miraj.Urcarea esenței mamei este precum lumina soarelui într-un loc plin de praf. Muribundul vede scântei care apar și dispar ca niște licurici. În momentul în care cele două se întâlnesc la nivelul inimii apare experiența unui întuneric asemenea cerului nopții iar conștiința muribundului alternează între claritate și ceață. După aceste trei experiențe, a coborârii, urcării și întâlnirii celor două esențe are loc moartea propriu-zisă[9]. Atunci apare lumina neasemuită a naturii ultime de Buddha (Dharmakaya). Practicanții foarte avansați spiritual care o recunosc și reușeșesc să rămână în ea ating Iluminarea perfectă și intră direct în Dharmakaya. Cei care s-au încrezut în Buddha Amida în conformitate cu Legământul său Principal renasc imediat în Tărâmul Pur și ating de asemenea, Iluminarea. Cei care au o karmă extrem de rea merg direct în iadul Avici, care este cel mai de jos dintre iaduri[10], alții cu o karmă foarte bună dar încă neiluminați ajung într-unul din tărâmurile zeilor[11] iar celelalte ființe cad într-un fel de uitare și inconștiență care durează aproximativ trei zile după care își continuă drumul prin celelalte bardo.
În zilele noastre se vorbește adeseori de experiența unei lumini de către cei care au trecut prin moarte clinică. Această lumină nu este însă neapărat cea a naturii ultime de Buddha. Trebuie menționat că înainte de apariția luminii naturii ultime pot apărea diverse miraje, lumini în diferite color sau lumini similare celei a soarelui și a lunii, luminițe de genul celei produse de o lumânare și chiar întuneric. Toate acestea sunt legate de experiențele premergătoare morții propriu-zise, precum coborârea esenței tatălui sau urcarea esenței mamei, experiența întâlnirii celor două și nu numai. Așadar, să nu credem că orice lumină care apare muribundului este chiar lumina naturii ultime de Buddha.
După perioada de inconștiență de trei zile se intră în bardo-ului luminos al Dharmata. Aici apar imagini, sunete și lumini neobișnuite care sunt de fapt, manifestarea aspectelor mentale, vocale și corporale ale naturii de Buddha. Pentru practicanții foarte avansați spiritual acestea apar sub forma diverselor manifestări ale Buddhașilor iar în cazul oamenilor obișnuiți ele sunt forme mari și intens colorate, imagini foarte strălucitoare și clare, tunete puternice și lumină atât de pătrunzătoare încăt spiritul celui mort se simte perforat de razele de lumină. Practicanții foarte avansați spiritual au din nou șansa să atingă Iluminarea supremă dar oamenii obișnuiți fug speriați sau leșină de groază la întâlnirea cu aceste manifestări care pot dura mai mult sau mai puțin timp, în funcție de fiecare caz în parte.
După bardo-ul Dharmata apare bado-ul karmic al devenirii când conștiința rătăcește până la găsirea unui nou loc al nașterii.  Să nu ne imaginăm însă că renașterea este un proces voluntar, ființa din bardo nealegând singură unde ar vrea să meargă[12]. De fapt, propria karmă o impinge în direcția viitoarei nașteri, asemenea unui vânt puternic căreia nu îi rezistă nimic.  
Bodhisattva Vasubandhu, al doilea Patriarh al școlii noastre, a făcut multe eforturi în a explica și susține existența stării intermediare[13], citând diverse sutre și oferind multe explicații dharmice. El a spus: 
”Scripturile dovedesc de asemenea, existența ființei intermediare. [...] Citim în sutră: ‘trei condiții sunt necesare pentru ca un fiu sau fiică să se nască: femeia trebuie să fie sănătoasă și fertilă, perechea trebuie să fie unită și o gandharva să fie pregătită’. Gandharva este ființa aflată în stadiu intermediar."[14]
El a spus, de asemenea:
”Ce este o ființă intermediară și o existență intermediară? Existența intermediară este cea care se interpune între existența din momentul morții și existența din momentul renașterii, neajungând încă la destinația unde trebuie să ajungă, adică la următarea naștere. Între moarte, adică cele cinci skandha (agregate) din momentul morții și apariție, adică cele cinci skandha (agregate) din momentul renașterii, se află o existență sau un ”corp” din cinci skandha (agregate) care se îndreaptă spre locul renașterii. Această existență dintre două tărâmuri ale renașterii (gati) este numită existența intermediară.."[15]
Așa cum am explicat într-un capitol precedent, toate elementele mentale și fizice ale unei ființe sunt clasificate ca cele cinci agregate (skandha): 1) forma (o denumire generică pentru toate tipurile de materie și pentru corp), 2) senzația, 3) percepția, 4) formațiunile mentale (stările mentale), 5) conștiința sau mintea. 
O gandharva sau persoana care trece prin stadiul intermediar are toate cele cinci agregate (skandha). Deși corpul ei nu este compus din carne și oase putem cu siguranță să numim această formă ca fiind un corp deoarece are organe de simț perfect dezvoltate[16]. În conformitate cu Bodhisattva Vasbandhu, acest corp mental sau formă arată la fel cu corpul pe care îl va avea în următoarea renaștere:
”Care este forma unei ființe intermediare?O ființă intermediară are forma ființei corespunzătoare cu tărâmul unde va renaște după momentul concepției.
Acțiunea care proiectează tărâmul renașterii (gati) este aceeași acțiune care proiectează existența intermediară prin care cineva merge către tărâmul renașterii. Ca și consecință, existența intermediară capătă forma corespunzătoare cu viitorul tărâm al renașterii către care se îndreaptă.  [...]
Dimensiunile unei ființe intermediare sunt asemănătoare cu ale unui copil de cinci sau șase ani, însă organele lui sunt dezvoltate perfect”.[17]
Fără să nege cele spuse de Vasubandhu, unii maeștri susțin că ființa intermediară arată foarte asemănător cu cel din existența precedentă la începutul stării de bardo și că apoi, pe măsură ce trece timpul, începe să arate din ce în ce mai mult cu ființa care va fi în următoarea naștere.
Nu numai organele unei ființe intermediare (gandharva) sunt complete[18]dar acesta chiar poate trece prin orice obiect material[19]:
”Organele lui sunt complete […]. Nimic nu îi poate rezista. [...] Chiar și un diamant nu este impenetrabil pentru el."[20]
Acesta are și alte capacități supranaturale, precum puterea de a se mișca prin aer:
”Este plin de impulsul oferit de puterea supranaturală de a acționa. Este un 'karmarddhivegavan': înzestrat  (van) cu impulsul  (vega) ce aparține puterii supranaturale (rddhi) de a se mișca prin aer și care apare din acțiune (karman). Nici chiar Buddhașii nu îl pot opri deoarece este înzestrat cu forța acțiunii."[21]
A se mișca prin spațiu poate părea un lucru plăcut însă, de fapt, e ceva foarte incomod pentru ființa intermediară. Dacă atunci când era în viață își putea lăsa mintea să zburde în orice direcție în timp ce stătea cu trupul într-un singur loc, în bardo (starea intermediară) dacă se gândește la un loc anume va ajunge imediat acolo. Apoi din nou, chiar când ajunge în acel  loc se va muta imediat în altă parte la următorul gând. Astfel, o minte instabilă are parte de o schimbare neîncetată și dureroasă de peisaj. Fiind purtată în multe locuri asemenea unei pene suflate de vânt, ființa din bardo e plină de confuzie, frustrare și frică.
O altă capacitate a ființei din starea intermediară este că poate vedea la mare distanță și probabil prin diverse obiecte:
”Aceasta posedă, în baza acțiunilor ei, ochiul divin."[22]
Acest ”ochi divin” nu trebuie confundat cu ochiul divin al lui Buddha sau al unui bodhisattva foarte avansat pe Cale (menționat în citatul următor drept ”ochiul divin pur și curat”), ci trebuie înțeles ca viziunea supranaturală a unei ființe din starea intermediară. Buddhașii și Bodhisattvașii îl pot vedea cu ochii lor divini, așa cum explică Vasubandhu:
”El este văzut de ochiul divin pur și curat, adică de ochiul divin obținut prin înțelepciunea înaltă (abhijna), deoarece acest ochi este foarte pur. El nu e văzut de un ochi divin obișnuit sau un ochi divin obținut prin naștere, precum ochiul divin al zeilor."[23]
De asemenea, el este văzut și poate vedea alte ființe intermediare din clasa (categoria) lui, adică alte gandharva care vor renaște în aceleași locuri ca și el:
”El este văzut de ființele intermediare din aceeași clasă cu el”.[24]

Cu toate acestea, unele gandharva (ființe intermediare) ar putea vedea alte gandharva care aparțin și altor clase:
”În conformitate cu alți maeștri, o ființă intermediară ce urmează să renască într-unul din tărâmurile zeilor le poate vedea pe toate celelalte ființe  intermediare; o ființă intermediară ce urmează să renască în trup de om le poate vedea pe toate celelalte cu excepția ființelor ce vor deveni zei și așa mai departe."[25]
Un gandharva poate mânca:
”Poate o ființă intermediară din Kamadhatu (lumea dorinței) să mănânce, asemenea altor ființe? Da, dar nu mâncare obișnuită. Poate mânca arome și mirosuri. De aici își trage și numele de gandharva – ‘cel care mănâncă (arvati) arome (gandham)‘. Înțelesurile rădăcinii acestui cuvânt sunt multiple: ‘arv’ adică în sensul de ‘a merge’ implică ‘cel care merge să mănânce arome’ (arvati gacchati bhoktum). Un gandharva de rang inferior mănâncă arome și mirosuri urâte iar un gandharva de rang superior mănâncă arome plăcute."[26]
Starea intermediară apare diferit în experiența diverselor ființe. Sutra coborârii în burtă spune:
”Pentru cineva care va renaște ca locuitor al iadului, starea intermediară este de culoarea unui buștean carbonizat; pentru cel care va renaște ca animal este ca un fum; pentru cel care va renaște ca spirit flămând (preta) este ca o apă; pentru cel care va renaște ca zeu al lumii dorinței (kamadhatu) sau om este ca aurul; pentru cineva care va renaște ca zeu în lumea formei este alb."[27]
De asemenea, diversele experiențe pe care le are o ființă intermediară în bardo-ul devenirii sunt manifestarea karmei personale. Cei care au omorât animale și insecte au viziuni cu astfel de ființe care le urmăresc și le atacă. Nu este exclus ca imagini cu diverse persoane cărora le-au făcut rău să le apară înaintea lor, etc.
Despre durata de existență a unui gandharva, Bodhisattva Vasubandhu spune:
”Cât durează viața unei ființe intermediare?Nu există nicio regulă fixă. Durează atât timp cât nu apar cauzele necesare următoarei renașteri."[28]
Unele texte sacre care tratează această temă vorbesc de maxim șapte săptămâni (49 zile), cu posibilitate de a renaște după fiecare săptămână, însă altele spun că perioada poate fi mult mai mare, chiar eoni. Așadar, cum preciza Vasubandhu, nu există nicio regulă fixă[29]. 
"The Bhadanta Vasumitra[30] spune: O ființă intermediară trăiește șapte zile […]Alți erudiți spun că durează șapte săptămâni. Iar alții susțin că în cazul în care cauzele nu se întrunesc, ființa intermediară se naște în condiții asemănătoare cu cele în care ar fi trebuit să se nască. Vacile nu se nasc în timpul sezonului ploios, nici urșii negri în timpul iernii sau caii vara. Însă pe de altă parte, nu există un sezon pentru bivoli, etc. Ființa intermediară care, din cauza sezonului ploilor nu se mai poate naște ca vacă, se naște ca bivol. La fel, șacal în loc de câine, urs brun în loc de urs negru sau măgar în loc de cal."[31]
De asemenea, dacă un gandharva ”nu întrunește condițiile renașterii timp de șapte zile își va lua un alt corp în starea intermediară"[32], adică va experimenta un fel de moarte și reapariție în bardo.
Trebuie menționat faptul că în bardo nu există diviziunea noapte și zi deoarece ființa din bardo nu s-a născut din mamă și tată, așadar orice referire la zile și săptămâni este doar o convenție din perspective noastră.
Karma și destinația ființei din bardo se poate schimba: ”de exemplu, o ființă aflată în starea intermediară și care ar trebui să renască în formă de zeu poate muri după șapte zile și apărea din nou în starea intermediară a unui zeu sau în starea intermediară a unui om ori altă ființă. Această situație este posibilă deoarece o schimbare de karmă duce la transformarea semințelor din stadiul intermediar. Astfel de schimbări sunt valabile și pentru alte ființe din stadiul intermediar."[33]
Acest aspect este extrem de important deoarece arată cât de imprevizibilă este starea intermediară. Nimeni nu poate ști ce vânturi (schimbări) karmice se pot abate asupra sărmanei ființe din bardo și să-i schimbe direcția, de la o renaștere bună la una rea sau invers. Propriile ei gânduri dar și gândurile și faptele celor dragi se pot transforma în obstacole imense în timpul stării intermediare. O răbufnire de mânie când își vede rudele făcând ceva împotriva dorinței sale ori apariția diverselor atașamente pot genera semințele renașterii în zonele de jos ale existenței.
Când începe bardo, conștiința iese din corp, bineînțeles, dar asta nu înseamnă că cineva este neapărat conștient de faptul că a murit. Bardo poate fi cel mai bine înțeles dacă îl comparăm cu starea de vis. Când dormim, uneori știm că visăm, alteori nu și ne comportăm ca și cum acel vis este real. La fel, în bardo, uneori ne dăm seama că am murim iar alteori uităm. De asemenea, exact ca în vis, aparițiile și experiențele se schimbă neîncetat și orice poate deveni un obstacol care poate afecta ființa intermediară. Astfel, dacă mediul din jurul mortului este foarte emoțional, cu rude plângând și aducându-și aminte de el cu atașament, chemându-l pe nume, criticându-l sau urându-l, conștiința sa poate fi afectată iremediabil iar el poate da naștere la gânduri negative, împiedicându-l să aibă o renaștere bună. Exact din acest motiv este bine ca rudele să mențină o atmosferă pașnică și religioasă în jurul cadavrului când acesta se află în casă dar și pe durata celor 49 de zile cât se presupune că ar dura bardo. Dacă mortul nu a fost un adept credincios al lui Amida în timpul vieții și nu s-a născut în Tărâmul Pur în momentul morții atunci destinul său karmic este foarte nesigur.
            Renașterea (reîncarnarea) are loc în felul următor pentru cei care se nasc din ou sau din burtă:
”Cum are loc reîncarnarea?Mintea (mati) tulburată de diverse patimi se îndreaptă, prin dorința de sex, către locul renașterii sale.
O ființă intermediară apare cu tendința de a se îndrepta către tărâmul unde va renaște. Ea are, în virtutea acțiunilor sale, ochiul divin. Deși se află la mare depărtare își vede locul renașterii. Acolo îi vede pe tatăl și mama lui uniți în actul sexual. Mintea îi este tulburată de efectele sexului și al aversiunii. Dacă ființa intermediară este bărbat este cuprins de dorință  față de mamă; dacă este femeie se simte cuprinsă de dorință sexuală față de tată. De asemenea,  urăște pe tată dacă este bărbat sau pe mamă dacă este femeie, considerându-i rivali.
Când mintea este tulburată în acest fel de cele două gânduri eronate se atașează prin dorința de sex în locul unde cele două organe sexuale se întâlnesc, imaginându-și că acestea se unesc cu el. Apoi găsește impuritățile spermei și sângelui (ovulului)[34] și,  bucurându-se de plăcerile acestei uniuni, ființa intermediară se instalează acolo (în ovulul fecundat). După aceasta, agregatele (skandha) se întăresc, ființa intermediară dispare și are loc renașterea, numită și ‘reîncarnare‘ (pratisamdhi).
În acest mod ajung  ființele născute din burtă și din ou la locul renașterii lor (gati)."[35]
Renașterea pentru ființele care urmează să ajungă în iaduri sau în lumea spiritelor flămânde (preta) poate apărea în felul următor:
”În cazul celor care au acumulat karma renașterii în iaduri, precum cei care nu s-au abținut de la uciderea de oi sau alte animale domestice ori au vândut porci, aceste ființe văd ca într-un vis oi sau alte animale în locul unde ar urma să se nască și aleargă într-acolo mânați de dorința de a repeta ceea ce făceau în viețile trecute. La un moment dat, când încep să simtă mânie față de formele care le-au atras acolo, starea intermediară se încheie și renasc.
Spiritele flămânde cu gușă și altele care sunt asemănătoare ființelor din iaduri renasc într-o manieră asemănătoare.
Dacă ființa din starea intermediară urmează să renască în lumea animalelor, spiritelor flămânde, oamenilor, zeilor din lumea dorinței sau a formei, văd în zona renașterii lor ființe plăcute asemenea lor. Cuprinși de dorință față de acel loc se duc acolo și devin mânioase la vederea lui, moment în care starea intermediară se sfâșește iar ei renasc."[36]
Bodhisattva Vasubandhu a spus de asemenea:
”Pentru alte ființe, explică maeștrii Abhidharma, modul de naștere diferă de la caz la caz. Unii aleg anumite direcții din dorința pentru arome și mirosuri sau de a avea o casă a lor. Ființele care apar în umezeală ajung în zona renașterii prin dorința de arome și mirosuri. Aceste arome sunt pure sau impure în funcție de faptele lor trecute. Ființele apariționale[37]ajung în zona renașterii prin dorința de a-și găsi un loc sau o casă a lor.
Cum însă și-ar putea dori cineva să aibă un loc sau o casă în iad? Așa cum am văzut mai înainte, mintea ființei intermediare este tulburată de dorințe voluptuoase și ură când este pe cale să se reîncarneze în burtă. În cazul de față, o ființă intermediară destinată iadurilor este de asemenea, tulburată la minte și nu înțelege ce se întâmplă cu ea. Fiind chinuită de frig, ploaie și vânt, vede la un moment dat un loc plin de foc și fuge într-acolo din dorința de căldură. Sau, afectat de căldură și vânturi arzătoare vede un loc înghețat și din dorința de a se răcori fuge într-acolo. În conformitate cu maeștrii din vechime, el vede aceste lucruri pentru a ajunge să renască în iadurile [arzătoare sau  înghețate].
Ființele intermediare care vor renaște în tărâmurile zeilor merg în sus, ca și cum s-ar ridica de pe scaun. Oamenii, animalele, preta (spiritele flămânde) merg asemenea oamenilor. Ființele intermediare care vor renaște în iaduri [merg] cu capul în jos. Așa cum spune o stanza:”cei care insultă pe înțelepți (rishis), asceți și penitenți cad în iad cu capul înainte'"[38]
Urmând explicațiile lui Bodhisattva Vasubandhu, Maestrul Tsong-kha-pa spune același lucru:
”În comentariul său, Vasubandhu explică faptul că ființa intermediară ce renaște în căldură și umezeală tânjește după arome și mirosuri iar dacă va renaște spontan va dori un loc sau o casă. De asemenea, el spune că dacă va renaște într-unul din iadurile arzătoare tânjește după căldură iar dacă se va naște în iadurile înghețate tânjește după răcoare."[39]
De asemenea, în bardoul devenirii pot apărea diverse lumini colorate asociate cu cele șase tărâmuri ale existenței samsarice: lumină albă pentru cei care au karma renașterii în lumea zeilor, roșie pentru lumea semizeilor (asura), albastră pentru oameni, verde pentru animale, galben palid pentru spiritele flămânde și negru sau gri pentru ființele destinate iadurilor.
*
            Trebuie să contemplăm cu cea mai mare atenție descrierile de mai sus ale stării intermediare și să ne imaginăm acolo. Chiar și acum, în această viață, alergăm în toate direcțiile cu mințile distrase și agitate, ceea ce duce adeseori la diverse probleme psihice, însă puterea fiecărui gând sau iluzie devine de zece ori mai mare în bardo, așa că imaginați-vă prin ce pericole putem trece în acea zonă. Probabil unii sunt în stare să atingă eliberarea în bardo, însă ești tu, cititorul acestor rânduri, atât de sigur că faci parte dintre ei? Chiar și practicanții avansați care s-au pregătit toată viața lor pentru a atinge Iluminarea în bardo pot greși, însă nu există nicio posibilitate de a da greș în atingerea Buddheității în Tărâmul Pur dacă te bazezi pe Amida, deoarece nici măcar un strop din așa-zisa ta putere personală nu este implicat în acest proces. Dacă ai avut credință în Buddha Amida în timpul vieții atunci Puterea lui Infinită a lucrat tot timpul asupra ta, distrugându-ți rădăcinile karmei iar acum, în momentul morții, continuă să fie activă și te va duce în siguranță în Tărâmul său Pur. Așadar, chiar dacă mai toate ființele neiluminate trebuie să treacă prin bardo după ce mor, credincioșii în Amida ocolesc această stare intermediară și se nasc direct în Tărâmul Pur.Shinran Shonin a spus:
”Prin puterea karmică a marelui Legământ, cel care a primit credința adevărată se află în armonie cu cauza nașterii în Tărâmul Pur și este tras de puterea karmică a lui Buddha. De aceea, a ajunge acolo este foarte ușor iar atingerea Nirvanei supreme se face fără niciun fel de obstacol."[40] 
El a mai zis de asemenea, în Mattosho:
“În ceea ce mă priveşte, nu adaug nici o semnificaţie condiţiilor bune sau rele ale cuiva în clipele sale ultime. Cei în care shinjin (credința) este fixat definitiv nu au nici o îndoială, aflându-se aşadar printre cei cu adevărat stabiliţi. Din acest motiv, sfârşitul lor – chiar şi al celor ignoranţi – este unul fericit.”[41]
Aceste cuvinte binecuvântate ar trebui să ne ofere liniște și siguranță când ne gândim la moarte și starea intermediară. Indiferent că murim în patul nostru sau pe stradă fără niciun adăpost, dacă ne simțim bine sau rău, dacă zâmbim și murim împăcați cu aparenţa unor oameni înțelepți sau plângem de durere şi frică, indiferent dacă moartea noastră lasă o impresie bună sau proastă, că murim tineri sau bătrâni, suntem acceptați aşa cum suntem şi ne vom naşte în Tărâmul Pur datorită Compasiunii lui Amida.
În Legământul său, Buddha Amida nu a menţionat vre-o condiţie specială pe care ar trebui să o întrunim în momentul morţii pentru a ne naşte în Tărâmul Pur, ci doar a promis că cei ce se încred în El, doresc să se nască în Tărâmul său Pur şi rostesc Numele lui, se vor naşte acolo.
În Jodo Shinshu suntem salvaţi încă din această viață, adică intrăm în stadiul de non-retrogresiune, numit şi stadiul celor cu adevărat stabiliţi ori stadiul celor asiguraţi de Nirvana, în chiar momentul în care ne încredem în Buddha Amida iar când murim ne naştem în Tărâmul Pur unde devenim imediat Buddhaşi.Însă chiar şi după ce primim shinjin (credinţa în Buddha Amida) continuăm să ne trăim viaţa asemenea unor oameni obişnuiţi, cu patimile şi iluziile noastre şi putem muri ca orice om obişnuit din cauza problemelor unui om obişnuit. Exact acest om banal şi de rând este deja „primit şi niciodată abandonat” de Compasiunea lui Buddha Amida, prin aceasta sfârşitul lui devenind unul fericit.
Întrebare:Este posibil ca cineva care nu a avut credință în Buddha Amida în timpul vieții să se încreadă în El în bardo al Dharmata sau în bardo al devenirii?
Răspuns:Nu știu să existe vreun pasaj în scrierile lui Shinran, Rennyo, Honen sau al celorlalți patriarhi din linia noastră de transmisie în care să se menționeze eliberarea prin credință în bardo, însă cred că este posibil. Dacă ființa intermediară aude învățătura despre salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida de la un prieten Dharma care o încurajează să se refugieze în Amida sau dacă își aduce aminte de o învățătură despre Amida primită în timpul vieții și se hotărăște să se încreadă în El, îi rostește Numele și dorește să renască în Tărâmul său Pur, sunt sigur că va ajunge acolo. În opinia mea, ființa din bardo care se încrede în Amida, moare în starea intermediară și renaște automat în Tărâmul Pur[42]. De fapt, Shinran însuși a spus de câteva ori în scrierile sale că ființele care se nasc în Tărâmul Pur ”nu sunt doar din această lume”[43], așa că nu văd de ce o ființă aflată în bardo nu poate să ajungă acolo dacă intră în armonie cu Legământul său Principal, adică se încrede în Amida, rostește Numele lui și își dorește să ajungă în Tărâmul Pur. Legământul Principal însuși este atotcuprinzător și nediscriminativ deoarece Amida nu spune că doar oamenii pot ajunge în Tărâmul lui[44].
Cu toate acestea, nu sfătuiesc pe nimeni să aștepte până când ajunge în bardo ca să se încreadă în Amida din moment ce poate face acest lucru foarte ușor aici. Nimeni nu poate ști ce fel de karmă sau iluzie se poate manifesta în starea intermediară care îl va împiedica pe cel fără de credință să își aducă aminte de Amida ori să audă învățătura despre El. Așadar, vă rog, nu înțelegeți greșit răspunsul meu și faceți tot posibilul să vă rezolvați toate îndoielile cât încă sunteți în viața de acum pentru a putea să ajungeți automat în Tărâmul Pur în momentul morții.



[1] În bardo al acestei vieți sunt incluse bardo al visului și bardo al stării de meditație.[2] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 292-293. Trebuie menționat că Maestrul Tsong-kha-pa a fost inspirat foarte mult de Bodhisattva Vasubandhu în explicațiile lui despre stadiul intermediar pe care le citez în acest capitol.   [3] The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991 [4] The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991 [5] Unii adepți buddhiști pot avea viziuni cu învățătorii lor sau diverse lucruri asociate cu practicile urmate până atunci iar adepții Nembutsu pot vedea pe Buddha Amida sau alte elemente asociate cu El. Viziunile cu Buddha Amida nu sunt însă obligatorii iar adeptul nu trebuie se streseze pe patul de moarte dacă nu are nicio viziune. Indiferent de cum moare, în momentul în care iese din trup se îndreaptă direct către Tărâmul Pur. [6] Se spune că are forma literei HANG, este albă și beatifică la atins.The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991, p.11[7] Se spune că are formă de flacără, este de culoare roșie și arzătoare ca focul.The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991, p.11-12[8] The Bardo Guidebook de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la The Mirror of Mindfulness de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications,  1991[9] Există multe alte descrieri detaliate ale diverselor procese de descompunere ale elementelor subtile ale corpului în textele de specialitate, însă nu are rost să le menționez pe toate aici. De asemenea, diversele etape pot fi parcurse mai lent sau mai rapid, în funcție de fiecare caz în parte.  În conformitate cu Maestrul Tsong-kha-pa, conștiința sau fluxul mental părăsește corpul în moduri diferite, în funcție de tipul de oameni care mor:”În cazul celor care fac fapte rele conștiința părăsește corpul venind de sus în jos, ceea ce înseamnă că partea superioară a corpului se răcește prima. Când ajunge în dreptul inimii, părăsește corpul. Conștiința celor care fac fapte bune părăsește corpul venind de jos în sus, ceea ce înseamnă că partea inferioară a corpului se răcește prima. În ambele cazuri conștiința părăsește corpul din zona inimii. Punctul în care conștiința intră în ovulul fertilizat (în momentul concepției) devine inima corpului. Conștiința părăsește acest trup prin exact același loc prin care a intrat. Ținând cont de acest lucru, la început căldura corpului fie coboară, fie urcă și se acumulează în zona inimii."(The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 309)În alte texte, de exemplu Ghidul bardo de Chӧkyi Nyima Rinpoche, comentariu la Oglinda conștientizării de Tsele Natsok Rangdrol, se spune că fluxul mental sau conștiința poate părăsi corpul prin mai multe locuri, nu doar prin inimă, adică prin creștetul capului, cele cinci organe de simț sau prin găurile din partea de jos a corpului Dacă iese prin partea de jos a corpului atunci se presupune că renaște în iaduri, ca spirit flămând (preta) sau animal.(The Bardo Guidebook de Tsele Natsok Rangdrol, tradus în limba engleză de Erik Pema Kunsang, Rangjung Yeshe Publications, 1991)[10] Karma renașterii în iadul Avici este extrem de grea și de aceea, păcătosul nu mai trece prin stadiul intermediar. Ființele destinate altor iaduri au însă parte de bardo. [11] Am auzit că unele ființe a căror karmă este atât de bună încât să-i ducă în tărâmurile zeilor superiori nu mai trec prin bardo. Probabil din această categorie fac parte zeii din lumea non-formei. Ființele destinate altor tărâmuri cerești ajung însă în bardo. [12] Excepție fac practicanții foarte avansați spiritual care pot controla procesul morții și al renașterii, alegând singuri unde să se nască în viitoarea viață.[13] Vezi de exemplu Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 383-401[14] Idem, p 386[15] Idem, p 383[16] Conștiința nu poate sta fără un corp și de aceea își asumă unul în bardo care este foarte asemănător cu trupul pe care îl avem în vis. Când visăm nu suntem doar minți goale ci avem un corp subtil, același lucru fiind valabil și în starea intermediară. [17] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 390[18] Se spune că dacă o persoană a fost oarbă sau surdă în timpul vieții, în bardo poate să audă și să vadă. [19] De asemenea, ființa din bardo nu lasă urme în materia pe care calcă și nu se poate vedea în oglindă.[20] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 392[21] Ibidem [22] Idem, p 394[23] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 392[24] Ibidem[25] Ibidem [26] Idem, p 393[27] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 310[28] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 393[29] Fiecare bardo, cel al morții, Dharmata și al devenirii poate dura chiar și câteva clipe.[30] Vasumitra (sau Sumitra, Jpn Seu or Seyu): călugărul care a condus al patrulea conciliu buddhist din Kashmir în jurul secolului al doilea și a ajutat la compilarea marelui comentariu al Abhidharma. Chinese Buddhist Encyclopedia, http://www.chinabuddhismencyclopedia.com/en/index.php/Vasumitra[31] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 393-394[32] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 311[33] Ibidem[34] Aceasta trebuie înțeleasă ca unirea dintre sperma bărbatului și ovulul femeii. În conformitate cu Buddha Dharma, viața în formă umană începe în momentul concepției când conștiința ființei din starea intermediară (gandharva) intră în celula formată după unirea spermei și a ovulului. [35] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 394-396[36] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 313[37] Ființele apariționale sunt locuitorii iadurilor, preta (spiritele flămânde) și zeii.[38] Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 396-397[39] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 313[40] Notes on the Inscriptions on Sacred Scrolls - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p. 496-497[41] Idem, p. 531[42] Se spune că la fiecare șapte zile ființa din bardo trece printr-un fel de moarte și renaștere în aceeași  zonă. Probabil că acela este momentul în care cel ce se încrede în Amida, în loc să reapară în bardo, se trezește/renaște în Tărâmul Pur. Sau dispare pur și simplu din bardo și ajunge în Tărâmul Pur în chiar momentul în care se încrede în Amida, rostește Numele lui și își dorește să renască în Tărâmul său Pur. Ambele variante pot fi adevărate. De asemenea, dacă un muribund se încrede în Amida el va renaște în Tărâmul Pur imediat după ce se încheie procesul morții, fără să mai treacă prin bardo-ul Dharmata și bardo-ul devenirii. Atât timp cât conștiința nu a ieșit din trup iar procesul morții nu s-a încheiat se consideră căomul se află încă în viață.[43] Shinran Shonin a menționat faptul că ființele din toate zonele de existență pot ”auzi” (în funcție de ce înseamnă ”a auzi”  pentru fiecare în parte) mesajul salvator al lui Buddha Amida și, dacă devin deschiși către acesta, se pot încrede în El:
”Când ființele sensibile din cele zece direcții și diferite zone de existență, aud Numele plin de virtuți transcendente al lui Amida,ating credința adevărată(shinjin),și se bucură nespus de cele auzite”(The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.331)
”Ființele care s-au născut în Tărâmul Pur în trecut,cele care se nasc în prezentși cele care se vor naște în viitornu sunt doar din această lume”.(The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.332)[44] Vezi explicațiile mele din ”Înțelesul lui ‘ființele sensibile din cele zece direcții‘ din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu, CBBEF, Taiwan, p.16

06. Lumea zeilor (deva) - Apr 10, 2020 5:21:00 PM

Cele șase tărâmuri ale zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu)Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
Zeii au parte de cea mai multă plăcere, sănătate și  comfort din samsara. De asemenea, cu cât este mai înalt planul lor de existență, cu atât mai mare este durata de viață și fericirea pe care o simt. Cu toate acestea, inclusiv ei au parte de câteva suferințe specifice pe care le voi explica după ce descriu pe scurt, fiecare lume a zeilor.
           În Lumea Dorinţei (Kamadhatu), sunt câteva clase de zei cu zonele lor specifice: bhuma deva sau zei care trăiesc alături de noi, pe pământ, adică în păduri, orașe, în cer, nori, etc, precum și sagga deva[1]sau zei care trăiesc în tărâmurile de deasupra sferei noastre de existență.
Bhuma deva locuiesc așadar, în afara tărâmurilor specifice zeilor și sunt legați de același spațiu cu oamenii și animalele. Ei reprezintă cea mai de jos categorie de zei. Puterea și fericirea lor diferă mult de la unii la alții, printre bhuma deva aflându-se ființe cu o stare foarte puțin îmbunătățită față de cea a spiritelor flămânde sau din contră, zei foarte puternici și glorioși. Aceștia sunt invizibili ochiului uman și preferă în general locurile sălbatice, în mod special pădurile, deși unii dintre ei trăiesc și în orașe. Uneori interacționează cu oamenii, sunt venerați de aceștia și li se dau ofrande în schimbul protecției sau diverselor avantaje.[2]Unii dintre bhuma deva, numiți ”zei păzitori” (arakkadevata) sunt, de fapt, strămoși care au renăscut în această formă și care acum își protejează fostele familii sau chiar țări. De exemplu, în Jataka (545) ni se povestește de un rege care avea patima jocurilor de noroc și al cărui zeu păzitor (mama lui care murise și renăscuse în acea stare) îi aranja mereu zarurile cu puterea ei magică.  Într-o altă poveste (Jataka, 536) ni se spune că un copil abandonat a fost salvat de zeul lui păzitor care s-a transformat într-o capră și l-a hrănit până când un grup de păstori l-a găsit și l-a luat cu ei. În Jataka 301 sunt prezentate două armate care se războiesc susținute de zeii lor protectori care de asemenea, se băteau între ei.[3]
Cei mai des menționați în texte sunt spiritele copacilor (rukkhadeva) despre care se spune că ar locui într-un sălaș invizibil care se află în frunziș[4]. Alteori sunt prezentați ca identificându-se cu tot copacul, ca și cum acesta ar fi devenit propriul corp. Din acest motiv există printre unii buddhiști (inclusiv eu) obiceiul de a nu tăia un copac (mai ales unul mare și gros) fără să îți ceri iertare, să informezi și să rogi cu câteva zile înainte spiritul sau spiritele care locuiesc acolo să se mute în altă parte.
Alți bhuma deva locuiesc în mări și oceane (Jataka 146,190, 296), în râuri (Jataka 288), parcuri (Jataka 539), plante (Jataka 370), iarbă (Jataka 121), orașe (Jataka 497), etc.[5]
De asemenea, unii zei bhuma trăiesc în nori și au un oarecare control asupra vremii. Aceștia se numesc Valahakadeva și sunt împărțiți în mai multe categorii: 1) zei de nori calzi, 2) zei de nori de furtună, 3) zei ai vântului și 4) zei ai ploii. Trebuie menționat însă că vremea nu este influențată doar de ei. În Comentariul Samyuta (Saratthappakasini) se menționează șapte factori care cauzează ori influențează vremea: puterea nagașilor, puterea ființelor garuda, puterea zeilor, puterea unei afirmații adevărate (adică puterea unor cuvinte adevărate și cu încărcătură karmică mare), cauze naturale ce țin de temperatură, umiditate, intervenția Marașilor și manifestarea unei puteri supranaturale. În general vorbind, schimbarea normală a vremii se datorează proceselor naturale firești și doar vremea neobișnuită este cauzată de acești zei. De asemenea moralitatea oamenilor are un efect indirect asupra vremii, ea făcându-i pe zeii de mai sus să fie mulțumiți sau iritați și astfel ploile să vină la timpul lor sau să fie secetă[6] (Anguttara Nikaya 4:70).[7]Conducătorul acesor zei ai cerului care pot influența vremea este Pajjuna, care aparține tărâmului celor patru regi despre care voi vorbi în rândurile imediat următoare.
            Deasupra zeilor bhuma și al zonei de existență a oamenilor se află șase tărâmuri de zei superiori (Sagga Deva).
Primul este tărâmul celor patru regi (Caturmaharaja). Acesta se află în cele patru puncte cardinale ale muntelui Sumeru, de la mijlocul muntelui până spre vârf: 1) est: Dhrtarastra, 2) sud: Virudhaka, 3) vest: Virupaksa, 4) nord: Vaisravana[8]. Fiecare dintre acești conducători divini are propria suită de zei Caturmaharaja și sunt conducătorii a patru categorii de ființe. Astfel, Dhrtarastra este conducătorul ființelor gandharva, Virudhaka este conducătorul ființelor kumbhanda, Virupaksa este conducătorul ființelor naga iar Vaisravana este conducătorul ființelor yaksha. De asemenea, acești mari zei regi, împreună cu suita lor și cei conduși de ei sunt prima linie de apărare împotriva asurașilor. Zona celor patru regi precum și cea imediat deasupra lor, adică Tărâmul celor treizeci și trei de zei (Trayastrimsa) sunt cele care au cea mai strânsă interacțiune cu zona oamenilor dintre toate tărâmurile zeilor. De asemenea, ele sunt legate unele de altele, în sensul că zeii din Cerul celor patru regi sunt vasalii zeilor din Cerul celor treizeci și trei.
Cei patru regi au un interes deosebit față de Buddha Dharma și lumea oamenilor. Se spune că ei l-au vegheat cu strășnicie pe Buddha Shakyamuni când acesta era încă în burtă, au asistat la nașterea lui și l-au prezentat mamei sale folosind cuvinte-le ”bucură-te!” (Digha Nikhaya 18). De asemenea, tot ei au stat de pază când Sujata gătea pentru El laptele cu orez în timp ce Sakra avea grijă de foc. Ei au fost și cei care i-au oferit lui Buddha primul bol de cerșit de după atingerea Iluminării.[9]
Una din îndatoririle lor este să facă inspecții regulate ale lumii oamenilor, după ordinul dat de superiorii lor din Cerul celor treizeci și trei de zei.În Anguttara Nikaya se spune că de patru ori pe lună cei treizeci și trei de zei din Trayastrimsa le ordonă celor patru regi să le facă un raport despre condițiile din lumea oamenilor. Așadar, în zilele cu semilună cei patru zei își trimit reprezentanții (miniștrii), în cele cu lună nouă își trimit fii iar în zilele cu lună plină vin chiar ei în inspecție. Plecând fiecare în direcția lui către zonele de existență ale oamenilor fac înconjurul tuturor satelor și orașelor unde îi întreabă pe zeii locali (bhumadeva) dacă locuitorii acelor zone își respectă părinții, învățătorii și bătrânii înțelepți ori dacă respectă preceptele, fac fapte bune și dacă urmează Dharma. Aceștia îi informează despre fiecare om în parte iar cei patru regi le țin minte numele și le raportează superiorilor lor, adică celor treizeci și trei de regi din Trayastrimsa. Dacă sunt mulți oameni care fac fapte bune și urmează Dharma aceștia se bucură deoarece oamenii respectivi au șansa să renască printre ei și se întristează dacă fac fapte rele pentru că respectivii se pot naște printre inamicii lor (asura).[10]
Deși principalul loc al acestor patru regi este jumătatea de sus a muntelui Sumeru cu cele patru laturi ale sale (nord, sud, est, vest), unii din zeii aflați în suita lor trăiesc și în alte părți, ca de exemplu cele șapte inele de munți mari care înconjoară muntele Sumeru și chiar pe pământ, alături de noi, oamenii din Jambudvipa. Printre zeii din suita și cerul celor patru regi se află Surya – zeul soarelui și Candima, zeul lunii, cele două obiecte cerești fiind considerate un fel de locuințe/sălașuri (vimana) ale acestor doi zei și ale suitelor acestora. Un alt zeu important din aceeași lume este Pajjuna care este conducătorul zeilor inferiori (bhuma deva) care locuiesc în nori și influențează vremea (valahakadeva). El are putere asupra vântului și ploilor și trimite din compasiune, ploi tuturor ființelor care depind de acestea (Theragatha 1:1,1).
Toți acești zei menționați aici sunt convertiți la buddhism și sunt protectori ai discipolilor buddhiști.
Nașterea printre zeii din lumea celor patru regi se datorează ajutorării ființelor, precum și ofrandelor făcute cu scop personal, adică gândindu-se la răsplata karmică a unei nașteri bune după moarte.
Aşa cum explică Maestrul Genshin, “o singură zi şi noapte în tărâmul celor patru regi este precum cinzeci de ani omeneşti iar viaţa în tărâmul acela durează cinci sute de ani”. Asta înseamnă nouă milioane de ani pământești.
Al doilea tărâm este Cerul celor treizeci şi trei de zei (Trayastrimsa) care este situat pe vârful muntelui Sumeru. Cel mai important zeu de acolo este Sakra (sau Indra în unele texte) care este considerat suveranul lumii oamenilor și ființelor de până la acea zonă de existență. În acest tărâm se află și alți zei sub stăpânirea celor treizeci și trei.
Un loc important în Trayastrimsa îl ocupă Sala Sudharma unde cei treizeci și trei de zei importanți se adună în consiliu sub conducerea lui Sakra.Plăcerile acestui tărâm le întrec cu mult pe ale celui precedent, conținând parcuri și grădini, palate și locuri pline de desfătări neasemuite.
Sakra și cei treizeci și trei de zei sunt de asemenea convertiți la buddhism. Shakyamuni însuși a propovăduit Dharma în lumea lor timp de un sezon ploios (cca. trei luni)[11].
Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “o sută de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul celor treizeci şi trei iar în acel tărâm viaţa durează o mie de ani.” Asta înseamnă treizeci și șase de milioane ani omenești.
Tărâmul celor patru regi și al celor treizeci și trei sunt cumva în legătură cu lumea oamenilor și ființelor din zonele de existență inferioare lor. De asemenea, ele sunt singurele implicate în conflicte cu asura. Deasupra acestor tărâmuri și tot în lumea dorinței (Kamadhatu) se află alte patru zone de existență care se situează deasupra muntelui Sumeru.
Al treilea tărâm este Cerul Yama (ori Suyama). Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “două sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Cerul Yama iar în acel tărâm viaţa durează două mii de ani.” Asta înseamnă 144.000.000 ani omenești.
Al patrulea tărâm este numit Tusita. Regina Maya, mama lui Buddha Shakyamuni a renăscut acolo la şapte zile după naşterea lui. Aşa cum explica Maestrul Genshin, “patru sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Tusita iar viaţa în acel tărâm durează patru mii de ani.” Asta înseamnă 576.000.000 ani omenești.
Al cincilea este Nirmanarati sau tărâmul unde fiinţele se bucură de lucrurile manifestate de ele însele. Aşa cum spunea Maestrul Genshin, “opt sute de ani omeneşti sunt egali cu o zi şi o noapte în Nirmanarati iar viaţa în acel tărâm durează opt mii de ani.” Asta înseamnă 2.304.000.000 ani omenești.
Al şaselea este Paranirmitavasavartin sau tărâmul unde fiinţele se bucură de manifestările celorlalţi.O regiune a acestui tărâm este locuit de Maraşi - demoni celeşti care merg de obicei în alte lumi şi îi împiedică pe practicanţii serioşi să avanseze pe calea buddhistă. Karma acumulată de ei în alte vieţi a fost suficient de bună încât să le asigure renaşterea în această zonă superioară a existenţei dar, din cauza poftei lor de putere şi a egoismului încă nedepășit i-au transformat în obstacole vii pentru alte fiinţe. De aceea, ei fac tot ce le stă în putinţă ca nimeni să nu treacă mai sus de planul lor de existenţă. Nirvana Sutraprezintă patru tipuri de demoni: 1) lăcomia, furia şi iluzia, 2) cele cinci skandha sau piedicile cauzate de funcţiunile fizice sau mentale, 3) moartea şi 4) demonii care sălășluiesc în „Cerul zeilor care savurează manifestările celorlalţi” (Paranirmitavaśavartin). Aşadar, în textele buddhiste, cuvântul „demon” este uneori folosit în sensul de „demoni interni” adică  iluziile şi patimile noastre, dar şi în sensul uneia sau mai multe fiinţe care îi disturbă pe ceilalţi şi îi împiedică de la atingerea eliberării din naşterile şi morţile repetate. Din păcate, în zilele noastre, unii aşa-zişi „buddhişti moderni” propagă ideea că maraşii sunt doar demoni interni iar nu externi, ceea ce contravine evident, învăţăturii lui Buddha. În ceea ce mă priveşte, eu îi încurajez pe prietenii mei Dharma să nu ia în seamă astfel de viziuni greşite, ci să se încreadă din toată inima lor în Buddha Amida, aceasta fiind cea mai bună cale de a fi protejaţi de influenţa unor astfel de fiinţe puternice, ele însele aflate în iluzie şi neiluminate.
Așa cum spunea Maestrul Genshin, ”o mie șase sute de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în Paranirmitavasavartin iar viața în acel tărâm durează șaisprezece mii de ani.” Asta înseamnă 9.216.000.000 ani omenești.
Maestrul Vasubandhu explică unele din caracteristicile zeilor din aceste tărâmuri cerești:
“Zeii Caturmaharajakayika, Trayastrimsa, Yama, Tusita, Nirmanarati și Paranirmitavasavartin fac parte din Kamadhatu (lumea dorinței). [...]Un mic zeu sau zeiță apare pe genunchii lor sau din genunchii unui zeu sau unei zeițe mature; acest mic zeu sau zeiță este fiul sau fiica lor; toți zeii se nasc prin apariție spontană. Printre acești zei[12], nou născuții sunt asemenea copiilor între cinci și zece ani în funcție de categoria din care fac parte zeii respectivi.”[13]
Vasubandhu precizează că acești ”zei tineri cresc repede”[14]. Apoi explică mai departe:
”În Kamadhatu,1.Există ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt așezate (de factori exteriori) la dispoziția lor și se pot folosi de ele. Aceștia sunt oameni și anumiți zei - mai exact zeii din primele categorii. 2.Ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt create de ele însele și le folosesc pe măsură ce sunt create. Aceștia sunt zeii din Nirmanarati.3.Ființe ale căror obiecte ale dorinței sunt create de alții dar folosite de ei. Aceștia sunt zeii Paranirmitavasavartin.Primii se bucură de obiectele dorinței prezentate înaintea lor, cei din a doua categorie se bucură de obiectele dorinței pe care le creează prin propria voință iar cei din a treia categorie se bucură de obiectele dorinței  pe care le creează ei înșiși sau îi pun pe alții să le creeze pentru ei.  Acestea sunt cele trei moduri de apariție ale obiectelor dorinței (kamopapattis).” 
            În conformitate cu explicațiile lui Nagarjuna din Maha-prajna-paramita-sastra:
”Dacă practicantul nu a fost în stare să renunțe la dorințele sexuale se va naște într-una din cele șase clase de zei ale lumii dorinței [Kamadhatu] unde cele cinci obiecte ale desfătării sunt excelente, subtile și pure. Dacă a putut să renunțe la dorințele sexuale va renaște printre zeii celor două tărâmuri superioare [Rupadhatu și Arupyadhatu].”[15]
Asta înseamnă că cei ce renasc printre zeii lumii dorinței distrug alte patimi din inimile lor dar păstrează diferite forme de voluptate, în timp ce ființele care au distrus rădăcinile voluptății dar au alte iluzii mai subtile ajung în următoarele tărâmuri cerești din lumea formei (Rupadhatu) sau lumea non-formei (Arupyadhatu).
Lumea formei (Rupadhatu) este efectul faptelor virtuoase și al practicării puternice a meditației, în timp ce lumea non-formei, unde ființele nu au corpuri sau forme este efectul nivelurilor înalte de samadhi (concentrație meditativă).
Zeii din Rupadhatu (lumea formei) și Arupyadhatu (lumea non-formei) au o viață extrem de lungă în comparație cu oamenii și zeii din Kamadhatu (lumea dorinței) și nu au nici emoțiile negative de acolo. Cu toate acestea, ei încă au diverse tipuri de ignoranță și iluzii deoarece nu au eliminat încă credința în falsul ego. Din cauză că nu s-au eliberat încă de credința în falsul ego, oprirea emoțiilor negative este temporară deoarece o astfel de credință și un astfel de atașament sau identificare este chiar rădăcina (originea) acestor emoții. Așadar, ei încă au în ei înșiși semințele și înclinațiile de a le manifesta din nou  în viitor și de aceea, zeii din Rupadhatu și Arupyadhatu pot cădea în zonele de jos ale existenței. Trebuie să ținem minte că atât timp cât rădăcinile emoțiilor negative nu au fost complet distruse de realizarea Iluminării perfecte nimeni nu se poate elibera de samsara.
În lumea formei (Rupadhatu) există patru sfere ale tărâmurilor cerești, după cum urmează:
Primul Cer Dhyana conţine: 1) Tărâmul sfătuitorilor lui Brahma (Brahmaparisadya), 2) Tărâmul marilor preoţi ai lui Brahma (Brahmapurohita) 3) Tărâmul marelui Brahma (Mahabrahman).
Unii zei Brahma (precum Baka Brahma) din primul Cer Dhyana al lumii formei pot avea iluzia că sunt supremi, atot-puternici și creatori ai universului. Despre acest tip de iluzie adus asupra lor (și asupra oamenilor care îi venerează) de către Marași, am vorbit pe larg în capitolul  ”Buddha Dharma nu recunoaşte existenţa unui zeu suprem şi creator al lumii” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur.Vă rog citiți-l cu atenție deoarece am dat acolo multe citate din Buddha Shakyamuni însuși.
Al doilea Cer Dhyana conţine: 1) Tărâmul luminii limitate (Parītta-ābha), 3) Tărâmul luminii infinite (Apramāna-ābha) 3) Tărâmul luminii supreme (Ābhāsvara).
Al treilea Cer Dhyana conţine: 1) Tărâmul purităţii limitate (Parīttaśubha), 2) Tărâmul purităţii infinite (Apramānaśubha) 3) Tărâmul purităţii universale (Śubhakrtsna)
Al patrulea Cer Dhyana conţine: 1) Tărâmul fără nori (Anabhraka), 2) Tărâmul producător de merite (Punyaprasava), 3) Tărâmul marilor fructe/realizări (Brhatphala), 4) Tărâmul fără griji (Abrha), 5) Tărâmul fără de nicio întristare (Atapa), 6) Tărâmul viziunii excelente (Sudrśa), 7) Tărâmul observării excelente (Sudarśana) 8) Tărâmul cel mai înalt (Akanistha).
În Lumea Non-formei (Arupyadhatu)sunt patru tărâmuri sau sfere de existenţă:
1)Tărâmul spaţiului nemărginit (ākāśa-ānantya-āyatana)2)Tărâmul Conştiinţei nemărginite (vijnāna-ānantya-āyatana)3) Tărâmul Non-acţiunii (ākincanya-āyatana)4)Tărâmul Non-gândirii şi al non-non-gândirii (naiva-samjnā-na-asamjnā-āyatana) *
            Suferințele zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu) sunt de trei tipuri: 1) Suferința morții și a căderii în zonele de jos ale existenței, 2) suferința cauzată de anxietate și 3) suferința de a fi tăiat, ucis sau exilat.
1)      Suferința morții și a căderii în zonele de jos ale existenței.În ciuda plăcerilor senzuale de care se bucură zeii dinKamadhatu, aceștia vor muri până la urmă, când karma ce i-a dus acolo este terminată. Se spune că suferința morții în tărâmurile zeilor este mult mai mare decât în alte tărâmuri. De ce? A muri în zonele de existență ale iadurilor sau pretașilor (spiritele flămânde) înseamnă eliberarea din suferința groaznică a acelor locuri și o șansă de a renaște într-o zonă mai bună, însă cine și-ar dori să abandoneze cel mai frumos tărâm plin cu plăceri extraordinare și fericire, unde are un corp perfect și tot ceea ce îi dorește inima?
Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”Să știți că însăși Brahma după ce a câștigat fericire fără de atașament[16]va ajunge să îndure suferințe neîncetate în flăcările Iadului torturii supreme[17]."[18]
”Suferința morții din cerurile zeilor întrece toate marile plăceri de care se bucură acolo. Înțelepții care înțeleg asta nu mai creează atașamente pentru raiurile efemere."[19]
Înainte de a muri zeii trec prin trauma celor cinci semne ale morții, așa cum le descrie Nagarjuna în același text:
”Trupurile lor capătă o culoare neatrăgătoare, pernele pe care stau devin incomfortabile, ghirlanda de flori li se ofilește iar hainele încep să miroasă urât. De asemenea, o transpirație neobișnuită le inundă tot corpul."[20]
Chiar dacă semnele care anunță moartea zeilor nu par extraordinare la prima lectură, vă rog să țineți cont de faptul că până la apariția lor trupurile acestora au fost mereu proaspete și sănătoase timp de milioane de ani, nu au mirosit niciodată urât, nu au produs transpirație, etc. Așadar, una e să fi om și să te obișnuiești cu astfel de probleme și alta să trăiești fericit asemenea unui zeu timp de multe mii sau milioane de ani în care un minut este echivalentul a o sută de ani omenești și chiar mult mai mult decât atât, și să te trezești deodată că îți apar cele cinci semne ale morții. De asemenea, se spune în unele texte că perioada de înainte de moarte în care apar cele cinci semne și în care unii zei își contemplă căderea în zonele de jos ale existenței poate dura câțiva ani. În tot acest timp ceilalți zei îi părăsesc fiind dezgustați de  decăderea lor, așa că muribunzii suferă enorm.
Maestrul Genshin descrie suferințele zeilor din lumea dorinței (Kamadhatu) când aceștia se apropie de momentul morții și ne dă exemplul locuitorilor din Trayastrimsa[21](Tărâmul celor treizeci și trei de zei)[22]:
”Deși plăcerile acestor ființe sunt nelimitate, când li se apropie sfârșitul nu pot scăpa de suferința celor cinci decăderi. Prima este ofilirea coroanei de flori. A doua că hainele cerești devin murdare și miros urât. A treia că începe să le transpire corpul. A patra, ochii le devin adeseori buimaci și mahmuri. A cincea, reședința lor nu le mai oferă nicio plăcere. Acestea sunt cele cinci decăderi.
Când vom avea parte de aceste suferințe ajungem să fim neplăcuți iar familia și nimfele cerești ne abandonează. Cât de jalnic este să rătăcim așa printre tufișuri și copaci, bocind și plângându-ne de milă.
În astfel de momente victima strigă de durere:  ‘Am fost iubit mereu de toate nimfele cerești. De ce nu mă mai iubesc ele acum?M-au aruncat ca pe o buruiană și nu le mai pasă deloc de mine. Acum nu mai am pe nimeni pe care să mă bazez. Cine m-ar putea salva? Părăsind castelul Zenken viața mea se apropie de sfârșit. Nu mai am nicio speranță că-l voi mai putea vedea vreodată pe Teishaku[23] pe tronul lui din pietre prețioase. Greu este pentru mine acum  să pot contempla gloria lui Shushoden[24] și mă îndoiesc că voi mai putea călări din nou pe elefantul Shakuten[25].
Nu voi mai putea privi niciodată florile din Shushaen. Niciodată nu voi mai putea participa la petrecerea cu sake din Zorinen, nici să mă joc și să lenevesc în Kwankien. Să stau pe piatra netedă a giuvaerului alb de sub copacul Goba este o plăcere de care nu voi mai avea parte niciodată.
Nu mai pot spera să mă îmbăiez în apele Shushochi. Nu voi mai mânca niciodată cele patru dulciuri și sunt exclus de la ascultarea celor cinci tipuri de muzică glorioasă. Ce trist sunt că trebuie să îndur această soartă crudă! Oh, ai milă de mine și salvează-mi viața! Măcar pentru câteva clipe te rog, oferă-mi această plăcere și nu mă lăsa să cad de pe muntele Sumeru sau în marea Basho! Deși mă rog în acest fel neîncetat, nu există nimeni care să mă salveze.”
Bodhisattva Nagarjuna a spus de asemenea, despre căderea zeilor:
”Când meritele lor se epuizeazătrebuie să părăsească lumile divine,apoi, lipsiți de orice putere,vor deveni animale, spirite flămânde sau locuitori ai iadurilor."[26]
2) Suferința cauzată de anxietateÎn funcție de meritele acumulate în viețile trecute, zeii din lumea dorinței primesc diverse plăceri și obiecte ale dorinței. Astfel, unii au mai mult decât alții, ceea ce îi face pe cei cu mai puține merite să devină anxioși și să sufere.
3) Suferința de a fi tăiat, ucis sau exilatDin cauza războaielor pe care le poartă cu asura pot fi răniți sau chiar omorâți[27]. Unii zei mai slabi pot fi exilați din locurile lor de către zei mai puternici.
Bodhisattva Vasubandhu descrie de asemenea, alte tipuri de suferințe pe care le îndură zeii:
”Zeii care se dedau plăcerilor senzuale[28]nu sunt fericiți în mintea și inima lor, ci mistuiți într-una de un foc interior aprins de infecția dorințelor trupești.
Cum ar putea să existe fericire în cei a căror minte este întotdeauna distrasă? Din moment ce nu își pot controla mintea nici măcar o secundă sunt de la sine tulburați și agitați. Necunoscând niciodată liniștea și calmul se aseamănă cu focul de lemne care vâjâie în bătaia vântului."[29]
El a mai spus de asemenea:
”Aceștia sunt ca invalizii abia recuperați după o boală grea care mănâncă haotic și se îmbolnăvesc din nou."[30]
            Zeii din lumea formei (Rupadhatu) și lumea non-formei (Arupyadhatu) nu au parte de suferințele celor din lumea dorinței (Kamadhatu), însă și ei mor cu destule iluzii și atașamente subtile. Așa cum am explicat mai înainte nici aceștia nu s-au eliberat încă de credința și atașamentul față de falsul ego, așa că rădăcina emoțiilor negative este încă acolo chiar dacă au ținut-o ascunsă, adânciți fiind în absorbția meditativă. Așadar, din cauză că nu s-au eliberat de samsara nu au niciun control față de manifestările viitoare ale karmei lor iar când rezervorul de merite care le-au adus în acele sfere înalte de existență se epuizează, cad din nou în tărâmurile de jos ale samsarei.
Bodhisattva Vasubandhu a spus:
”Zeii din tărâmurile formei și non-formei se bucură de beatitudinea concentrării meditative. Ei rămân nemișcați un eon întreg, însă nici chiar asta nu este adevărata eliberare. După ce s-au bucurat de ea, vor cădea din nou. Deși pare că au depășit haosul și agitația tărâmurilor nenorocite ale samsarei, ei sunt de fapt ca păsările ce țâșnesc spre cer și care nu își pot menține zborul  sau ca o săgeată trasă de un copil. Până la urmă cad, orice ar face.
Așa cum lumânările de unt ce ard pentru mult timp nu fac decât să se micșoreze cu fiecare clipă și ei sunt afectați de schimbările și suferințele stării de existență condiționate."[31]




[1] Sagga (pali) înseamnă tărâm al zeilor.[2] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.257[3] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.258[4] Repet ceea ce am mai spus și în alte ocazii – un spațiu mic pentru noi poate ascunde o lume sau o zonă imensă populată cu diferite ființe. Așadar, să nu ni se pară ciudat faptul că într-un frunzis pot exista palate cu o familie numeroasă de zei ai acelui copac. [5] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.258[6] Alteori însă chiar zeii respectivi devin neglijenți din cauza vieții pline de distracții pe care o duc (Comentariu la Anguttara Nikaya 5:197). [7] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.266[8] Numele acestor zei reprezintă de fapt, titluri, deoarece când unul din ei moare, un alt zei îi ia locul și funcția, fiind numit în acel post de Indra (Sakra), regele celor treizeci și trei de zei din Trayastrimsa (Jataka, 74). The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.269 [9] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.268[10] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.269[11] La acea întâlnire au participat și zei din alte tărâmuri, chiar superioare Trayastrimsa, inclusiv Maya, fosta mamă a lui Buddha.[12] Zeii din Kamadhatu  (lumea dorinței), de la Caturmaharajakayika la Paranirmitavasavartin.[13] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 465-466.[14] The gods of the next sphere – the World of Form (Rupadhatu) are complete in their development from birth and are also born fully clothed.[15] Maha-prajna-paramita-sastra, Lamotte, volume 3, p. 1162.[16] Fericirea zeilor Brahma din lumea formei (Rupadhatu) nu provine din atașament senzual.[17] Cred că se referă la iadul Avici. [18] Nagarjuna citat în Words of My Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised edition, Padmakara Translation Group, Shambhala, Boston, 1998, p.94[19] Nagarjuna, Scrisoare către un prieten, citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 293[20] Idem, p. 293 - 294.[21] Trāyastrimśa este Toriten în japoneză.[22] Genshin dă exemplul citat pe baza Sutrei celor șase paramita  (Roku-haramitsu-kyo).Această sutră mai era numită și Dai Rishu Ropparamitta, Ropparamitsu-kyo, sau Liu-po-lo-mi-ching în chineză. A fost tradusă din sanscrită în chineză în anul 788 de călugărul Prajna. [23] Teishaku este Sakra (Indra), conducătorul Cerului celor treizeci și trei de zei (Trayastrimśa).[24] Shushoden și Shushaen, Zorinen, Kwankien, copacul Goba, Shushochi sunt diverse locuri sau elemente din cerul celor treizeci și trei de zei.[25] Shakuten este același cu Teishaku (Sakra/Indra).[26] Scrisoare către un prieten, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 294[27] Zeii pot fi uciși doar dacă li se taie capul sau dacă sunt tăiați pe din două de la mijloc. Dacă li se taie mâinile sau brațele, acestea se regenerează. În schimb, asura (semizeii)pot fi răniți și uciși asemenea oamenilor.  [28] Adică zeii din lumea dorinței (Kamadhatu)[29] Sambhara - parikatha (Discussion of the Requisite Collections, as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 294[30] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 294[31] Sambhara - parikatha (Discussion of the Requisite Collections, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 295

07. Amida Dharma (ediția online gratuită) - Mar 17, 2020 10:43:00 PM

Coperta provizorie a cărțiirevizuită azi 27.03.2020
Click aici pentru a downloada ediția gratuită (76 pagini)
Buddhismul Jodo Shinshu sau Amida Dharma este calea către atingerea Nirvanei (Iluminării supreme) prin credința în Buddha Amida. Această cale a fost propovăduită de Buddha Shakyamuni (Buddha istoric) și apoi transmisă până în timpurile noastre de o lungă serie de Maeștri și învățători între care îi amintesc în mod special pe Shinran Shonin (1173-1262), fondatorul acestei școli în Japonia și Rennyo Shonin (1415-1499), restauratorul ei. Cuvintele ”Jodo Shinshu” se traduc prin ”adevărata școală a Tărâmului Pur” iar Dharma înseamnă învățătură, așadar, Amida Dharma este învățătura despre salvarea necondiționată oferită de Buddha Amida. Cu ajutorul acestui Buddha numit Amida ne naștem în Tărâmul său Pur (sfera sa de influență) după moarte iar acolo atingem Iluminarea perfectă (Nirvana).
Cartea aceasta reprezintă esența învățăturii buddhiste Jodo Shinshu așa cum este ea predată la templul Amidaji și în organizația noastră internațională. Studiul ei este obligatoriu pentru orice adept iar dacă cineva nu o poate citi, atunci îi va fi citită de către preot sau unul dintre colegii de la templu.
Amida Dharma conține așadar, minimul de cunoștințe pe care trebuie să-l aibă un membru Amidaji. 
Această carte este simplă, fără citate și informații detaliate, fără mulți termeni specifici[1], limitată la ceea ce este strict necesar pentru a înțelege lumea naşterilor şi morților repetate (samsara) și Calea către eliberarea din ea.
Textul este aranjat în paisprezece capitole, fiecare capitol având pasajele numerotate pentru o lectură și citare ușoară, după exemplul altor texte clasice.
Cititorului îi sunt oferite explicații legate de karma și samsara, despre natura de Buddha și ce este Nirvana sau Iluminarea, cine sunt Buddha Shakyamuni (Buddha istoric) și Buddha Amida, ce este credința, ce trebuie să facă pentru a avea credință, cum să asculte învățătura și cum trebuie să se comporte în legătură cu credința (cele opt precepte ale credinței), etc. De asemenea, i se explică ce obține aici în această viață dacă se încrede în Buddha Amida și avantajele nașterii în Tărâmul Pur după moarte.
La final i se prezintă în doisprezece puncte idealul moral propovăduit de Buddha Shakyamuni. Ideea fundamentală că Amida Dharma nu este o justificare sau o încurajare pentru un comportament rău apare atât în Marea Sutră, în secțiunile 31-40, pe care le explic în Comentariu al Sutrei despre Buddha al Vieții Infinite , precum și în scrierile lui Shinran Shonin, în special în Mattosho și Tannisho, unde se spune foarte clar că nu trebuie să consumăm otravă (să facem fapte rele) dacă avem antidotul (salvarea necondiționată a lui Amida), sau cu alte cuvinte, nu trebuie să luăm iubirea și salvarea oferită de Amida ca fiind o încurajare la a da curs tendințelor noastre negative ori să credem că dacă suntem salvați de Amida nu mai trebuie să facem niciun efort în a avea un comportament corect. Ce înseamnă acest comportament corect din punct de vedere buddhist este explicat în multe sutre și tratate buddhiste din care am făcut un rezumat cât mai detaliat care să ofere cititorului un ghid pentru viața de fiecare zi.
Toate cele paisprezece capitole conțin învățături care sunt dezvoltate în detaliu, cu citate din Buddha Shakyamuni și Maeștrii tradiției noastre, în celelalte cărți ale mele pe care vă invit să le citiți dacă vreți să aprofundați învățătura prezentată aici.
Indiferent ce ați studia de-a lungul vieții voastre să țineți minte cele scrise în această carte care este esența căii către nașterea în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida. Tot ceea ce este prezentat în ea se află în armonie cu Legământul Principal al lui Amida și cu intenția tuturor Buddha.
Namo Amida Bu
*


Cei care vor să susțină activitățile mele de preot buddhist și templul Amidaji pot face o mică DONAȚIE (click aici pt a ajunge în secțiunea DONAȚII). Orice ajutor, indiferent cât de mic, este binevenit și apreciat.







[1] Când un termen specific apare în text, de exemplu, shinjin (credință), jiriki (putere personală), Tariki (Puterea lui Buddha Amida), etc, aceștia sunt însoțiți de explicația în paranteză, exact ca în această notă de subsol.

08. Logo-ul templului Amidaji - Mar 13, 2020 11:45:00 AM

Două mâini în gassho, încercuite de un nenju (rozariu buddhist) iar deasupra un lotus cu opt petale.
Mâinile în gassho reprezintă devoțiunea iar lotusul cu opt petale reprezintă Cele opt elemente ale credinței și Cele opt reguli pentru a proteja și transmite mai departe adevărata credință în Buddha Amida ("preceptele" credinței autentice). Acestea sunt esența învățăturii buddhiste Jodo Shinshu (Amida Dharma) așa cum este ea predată la Amidaji. 
Numele, Namo Amida Bu (mă refugiez în/slavă lui Buddha Amida) este adăugat dedesupt, susținând cele două imagini de mai sus. Acesta este modul în care spunem Nembutsu la Amidaji, în timpul slujbelor religioase.
Logo-ul este alb și negru, ceea ce reprezintă simplitatea, smerenia și lipsa de pretenții a templului Amidaji. 

Templul Amidaji este internațional deoarece membrii săi sunt din mai multe țări: Germania, Australia, Columbia, Cook Island, etc
Logo-ul mai poate fi reprezentat si așa, cand nu apare numele templului:


           

09. Semizeii (asura) - Mar 6, 2020 9:00:00 AM

Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
Așa cum explică Maestrul Genshin, tărâmul asura este împărțit în două: 1. ”creaturile superioare ale acestui tărâm trăiesc pe fundul marelui ocean, la nord de muntele Sumeru” 2. ”creaturile inferioare ale acestui tărâm sălășluiesc printre  stâncile munților înalți care se întind între cele patru continente.”[1]  

Când Genshin spune ”pe fundul marelui ocean” se referă la baza muntelui Sumeru care se află scufundată în oceanul imens care îl înconjoară. Asura nu sunt însă ființe acvatice, apele oceanului fiind doar un portal către tărâmul lor. Ei au, de asemenea, zone de locuit pe țărm la poalele muntelui, unde acesta răsare din ocean.
Cu toate că asura au parte de diverse plăceri şi de o abundenţă care depăşeşte cu mult pe cea a oamenilor, rivalizând chiar şi cu zeii, aceştia sunt chinuiţi în mod constant de mândrie, ceartă şi lupte care nu se mai termină niciodată. Fiinţele care sunt mult mai avansate spiritual decât ceilalţi, dar care continuă să aibă aceste defecte, se vor naşte printre asura. În textul Descrierea asurașilor se spune:
”Cei al căror comportament este fals și viclean, care fac multe rele și le plac situațiile conflictuale dar sunt foarte generoși, vor deveni asura puternici”.[2]
În tărâmul lor, asuraşii sunt împărţiţi în diferite grupuri şi teritorii, ducând războaie nesfârşite pentru cucerirea lor. De asemenea, din cauza geloziei pe care o au faţă de zeii din zonele apropiate de ei, încep şi cu aceștia conflicte inutile pe care până la urmă le pierd[3].
Bodhisattva Nagarjuna spunea:
”Semizeii, prin însăși natura lor au parte de multă suferință mentală din cauza urii față de măreția zeilor.Deși sunt inteligenți, nu pot vedea adevărul din pricina obstacolelor mentale specifice acestui tărâm de existență."[4]
În unele texte, tărâmul asuraşilor este menţionat printre cele ale zeilor inferiori datorită plăcerilor care se găsesc acolo sau printre zonele de jos ale existenţei, împreună cu iadurile, animalele şi preta, din cauza suferinţei pe care şi-o aduc lor înşişi.În concluzie, viaţa de asura este una destul de jalnică – plină de plăceri şi bucurii de neimaginat pentru oameni, dar imposibil de savurat din cauza geloziei, invidiei, mândriei şi conflictelor permanente[5].


[1]  În descrierea din acest subcapitol mă refer exclusiv la asura de rang superior care se aseamănă cu zeii în abundență și  strălucire. Asura de rang inferior seamănă foarte mult cu preta la înfățișare deși sunt superiori acestora. De asemenea, ei suferă de diverse lipsuri, bunăstarea lor fiind foarte mică în comparație cu ce a asurașilor de rang superior. 
[2] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 168[3] Asura se luptă cu zeii din Cerul celor patru regi (Caturmaharaja) și cu cei din Cerul celor treizeci şi trei de zei (Trayastrimsa) care sunt conduși de Indra (Sakra).  [4] Scrisoare către un prieten, așa cum a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 292-293[5] Unii asura sunt convertiți la buddhism, protejând Dharma și pe discipoii lui Buddha.

10. Lumea oamenilor - Mar 5, 2020 2:06:00 PM
           Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
Așa cum am explicat în primul capitol, viața în formă umană este cea mai importantă deoarece nu conține suferința extremă a iadurilor, spiritelor flămânde și animalelor. Cu toate acestea, oamenii au propriile lor dificultăți și suferințe specifice. Vorbind la modul general, acestea sunt numite cele opt suferințe, adică nașterea, bătrânețea, boala, moartea, întâlnirea cu ceea ce este neplăcut, despărțirea de ceea ce este plăcut, a nu obține ceea ce dorești și suferința asociată celor cinci agregate (skandha)[1]. Unele dintre acestea apar și în alte tărâmuri ale existenței, însă aici le voi explica în relație cu tărâmul uman.       
            1) Suferința nașterii            În conformitate cu învățătura lui Buddha viața umană începe în momentul concepției, când conștiința unei ființe aflate în starea intermediară (gandharva) intră în celula formată după unirea spermatozoidului cu ovulul. Din acel moment și până la naștere, copilul trece prin diferite tipuri de suferințe asociate cu stadiile de dezvoltare embrionare și care sunt descrise în unele sutre, ca de exemplu, Garbhavakrantisutra (Sutra intrării în burtă) și în diverse tratate. Ori de câte ori mama bea, mănâncă, este stresată sau suferă din diverse motive, copilul simte și este afectat. De asemenea, când se apropie termenul nașterii, copilul (dar și mama) trece prin suferințele specifice acesteia. Unii mor la naștere însă și cei care supraviețuiesc trec prin suferințe foarte asemănătoare morții în momentul ieșirii din burtă. Nimeni nu a venit în această lume zâmbind, ci într-un râu de lacrimi. Nașterea este primul pas către moarte, pentru că orice se naște trebuie să moară. Putem avea senzația creșterii și maturizării, însă ceeea ce se întâmplă cu noi, de fapt, este că ne apropiem ușor-ușor de moarte, apoi de o altă renaștere, o altă moarte, din nou o altă renaștere, o altă moarte .... și tot așa la infinit. Simplul fapt că ne-am născut arată că nu am scăpat încă de samsara  iar dacă nu folosim bine această prețioasă viață omenească, nașterea noastră de acum va fi doar o altă cauză pentru renașterea în zonele de jos ale existenței.
            2) Suferința bătrâneții            Când îmbătrânim trupurile noastre se deteriorează, părul devine alb, fața ni se umple de riduri și devenim neatrăgători. Când îmbătrânim puterea fizică și vigoarea dispare treptat și ne este din ce în ce mai greu să stăm așezați sau în picioare, să mergem, să vorbim ori să facem diverse activități.Când îmbătrânim simțurile noastre se deteriorează. Ochii nu mai văd bine iar urechile nu mai aud ca în tinerețe. De asemenea, ne pierdem memoria și diverse capacități mentale.Când îmbătrânim nu ne mai putem bucura de obiectele simțurilor. Ne e greu să mâncăm, să bem și nu mai găsim plăcere în obiectele dorințelor. Văzând cum ni se deteriorează mintea și trupul cu cât ne apropiem mai mult de moarte, noi oamenii obișnuiți care suntem atașați de forme, nu putem fi fericiți.
Se spune în Lalitavistara Sutra:
”Cu cât îmbătrânim și trecem de o anumită vârstă,începem să semănăm cu copacii loviți de fulgere,sau cu casele vechi și părăsite.O Înțeleptule, zi-ne repede despre Calea care ne scapă de bătrânețe!Bătrânețea înmoaie și slăbește mulțimile de bărbați și femei asemenea furtunii care smulge plantele agățătoare din pădurea de copaci sala.Bătrânețea ne fură vigoarea, capacitățile și puterea,făcându-ne  să ne simțim ca și cum am fi prinși în noroi.Bătrânețea schimbă trupurile frumoase în trupuri urâte.Bătrânețea ne fură gloria și tăria.Bătrânețea ne fură fericirea și ne face să fim insultați de alții.Bătrânețea ne fură vigoarea; bătrânețea ne aduce moartea."[2]
Jetsun Milarepa spunea, de asemenea:
Unu, te ridici în picioare ca şi cum ai trage un ţăruş din pământ,doi, te târăşti ca şi cum ai pândi o pasăre;trei, te aşezi ca un sac care este trântit la pământ.Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo[3],eşti o bătrânică tristă al cărei corp iluzoriu se risipeşte.
Unu, pe din afară pielea-ţi atârnă în zbârcituri;doi, dinăuntru ies în afară oasele, acolo unde carnea şi sângele s-au zbârcit;trei, pe lângă acestea eşti proastă, surdă, oarbă şi zăpăcită.Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo,faţa ţi se încruntă cu zbârcituri urâte.
Unu, veştmintele-ţi sunt atât de zdrențăroase şi grele;doi, mâncarea şi băutura sunt reci și fără gust;trei, stai pe rogojina ta cu pielea lăsată în cele patru părţi.Când aceste trei lucruri vin laolaltă, bunicuțo,arăți pe dinafară ca un  yogi realizat[4]care a fost călcat în picioare de oameni şi câini."[5]
            3) Suferința bolii            Boala, atunci când apare, ne schimbă înfățișarea, făcându-ne mai urâți. Boala înseamnă absența echilibrului în elementele noastre interne și ne aduce diverse suferințe fizice și psihice. Boala ne face să ne pierdem dorința pentru obiectele pe care le doream înainte iar dacă mai sunt unele lucruri pe care le dorim încă, atunci nu suntem lăsați să ne bucurăm de ele deoarece ne-ar amâna vindecarea sau ne-ar înrăutăți starea. De asemenea, mișcarea ne este limitată și nu putem face tot ceea ce dorim.Boala ne forțează să luăm medicamente, să mâncăm și să bem chestii pe care le considerăm respingătoare sau ne pune în situația de a accepta terapii violente sau intervenții chirurgicale. Boala ne face să ne pierdem energia vitală iar dacă avem vreo afecțiune mortală vom suferi cumplit atât noi, cât și rudele noastre. Într-adevăr, cine e acela care poate accepta cu seninătate o boală în stadiu terminal? Mai mult decât atât, unora le e teamă de moarte chiar și când sunt doar puțin bolnavi iar alții se sinucid din cauză că nu pot îndura suferința separării de cei dragi. Oamenii care sunt foarte bolnavi nu se pot îngriji singuri și de aceea au nevoie mereu de ajutorul altora care poate veni sau nu, ori le este oferit doar pentru scurt timp până când prietenii sau rudele se satură să mai aibă grijă de ei. De obicei, foarte puțini oameni sunt capabili să ofere ajutor constant atunci când este nevoie iar spitalele și azilele din toată lumea sunt pline de oameni bolnavi și bătrâni abandonați de cei dragi.
Se spune în Lalitavistara Sutra:
”Sute de boli violente ne atacă mereu la fel cum oamenii asupresc animalele sălbatice.Uitați-vă la ființele copleșite de bătrânețe și boli și preocupați-vă să scăpați mai repede de suferință[6]. Asemenea viscolelor puternice care  golesc de  energie iarba și copacii, bolile fură vigoarea ființelor vii, le distruge mintea și trupul și le seacă averile și depozitele cu grâne.
Boala disprețuiește frumusețea,umilește ființele vii și le  rănește în diverse moduri, chinuindu-le asemenea soarelui care toropește pământul pe timpul verii.”[7]
            4) Suferința morții            Moartea este suferință deoarece suntem atașați de trupurile noastre și ne identificăm cu ele. Moartea este suferință deoarece ne separă de familie și prieteni.Moartea este suferință deoarece ne separă de obiectele dorințelor noastre, precum proprietatea, averea și diverse alte posesiuni. Moartea este suferință deoarece atunci când murim putem simți diverse dureri în minte și trup.     
Buddha Shakyamuni spune în Lalitavistara Sutra:
”Mori și treci în altă viață,iar asta te separă definitiv de cei pe care îi iubești și îi îndrăgești.Asemenea unei frunze căzătoare sau unui râunu te mai întorci înapoi și nu o să-i mai vezi niciodată. Moartea îi face slabi pe cei puternici.Moartea te ia așa cum apele râului cară un buștean.Oamenii pleacă singuri, neînsoțiți și fără de nicio putere deoarece karma trebuie să se împlinească.
Moartea ia cu forța toate ființele,așa cum monștri marini înhață bancurile de pești,precum vulturul prinde șarpele sau  focul mistuie iarba, copacii și toate animalele care îi ies înainte."[8]
El spune de asemenea, în Marea Sutră:
”Realitatea nașterii și morții este de așa natură  încât durerea despărțirii este simțită la fel de toate generațiile. Tatăl își plânge copii; copii își plâng tatăl. Frații, surorile, soții și nevestele se plâng unii pe alții când mor. În conformitate cu legea simplă a impermanenței nu se știe niciodată dacă moartea vine mai întâi la cei bătrâni sau la cei tineri. Toate lucrurile trec. Nimic nu există veșnic. Puțini iau în serios  aceste lucruri chiar dacă li se vorbește despre ele și astfel curentul nașterii și morții continuă la nesfârșit."[9]
Din cauză că puțini devin conștienți din timp de realitatea morții și a impermanenței, majoritatea nu se străduiesc să urmeze calea buddhistă ci din contră, fac și mai multe fapte rele, ceea ce duce inevitabil la o moarte agitată, plină de frică și durere. Diverse halucinații pot apărea chiar înainte de a muri, acestea fiind semne ale viitoarei renașteri în zonele de jos ale existenței. De asemenea, când vine momentul morții, apariții ale stadiului intermediar (bardo) se manifestă înaintea lor, însă deoarece nu au credință în Buddha Amida sau în orice alt Buddha, nimeni nu-i poate proteja și de aceea, rămân la cheremul karmei lor negative.
            5) Suferința întâlnirii a ceea ce este neplăcut.            Circumstanțele neplăcute sunt de mai multe tipuri.Când ne întâlnim cu dușmanii noștri ne temem că putem fi răniți, insultați, dominați, pedepsiți sau chiar uciși.Când ne confruntăm cu situații nefavorabile ne temem că ne-am putea pierde averea și proprietățile. Dacă suntem prinși în rivalități de orice fel, ne temem că ceilalți pot avea mai mult succes decât noi, etc.
Bodhisattva Nagarjuna a spunea:
”Adunarea averii, păzirea şi sporirea ei vă vor epuiza.Înţelegeţi că bogăţiile aduc nesfârşită ruină şi distrugere”.[10]
 Jetsun Milarepa spunea, de asemenea:
”La început averea vă face fericiți şi invidiați dar oricât de mult aveţi, niciodată nu vă va părea  destul. Pe parcurs zgârcenia îşi strânge laţul în jurul vostru - nu puteţi suporta să o risipiţi pe ofrande şi acte caritabile.Averea voastră atrage duşmani şi forţe negative,și tot ceea ce aţi strâns ajunge să fie folosit până la ultima picătură de alţii. În final, averea este un demon care vă pune viaţa în pericol. Cât de amăgitor este să porţi grija averii pentru duşmanii tăi!”[11]
            6) Suferința despărțirii de ceea ce este plăcut.      O astfel de suferință apare, de exemplu, când suntem despărțiți de un prieten drag, partener/ă sau rudă. Ne amintim de calitățile celor pe care i-am pierdut și regretăm unele lucruri pe care le-am spus ori făcut, însă totul este inutil deoarece nu-i putem aduce înapoi. Atât de mare este atașamentul nostru față de cei dragi, încât putem chiar muri sau să ne îmbolnăvim când suntem despărțiți de ei.
Cu toate acestea, dacă analizăm cu atenție relațiile noastre cu părinții, soțiile, soții, copii sau prietenii, ajungem să vedem și unele adevăruri mai puțin frumoase despre ei. De exemplu, există unii părinți care deși își iubesc copii și fac eforturi mari pentru ei, din cauză că își au propriile iluzii și nu sunt conștienți de chestiunea de cea mai mare importanță a eliberării din nașterile și morțile repetate, ajung să le facă mai mult rău decât bine. De exemplu, concentrându-și educația exclusiv pe obținerea succesului și a faimei sau pe câștigul de bani cu orice preț, în dauna oricăror principii morale sau a nevoilor celorlalți, le încurajează lăcomia și îi leagă și mai mult de samsara.  Așa cum spunea Buddha Shakyamuni:
”Generațiile următoare învață de la cele trecute și le copiază greșelile. Tații, perpetuându-și viziunile greșite, le transmit mai departe copiilor lor. Din cauză că părinții și bunicii nu au făcut niciodată fapte bune, nu au cunoscut Calea, au făcut numai tâmpenii, au fost întunecați, insensibili, lacomi și cruzi, urmașii lor sunt acum incapabili să înțeleagă adevărul nașterilor și morților sau legii karmei. Nu există nimeni care să le vorbească despre asta și nimeni nu caută să afle cauza succesului sau eșecului, fericirii și nefericirii, deși ele provin din aceste fapte."[12]
Nu mai spun de cazurile în care părinții își neglijează grav copii sau îi folosesc pentru a-și satisface propriile dorințe egoiste. Într-adevăr, unii părinți umani nu sunt deloc diferiți de monștrii care își mănâncă propriile odrasle!
De asemenea, unii copii care au fost crescuți bine de părinți, cu mari eforturi și sacrificii, se întorc împotriva acestora și le fac rău. Se știe că mulți părinți nu își sfârșesc viața în sânul familiei, îngrijiți de copii, așa cum ar trebui, ci uitați de toți, prin azile de bătrâni. Fii și fiicele lor se justifică prin faptul că părinții o vor duce mai bine acolo, însă adevărul este că refuză să își asume îndatoririle filiale. Nefăcând asta, își tratează părinții ca pe obiecte, uitând că au avut grijă de ei și i-au crescut în propria lor casă, nu în orfelinat..... pentru că, de fapt, ce este azilul dacă nu un fel de orfelinat pentru părinți? Buddha Shakyamuni ne învață că nu putem mulțumi îndeajuns bunătății pe care ne-au oferit-o părinții noștri nici dacă i-am căra pe umeri toată viața, așa că imaginați-vă câtă karmă negativă acumulează astfel de fii și fiice degenerate pentru viețile viitoare! În loc să fie un sprijin pentru părinți, acești copii lumești se transformă în obstacole pentru sănătatea fizică și spirituală a părinților și îi fac să realizeze că și-au petrecut inutil viața crescându-i. Cât de adevărate sună cuvintele lui Jetsun Milarepa:
”La început, fiul vostru este un mic zeu fermecător.Îl iubiţi atât de mult încât iubirea însăși devine dureroasă.Pe parcurs el îşi cere sălbatic ceea ce i se cuvine.Îi daţi totul, dar el nu este niciodată mulţumit.Aduce în casă pe fiica altcuiva,împingându-şi afară părinţii binevoitori.Când tatăl său îl cheamă, el nu catadicseşte să răspundă.Când mama sa îl strigă, se face că nu aude.În cele din urmă este asemeni unui vecin îndepărtat.Vă distrugeţi pe voi înşivă hrănind un pungaş precum acesta.Cât de amăgitor este să-ţi zămisleşti propriii tăi duşmani!În ceea ce mă privește, am lepădat aceste hamuri care ne priponesc în saṃsara.Nu doresc niciunul din aceşti fii lumeşti.
La început o fiică este o mică zeiţă surâzătoare,monopolizându-vă în mod imperios toate posesiunile.Pe parcurs, ea îşi cere fără încetare cele ce i se cuvin:îi cere deschis lucruri tatălui ei,și i le şterpeleşte mamei în secret.Niciodată satisfăcută de ceea ce i s-a dat, este un izvor nesecat de disperare pentru binevoitorii săi părinţi.În cele din urmă se transformă într-o căpcăună cu faţa roşie:în cel mai bun caz, un lucru de preţ pentru altcineva,în cel mai rău caz, aduce asupra voastră nenorocirea.Cât de frustrantă și enervantă este ea, acest monstru devastator!În ceea ce mă privește, m-am lepădat de acest necaz incurabil.Nu vreau o fiică care să mă conducă la ruină."[13]
Prietenii de asemenea, pot fi înșelători, tratându-ne bine când suntem prosperi și uitând de noi când avem dificultăți. Iubirea prietenilor se poate transforma adeseori în ură și aversiune dacă apar atașamente și interese puternice:
”La început prietenii vă întâmpină cu bucurie, vă zâmbesc și întreaga vale răsună de „Vino înăuntru!” şi „Stai jos!”Pe parcurs ei îţi întorc ospitalitatea cu carne şi bere,bucată pentru bucată, cu exactitate câte una pentru fiecare.În final, ei provoacă dezbinare bazată pe ură şi ataşament.Cât de enervanți sunt, aceşti prieteni nefaşti cu toate certurile lor!În ceea ce mă privește, mi-am abandonat  comesenii din zilele bune.Nu vreau nici un prieten lumesc."[14]
            7) Suferința de a nu obține ceea ce dorești.            Acest tip de suferință apare când facem eforturi imense pentru un scop lumesc pe care nu-l putem împlini. Frustrarea, dezamăgirea și furia ne umplu mintea și ne fac să suferim. Însă chiar și când avem succes, ceea ce tocmai am obținut se va dovedi în curând insuficient, așa că vom continua să muncim pentru a obține mai mult și mai mult, crezând în mod eronat că într-o bună zi vom avea satisfacție deplină și nu vom mai avea nevoie de nimic. Cu toate acestea, activitățile samsarice nu se vor termina nicodată și vom ajunge să neglijăm Dharma în schimbul țelurilor iluzorii pe care noi înșine, familia și societatea ni le impun. Părinții, copii, nevestele, soții, compania unde lucrăm și ceilalți vor cere din ce în ce mai mult de la noi și nu vom mai găsi niciun fel de pauză în care să ne ocupăm de ceea ce este cu adevărat important – rezolvarea problemei nașterii și morții. Cunoscând asta, Maestrul Rennyo ne-a sfătuit:
”Acordă timp suficient ascultării Dharmei  lui Buddha în viața de zi cu zi. Este greșit să  gândești că vei asculta învățătura  doar uneori, atunci când îți permite timpul."[15]
            8) Suferința asociată celor cinci agregate (skandha).            Toate elementele mentale și fizice ale unei ființe sunt clasificate ca cele cinci agregate (skandha): 1) forma (o denumire generică pentru toate tipurile de materie și pentru corp), 2) senzația, 3) percepția, 4) formațiunile mentale (stările mentale), 5) conștiința sau mintea.  
În cazul ființelor neiluminate toate aceste cinci sunt cauza diverselor iluzii și suferințe. Organele corpului se pot îmbolnăvi și da naștere la suferință, putem simți foame, sete, prea multă căldură sau prea mult rece, etc. De asemenea, sentimentele și senzațiile noastre sunt baza atașamentului și aversiunii care, de asemenea, dau naștere la diverse suferințe. Percepțiile sunt experiențe subiective și duc la discordie, dezbinare, neînțelegeri și controverse, ceea ce la rândul lor dau naștere diverselor conflicte între oameni.  Stările mentale nevirtuoase includ ignoranța, dorința, furia, mândria, invidia, înșelăciunea, avariția, lenea, uitarea plină de îndoială și viziuni dăunătoare dar și somnolența și moleșeala, agitația sau distragerea minții pe care le experimentează uneori adepții în timpul diverselor practici. Acestea sunt și ele parte a cauzei suferinței.
În buddhism se vorbeşte despre Cele opt conştiinţe care iau naştere atunci când simţurile noastre intră în contact cu obiectele lor: 1) conştiinţa vederii, 2) conştiinţa auzului, 3) conştiinţa mirosului, 4) conştiinţa gustului, 5) conştiinţa atingerii, 6) conştiinţa minţii, 7) conştiinţa (mintea) impură, 8) conştiinţa alaya.
Înţelesul primelor cinci conştiinţe este uşor de dedus aşa că nu mai insist asupra lor. Conştiinţa minţii integrează percepţiile celor cinci simţuri în imagini concrete şi ia decizii în ceea ce priveşte lumea exterioară. Conştiinţa (mintea) impură este sursa agăţării şi deci a originii sentimentului de ego precum şi a tuturor iluziilor care provin din a lua drept real ceea ce este doar aparent. Aceasta bineînțeles, duce la suferință.
Conştiinţa alaya (conștiința depozit) reprezintă locul unde sunt acumulate sub formă de karmă toate acţiunile şi experienţele generate prin celelalte şapte conştiinţe în viaţa aceasta şi în cele precedente, fiind singura care se transmite de la o naştere la alta. Această conştiinţă influenţează la rândul ei lucrările celorlalte.
Purtăm această conștiință alaya cu noi în toate nașterile, în diverse tărâmuri de existență. Ea conține semințele diverselor tipuri de karmă și este depozitul tendințelor karmice habituale pe care le-am cultivat din trecutul fără de început. Din cauza semințelor karmice conținute în conștiința alaya oamenii mor prematur, sunt loviți de o boală neprevăzută ori de necazuri neașteptate, sunt copleșiți de dorințe puternice și patimi, obsesii, ură și aversiune, pot gândi și face lucruri inimaginabile, etc. Atât de puternică este influența conștiinței alaya!
Când Shinran spunea în capitolul 13 din Tannisho: ”un om îşi poate dori să nu facă niciun rău nimănui şi totuşi să sfârşească prin a omorî o sută sau o mie de oameni”, se referea la influența karmei rele din trecut păstrată în conștiința alaya, însă deja am discutat despre asta la capitolul dedicat karmei, așa că vă rog să vă întoarceți acolo dacă aveți nevoie să revedeți explicațiile pe acestă temă.
*                        Ca adăugire la aceste opt tipuri de suferințe vă invit să reflectați cu atenție și la următoarele cuvinte ale Maestrului Vasubandhu:        
”Este evident că oamenii au toate suferințele tărâmurilor de jos ale existenței[16]. Chinuiți de diverse dureri, se aseamănă cu ființele din iaduri; plini de lipsuri, ei sunt precum ființele din lumea Lordului morții[17](spiritele flămânde).  
Oamenii au parte de suferința animalelor, în sensul că cei puternici se folosesc de forța lor pentru a-i răni și asupri pe cei slabi. Unii suferă de sărăcie; alții suferă din cauza nemulțumirii. Suferința dorului este insuportabilă. De asemenea, oamenii se ceartă și se ucid unii pe alții."[18]



[1] Descrierea situației oamenilor din acest subcapitol se face cu referire la oamenii din ”continentul” Jambudvipa. În conformitate cu geografia buddhistă a universului, există mai multe ”continente” sau zone/lumi paralele ale oamenilor. Acestea sunt:  1) Jambudvipa (zona sau tărâmul nostru de existență umană), 2) Purvavideha, 3) Aparagodania și 4) Uttarakuru. Fiecare dintre aceste patru ”continente” sau tărâmuri sunt însoțite de alte ”subcontinente” sau tărâmuri mai mici unde, de asemenea, se află oameni cu diferite caracteristici și durată de viață diferite.
În conformitate cu Abhidharmakosabasyam de Maestrul Vasubandhu, durata vieții noastre, a locuitorilor din Jambudvipa, nu este fixă, aici oamenii putând muri la orice vârstă chiar dacă teoretic pot ajunge până la circa 100 ani. În celelalte continente/zone/lumi ale oamenilor durata de viață este fixă, în Purvavideha fiind de 250 ani, în Aparagodanya de 500 ani și în Uttarakuru de 1000 ani. Toate acestea, precum și alte caracteristici specifice se datorează diferențelor karmice dintre noi și oamenii din celelalte continente. Acolo oamenii nu au toate cele opt suferințe descrise în acest subcapitol, deoarece durata lor de viață este fixă, fără mortalitate prematură, nu au boli, plantele și cele necesare vieții cresc foarte ușor, nu îmbătrânesc ci mor pur și simplu, când le vine vremea, etcThe Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.93 [2] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 276[3] Probabil Jetsun Milarepa se adresează în aceste versuri mai ales femeilor (deși nimeni nu e ocolit de bătrânețe), deoarece ele sunt mai atașate de imaginea și frumusețea exterioară. [4] Ironia lui Jetsun Milarepa mușcă din orgoliul femeilor care sunt mândre de frumusețea lor trecătoare.  Acestea vor arăta pe dinafară ca niște sfinți buddhiști cărora nu le pasă de înfățișarea lor exterioară și care sunt călcați în picioare de oameni și câini, adică exact opusul a ceea ce sunt acum, frumoase și foarte atente la imaginea pe care o arată lumii. [5] Words of My Perfect Teacher, by Patrul Rinpoche, revised edition, Padmakara Translation Group, Shambhala, Boston, 1998, p.82[6] De suferința samsarică.[7] Traducere și adaptare din The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 277[8] Passage from Lalitavistara Sutra as quoted in in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 277-278[9] The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by Hisao Inagaki, Malaysia, 2012, p. 68[10] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 106[11] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 106 [12] The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by Hisao Inagaki, Malaysia, 2012, p. 67-68[13] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 108. Traducerea acestor versuri a fost ușor corectată și adaptată de mine.[14] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 108. Traducerea acestor versuri a fost ușor corectată și adaptată de mine.[15] Thus I Have Heard from Rennyo Shonin, translated into English by Hisao Inagaki, Dharma Lion Publications, Craiova, 2008, p.82.[16] Bineînțeles, oamenii au suferințe asemănătoare cu ființele din iaduri, tărâmurile pretașilor și animalelor, însă intensitatea acestor suferințe este mult mai mică.  [17] Regele Yama, liderul pretașilor (spiritelor flămânde). [18] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 292

11. Concluzie legată de suferințele ființelor din zonele de jos ale existenței - Feb 28, 2020 10:34:00 AM
secțiune din roata samsarei cu cele trei zone de jos
ale existenței: animale, preta și iaduri
Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
            Tărâmurile iadurilor, pretașilor (spiritelor flămânde) și animalelor sunt numite zonele de jos ale existenței deoarece suferința este mult mai intensă decât în celelalte tărâmuri. În ceea ce ne privește, nu trebuie doar să citim despre suferințele prezentate anterior în descrierea acestor zone (click pe cuvintele îngroșate mai sus) dar să le și contemplăm cu atenție până când devenim pe deplin conștienți de realitatea acestora și de faptul că inclusiv noi înșine avem posibilitatea de a renaște acolo. Un maestru din trecut spunea:
”În viața asta îmi e greu să stau o singură zi cu mâna în cărbuni încinși,  să rămân gol într-o peșteră înghețată pe timpul iernii ori să rămân câteva zile nemâncat și nebăut și nu pot suporta  nici măcar înțepătura unei albine. Dacă până și aceste lucruri mi se par greu de îndurat, cum aș putea suporta suferințele iadurilor arzătoare, iadurilor înghețate, spiritelor flămânde sau animalelor care se mânâncă de vii unele pe altele?"[1]

Alt maestru spunea:
”Examinează-te și gândește-te cu atenție dacă nu cumva ai creat tu însuți condițiile nașterii în aceste tărâmuri mizerabile, dacă nu le creezi acum sau dacă există șansa să le creezi în viitor. Din moment ce vei ajunge acolo dacă le-ai creat deja, le creezi acum sau ai putea să le creezi în viitor, gândește-te: ‘Dacă renasc acolo, ce voi mai putea face? Chiar va mai exista ceva de făcut atunci?’ Cu capul plin de durerea conștientizării ori asemenea unui  om care se luptă inutil în deșert, gândește-te cu groază că într-adevăr, nu va mai fi nimic de făcut atunci."[2]
Cu cât mai înfricoșați devenim când contemplăm cele trei zone de jos ale existenței, cu atât mai bine, deoarece asta ne poate face să ne dorim cu adevărat să evadăm din samsara și să ne refugiem în Buddha Amida, Protectorul nostru plin de Compasiune:
”Zicând,  'cine mă va proteja pe mine de această groaznică teroare?'mă voi uita îngrozit peste tot și voi căuta un refugiu.
Negăsind nicăieri niciun refugiu,voi fi total demoralizat și deprimat[3].
Dacă nu există niciun refugiu acolo,ce voi putea face cu adevărat?Așadar, de azi înainte, mă refugiez[4]în Marele Cuceritor, Protectorul tuturor ființelor,Cel care se străduiește neîncetat să ne salveze pe toți,Mărețul și Sublimul care înlătură orice frică.”[5]
Dacă nu contemplăm și nu conștientizăm suferințele tărâmurilor de jos ale existenței cât timp suntem în acest trup uman și nu ne refugiem aici și acum în Buddha Amida pentru a distruge din fașă cauzele renașterii acolo, ne va fi extrem de greu să o facem când  vom fi deja parte a acelor zone de existență și când nu vom avea capacitatea și nici condițiile ascultării și înțelegerii Dharmei.
Așa cum ne sfătuia Bodhisattva Nagarjuna:
”Gândește-te în fiecare zi la iaduri,atât la cele arzătoare, cât și la cele înghețate. Gândește-te de asemenea, la fantomele flămândesfrijite de foame și sete.Uită-te la animale și contemplă-le starea,biruite cum sunt de suferința prostiei.
În această lume e dificil de obținut un trup omenesc.De îndată ce l-ai primittaie imediat cauzele renașterilor mizerabile[6]”.[7]



[1] The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 173[2] Yeshe Bar as quoted in The  Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 174[3] În zonele de jos ale existenței nu prea voi avea șansa să aud Dharma și să  înțeleg învățătura, ceea ce înseamnă că nu voi putea să știu de existența lui Buddha Amida și să mă refugiez în el. Așadar, nici nu voi putea beneficia de protecția lui. [4] În lumea umană îmi este mult mai ușor să întâlnesc Dharma, să aud de existența lui Buddha Amida și să mă refugiez în el.[5] Bodhisattva - caryavatara by Shantideva, as quoted in in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 175[6] Taie cauzele renașterilor în zonele de jos ale existenței prin credința în Puterea izbăvitoare a lui Buddha Amida.  Imediat ce primim credința în  Amida, karma noastră rea este tăiată sau sterilizată şi nu îşi mai poate planta seminţele în altă viaţă.Rennyo Shonin spunea: ”Indiferent cât de grav și adânc ar fi răul tău karmic, el este distrus de puterea credinței. Cu alte cuvinte, karma ta iluzorie care te-a făcut să renaști mereu în cele șase tărâmuri samsarice este anulată de Puterea minunată a Legământului Principal [al lui Buddha Amida]”.
Astfel am auzit de la Rennyo Shonin; Rennyo Shonin  Goichidaiki Kikigaki, tradus din japoneză în engleză de Hisao Inagaki, Dharma Lion Publications, Craiova, 2008, p.18[7] Bodhisattva Nagarjuna as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 162


12. Lumea animalelor - Feb 27, 2020 2:06:00 PM

lumea animalelor
secțiune din roata samsareiClick aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
Principalul aspect al tărâmului animalelor este ignoranța, frica și prevalența tendințelor instinctuale.
Bodhisattva Vasubandhu spune:
”În ceea ce privește animalele, acestea se află în trei locuri: pământ, apă și aer. Zona principală unde le găsim este marele ocean[1]; animalele care trăiesc în alte locuri reprezintă  surplusul acestora.”[2].
Maestrul Genshin explică de asemenea:

”Tărâmul animalelor este împărțit în două. Locul principal este marele ocean iar alte zone se găsesc în tărâmurile oamenilor și zeilor.”

a)      Animalele care trăiesc în marele ocean.În cosmologia buddhistă, marele ocean este imensitatea de apă sărată care înconjoară cele patrucontinente locuite de oameni[3]și muntele Sumeru[4]. În acel loc există multe tipuri de animale,unele dintre acestea fiind extrem de mari în comparație cu cele care trăiesc în tărâmul nostru(Jambudvipa)[5]. Câteva se nasc între continente unde nu pătrunde lumina soarelui și unde nu își pot vedea nici măcar propriile trupuri. Suferința lor se manifestă în primul rând prin faptul că se mănâncă unele pe altele, cele mari înghițindu-le pe cele mici, în timp ce ele însele sunt locuite de diverse creaturi care se hrănesc cu carnea lor.
b) Animalele care trăiesc în diferite locuri.Acestea se găsesc în unele tărâmuri ale zeilor și în lumea oamenilor. Majoritatea sunt animaleobișnuite însă în această categorie avem și două tipuri de animale cu puteri supranaturale
precum naga și garuda.             
În general, animalele care trăiesc în lumea oamenilor și zeilor suferă prin faptul că se mănâncă unele pe altele, sunt exploatate, vânate sau crescute pentru carne sau alte produse derivate din corpul lor. Foarte rar acestea mor de moarte naturală. 
Bodhisattva Nagarjuna deplânge situația animalelor în următoarele versuri:
”În starea de existență animalică există o mulțime de suferințe:ești măcelărit, legat, bătut și așa mai departe.Cei care au abandonat comportamentul corectși nu mai pot avea pace,se devorează unii pe alții în chinuri îngrozitoare.Unele sunt ucise pentru perle și lână,altele pentru oase, carne sau blană,în timp ce altele, lipsite de orice putere, sunt tărâte în servitute, bătute cu pumnii și picioarele sau prinse cu cârligul, și împunse cu diverse obiecte.”[6]
Patrul Rinpoche explică:
”Animalele care trăiesc în tărâmurile zeilor şi oamenilor suferă în permanenţă de pe urma stupidităţii lor şi pentru faptul că sunt exploatate, în timp ce fiinţele naga îşi petrec vieţile în suferinţă fiind chinuite de către fiinţele garuḍa şi ploi de nisip arzător. În plus ele sunt stupide, agresive şi veninoase. 
Animalele sălbatice care împărtăşesc lumea noastră umană, mai ales, trăiesc întro teamă constantă. Nu pot consuma o singură îmbucătură de hrană fără a se păzi. Ele au duşmani de moarte, căci toate animalele sunt prada celorlalte şi întotdeauna există vânători, fiare de pradă şi alte primejdii pentru viaţă. Şoimii ucid păsările mici, păsările mici ucid insecte şi aşa mai departe fără întrerupere adunându-se fapte negative într-un cerc fără de sfârşit de a ucide şi a fi ucis. Vânătorii sunt experţi în toate metodele de tortură şi ucidere a acestor animale. Ei le primejduiesc vieţile cu toate felurile de unelte incorecte – plase, curse, capcane şi arme. Unele animale sunt ucise pentru coarnele, blana, pielea lor şi pentru alte produse ale corpului lor. Stridiile sunt ucise pentru perle, elefanţii pentru colţii şi oasele lor, tigrii şi leoparzii, castorii şi vulpile pentru blănurile lor; boii moscaţi pentru moscul lor; măgarii sălbatici şi iacii pentru carnea şi sângele lor. Este o nenorocire teribilă faptul că tocmai corpul cu care acestea se nasc este motivul pentru care sunt ucise.
Cât despre animalele domesticite de om, acestea sunt atât de stupide încât atunci când călăul se apropie, cu cuţitul în mână, pot doar să se holbeze cu ochii deschişi, fără ca măcar să se gândească să scape. Ele sunt mulse, încărcate cu poveri, castrate, găurite în nări şi înjugate la plug. Nici una dintre ele nu scapă acestui permanent cerc al sclaviei. Caii şi iacii continuă să fie încărcaţi şi călăriţi chiar şi atunci când spinarea lor nu este altceva decât o mare rană. Atunci când nu mai pot merge mai departe sunt biciuiţi şi loviţi cu pietre. Faptul că s-ar putea ca aceştia să sufere sau să se simtă prost nu pare să treacă vreodată prin minţile proprietarilor lor. Vitele şi oile sunt explotate până ce mor. Odată ce sunt prea bătrâne sunt vândute sau ucise de către chiar proprietarii lor. Oricare ar fi situaţia ele sunt destinate măcelarului, iar o moarte naturală le este necunoscută. Animalele experimentează, aşadar, chinuri inimaginabile. Ori de câte ori vedeţi animale torturate în acest mod, puneţi-vă în locul lor şi imaginaţi-vă pe îndelete toate prin câte au de trecut.”[7]
statuie reprezentând naga Naga sunt animale cu puteri miraculoase care trăiesc în mai multe locuri: în unele tărâmuri ale zeilor sau oamenilor, sub cele patru continente sau în adâncurile apelor (oceane, râuri, lacuri, etc) unde își au propria realitate paralelă, invizibilă ochiului uman, cu orașe, palate și diverse manifestări. Uneori însă pare că apele sunt doar un punct de trecere (portal) către tărâmurile lor[8]la care pot ajunge și prin alte moduri, inclusiv prin pământ[9].
Lumea nagașilor este luxuriantă, foarte senzuală și sexuală. Palatele sunt fantastic de frumoase, pline cu tot soiul de bogății, cu grădini și lacuri, fructe mereu coapte și flori (în majoritate lotuși) mereu deschise și extrem de parfumate. Pământul este nivelat și plăcut la atins, asemenea unui covor moale. Femeile naga sunt seducătoare desăvârșite, la a căror putere magică de atracție este greu să reziști, unele dintre ele ducând chiar o viață imorală[10].
Nagașii seamănă foarte mult cu spiritele și au puteri miraculoase dar sunt incluși în categoria animalelor din cauza trupului în formă de șerpi mari cu glugă, asemenea cobrelor[11], dar probabil și instinctelor animalice puternice. Ei au capacitatea de a se face nevăzuți sau de a-și schimba înfățișarea iar textele sacre îi menționează adeseori ca apărând în formă umană, deși pot lua și alte înfățișări[12]. Sunt ființe temperamentale și dacă sunt supărați ori le este pângărit teritoriul pot arunca cu boli sau crea probleme foarte mari oamenilor.
Există însă naga convertiți la buddhism care protejează Dharma și pe discipolii lui Buddha, uneori chiar acționând ca păstrători de texte sacre[13]. În Muccalinda Sutra ni se povestește că regele naga Muccalinda l-a protejat odată pe Buddha Shakyamuni de ploaie, întinzându-și gluga lui uriașă asemenea unei umbrele deasupra lui Buddha, imagine celebră în arta statuară buddhistă. De asemenea, în Sutra Lotusului, se menționează o fiică a altui rege naga care a atins Iluminarea iar o listă de opt mari regi naga sunt menționați adeseori în audiență când Buddha Shakyamuni a propovăduit diverse sutre. Așadar, lumea nagașilor își are proprii ei sfinți și practicanți evoluați spiritual.
În general însă, o ființă se naște în lumea naga din cauza unei karme ambivalente a vorbirii, corpului și minții. De exemplu, se menționează în Samantapasadikacazul unui om care avea o karmă atât de bună încât ar fi meritat să se nască în lumea zeilor, însă din cauză că era vinovat de relații incestuoase a renăscut ca naga de apă care se hrănea cu broaște. Atât de dezgustat era de viața lui de naga și își dorea să redevină om încât a luat înfățișare umană și a primit ordinația de călugăr pentru a câștiga karma necesară renașterii ca om adevărat în viața următoare. Din păcate, după ce a devenit călugăr și a trăit o perioadă în mănăstire, cineva i-a văzut forma reală când dormea[14]iar călugării de acolo i-au povestit totul lui Buddha Shakyamuni. Acesta a vorbit despre limitările specifice naga și a interzis ordinația animalelor, ocazie cu care a fost instituită regula ca fiecare aspirant să fie întrebat: ”manusso’si?” adică  ”ești om?” înainte de ordinație. [15]
Instinctele sexuale nestăpânite duc la renașterea în lumea animalelor însă deoarece nimeni nu are un singur tip de karmă, nu există un singur tip de animale, unele fiind superioare altora. Așadar, o sexualitate necontrolată însă combinată cu o karma foarte bună în alte domenii[16], poate duce la nașterea într-o formă superioară de animal, cum este naga. 
În funcție de modalitatea de naștere, naga sunt de mai multe tipuri, fiecare categorie fiind considerată superioară celorlalte: 1) naga născuți prin apariție spontană 2) naga născuți în umezeală, 3) naga născuți din burtă și 4) naga născuți din ou.
Naga sunt adeseori asociați cu elementul apă însă există și naga asociați cu elementul foc. Este binecunoscută întâmplarea cu Buddha Shakyamuni și îmblânzirea unui naga de foc, urmată de convertirea în masă a asceților acestuia[17].
In ciuda puterilor miraculoase si al bunăstării de care se bucură, naga au suferințele lor specifice. De exemplu, naga din Jambudvipa (lumea noastră) se spune că suferă de trei calamități: 1) pielea și carnea le sunt arse de un vânt fierbinte sau furtună de nisip încins care apare din când în când în lumea lor, 2) alteori un vânt rău izbucnește în palatele naga lăsându-i fără haine, fără ornamente și fără de protecție în fața căldurii, 3) sunt atacați și mâncați de Garuda, dușmanii lor naturali[18].
reprezentare garuda in stil thailandezGaruda, al doilea tip de animale cu puteri miraculoase, sunt  păsări foarte mari[19]și incredibil de puternice, fiind capabile să scoată din rădăcini copaci banyan (Jataka, 412, 543) sau de a crea un vânt puternic cu bătaia lor din aripi (Jataka, 518) prin care să despice apele oceanului și să găsească lăcașurile nagașilor (Jataka, 412) sau să stârnească o furtună care să doboare casele oamenilor și să arunce un întreg oraș în beznă totală (Jataka, 360).[20]
De asemenea, datorită puterilor supranaturale, își pot schimba forma, aceștia luând adeseori înfățișare umană. Locul lor preferat de viețuire sunt crângurile de copaci simbali[21](Samyutta Nikaya, 48:70), o comunitate foarte mare de garuda fiind menționată (Jataka, 31) ca locuind într-o pădure de copaci simbali pe pantele muntelui Sumeru.[22]
Principala hrană a garuda sunt naga. Aceștia se nasc în toate cele patru moduri, asemenea nagașilor, existând și aici o ierarhie în funcție de modalitatea de naștere: 1)apariție spontană, 2) din umezeală, 3) din burtă și 4) din ou. Această ierarhie se reflectă mai ales în modalitatea de hrană, așadar un garuda născut spontan poate mânca orice tip de naga, însă restul nu pot mânca decât un naga din aceeași categorie sau una inferioară lor. Cei născuți din ou, fiind cea mai de jos categorie, pot mânca doar pe naga echivalenți lor.  Există însă și cazuri de pace între aceste două tipuri de animale puternice.
Unii garuda sunt de asemenea, convertiți la buddhism și acționează ca protectori ai Dharmei și ai discipolilor lui Buddha. Dintre aceștia mulți sunt foarte avansați spiritual și chiar au atins iluminarea.

Textele sacre sunt destul de sărace în detalii privind păsările garuda și de aceea nu am găsit referiri la cauzele nașterii în această formă și suferințele specifice lor, aceștia părând a nu avea dușmani naturali și fiind așadar, în vârful lumii animale. Cu toate acestea, și ele îmbătrânesc și mor asemenea tuturor ființelor neiluminate și suferă de tirania instinctelor ca orice animal, printre care foamea și nevoia de a se hrăni cu alte animale. 
În conformitate cu Abhidharmakosabhasyam de Vasubandhu,  durata de viață a animalelor cele mai longevive nu depășește un eon, în timp ce animalele cu viață scurtă nu au un număr fix de ani.  



[1] Aici ”marele ocean”  se referă la oceanul imens care înconjoară muntele Sumeru sau axul central al universului nostru. [2] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 460[3] Cele patru continente unde trăiesc oameni sunt  Jambudvipa (zona sau tărâmul nostru de existență umană), Purvavideha, Aparagodania și Uttarakuru. Fiecare dintre aceste patru ”continente” sau tărâmuri sunt însoțite de alte ”subcontinente” sau tărâmuri mai mici unde, de asemenea, se află oameni cu diferite caracteristici și durată de viață diferite.[4] Muntele Sumeru este axul central din mijlocul unei lumi. Fiecare lume are un munte Sumeru în raport cu care sunt descrise diversele planuri de existență samsarice. [5] Cel mai mare animal este makara sau mahamaccha (în traducere ”pește mare”), un fel de monstru marin cu o lungime de sute de yojana care trăiește în marele ocean. În majoritatea textelor este descris ca fiind carnivor. Unul dintre acești monștri este atât de mare încât se spune că gândește în mintea lui: ”nu înțeleg de ce zic unii că oceanul este adânc, din moment ce nu-mi acoperă nici măcar spatele”. (Comentariul Samyutta; Saratthappakasini, 12:60 și Comentariul Digha; Sumangalavilasani, 15)The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184[6] Verses 89 and 90 from Letter to a Friend (bShes-pa'i springs-yig, Skt. Suhrllekha) by Nagarjuna, translated by Alexander Berzin, 2006, http://www.berzinarchives.com/web/en/archives/sutra/level6_study_major_texts/suhrllekha_letter_friend_nagarjuna/letter_friend.html[7] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 99[8] În Bhuridatta Jataka intrarea într-un lăcaș naga este descrisă ca fiind într-un vârtej de apă în râul Yamuna, însă ceva mai încolo, în aceeași poveste, naga ajung în același loc prin pământ. Jataka 543 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.169[9] Când regele Uggasena a dorit să viziteze tărâmul nagașilor, regele naga Campeya a creat prin puterea sa magică un drum de aur care ducea acolo, flancat pe margini de turnuri aurite și împodobite cu scuturi de lapis lazuli.[10] Se povestește că regele naga Vimala a dorit să recruteze un ucigaș pentru a-l omorî pe înțeleptul Vidhura, deoarece regina lui dorea să-i mănânce inima, așa că i-a cerut fiicei lui, Irandhati să-i facă rost de unul. Aceasta nu s-a împotrivit, fiind ea însăși plină de dorințe carnale, așa că s-a îmbrăcat într-o rochie roșie, s-a împodobit cu diverse ornamente și s-a dus pe vârful unui munte. Acolo și-a făcut un pat din flori parfumate, a dansat și a cântat cu voce dulceagă: ”Ce gandharva, rakshasa, kimpurisa, om sau înțelept vrea să-și satisfacă orice dorință și să fie soțul meu toată noaptea asta?” Așa l-a sedus și recrutat pe Punnaka, șeful yaksașilor care a încercat să-l omoare pe Vidhura. Jataka, 546 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.173O altă naga femeie imorală a fost menționată în Kkharaputta Jataka (Jataka, 386). Această naga s-a măritat cu un rege uman. Odată, când regele nu era de față s-a dus să se plimbe pe lângă bazinul cu lotuși din grădina palatului unde a văzut un șarpe de apă. Imediat a revenit la forma ei naturală a făcut sex cu el.The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.173[11] De asemenea, ei se hrănesc precum șerpii, mai ales naga de apă.  [12] Forma umană nu este singura pe care o pot lua, textele menționând cazuri de transformare și în alte forme animale, uneori chiar obiecte. [13] Se spune că Bodhisattva Nagarjuna ar fi primit sutrele Prajnaparamitade la niște ființe naga după ce Buddha Shakyamuni le încredințase lor pentru păstrare. [14] Naga revin la forma lor naturală când dorm, își leapădă pielea, fac sex cu alți naga și la momentul morții. [15] Vinaya, Mahavagga 1:63 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.168-169[16] De exemplu, cineva poate să respecte foarte bine toate preceptele ori să fie extrem de generos cu cei aflați în nevoie, dar să aibă o viață sexuală incorectă. Această combinație poate duce la nașterea în formă de naga. Sexualitatea necontrolată are ca efect planul animalic (iar în unele cazuri grave chiar cel al iadurilor sau pretașilor) în timp ce dărnicia duce la abundență și chiar la puteri miraculoase.[17] Odată Buddha a ajuns la mănăstirea lui Kassapa din Uruvela, care era liderul unui grup de asceți ai focului și l-a rugat să-l lase să doarmă în locul numit ”coliba de foc”. Kassapa a fost de acord însă i-a spus că acolo se află un naga feroce și otrăvitor. Buddha nu s-a arătat speriat și s-a așezat înauntrul acesteia în postura de meditație. Naga a devenit furios și a scos fum pe gură. Buddha a făcut la fel. ”Voi cuceri căldura acestui naga cu căldură, fără să-l distrug”, a gândit Buddha. Apoi naga a scos flăcări iar Buddha, intrând în elementul foc a făcut la fel. Asceții focului s-au adunat în jurul colibei și au rămas cu gura căscată văzând atât foc înauntrul ei. Toți se gândeau că Buddha va pieri, însă spre surpriza tuturor a doua zi dimineața Buddha a ieșit din colibă cu naga îmblânzit și așezat liniștit în bolul lui. ”Uite Kassapa, aici e naga al tău. Focul lui a fost stins”. The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.168-169[18] Naga care se refugiază în Buddha nu pot fi mâncați de garuda.[19] În conformitate cu Anguttara Nikaya un rege Garuda poate avea o întindere a aripilor de o sută cinzeci de yojana. [20] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.177[21][21] Botanică: Bombax Ceiba. Li se mai spune copaci Kapok. În engleză sunt denumiți Silk-cotton trees. [22] The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.177

13. Categorie specială de spirite flămânde – preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie - Feb 21, 2020 2:29:00 PM
Buddha în ipostaza de Învățător suprem
al tuturor ființelor, inclusiv al zeilor.
Click aici pentru a reveni 
la prezentarea celorlalte tipuri 
de preta (spirite flămânde)
            La sfârșitul acestei prezentări aș dori să vorbesc de o categorie specială de spirite flămânde, anume preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie.  Așa cum am explicat la începutul acestui subcapitol dedicat lor, există mai multe tipuri de preta și nu toate sunt slabe ori torturate de foame și sete fizică. Unii preta au puteri mari datorate karmei bune din trecut (”aceste ființe diferă mult una de alta, unele dintre ele având chiar puteri supranaturale și glorie asemănătoare zeilor”[1] Maestrul Vasubandhu), dar și o mare mândrie și aroganță.
Dintre preta, categoria numită ”gyalpo” în tibetană sunt cele mai puternice. ”Gyalpo” înseamnă ”rege” sau ”regal” și indică diferiți lideri ai planului de existență al spiritelor flămânde la care se referea și Vasubandhu în pasajul de mai sus. Se spune că în viața trecută aceștia au fost practicanți serioși (nu neapărat buddhiști) care au acumulat multe merite, însă nu au reușit să își depășească mândria și aroganța ori au murit cu gânduri de ură și răzbunare, etc.
Vorbind la modul general, toți preta au tendința de a-i influența pe ceilalți. Ele sunt dornice de atenție, ofrande, etc, însă gyalpo au cea mai mare putere de a pune această dorință în acțiune. Ei sunt maeștri ai înșelăciunii[2], știu să se deghizeze în diverse moduri și chiar să ia aparența unor mari învățători din trecut sau chiar a Buddhașilor și Bodhisattvașilor și le place să ofere așa-zise ”învățături”.Există multe povestiri despre practicanți buddhiști avansați care au fost păcăliți de gyalpo. Această categorie de preta poate de asemenea, să facă miracole și să ofere viziuni pentru a-i face pe oamen să se încreadă în ei și să li se supună. În opinia mea, religiile abrahamice sau monoteiste (iudaism, creștinism, islam, etc) au drept cauză astfel de preta puternici cu atitudine imperialistă. Toate aceste religii au fost fondate în jurul unor viziuni, miracole, revelații și o figură ”divină” centrală autoritară care pretinde supunere absolută din partea credincioșilor săi.
De exemplu, gelozia și violența ”zeului” din vechiul testament este foarte clar exprimată în prima și a doua din cele zece porunci, precum și în alte pasaje  din același text. Această poruncă este de asemenea, acceptată și în creștinism:
”Să  nu ai alţi dumnezei afară de mine.Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor[3]în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce mă urăsc şi mă îndur până la al miilea neam de cei ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele”.[4]
De asemenea, în Coran există multe pasaje de acest gen, din care însă voi cita numai câteva[5]:

”Urmează ceea ce Domnul tău ţi-a descoperit: nu este dumnezeu afară de el. Îndepărtează-te de cei care îi fac semeni lui Dumnezeu!” (Coran, 6:106)
”Mai răi decât dobitoacele înaintea lui Dumnezeu sunt cei care tăgăduiesc, căci ei nu cred.[6]” (Coran, 8:55)
”Muhammad este trimisul lui Dumnezeu. Însoţitorii săi sunt aprigi[7]cu tăgăduitorii (necredincioșii) și blânzi între ei.” (Coran, 48:29)
”Cel care nu crede în Dumnezeu şi în trimisul său, să ştie că am pregătit un foc tăgăduitorilor (necredincioșilor)![8]A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. El iartă cui voieşte şi osândeşte pe cine voieşte[9]. (Coran, 48:13-14)
”Domnul tău a dezvăluit îngerilor: “Eu sunt cu voi. Întăriţi-i pe cei care cred şi eu voi arunca groaza în inimile celor care tăgăduiesc (nu au credință). Zdrobiţi-le grumazurile, zdrobiţi-le fiece deget.”[10](Coran, 8:12)

”Războiţi-vă cu cei care nu cred în Dumnezeuşi în ziua de apoi, cu cei care nu socot oprit ceea ce Dumnezeu şi trimisul său au oprit, cu cei care nu ţin Legea Adevărată dintre cei cărora li s-a dat Cartea (creștini și evrei). Războiţi-văcu ei până vor plăti tributul cu mâna lor după ce au fost umiliţi.” (Coran, 9:29)
”O, Profetule! Războieşte-te cu tăgăduitorii (necredincioșii) şi cu făţarnicii. Fii crunt cu ei! Limanul lor va fi Gheena (iadul)! Urâtă devenire!” (Coran, 9:73)
Așa cum vedem foarte limpede în citatele de mai sus, un astfel de ”dumnezeu” NU poate fi o ființă iluminată, ci o persoană dominată de gelozie, frustrare și mânie, care oferă așa-zisa lui ”iubire” doar celor care îl iubesc și i se supun, pedepsind necredința părinților până la a treia sau a patra generație! De asemenea, în cazul Coranului își încurajează credincioșii să fie duri și agresivi cu cei care aleg să creadă în altcineva, el însuși privindu-i pe necredincioși ca fiind inferiori animalelor (”mai răi decât dobitoacele”) și obiectul terorii sale (”voi arunca groaza în inimile celor care tăgăduiesc”). Cu siguranță că o astfel de ființă va cădea și mai mult în zonele de jos ale existenței, ajungând chiar în iaduri, după ce viața sa ca gyalpo sau preta puternic se va sfârși.
Vedem foarte clar diferența dintre astfel de spirite mânioase, dominate de foamea de atenție și un Buddha care are Compasiune nediscriminatoare față de toate fințele (inclusiv față de astfel de spirite frustrate), indiferent dacă acestea acceptă sau nu învățătura lui! Un Buddha nu are nevoie de atenția sau venerarea celorlalți[11], fiind suficient sie însuși și nu este afectat cu nimic dacă ființele îl iubesc sau îl disprețuiesc. Lauda sau critica nu îl influențează. Tot ceea ce face pentru ființele neiluminate provine din Înțelepciunea și Compasiunea lui  infinită în care nu există nicio urmă de ego:
”Buddha din cele zece direcții se gândesc plini de compasiune la ființele sensibile asemenea unei mame care se gândește la copilul său."[12]
De asemenea, cum încearcă toți Buddha să ne convingă să ne încredem în Buddha Amida? În mod clar, nu prin forță sau teroare, nu prin amenințări că ne vor distruge pe noi și copii noștri până la a treia sau a patra generație:
”Shakyamuni[13]și toți ceilalți Buddhasunt cu adevărat părinții noștri cei plini de compasiune.Prin diferite metode iubitoare ei ne ajută să se trezească în noi credința supremă care este adevărată și reală."[14]
Bineînțeles că nimic bun nu poate răsări din credința în niște spirite neiluminate, geloase și răzbunătoare, indiferent dacă învățăturile asociate cu ei conțin și câteva elemente bune[15]. Din contră, refugiul în Buddha Amida,  aflat dincolo de iluzie și nevoia de atenție, precum și dincolo de nașterile și morțile repetate, ne va duce la Iluminarea supremă.
Preta puternici (și adepții lor) au propria evoluție spirituală, unii dintre ei pot fi chiar mai buni decât alții, însă niciunul nu este iluminat și nu a scăpat de sclavia celor trei otrăvuri: ignoranță (iluzie), lăcomie/atașament și aversiune/furie. Așadar, trebuie să fim deosebit de atenți cui îi acordăm credința noastră, deoarece efectul este similar cu cauza. Dacă ne refugiem în spirite samsarice (neiluminate), indiferent cât de puternice ar fi acestea, nu vom scăpa niciodată de samsara, însă dacă ne refugiem în Buddhași, și mai ales dacă ne refugiem în Buddha Amida, vom atinge noi înșine Buddheitatea.   
            Toate religiile monoteiste cred în existența unui zeu creator. Însă această credință este contrară învățăturii lui Buddha în conformitate cu care ființele neiluminate sunt cauza karmică a existenței tărâmurilor samsarice. Karma noastră individuală și colectivă a manifestat tărâmurile, lumile și universurile în care ne aflăm, asemenea visului manifestat de noi în timpul nopții și care este, de fapt, manifestarea în forme și activități nocturne a gândurilor și faptelor din timpul zilei. Samsara este așadar, visul nostru comun din care trebuie să ne trezim prin urmarea căii (învățătura lui Buddha) ce duce la  Trezire sau Iluminare[16]. Spre deosebire de noi, ființele iluminate (Buddhașii) manifestă în mod natural tărâmuri pure sau tărâmuri iluminate. Dacă un așa-zis ”zeu-suprem” a creat o lume ca a noastră înseamnă că este neiluminat, deoarece dacă era Iluminat această lume ar fi fost perfectă și locuită de ființe perfect iluminate. Buddha Amida (și orice Buddha”) nu pretinde că ar fi creat această lume samsarică, ci doar Tărâmul său Pur (Sukhavati) unde a jurat că va duce toate fiinele neiluminate (samsarice) și le va ajuta să atingă eliberarea finală (Iluminarea/Buddheitatea/Nirvana).
Oricine pretinde că este creatorul și proprietarul acestei lumi sau al oricărei lumi samsarice dă dovadă de aroganță și foame de putere – o caracteristică deseori întâlnită la unii zei și în mod special la unii preta puternici care să nu uităm că sunt de fapt, spirite flămânde, însă flămânde nu de hrană, ci de atenție și putere. Gyalpo, asemenea oricărui preta, sunt în strânsă legătură cu planul omenesc de existență și ca și aceștia se simt incompleți însă unii dintre ei își caută împlinirea în dorința de putere și atenție. Atitudinea unor astfel de preta puternici dar și a unor zei este una imperialistă, adică să vor primească venerația și supunerea a cât mai multe ființe cu putință. Am dat într-o altă carte exemplul lui Baka Brahma, zeul care fusese înșelat de Mara să creadă că este ”Cuceritorul de necucerit, Atotștiutorul, Atotputernicul, Domnul Zeu, Făcătorul, Creatorul, Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a tot ceea ce este și va fi” dar a fost corectat de Buddha Shakyamuni.[17]Așa cum vedem însă din textele sacre ființele cu tendințe imperialiste nu sunt doar zei ci mai ales preta puternici. În opinia mea, majoritatea zeilor care trăiesc dincolo de sfera umană de existență sunt mult mai interesați să se bucure de viețile lor extrem de lungi și pline de plăceri decât să își bată capul cu noi. De aceea, cred că preta, al căror plan de existență se intersectează mult mai mult cu al nostru, putând primi hrană sau diverse substanțe din partea noastră[18], sunt automat foarte interesați de noi.
În concluzie, trebuie să fim atenți la această categorie de preta care vor să ne domine prin religie și să facem așa cum ne-a sfătuit Buddha Shakyamuni:
 “Cei care se refugiază cu adevărat şi din toată inima, eliberându-se de toate ataşamentele iluzorii şi de preocupările legate de momente favorabile sau nefavorabile, să nu îşi caute niciodată refugiul în spirite ori în învăţături nebuddhiste”[19]
”Refugiați-vă voi înșivă în Buddha, refugiați-vă în Dharma, refugiați-vă în Sangha[20]. Nu slujiți alte învățături, nu-i venerați pe zei, nu faceți altare spiritelor, nu vă bazați pe zile norocoase.’”[21]



[1] AbhidharmakoSabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 460[2] Cu toate acestea, nu toți gyalpo manifestă o tendință negativă și imperialistă. Există unii gyalpo care sunt ineresați de Dharma, însă deoarece au un caracter inconstant iar mândria și furia sunt caracteristici importante, pot fi ușor jgniți și manipulați de marași. [3] În mod clar, aici ”nelegiuirea părinților” este necredința lor, faptul că au avut alți dumnezei înafară de el. Din cauza acestei necredințe sunt pedepsiți și copii, până la al treilea sau al patrulea neam.[4] Biblia, Traducerea Dumitru Cornilescu, 1924, ediția revizuită în 2016, https://biblia.resursecrestine.ro[5] Citatele următoare din Coran sunt copiate din ediția Coran Arab – Român online, Traduerea Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen a treia după traducerea comună  cu George Grigore; https://sites.google.com/site/coranarabromanonline[6] Cei care urmează alte religii în afara islamului sunt considerați inferiori animalelor. [7] Duri și agresivi cu cei care nu cred în Islam. [8] În opinia Islamului, necredincioșii ajung în iad. [9] Aici se neagă legea karmei, a cauzei și efectului. Totul depinde de voința arbitrară a unui așa-zis ”zeu suprem”. [10] Unul din multele îndemnuri către îngrozirea și uciderea necredincioșilor care se găsesc în Islam.  Vezi de asemenea, viața profetului Muhammad,  considerat musulmanul perfect, plină de teroare, violuri și crime. Frica este întotdeauna metoda folosită de demoni sau de cei amăgiți de demoni. [11] A venera un Buddha este benefic din punct de vedere karmic pentru ființele neiluminate iar nu pentru Buddha însuși care nu depinde de nimic.[12] The 'Chapter of Mahasthamaprapta' of the Sutra of the Samadhi of Heroic Advance.[13] Buddha istoric.[14] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629[15] Deși obiectul credinței acestor religii este fals și sunt pline de diverse viziuni greșite, unele din învățăturile lor morale pot fi utile oricui. [16] Vezi capitolul ”Câteva explicații buddhiste despre originea și existența universului” din cartea mea, Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2016, p.24 [17] Vezi capitolul ”Buddha Dharma nu recunoaște existența unui zeu suprem și creator al lumii” din cartea mea, Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2016, p.13[18] Din câte știm, atât iudaismul cât și islamul sunt religii care au practicat și încă practică sacrificiul de sânge. Toată carnea ”halal” pe care o mănâncă un musulman credincios trebuie să provină de la animale care au fost mai întâi sacrificate după un anumit ritual în care se invocă numele lui Allah. Doar un preta ar putea fi interesat de un astfel de sacrificiu sângeros în timp ce un zeu ar fi chiar scârbit de așa ceva. De asemenea, menționez că sacrificiile sunt prezente în vechiul testament care este acceptat de  creștinism, deși acesta a renunțat la sacrificii, păstrând însă același ”dumnezeu” care este și tatăl lui Iisus și care primea sacrificii de animale. Același ”dumnezeu” care specifică faptul că e un dumnezeu gelos și pedepsește necredința părinților prin copii lor până la a treia sau a patra generație. [19] Shinran a citat acest pasaj din Sutra celor zece roţi ale lui Ksitigarbha în  Kyogyoshinsho, cap VIKyogyoshinsho - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.273[20] Cele trei refugii în Buddha, Dharma și Sangha. Pentru o explicație detaliată a acestor refugii, vezi capitolul ”Înțelesul celor trei refugii în buddhismul Jodo Shinshu” din cartea mea Credință și Nembutsu în budhismul Jodo Shinshu, The Corporate Body of Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2019, p.217[21] Sutra Samadhiului prezenței tuturor Buddha, citată de Shinran Shonin în Kyogyoshinsho, cap VI, Kyogyoshinsho - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.255

14. Spiritele flămânde (preta) - Feb 20, 2020 3:11:00 PM
          Tărâmu spiritelor flămânde în roata samsareiClick aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
            Tărâmurile pretașilor se află în două locuri: 1) sub Jambudvipa (lumea noastră umană[1]), care este principalul lor loc de existență aflat sub conducerea lui Yama și 2) între tărâmul oamenilor și al zeilor. Maestrul Vasubandhu explică:
”Regele pretașilor este Yama; locul acestuia, care este și sălașul lor principal,  se găsește dub Jambudvipa. Preta care trăiesc în alte locuri reprezintă surplusul acestora. Aceste ființe diferă mult una de alta, unele dintre ele având chiar puteri supranaturale și glorie asemănătoare zeilor”.     

În afara celor cu puteri supranaturale și cu o situație mai bună, precum și în ciuda diferențelor dintre ele, există anumite caracteristici generale care apar mereu în descrierile pretașilor: aceștia sunt urâți, goi sau îmbrăcați în zdrențe ori acoperiți de propriul păr care uneori este doar păr sau cu fire asemenea acelor, săbiilor și sulițelor[2]. Spiritele preta degajă un miros greu, sunt slăbite de foame, uscate de sete, cu coaste și vene vizibile, mereu nefericite și trăind din ofrandele aduse de alții.
            Cu toate că preta (spiritele flămânde) diferă mult unele de altele, încerc să le clasific la modul foarte general în două categorii și câteva subcategorii, după exemplul altor maeștri din trecut[3], urmând ca la final să mai adaug încă o categorie specială, a pretașilor care vor să domine alte ființe prin religie. Menționez că această clasificare nu e fixă, uneori existând spirite flămânde care ies din orice categorie ori se încadrează în mai multe[4]:
1)      preta care trăiesc împreună        2)  preta care călătoresc prin spațiu.  1)      Preta care trăiesc împreunăÎn această categorie se află trei tipuri de preta:  
a) preta care suferă de iluzii exterioare, b) preta care suferă de iluzii interioare șic) preta care suferă de anumite tipuri de iluzii  
a)      Preta care suferă de iluzii exterioare sunt chinuite puternic de foame și sete sau de căldură și frig insuportabile. De aceea, indiferent ce mâncare și apă văd la distanță aceasta se dovedește a fi doar un miraj deoarece când se apropie dispare ori văd că e deja evaporată sau păzită de către demoni înarmați care le bat și le izgonesc. Așa cum descrie Maestrul Genshin:
”Uneori reușesc să găsească un pârâu cu apă limpede însă când se aruncă în el și încearcă să ia apă cu mâinile, apar niște demoni puternici care îi bat cu bastoane de fier sau apa se transformă imediat în foc ori nu mai curge și se evaporă. […]
preta căutând apăExistă așa numitele spirite flămânde care se numesc ”Mănâncă apă”, ale căror trupuri sunt uscate de sete. Ele rătăcesc încolo și încoace după apă dar nu reușesc să găsească nici măcar un strop. Au părul atât de lung încât le acoperă fața și nu pot vedea nimic. Fug de-a lungul apelor curgătoare și dacă sunt oameni care le traversează, lipăie și sorb stropii lăsați de aceștia în urmele pașilor, umezindu-și în acest fel gâtlejurile uscate. Sau când oamenii fac o ofrandă de apă către spiritele părinților morți, ei le dau puțină și acestor preta. Dacă pretașii încearcă să ia ei înșiși această apă[5]atunci diverși demoni al căror rol este să o păzască, îi bat cu bastoane. Cei care în această viață au amestecat apă cu sake (alcool) și au vândut-o sau cei care au pus în el viermi de pământ și lipitori[6], primesc această pedeapsă [karmică]”.
De asemenea, așa cum spunea tot el, ”mai există și alte spirite flămânde (preta) numite ”Frică și speranță” care trăiesc pe baza ofrandelor făcute de oameni părinților morți. Pe lângă asta nu au niciun alt mijloc de trai. Cei care în această viață îi jefuiesc pe săraci de puținul câștigat din greu primesc această răsplată karmică. Apoi mai sunt și spiritele flămânde care se nasc pe țărmul mării unde nu este niciun fel de umbră sau apă de izvor și unde se face atât de cald încât și iernile li se par de o mie de ori mai fierbinți decât vara în lumea noastră. Ele  se hrănesc cu roua de dimineață și cu toate că  trăiesc lângă  mare, aceasta li se pare un loc uscat. Cei care au profitat de negustorii care s-au îmbolnăvit pe drum și le-au luat marfa la un preț prost, primesc această pedeapsă [karmică].”
În Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche ne spune următoarea întâmplare legată de aceste tipuri de preta:
”Odată, când Srona[7]se afla în tărâmul ființelor preta a constatat că avariția lor este atât de otrăvitoare, încât i-a produs febră, iar gura i s-a uscat complet. Mergând pe acolo  a ajuns la un castel din fier la porțile căruia stătea o apariție întunecată cu ochii roșii. ”Unde se poate găsii niște apă?” întrebă Srona.La aceste cuvinte, o mulțime de preta, toate arătând precum niște bucăți de tăciuni, s-au adunat în jurul lui, cerșind: ”mare ființă desăvârșită, dă-ne niște apă!””Nu am găsit nici eu”, răspunde el, ”și tocmai ceream de la voi”.”Cum adică să ceri de la noi?” răspunseră ființele preta. ”Noi ne-am născut în acest ținut cu doisprezece ani în urmă și până astăzi nici nu am auzit măcar pomenindu-se de apă”.[8]

b) Preta care suferă de iluzii interioareGenul acesta de preta au guri foarte mici, uneori de mărimea gămăliilor de ac și stomacuri imense de sute de metri sau chiar mai mult. Când încearcă să bea apă, căldura respirației lor o evaporă imediat ce le intră pe gât. La fel, indiferent cât de mult ar mânca nu își pot satisface foamea din cauza diferenței dintre gură și stomac, însă și dacă reușesc să mănânce puțin hrana li se preschimbă în foc în timpul nopții și le arde organele interne. De asemenea, mișcarea le este foarte grea și dureroasă din cauza membrelor subțiri.
Bodhisattva Nagarjuna a spus în Scrisoare către un prieten[9]:
”Unii, cu burțile mari cât un munteși gurile cât gămăliile de ac,sunt chinuite de foame, neputând mânca nici măcar o bucățică de mizerie aruncată pe jos.
Alții goi, cu trupurile numai piele și os, sunt asemenea trunchiurilor uscate de copac;iar altora le ies flăcări din gură pe timpul nopțiidupă ce mâncarea consumată li se transformă în nisip încins.”
Maestrul Genshin a descris de asemenea, câteva tipuri de preta care suferă de iluzii interioare:
”Apoi există acele spirite flămânde numite ”Mâncat și vomitat” ale căror trupuri sunt foarte largi și înalte de o jumătate de yojana. Stomacul și pieptul le este  greu și încearcă să vomite într-una însă nu reușesc și suferă îngrozitor din pricina acestui lucru. Bărbații care au mâncat singuri toată mâncarea bună și nu au dat nimic nevestelor și copiilor, precum și nevestele care au mâncat singure tot ce era mai bun fără să dea nimic soților, primesc această pedeapsă [karmică].
Mai există de asemenea, unele spirite flămânde numite ”mâncătorii de arome (mirosuri)” care trăiesc din mirosul mâncării […]. Cei care în această viață au mâncat singuri și egoiști, lăsându-și nevestele și copii doar să miroasă mâncarea, fără să le dea nimic, primesc această pedeapsă [karmică]”.
c) Preta care suferă de anumite tipuri de iluzii Trăirile acestui tip de preta diferă de la unul la altul, în funcție de cauzele ce i-au adus în acea stare. De exemplu, unii au multe creaturi pe corp care le mănâncă de vii ori mâncarea li se transformă în diferite chestii scârboase și imposibil de mâncat iar alții își taie și își mănâncă singuri propria carne.
Așa cum spunea maestrul Genshin, citând din  Prajnaparamita-sastra a lui Nagarjuna:
”Există unele spirite flămânde care nu au nimic de mâncare și de aceea își sparg singuri capetele și își mănâncă creierii. Alții scot flăcări pe gură și mănâncă moliile care pică în ele. Alții se hrănesc cu puroi, flegmă și căcat de om.”
 Sau cum descria în Ojoyoshu:
preta care merg în cimitire și se hrănesc cu cadavre”Există spirite flămânde care din cauza lipsei de hrană merg în cimitire și mănâncă trupurile arse, însă foamea nu li se potolește. Cei care au fost gardieni în această viață și au mâncat mâncarea deținuților primesc această pedeapsă [karmică]”.
Un anumit tip de iluzie este cea care se manifestă asupra falșilor învățători Dharma:
”Există unele spirite flămânde care se numesc ”mănâncă Dharma” și care locuiesc în zone abrupte și greu accesibile, căutând mâncare dar negăsind nimic. Dacă intră într-un templu și aud o prezentare a Dharmei se mai întremează. Cei care în această viață au căutat să obțină faimă printr-o interpretare falsă a Dharmei primesc această pedeapsă [karmică].”
Există mai multe povestiri adevărate despre aceste tipuri de preta așa că voi relata câteva dintre ele în paginile următoare.
            Odată, Srona Kotikarna a întâlnit un om gras și urât sub un copac banyan care își mânca propria carne. După ce a aflat că este un preta, l-a întrebat care este cauza suferinței lui. Acesta i-a răspuns că fusese un negustor din orașul Barukaccha care îi înșela pe alții și le lua proprietățile iar când a fost sfătuit de învățători religioși să renunțe la a mai face rău le-a zis să se ducă dracului și să își mănânce propria carne.
Ceva mai încolo, a văzut doi băieți preta cărora le curgea sânge negru din gură. Aceștia i-au răspuns că  familia lor se ocupa cu vânzarea de parfumuri. Mama lor se dusese odată să dea de mâncare unui Maestru când cei doi au început să-i arunce cuvinte grele: ”Dai toată avuția noastră acestor sramana (călugări)! Fie ca mâncarea ce o bagă în gură să li se transforme în sânge negru!” Din cauza acestei fapte au renăscut după moarte într-unul din iaduri, iar după ce au ieșit de acolo, karma reziduală rămasă i-a adus în stadiul de preta[10].
În Petavatthu[11]ni se povestește că era odată un bărbat care avea o soție stearpă. Dorindu-și foarte mult să aibă fii, și-a luat o a doua soție[12]care a rămas imediat însărcinată. Prima nevastă a devenit geloasă pe a doua și i-a dat fără știrea ei o plantă care i-a provocat avort în luna a doua. Suspectată de bărbat, aceasta a jurat strâmb: ”dacă sunt vinovată de fapta asta, să ajung să mânănc carnea propriilor mei copii”. Din cauza acestui lucru a renăscut ca preta femeie cu un trup urât și miros de putreziciune. În fiecare dimineață năștea cinci băieți iar seara alți cinci, însă deoarece era chinuită de foame, nu se putea abține să nu-i mănânce[13]. Cu toate acestea, foamea nu  i se potolea niciodată iar totul se lua de la capăt a doua zi[14].
            Un bărbat din Savatthi avea două soții, Matta – rea, necredincioasă și stearpă și Tissa – cedincioasă, calmă și care știa să se facă plăcută soțului. Când Tissa a dat naștere unui băiat, Matta i-a devenit și mai ostilă și a început să îi facă multe probleme. După moarte a renăscut  ca preta și a apărut înaintea lui Tissa.Iată dialogul dintre ele așa cum apare în Petavatthu:
”Cine ești tu cu adevărat, așa  goală, urâtă și acoperită cu vene, slabă și cu coastele ieșite în afară?Sunt Matta iar tu ești Tissa. Am fost soțiile aceluiași bărbat. Din cauza karmei mele am ajuns în lumea pretașilor.  Am fost violentă, abuzivă, geloasă, zgârcită și ți-am vorbit cu asprime. Iată cauza renașterii mele ca preta.Înțeleg, dar aș vrea să știu de ce ești acoperită de noroi.Te-am văzut odată, proaspăt îmbăiată și frumos împodobită cum discutai cu soțul nostru și am devenit geloasă și furioasă, așa că am aruncat cu noroi pe deasupra capului tău. Din cauza asta am ajuns  acum acoperită cu noroi. Dar de ce ești plină de râie?Odată culegeam împreună ierburi în pădure. Tu ai cules plante medicinale iar eu am cules planta kapikacchu[15]din care, fără știrea ta, ți-am presărat frunze prin pat. Din această cauză sunt acum plină de râie. Înțeleg. Dar de ce ești dezbrăcată?A fost odată o întâlnire între rude și prieteni la care soțul nostru te-a invitat numai pe tine iar eu, din invidie, ți-am ascuns hainele. Din cauza asta sunt acum dezbrăcată.”[16]
preta care se hrănesc cu căcat            Odată Maestrul Maudgalyayana  a văzut un preta îngropat până la gât într-o hazna. Acesta i-a spus că în viața trecută susținuse un călugăr foarte rău, lacom, egoist și gelos pe confrații lui. Dându-i ascultare am ajuns să mă port și eu urât cu ceilalți călugări. Din cauza asta am renăscut ca preta în această hazna. Maudgalyayana l-a întrebat ce s-a întâmplat cu călugărul respectiv iar preta i-a răspuns: ”Sta pe capul lui. Hrana mea este căcatul celorlalți iar hrana lui este căcatul meu.”[17]
Tot în categoria aceasta a mizeriei întâlnim un alt preta care fusese în viața trecută un bărbat care își înșelase soția iar acum renăscuse cu capul într-o groapă cu căcat[18]. Altul pusese căcat în mâncarea călugărilor iar acum se născuse ca preta scufundat în el și nevoit să mânănce de acolo cu ambele mâini[19].
            Uneori întâlnim preta care locuiesc împreună cu ființe mai evoluate decât ele din cauza legăturilor de atașament dintre acestea.
De exemplu, Nawa Chewari[20]călătorea odată prin ținutul pretașilor și a întâlnit un palat extraordinar unde locuia o femeie foarte frumoasă și bogată. Ea l-a poftit înauntru și i-a dat să mănânce după pofta inimii. Tronul pe care ședea aceasta era plin cu pietre prețioase și patru oameni erau legați cu lanțuri de fiecare dintre părțile lui. Femeia l-a avertizat: ”Trebuie să plec până undeva cu treabă. Dacă încep îți ceară ceva de mâncare, abține-te și nu le da nimic.” Bineînțeles, imediat ce a plecat, oamenii legați de tron au început să-l implore să le dea de mâncare. Nawa Chewari nu s-a putut abține și a cedat rugăminților lor. Când însă bucățile de mâncare le-au atins gura și stomacul au început să sufere îngrozitor, acestea transformându-se în cazul fiecăruia, în metal încins, nisip, pietre și cenușă încinsă. După ce femeia a revenit, i-a spus: ”Ți-am zis să nu le dai nimic. Poate ai senzația că nu țin la ei, însă nu le dau nimic pentru că suferă”. Apoi le-a povestit cauzele renașterii lor în acele condiții.
În viața trecută, toți fuseseră membri ai aceleiași familii, ea, soțul și cei trei fii. Într-una din zile tatăl și fii au plecat cu treabă undeva iar ea a rămas acasă și le-a gătit o mâncare delicioasă, dar până să se întoarcă ei, a trecut prin zonă Maestrul Arya, care cerșea de mâncare. Femeia i-a dat lui tot ce gătise și a început să pregătească altceva pentru soț și cei trei fii, însă aceștia au ajuns prea devreme, cât mâncarea era încă pe foc. Deși le-a explicat motivul întârzierii, aceștia s-au enervat pe Maestru și au început să-l ocărască. Primul a zis: ”în loc să ne mănânce nouă mâncarea, mai bine ar fi băgat în el metal încins”, al doilea: ”mai bine ar fi băgat în el niște nisip”, al treilea: ”mai bine ar fi mâncat pietre” și al patrulea: ”ba mai bine ar fi înghițit cenușă încinsă”.
Ea a știut atunci că soțul și fii au plantat o karmă foarte rea și și-a dorit să fie de față când vor primi efectul faptelor lor. Din această cauză, deși ea avea o karmă bună pentru că făcuse ofrandă unui maestru virtuos și ar fi trebuit să renască în cerul celor treizeci și trei de zei, a ajuns până la urmă în tărâmul pretașilor alături de soț și cei trei fii[21].

            De asemenea, în Petavatthu ni se spune povestea unui țesător care era buddhist devotat  și a soției lui care nu avea niciun fel de credință, era mereu nemulțumită și plină de viziuni greșite. Odată, când pregătea o ofrandă de mâncare și haine pentru călugări, ea l-a blestemat:
”Orice mâncare sau băutură le-ai da acestor călugări fie să devină în viața următoare căcat, puroi și sânge. Și indiferent ce haine le-ai da, fie să se transforme în plăci încinse de metal!”
Când țesătorul a murit a renăscut ca zeu al copacilor[22] în pădurea Vinjha, bucurându-se de mare putere și strălucire. Soția lui cea zgârcită a apărut ca preta în apropierea locului său, însă era urâtă, goală și chinuită  de foame și sete. La un moment dat s-a apropiat de fostul ei soț și l-a rugat stăruitor: ”domnul meu, nu am niciun fel de haine și rătăcesc mereu încolo și încoace fără să găsesc  mâncare și apă. Te rog, dă-mi și mie ceva de mâncat și îmbrăcat”. Acesta i-a dat mâncare zeiască, plină de calități extraordinare, însă imediat ce a primit-o s-a transformat în căcat, puroi și sânge. De asemenea, i-a dat o haină însă imediat ce a pus-o pe ea s-a transformat în plăci de metal încinse.
Mai târziu un călugăr virtuos a trecut pe acolo și după ce l-a cinstit cum se cuvine, l-a întrebat cum ar putea să-și ajute fosta soție. Acesta l-a învățat să facă ofrandă în numele ei lui Buddha, comunității sau chiar și unui singur călugăr virtuos iar dacă ea se bucură de acel dar (învățând astfel să nu mai fie zgârcită) va scăpa de suferință. După ce a procedat astfel, oferind apă, hrană și haine în numele ei, fosta soție a scăpat de foame și sete și a apărut îmbrăcată în haine zeiești[23].[24]
            De asemenea, în Baranasi, locuia o familie de brahmani alcătuită din soț, soție, doi fii și o fiică. Copii au devenit adepți devotați ai lui Buddha, însă părinții nu aveau niciun fel de credință și nici nu făceau fapte bune. Din cauza unei furtuni puternice casa s-a prăbușit peste ei și au murit împreună. Tatăl și mama au devenit preta iar copii au renăscut ca zei legați de pământ. Toți cinci au fost văzuți de Maestrul Samkicca și de unul dintre discipolii săi.
Cei cinci călătoreau împreună către o adunare a yakșașilor[25]. Fiul cel mare conducea procesiunea călătorind pe un elefant alb. Fiul cel mic era purtat de un car tras de patru catâri  iar fiica era într-o litieră. Lumina ce emana din ea se răspândea în toate părțile. În spatele alaiului mergeau pe jos cei doi părinți, cu pielea de culoare neagră, brăzdată de răni îngrozitoare din care picura sânge și puroi. Părul le era aspru și încâlcit și întreaga lor înfățișare era foarte urâtă și înfricoșătoare. Târau după ei ciocane grele de fier și se înjurau reciproc. Uneori se loveau unul pe altul cu ciocanele și beau puroiul și sângele din răni, însă tot nu se săturau și sufereau mereu de foame.[26]
Așadar, nu întotdeauna cei care trăiesc alături de oameni virtuoși sunt în stare să le copieze exemplul și să se schimbe în bine. De asemenea, rareori  două sau mai multe rude nimeresc în situații în care să știe unele de altele, mai ales dacă au o karmă diferită[27]. De cele mai multe ori nu își aduc aminte de viața trecută, sau numai unii își aduc aminte iar alții nu.
Uneori întâlnim preta cu o situație duală, adică o parte din timp se bucură de plăceri extraordinare iar în cealaltă parte suferă ca preta.
Pe vremea lui Buddha Kasyapa erau cinci sute de cupluri de laici devotați care se unisera pentru a face mai multe lucruri bune. Bărbații construiau poduri, parcuri, etc, iar la un moment dat au construit o mănăstire buddhistă unde femeile lor au început să vină deseori să aducă ofrande. Într-una din aceste călătorii una dintre soții a fost sedusă de un vagabond și a petrecut noaptea cu el. Soțul a auzit zvonuri și a luat-o la întrebări. Ea însă a negat și s-a jurat, arătând cu mâna către un câine ciung de o ureche: ”dacă am făcut așa ceva fie ca în viața următoare să fiu mâncată de un astfel de câine”. De asemenea, ca să îi susțină minciuna, celelalte femei au jurat și ele: ”dacă știm ceva despre o astfel de faptă, fie să devenim sclavele ei în viața următoare”.După ce a murit, femeia a renăscut într-o vimana (un fel de domeniu celest care se deplasează prin aer), iar celelalte femei ca sclave personale.  Ziua se bucura de bunăstare și placeri extraordinare, datorate ofrandelor pe care le adusese în timpul vieți iar noaptea era mâncată de un câine fără o ureche, efect al karmei sexualității incorecte. Timp de cinci sute cinzeci de ani a îndurat această karmă.[28]
            O altă femeie de pe vremea lui Buddha Kasyapa trăia din prostituție și era foarte cunoscută pentru părul ei lung și frumos. Fiind geloase pe frumusețea ei, niște rivale i-au pus o plantă în praful de baie și i-a căzut tot părul. De rușine a părăsit orașul și a început să-și câștige existența vânzând alcool. Odată a furat hainele unor bărbați care zăceau morți de beți într-un șanț. Altă dată a oferit câteva prăjituri dulci unui călugăr și a ținut deasupra lui o umbrelă de soare cât timp acesta mânca. În acel moment și-a pus dorința ca părul să-i fie din nou lung, frumos și mătăsos.
După ce a murit, din cauza karmei amestecate a renăscut singură într-o vimana de aur în mijlocul oceanului. Părul îi era exact așa cum își dorise, lung, frumos și mătăsos, efect al ofrandei din viața trecută, dar din cauză că furase hainele acelor oameni s-a născut goală. Tot timpul dintre Buddha Kasyapa și apariția lui Buddha Shakyamuni a murit și renăscut ca preta în aceași vimana și mereu era goală.[29]
2. Preta care călătoresc prin spațiuAceastă categorie include mai multe tipuri de preta care sunt chinuite de diverse tipuri de halucinații și frică. În general ele vor să își descarce suferința pe ceilalți și de aceea, oriunde merg fac rău, ceea ce le trimite automat în iad după ce viața ca preta se sfârșește. Chiar și când își vizitează rudele din viața trecută nu aduc decât boală, nebunie și diverse tipuri de suferințe care îi silesc pe magicieni și exorciști să le rănească și să le distrugă.
Ele suferă de asemenea, de percepțiile distorsionate specifice altor tipuri de preta, de exemplu soarele din timpul iernii li se pare prea cald sau luna din timpul verii prea rece, etc. Forma trupului lor poate fi de animale hidoase, câini urâți, păsări, etc.
În Samyutta Nikaya ni se povestește de o preta care fusese un călugăr corupt în altă viață și care acum zbura prin aer în forma unui călugăr cu robele și bolul cuprinse de flăcări. Tot acolo găsim exemple de călugărițe corupte, novici femei și bărbați, toți cu robele și bolurile în flăcări.[30]
Maudgalyayana a relatat viziunea unui preta schelet ce zbura prin aer urmărit de diverse păsări de pradă care îl loveau cu cocurile, provocându-i o suferință cumplită. Buddha a explicat că acel preta fusese un măcelar de vaci în Rajagriha și după ce stătuse o perioadă într-unul din iaduri timp de sute de mii de ani, karma reziduală l-a făcut să renască în această formă.
Alte exemple de preta care zboară prin aer sunt date tot în Samyutta Nikaya: un fel de grămadă de carne care plutea pe cer, siluete umane fără piele (femei și bărbați), un trup fără cap, o femeie hidoasă și urât mirositoare, toate acestea fiind urmate de păsări de pradă, ciori sau vulturi.  Majoritatea fuseseră măcelari iar trupul fără cap avusese meseria de călău. Femeia fără piele fusese o nevastă necredincioasă soțului iar cea hidoasă și urât mirositoare se ocupase cu ghicitul destinului și se lăsase posedată de yaksa.[31]
*
            Din câte am văzut, cauzele renașterii în trup de preta sunt diverse fapte motivate de lăcomie, zgârcenie, gelozie, etc. Maestrul Genshin spunea:
” Shobonenjogyo[32] susține că cei ce sunt cruzi, zgârciți, invidioși și geloși cad în acest tărâm al fantomelor (spiritelor) flămânde. Prin a fi cruzi și zgârciți mă refer la cei care se gândesc doar la lucrurile lor, care nu iubesc pe nimeni, nu dau de pomană și cei care nu sunt niciodată satisfăcuți indiferent cât de mult i-ar jefui pe ceilalți”.
Maestrul Che-kwan din Koryo[33]spunea:
”Fantomele flămânde sunt numite preta în sanscrită. Ele viețuiesc în diferite tărâmuri. Fantomele flămânde cu multe merite (o karmă mai bună) devin spirite ale munților, pădurilor și cimitirelor. Cele cu mai puține merite (o karmă mai proastă) se găsesc în locuri murdare, nu găsesc nici apă și nici mâncare și sunt bătute mereu[34]. Cei care sunt lingușitori și mincinoși și au făcut cele cinci păcate de moarte și cele zece păcate grave într-un mod mai ușor[35]se nasc în această stare de existență”.[36]
Unele preta își amintesc viața trecută și cauzele karmice care le-au adus în acea stare, dar nu toate. Maestrul Maudgalyayana povestește cum a întâlnit odată un preta într-un lan de trestie de zahăr. Acesta era chinuit de foame și nu reușea să se hrănească. Întrebându-l cărui fapt i se datorează starea lui de acum, Maudgalyayana îi explică faptul că în viața trecută se plimba și mânca zahăr când un sărac a trecut pe lângă el și l-a rugat să-i dea și lui o bucățică. La început l-a ignorat dar apoi, cu un aer disprețuitor, a dus mâna la spate și a ținut în ea puțin zahăr pentru ca cerșetorul să o ia singur. Din cauza acestui lucru nu putea să ia zahăr decât în același fel, cu mâna la spate. Preta a încercat și a văzut că acum se putea hrăni în acel mod întortocheat. Probabil acest preta nici nu era conștient de faptul că era preta și în mod clar nu își aducea mainte de viața trecută. Dacă Maudgalyayana nu trecea pe acolo, ar fi suferit în continuare de foame.[37]
            Durata de viață a unui preta este descrisă la fel de Bodhisattva Vasubandhu[38]și Maestrul Genshin:
”O zi în acel tărâm durează cât o lună în planul umaniar ei trăiesc 500 ani după timpul preta”.[39]
Alte texte, inclusiv Scrisoare către un prieten de Bodhisattva Nagarjuna, susțin că viața pretașilor poate fi chiar mai lungă, precum cinci mii sau zece mii de ani preta. În povestirile prezentate mai sus observam că uneori durata vieții este chiar mai mare de atât.



Vă rog, continuați lectura cu
Categorie specială de spirite flămânde - preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie



[1] Zona sau tărâmul nostru de existență umană nu este singurul. Buddha Dharma recunoaște existența altor lumi paralele în care se află oameni, Jambudvipa fiind doar una dintre acestea.  Alte trei ”continente” sau lumi umane sunt Purvavideha, Aparagodania și Uttarakuru. Fiecare dintre aceste patru ”continente” sau lumi sunt însoțite de alte ”subcontinente” sau lumi mai mici unde, de asemenea, se află oameni cu diferite caracteristici și durată de viață diferite.[2] În Samyutta Nikaya 19, sunt descrise un preta cu păr pe corp în formă de săbii care se mișcau în sus și în jos rănindu-l în timp ce se deplasa prin aer, un altul cu păr asemenea sulițelor, altcineva cu păr în formă de săgeți și doi cu păr în formă de ace. Unul dintre cei cu păr în formă de ace este descris în felul următor: ”Acele îi intrau fie în gură și îi ieșeau prin piept, fie îi intrau prin piept și îi ieșeau prin burtă”. Majoritatea acestora au urmat profesii violente de genul vânător sau torționar. Preta cu părul în formă de ace care îi intrau și ieșeau prin diverse locuri fusese un om care ponegrise Dharma. The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184[3] Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher, Boston: Shambhala, Revised edition, 1998, p.72-76[4] Jamgon Kongtrul spune că, în conformitate cu Sutra conștientizării Dharmei adevărate (Saddharmasmrity Upasthana Sutra), Yama domnește asupra 36 tipuri de preta, însă din păcate nu intră în detalii și nu avem încă o traducere completă  în engleză sau orice altă limbă de circulație intrenațională a acestei sutre.Jamgon Kongtrul Lodro Taye, The Treasury of Knowledge – Book One: Myriad Worlds, Kalu Rinpoche Translation Group, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1995, p. 114[5] Fără să fie oferită lor sau în numele lor.[6] Probabil au pus viermi și lipitori în alcool pentru a-i da un gust mai bun. [7] Discipol al lui Buddha Shakyamuni. [8] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 96[9] Letter to a Friend (bShes-pa'i springs-yig, Skt. Suhrllekha) by Nagarjuna, translated by Alexander Berzin, 2006, http://www.berzinarchives.com/web/en/archives/sutra/level6_study_major_texts/suhrllekha_letter_friend_nagarjuna/letter_friend.html[10] Udana Commentary - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.181[11] Petavatthu - Povestiri despre spiritele flămânde, scriptură inclusă în Khuddaka Nikaya din canonul Pali. [12] Nu era ceva neobișnuit în acele vremuri ca un bărbat să aibă mai multe soții.[13] Copii respectivi nu erau ființe vii, de sine stătătoare, ci iluzii puternice manifestate de karma ei. [14] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.181-182[15]Muccana prutitus (latina).[16] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.182[17][17] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.182[18] Samyutta Nikaya 19:11 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185[19] Samyutta Nikaya 19:12 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185[20] Călugăr ordinat pe vremea lui Buddha Shakyamuni de Maestrul Arya Katayana.[21] The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.364-365[22] Voi vorbi de genul acesta de zei mai încolo.[23] Multe astfel de întâmplări sunt relatate în scrierile sacre, preta putând fi ajutate prin ofrande sau diverse fapte bune făcute în numele lor cu condiția să le accepte și să se bucure de ele. În acest mod, aprobând fapta bună făcută în numele lor, ele participă la acea faptă, schimbându-și karma și evoluând spiritual. [24] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.189[25] Ființe de care voi vorbi mai încolo. [26] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185[27] Într-o zi când Maestrul Katyayana se afla la cerșit a întâlnit un om cu un copil pe genunchi. Acesta mânca pește și arunca cu pietre într-o cățea care încerca să ia oasele. Datorită puterilor sale supranaturale, Katyayana a văzut că peștele fusese chiar tatăl omului în acea viață iar cățeaua îi fusese mamă. Un dușman pe care îl ucisese în viața trecută îi devenise fiu. Katyayana exclamă:”Mănâncă carnea propriului tată și își alungă propia mamă,își leagănă pe genunchi dușmanul pe care l-a ucis;soția roade oasele soțului ei.Nu pot decât să râd văzând ce se arată în spectacolul samsarei”.
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 96 [28] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.193-194[29] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.194[30] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185[31] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184[32] Saddharmasm tyupasthana Sutra (Shobonenjogyo) – Sutra Conștientizării Dharmei adevărate.[33] Acest pasaj apare în Discursul T’ien-t’ai’s despre cele patru învățături. .[34] Sunt bătute de diverși demoni care li se par  acestora că păzesc apa și mâncarea. Vezi prima categorie de preta – cei cu iluzii exterioare. [35] Adică nu au făcut fapte atât de grave încât să cadă în iad. Alteori însă, așa cum am văzut din povestirile cu preta prezentate anterior, renașterea în acest tărâm se datorează karmei reziduale rămase după ce păcătosul a petrecut deja o perioadă în iad. De exemplu, cineva care își omoară mama (unul dintre cele cinci păcate de moarte) ajunge mai întâi în iad iar apoi renaște ca preta. [36] Maestrul Che – Kwan, citat de Shinran în capitolul patru din Kyogyoshinsho. Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.334[37] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.191[38] Bodhisattva Vsubandhu spunea: ”toate spiritele flămânde trăiesc 500 ani în conformitate cu anii, lunile și zilele lor”. The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.102[39] Circa 15000 ani omenești.

15. Ființele născute în iaduri - Feb 15, 2020 1:15:00 PM

Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
            Există opt iaduri arzătoare și opt iaduri înghețate. În conformitate cu Buddha Shakyamuni și diverși Maeștri buddhiști care le-au explicat, aceste opt tipuri de iaduri principale își au propriile lor iaduri învecinate (ustada[1]): 
”Există opt iaduri din care e greu de ieșit, pline de ființe rele și crude, fiecare  având șaisprezece utsada. Acestea au patru ziduri și patru porți, sunt atât de înalte pe cât sunt de largi. În jurul lor sunt ziduri de foc, acoperișul este din foc, soarele de acolo arde cu scântei de foc iar ele însele sunt pline de flăcări înalte de sute de yojana.”[2]
Alte tipuri de iaduri sunt așa numitele iaduri temporare (ocazionale) sau efemere (pradesikanakara), care au fost create de acțiunile unei singure ființe, două sau mai multe. Așa cum explică Bodhisattva Vasubandhu, varietatea lor este foarte mare iar locul în care se află nu este fix, ceea ce înseamnă că pot exista în  râuri, munți, deșerturi sau în alte părți.[3]

Înainte de a prezenta în amănunt aceste iaduri trebuie să precizez faptul că toți gardienii, torționarii sau monștrii îngrozitori ce aplică diverse pedepse NU sunt ființe vii de sine stătătoare, ci manifestări ale karmei negative a persoanelor născute acolo. Așadar, chiar dacă par reali pentru locuitorii iadurilor, nu au de fapt, o existență a lor. Maestrul Vasubandhu explică acest aspect foarte clar în Vijnaptimatravimsaka[4] și în  Abhidharmakosabhasyam.  Shantideva spune de asemenea, in Bodhisattvachariavattara:
”Cine a creat intenționat toate armele celor din iaduri?Cine a creat pământul de fier înroșit?Înțeleptul[5] a zis că toate aceste lucrurisunt lucrarea (manifestarea) minții rele a ființelor.”[6]
În descrierea iadurilor m-am ghidat în mod special după  Yogacarabhumisastra (Yugaron) de Maestrul Asangha, Abhidharmakosabhasyam (Kusharon)de Maestrul Vasubandhu și Ojoyoshu[7] de Maestrul  Genshin, care la rândul lui a citat pe Maeștrii de mai sus și lucrările lor, precum și diverse alte sutre și tratate importante.
Cele opt iaduri arzătoare
1)      Iadul repetiției sau iadul reînvierii iadul reînvieriiLocuitorii acestui iad se percep unii pe alții ca dușmani de moarte și se luptă între ei folosind arme uriașe create de propria karmă până când se taie în bucăți. Maestrul Genshin spune:
”Ascuțindu-și ghiarele de fier își scot ochii unii altora și își sfâșie carnea până când se scurge tot sângele din ei și li se văd oasele  […] se taie unii pe alții în bucăți cu săbii ascuțite așa cum e tăiat peștele în bucătărie.”
După ce mor o voce din cerul acelui iad strigă: ”Înviați!” iar ei se întorc din nou la viață și reiau lupta. În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra toți cei care au ucis un om sau o ființă neumană vor cădea în acel iad[8].
Timpul petrecut acolo este descris de Maestrul Genshin după cum urmează:
”O zi și o noapte în tărâmul regilor deva (zeilor[9]) echivalează cu cincizeci de ani de viață omenească iar viața în tărâmul regilor deva durează cinci sute de ani. Însă o singură zi și noapte  în acest iad este echivalentă cu toată durata vieții din tărâmul regilor deva iar victimele trebuie să rămână acolo cinci sute de ani.”
2)      Iadul funiei negreFiințele născute aici sunt înșfăcate de gardienimonstruoși care îi marchează pe tot corpul cu funii de fier înroșit după care îi taie în bucăți cu săbii și fierăstraie de foc de-a lungul liniilor apărute.  După ce își termină treaba, trupurile se reîntregesc iar procesul este luat de la capăt.
Maestrul Genshin a descris și alte chinuri pentru cei născuți în acest iad:
iadul funiei negre”Uneori paznicii monstruoși din iaduri aruncă plase din  funii de metal înroșit peste ființele născute acolo. Un vânt rău începe să bată din senin și le înfășoară strâns în jurul păcătoșilor, arzându-le carnea și sfărâmându-le oasele. De asemenea, de-a dreapta și de-a stânga lor sunt munți de fier incredibil de înalți. Pe vârfurile lor sunt așezate bârne de care sunt prinse funii de fier și care se întind astfel de la un munte la altul. Sub aceste funii sunt așezate cazane imense pline cu o substanță fierbinte și aburindă. Păcătoșii, care au prinse de spate greutăți mari, sunt forțați să traverseze distanța dintre vârfurile muntoase pe această funie și cad în cazanele de dedesupt în care sunt fierți timp îndelungat până când oasele și carnea li se transformă într-o grămadă amorfă unde nu se mai poate distinge nicio mână sau picior.”
În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[10], cauza nașterii în acest iad este rănirea și mințirea părinților, rudelor și prietenilor, precum și provocarea de discordie între ei. După Genshin, aici ajung de asemenea, hoții și ucigașii[11]. Acesta descrie timpul petrecut acolo după cum urmează:
”O sută de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în Toriten[12]iar viața în acest tărâm al zeilor durează o mie de ani. Însă o viață în Toriten  este echivalentă cu doar o zi și o noapte în acest iad unde ființele trăiesc o mie de ani. Cei care au ucis ori au furat cad în acest iad.”
iadul zdrobirii3)      Iadul zdrobiriiMaestrul Genshin l-a descris în felul următor:
”În acest iad există numeroși munți aranjați  pe perechi și diverși gardieni monstruoși cu cap de bou sau de cal înarmați cu tot felul de bâte sau țepușe de  fier pe care le folosesc la torturarea celor născuți acolo. Cu aceste instrumente îi împing pe păcătoși înainte și îi fac să treacă printre perechile de munți care se apropie unul de altul și îi zdrobesc până când sângele li se prelinge peste tot. Apoi mai sunt și alți munți de fier care cad din cer și îi transformă   în bucățele atât de mici precum firele de nisip. Există de asemenea, și victime care  sunt zdrobite  între două stânci”. 
Alte texte spun că uneori perechile de munți se transformă în capetele pline de flăcări ale diverselor animale pe care ființele din iaduri le-au ucis în viețile trecute și care se aruncă unul asupra celuilalt, prinzându-i la mijloc și zdrobindu-i. Asemenea tuturor iadurilor, locuitorii de acolo sunt reînviați și tortura o ia de la capăt.
În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[13], cauza nașterii în acest iad este uciderea animalelor – capre, oi, porci, iepuri, șoareci, căprioare și așa mai departe iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv  hoții și cei care își înșeală partenerii sau partenerele de viață.
Timpul petrecut în acest iad este descris de Maestrul Genshin în felul următor:
”Două sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în  Yamaten[14] unde viața durează două mii de ani, însă o zi și noapte în acest iad este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Yamaten iar în acest iad victimele trebuie să rămână două mii de ani. Ucigașii[15], hoții și adulterii cad în iadul zdrobirii.”
4)      Iadul tânguirilorAici ființele sunt prăjite în clădiri de metal încins cu niciun fel de ieșire ori sunt fierte și li se toarnă cupru topit în gură, arzându-le organele interne. Ele strigă, plâng și se tânguiesc în chinuri îngrozitoare. În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[16], cauza nașterii în acest iad este faptul că au torturat fizic, psihic și verbal pe alții, i-au rătăcit și i-au corupt din punct de vedere moral iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv ucigașii, hoții, adulterii și bețivii.
iadul tânguirilorTimpul petrecut în acest iad este descris de Genshin în felul următor:
”Patru sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în  Tosotsuten[17] unde viața durează patru  mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul tânguirilor este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Tosotsuten iar în acest iad ființele trebuie să rămână patru mii de ani.”

5)      Iadul marilor tânguiriÎn acest iad gardienii pun o mulțime de victime în containere de metal cu pereți dubli incandescenți unde sunt arși și bătuți cu diverse arme. Ușile sunt sigilate iar ființele de acolo urlă de durere și disperare. În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[18], cauza nașterii în acest iad este furtul proprietăților religioase, al proviziilor pustnicilor sau ale maeștrilor spirituali, făcându-i să sufere, iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv ”ucigașii, hoții adulterii, bețivii și cei care au folosit un limbaj rău”.
Timpul petrecut în acest iad este decris în felul următor de Maestrul Genshin:
”Opt sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în Kerakuten[19] unde viața durează opt  mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul marilor tânguiri este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Kerakuten iar în acest iad ființele trebuie să rămână opt mii de an.”
6)      Iadul căldurii arzătoareÎn acest iad ființele suferă prin faptul că sunt gătite deiadul căldurii arzătoarede vii în cazane uriașe pline cu bronz topit. De câte ori ies la suprafață sunt prinse de gardienii infernali cu cârlige de metal și bătute în cap cu ciocane până când își pierd cunoștința. Această pierdere a cunoștinței este singurul moment de liniște, când nu mai simt nicio suferință, însă din păcate nu durează mult iar totul se ia de la capăt. 
Maestrul Genshin a descris și alte scene terifiante din iadul căldurii arzătoare:
”Gardienii infernali îi iau pe păcătoși și îi întind pe podeaua de fier încins. Uneori îi așează cu fața în jos sau în sus, bătându-i și lovindu-i mereu de la cap la picioare până când carnea li se transformă în pastă. Alteori îi pun pe un grătar mare din fier încins. Întorcându-i când pe o parte, când pe alta, îi prăjesc până când devin subțiri de la atâta arsură. Uneori îi fixează pe o țeapă lungă  de metal pe care le-o introduc din anus până în cap și îi pârlesc bine până când flăcările intră în organele vitale, încheieturi și oase, ochi, nas și gură. Apoi din nou îi aruncă într-un cazan uriaș și îi fierb ca pe fasole. Alteori îi pun la etajul superior al unei case de fier și dau drumul la flăcări violente care îi învăluie din toate direcțiile, consumându-le oasele și măduva.”
Ca să ne dea o idee despre cât de distructiv este focul manifestat în acest iad, Maestrul Genshin ne oferă o comparație:
”Dacă cineva ar aduce o scânteie din acest foc, atât de mică precum luminița unui licurici, în această lume a noastră, ar consuma-o imediat. Cât de groaznică trebuie să fie suferința acestor păcătoși ale căror trupuri asemenea firelor de iarbă sunt arse acolo! Aceștia se uită plini de dorință la flăcările din iadurile precedente care li se par, prin comparație,  răcoroase ca zăpada și gheața.”
Timpul petrecut în acest iad este descris în felul următor:
”O mie șase sute de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în Takejizaiten[20] unde viața durează șaisprezece mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul căldurii arzătoare este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Takejizaiten iar în acest iad ființele trebuie să rămână șaisprezece mii de ani. Ucigașii, hoții, adulterii, bețivii, cei care au folosit un limbaj rău și ereticii cad în acest iad.”
7)      Iadul marii călduri arzătoareÎn acest iad ființele sunt blocate înauntrul unor case de metal unde gardienii infernali îi trag în țeapă prin călcâie și anus cu tridente din fier încins până când vârfurile acestora le ies prin umeri și vârful capului. În același timp trupurile lor sunt învelite în folii de metal încins.
În conformitate cu Maestrul Genshin, care citează diverse texte sacre, gardienii acelui iad le spun fiecărui păcătos chinuit acolo:
”Ești speriat deja numai când auzi urletele și vezi cu ochii tăi ce se întâmplă aici? Închipuieți însă teroarea ce o vei simți când trupul îți va arde asemenea ierbii uscate! Totuși, flăcările din acest iad nu sunt chiar flăcări, ci patimile  arzătoare ale karme tale negative. Focul obișnuit poate fi stins dar nu și focul karmei rele.”
Acest pasaj este foarte important deoarece, așa cum am mai explicat, arată că focul iadurilor, diferitele locuri ale terorii descrise mai sus și care vor fi descrise și în cele ce urmează, precum și gardienii iadurilor, sunt manifestări ale karmei păcătoșilor renăscuți acolo. Toate acestea sunt rezultatul sau efectul suferinței pe care ei înșiși au adus-o altor ființe. Diferitele iaduri există din cauza karmei negative a locuitorilor acestora – este energia rea a propriilor fapte manifestată în forme și chinuri înspăimântătoare.
După cum spune și Maestrul Genshin, ”puterea karmei rele pe care păcătoșii au creat-o îi aruncă în flăcările violente”ale acelui iad. ”Dintre toate furtunile, furtuna karmei este cea mai puternică. Aceasta e generată de faptele negative ale oamenilor și este cea care îi trage către abisul suferinței.”
În opinia lui, ”ucigașii, hoții, adulterii, cei care au folosit un limbaj rău, ereticii precum și cei care le-au înjosit pe călugărițele care respectă preceptele purității” cad în acest iad al marii călduri arzătoare.
Timpul petrecut aici este o jumătate de kalpa intermediară, ceea ce reprezintă o perioadă de timp foarte greu de măsurat în ani omenești  8)      Iadul suferinței neîncetate (Avici)Situat la capătul de jos al lumii dorinței, acesta estecel mai rău dintre iaduri. Nicăieri nu se găsește mai multă suferință decât aici.
Iadul aviciFocul din acest iad cuprinde totul și nu există niciun loc neatins de flăcări. Este atât de violent încât trupurile victimelor și focul însuși devin imposibil de distins. De asemenea, nu există nicio secundă în care suferințele ființelor să înceteze. Numărul celor născuți acolo nu poate fi calculat și cu toate că aud țipetele de durere ale celorlalți, nu se pot vedea unii pe alții. Toate chinurile și torturile iadurilor precedente sunt trăite aici în moduri și mai groaznice.
După ce descrie acest iad, Maestrul Genshin spune:
”Suferințele din Avici sunt de o mie de ori mai mari decât toate celelalte șapte iaduri la un loc și cele învecinate cu acestea[21]. Atât de imensă este suferința din acest iad, încât victimele născute acolo îi invidiază pe cei din iadul marii călduri arzătoare, suferința acelora părându-li-se asemenea plăcerilor din Takejizaiten. Dacă ființele din cele șase Devaloka[22]ale Kamadhatu[23]ar mirosi duhoarea acestui iad ar muri imediat. Motivul este că toți cei născuți în acest iad sunt cuprinși de putrefacție.  […] Dacă cineva ar auzi cu adevărat totul despre suferințele din acest iad nu ar rezista și ar muri imediat. Cât de oribil trebuie să fie! Nici măcar a mia parte din ororile din Avici nu au fost povestite deoarece sunt imposibil de descris. Nimeni nu poate asculta o astfel de descriere și nici nu le  poate compara cu altceva. Dacă cineva ar descrie sau ar asculta cu adevărat o descriere completă a suferințelor din acest iad ar vomita sânge și ar muri.”
Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”Așa cum dintre toate tipurile de fericiredispariția lăcomiei este regele fericirii,dintre toate tipurile de suferințăcea din iadul Avici este cea mai cumplită.
Durerea de a fi străpuns toată ziua de o mie de sulițe nu se compară cu cea mai mică suferință din iad."[24]
Cei care au făcut cele cinci păcate de moarte, au ponegrit Dharma, au negat legea cauzei și efectului sau existența lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur, nu au luat în serios învățătura Mahayana, au denigrat sutrele Mahayana, și-au ucis învățătorii spirituali, etc, se nasc în acest iad după moarte. Viața în Avici durează o întreagă kalpa intermediară.
Iadurile învecinate (ustada)
Yogacarabhumisastra (Yugaron) de Asangha și Abhidharmakosabhasyam (Kusharon)[25]a lui Vasubandhu, descriu patru iaduri învecinate (”utsada”) care sunt așezate la cele patru ieșiri ale celor opt iaduri principale descrise mai sus. Bodhisattva Vasubandhu a spus:
”Care este sensul cuvântului utsada? Li se zice utsada deoarece reprezintă locuri de suferință suplimentară. În iaduri ființele sunt chinuite  îngrozitor după care suferința lor continuă în ustada.  [...] După ce au stat în iaduri, păcătoșii cad apoi în utsada."[26]
Șanțul de foc (Kukula)Când ființele ies dintr-unul din cele opt iaduri arzătoare, văd ceva ce se aseamănă cu un șanț umbros, însă când intră în el, crezând că au găsit în sfârșit un loc unde să se ascundă, descoperă că acesta e plin de foc ce le ajunge până la genunchi. Focul le arde pielea, carnea și sângele când pun piciorul acolo dar se reface imediat ce îl ridică.
Mlaștina cu excremente și corpuri putrezite (Kunapa)Când ies din șanțul de foc văd un râu și cuprinși de sete aleargă spre el doar ca să realizeze, odată ajunși acolo, că nu este decât o mlaștină cu excremente și corpuri putrezite de oameni și animale pline cu tot felul de bestii care cresc în apă și viermi cu ciocuri de fier care îi mănâncă. Sexualitatea incorectă duce la experiența acestei mlaștini scârboase.
Câmpia cu lame ascuțite (Ksuramarga)Când ies din mlaștină văd o câmpie verde însă când ajung acolo realizează că iarba este alcătuită din lame foarte ascuțite care le taie picioarele până la os. Acestea se vindecă la loc atunci când le ridică și sunt tăiate din nou când pășesc pe iarbă.
Pădurea de săbii (Asipattravana)Când scapă de câmpia cu lame ascuțite, fug către ceea ce le pare a fi o pădure frumoasă dar odată ajunși la ea constată că frunzele copacilor sunt săbii care cresc pe trunchiuri de metal. Când bate vântul aceste săbii cad pe ființele de acolo și îi taie în bucățele care sunt apoi mâncate de câinii infernali Syamasabala. Când nu mai rămâne nimic din trupurile lor, aceștia reapar și sunt tăiați din nou și din nou. Rănirea și torturarea ființelor cu arme dau naștere pădurii de săbii.
dealul cu copaci SalmaliDealul cu copaci Salmali (Ayahsalmallvana)Apoi ființele ajung la poalele unui deal cu copaci Salmali. Pe vârful dealului își văd fostele iubiți sau iubite cu care au avut o sexualitate incorectă care îi strigă cu glasuri pătimașe. Plini de dorința de a se reuni cu ei, încep să urce dealul, însă frunzele copacilor se îndreaptă spre ei și le intră în carne. Când în sfârșit ajung în vârf, în loc de persoanele iubite sunt întâmpinați de păsări cu ciocuri de metal care le scot și le mănâncă ochii. Apoi își văd din nou persoanele iubite cum îi strigă de la poalele dealului și o pornesc la vale însă acum frunzele se întorc cu vîrful în sus, înjunghiindu-i în toate părțile corpului. Când în sfârșit ajung la obiectul dorinței acesta se transformă în femei sau bărbați metalici care îi îmbrățișează și încep să-i mănânce de vii.
Așa cum explica Bodhisattva Vasubandhu în  Abhidharmakosabhasyam, câmpia cu lame ascuțite, pădurea cu săbii și dealul cu copaci Salmali constituie un singur iad învecinat (utsada) deoarece toate trei au în comun pedeapsa prin rănire.
Râul cu apă clocotită și cenușă fierbinteCând în sfârșit ființele scapă de dealul cu copaci Salmali ajung la râul Vaitarani plin de apă clocotită și cenușă fierbinte care înconjoară iadul cel mare. Maestrul Vasubandhu descrie suferințele de acolo:
”Pe ambele maluri ale râului sunt persoane înarmate cu săbii și sulițe care-i împing înapoi pe cei care încearcă să iasă din el. Fie că se afundă în apă ori ies la suprafață, că sunt purtați de curent sau merg împotriva lui, condamnații sunt fierți și gătiți asemenea boabelor de susan ori de porumb aruncate într-un cazan încins”.[27]
Pedofilia, râvnirea la posesiunile comunității (sangha), uciderea peștilor și a altor animale duc la apariția râului cu apă clocotită și cenușă fierbinte.
            În Saddharmasmrity Upasthana Sutra (Shobonenjogyo)[28]  există o descriere puțin diferită a iadurilor învecinate. Le voi prezenta aici așa cum le-a preluat și repovestit Maestrul Genshin în Ojoyoshu. Menționez că acestea sunt doar o parte din iadurile explicate în acea sutră.
Așadar, printre iadurile învecinate ale iadului repetiției sau reînvierii se află:            -          Locul plin de mizerie care este ”plin cu balegă fierbinte, murdărie cu gust amar și viermi cu cioc tare. Păcătoșii sunt forțați să mănânce această balegă în timp ce viermii se tărâsc peste ei, mestecându-le și găurindu-le pielea și sugându-le măduva oaselor. Cei care au ucis căprioare sau păsări cad în acest iad.”
-          Locul săbiilor rotitoare care este ”închis de pereți negri de fier de zece yojana înălțime, plin de un foc atât de intens încât focul normal pare zăpadă. Când corpul vine în contact cu el chiar și cu cea mai mică parte, se zbârcește până se face cât bobul de muștar. În acest foc plouă în rafale puternice cu bețe de metal încins. Tot aici există și o pădure de săbii atât de ascuțite încât chiar și un fir de păr care vine în contact cu ele este tăiat în bucățele mici. Vă dați seama cât de teribile sunt aceste săbii pentru trupurile păcătoșilor! Uneori săbiile cad din cer asemenea unei cascade imense. Atât de mare este confuzia și agonia celor născuți acolo încât nimeni nu o poate îndura. Cei care au ucis din invidie și pizmă ajung în acest iad”.
-          Locul cazanului arzător unde ”păcătoșii suntpuși într-un cazan de metal și fierți ca boabele de fasole. Cei care au ucis, gătit și mâncat animale ajung în acest iad.”
-          Locul marii suferințe unde sunt ”trilioane și nenumărate tipuri de suferințe pe care nu le putem descrie în detaliu. Cei care au legat oamenii cu lanțuri, i-au bătut cu bastoanele, i-au forțat să meargă mult, i-au aruncat în râpe adânci, i-au sufocat cu fum, au speriat copiii, ajung în acest iad”.
-          Locul calmului întunecat unde ”păcătoșii sunt prinși în întuneric negru ca smoala  și arși din când în când  de un foc întunecat. Apoi începe să bată o furtună puternică ce forțează muntele de diamant să se ciocnească de munții din jur astfel încât trupurile păcătoșilor sunt strivite între ei și fragmentele sunt împrăștiate ca grăunțele de nisip. După asta apare un vânt fierbinte și tăietor asemenea unei săbii ascuțite. Cei care au omorât oi sufocându-le cu foc și cei care au omorât broaște țestoase zdrobindu-le între cărămizi ajung în acest iad”.
-          Locul fără de bucurie unde există ”un foc imens care arde trupurile păcătoșilor și ziua și noaptea. Tot acolo se află păsări cu ciocuri de foc, câini și vulpi ale căror urlete sunt atât de înfricoșătoare încât ți se ridică părul pe spate de groază. Acestea vin încontinuu să roadă carnea și oasele victimelor care zac împrăștiate peste tot.  Viermi cu ciocul tare crapă oasele și sug măduva. Cei care au suflat în scoici, au bătut tobe și au scos alte sunete îngrozitoare[29]sau cei care au omorât păsări și alte animale ajung în acest iad.”
-          Locul cu cea mai grea suferință care ”se află pe marginea unui țărm abrupt și unde păcătoșii ard încontinuu într-un foc metalic. Cei care au omorât fără milă orice ființă ajung în acest iad.”
Printre iadurile învecinate ale iadului funiei negre se află:
-          Locul tânguirii și al suferinței unde ”păcătoșii sunt puși pe marginea unei prăpăstii imposibil de măsurat.  Acolo sunt legați împreună cu funii negre de foc și împinși în hăul de dedesupt. În cădere se  lovesc de  fundul prăpastiei care este plin de săbii ascuțite și numeroase ca firele de iarbă. Câini cu fălci de metal înroșit îi mestecă în bucățele mici și cu toate că urlă după ajutor, nimeni nu vine după ei. Cei care au fost învățători și au predat Dharma cu intenții rele, cu prejudecăți și părtinire rauvoitoare, neoferind adevărul și indiferenți la consecințe, ajung  în acest iad.”
-          Locul vulturului înfricoșător unde  ”păcătoșii sunt bătuți toată ziua și toată noaptea de gardieni infernali cu bâte de fier. Alteori aceștia îi taie în bucăți cu săbii de metal încins ori  îi săgetează cu arcurile lor pline de flăcări. Cei care din lăcomie sau invidie i-au legat sau omorât pe alții ca să-i jefuiască, ajung în acest iad.”
Printre iadurile învecinate ale iadului zdrobirii se află:
-          Locul viziunii rele unde ajung ”cei care au avut sexualitate incorectă și violentă cu copii altora. Aceștia cred că își văd proprii copii[30]chinuiți de gardienii infernali care le bagă în părțile intime  țepe și burghiuri de fier sau  îi scot afară cu cârlige din vaginele mamelor lor. Păcătoșii, văzând suferința copiilor sunt cuprinși de o milă și un dor de ei atât de mare încât nu pot suporta grozăvia de acolo. După ce sunt torturați astfel de viziunea suferinței propriilor copii le vine și lor rândul. Gardienii infernali îi pun cu capul în jos și le toarnă în anus cupru topit care le curge prin intestine, arzându-le organele vitale și ieșindu-le prin gură și nas. Suferințele mai sus menționate, anume suferința sufletească și cea trupească, durează timp de sute de mii de ani.”
-          Locul marii suferințe[31] unde ”sunt condamnați[32] să sufere bărbații vinovați de sodomie[33]. Aici victima, văzându-l pe bărbatul cu care a  păcătuit, îl îmbrățișează cu patimă fierbinte care se transformă în flăcări și îi arde trupul complet. După ce moare și învie imediat, fuge cuprins de groază însă cade într-o prăpastie înfricoșătoare unde este devorat de ciori cu ciocul de foc și vulpi cu gura de foc.”
-          Locul suferinței îndelungate unde ”ajung cei care au furat sau violat nevestele altora. Gardienii infernali îi prind și îi agață cu capul în jos de ramurile copacilor. Sub ei se află un foc violent care le arde trupurile complet. Apoi învie și totul se ia de la capăt.  Când țipă de durere flăcările intră pe gură și le ard organele vitale. Această suferință durează timp de sute de mii de ani. Descrieri mai amănunțite se găsesc în diverse scripturi.”
Printre iadurile învecinate cu iadul tânguirilor se află:
-          Iadul focului și viermilor unde ajung cei care au vândut alcool și unde ”trupurile lor sunt afectate de cele patru sute patru boli. Atât de mare este puterea unei singure boli încât doar într-o singură zi și noapte ar distruge toți locuitorii celor patru insule. Din trupurile victimelor ies viermi care le mănâncă pielea, carnea și măduva oaselor.”
-          Locul numit ”nor, foc și ceață” unde ”ajung ceicare au forțat femei să bea alcool și apoi le-au violat. Aici sunt torturați de o flacără de  365 metri. Gardienii infernali îi prind și îi forțează să treacă prin acest foc până când sunt arși complet de la cap la picioare. Când nu mai rămâne nimic din ei, gardienii strigă: ”înviați! înviați!” iar păcătoșii învie și tortura începe din nou. Astfel chinurile lor durează fără oprire timp de sute de mii de ani.
Printre iadurile învecinate cu iadul marilor tânguiri se află:
-          Locul numit primirea suferinței crude unde ”gurile și limbile păcătoșilor sunt bătute în cuie de fier încins ca să nu poată țipa.”
-          Locul numit primirea suferinței nelimitate unde ”gardienii infernali taie limbile păcătoșilor cu foarfece de fier încins. După ce sunt tăiate acestea cresc la loc iar procesul se repetă. De asemenea, le scot ochii și îi taie cu cuțitul. Aceste cuțite sunt atât de ascuțite încât pot tăia inclusiv fier și stânci! Cât de ușor este așadar, să taie prin carnea umană! Astfel de suferințe sunt primite de cei care au folosit un limbaj rău. Există multe referințe de acest gen în scripturi”
Printre iadurile învecinate cu iadul căldurii arzătoare se află:
-          Locul numit Fundarikiya unde ”trupurile păcătoșilor sunt arse în așa hal încât nu mai rămâne niciun locșor cât o semință de muștar neatins de flăcări. Cei din acest iad își spun unii altora: ”Veniți repede să vedeți! Aici e lacul Fundarikiya, aici e apă de băut, aici e umbra răcoroasă a unei păduri”. Amăgiți de aceste cuvinte, păcătoșii se grăbesc să ajungă acolo dar de ambele părți ale drumului sunt gropi pline cu foc unde cad și sunt arși până la os. După o vreme învie din nou iar căldura imensă îi face să tânjească după apă așa că merg înainte până când ajung la locul numit Fundarikiya. Flăcările din Fundarikiya sunt de cinci sute de yojana înălțime. După ce victimele sunt arse de tot în acest foc învie din nou după puțin timp și totul se ia de la capăt. În acest iad ajung cei care s-au înfometat până la moarte în speranța că vor ajunge în ceruri, precum și cei care au propovăduit această erezie celorlalți.”
-          Locul numit întuneric, foc și vânt unde ”păcătoșii sunt aruncați în cer de un vânt rău, învârtiți și azvârliți de colo-colo încât devin invizibili. Apoi apare un alt vânt ascuțit ca o sabie care îi taie în bucăți mici asemenea firelor de nisip și îi împrăștie în toate direcțiile. La scurt timp fragmentele se adună împreună iar victimele învie și procesul o ia de la capăt. Astfel sunt pedepsiți[34]ereticii care susțin că existența se împarte în lucruri veșnice și lucruri impermanente sau că trupul este impermanent (pieritor) iar cele patru mari elemente sunt veșnice.”
Printre iadurile învecinate cu iadul marii călduri arzătoare se află:
-          Un loc atât de plin de flăcări încât ”nu există nici măcar un locșor cât gămălia unui ac unde să nu fie foc. Cei care au violat femei laice și pure  cad în acest iad.”
-          Locul numit primirea suferinței pe deplin meritate unde ”gardienii infernali jupoaie victimele de la cap la picioare și apoi, fără să le taie carnea, le prăjesc trupurile însângerate și fără piele pe podeaua de metal încins. După aceea, toarnă peste ei fier topit. Păcătoșii sunt torturați în acest fel zece miliarde de ani. Cei care au păcălit călugărițe dându-le băuturi tari și le-au distrus sufletele, făcându-le să devină imorale, cad în acest iad. La fel pățesc cei care au corupt femei cu diverse bogății.”
Printre iadurile învecinate cu iadul suferinței neîncetate (avici) se află:
-          Locul numit câmpia de fier a vulpilor devoratoare. Aici ”flăcările ce ard trupurile păcătoșilor se întind pe o distanță de zece yojana. Dintre toate iadurile, torturile de aici sunt cele mai grele. Țigle de fier plouă peste victime, zdrobindu-le trupurile și pulverizîndu-le oasele. Vulpi cu fălci de foc apar încontinuu și îi devorează. Cei care au dat foc pagodelor și templelor, au ars imaginile Buddhașilor, casele și bunurile preoților ajung în acest iad.”
-          Locul vomei negre unde ”victimele sunt atât deînfometate și însetate din cauza căldurii care le arde trupul încât își mânâncă singure propria carne. După ce se mănâncă de tot, învie și o iau de la capăt. În acest loc există un șarpe cu burta neagră care se încolăcește în jurul trupurilor păcătoșilor și îi mănâncă treptat de la picioare în sus. Apoi din nou, victimele sunt prăjite într-un foc mare sau fierte într-un cazan. Oasele și carnea li se topesc asemenea gheții de primăvară iar această masă amorfă ce se amestecă cu focul creează o flacără imensă și violentă. În acest fel, victimele trebuie să îndure timp de milioane de ani diverse torturi imposibil de conceput și descris. Cei care au furat orice ofrandă oferităt unui Buddha și au mâncat-o ajung în acest iad.”
-          Locul numit adunarea de pe muntele ploios. Acesta este ”un munte de fier de o yojana înălțime care cade peste victime și le transformă în praf. Imediat ele învie și sunt zdrobite din nou. Se mai află acolo unsprezece tipuri de flăcări care le înfășoară și le ard complet.
Uneori gardienii infernali își scot săbiile și taie trupurile păcătoșilor peste tot după care le toarnă plumb topit în răni. Apoi aceștia sunt chinuiți cu cele patru sute patru boli ori în alte feluri timp de milioane de ani. Cei care au furat și mâncat ofrandele date unui Pratyeka Buddha ajung în acest iad.”
-          Locul numit Embado unde ”se află o pasăre demonică numită Emba de mărimea unui elefant și cu un cioc în formă de sabie  pe unde scoate foc. Aceasta îi prinde pe păcătoși, îi duce în înaltul cerului și îi aruncă de acolo ca pe bolovani. Trupurile victimelor cad cu o așa putere încât li se sparg în sute de mii de bucăți. Însă acestea revin la viață și procesul se reia de la capăt. Picioarele lor sunt sfâșiate de săbiile ascuțite și dese de care e plin drumul, asemenea firelor de iarbă. Câini cu colți de foc vin și îi devorează. Cei care au complotat împotriva altora și i-au înfometat până la moarte ajung în acest iad. Mai multe descrieri se găsesc în scripturi.”
Cele opt iaduri înghețate
            Aceste iaduri sunt situate la același nivel cu cele opt iaduri arzătoare, dar spre deosebire de ele, unde elementul foc este dominant, aici mediul karmic este alcătuit din munți de zăpadă și ghețari iar vânturile sunt viscole năpraznice. Toate ființele născute în cele opt iaduri înghețate sunt goale și suferă de următoarele chinuri[35]:
1. Iadul bășicilor (Arbuda)În acest iad le apar diverse bășici pe corp din cauza apei extrem de reci și viscolului puternic.
2. Iadul bășicilor deschise  (Nirarbuda)Aici bășicile devin răni deschise.
3. Iadul dinților încleștați (Atata)Aici dinții ființelor sunt strâns încleștați din cauza frigului extrem. Maestrul Vasubandhu explică faptul că ”atata” indică sunetul pe care victimele îl fac din cauza frigului, de aici provenind și numele acestui iad[36]. 
4. Iadul tânguirii (Hahava)În acest iad ființele au limbile paralizate de frig și de aceea le este foarte greu să țipe ori să respire, ele putând doar să se tânguie neîncetat. Denumirea lui provine de asemenea, de la sunetul specific pe care îl scot ființele născute acolo.
5.  Iadul gemetelor (Huhuva) Aici vocile ființelor sunt sparte și gemete lungi și grele li se strecoară printre buze. Numele iadului vine din nou, de la sunetele de durere scoase de păcătoșii născuți acolo.
6. Iadul crăpăturilor în formă de utpala sau iadul florii albastre. Pielea ființelor din acest iad devine albastră și se crapă în bucăți ce seamănă cu cele patru petale[37]ale florii utpala. 
7. Iadul crăpăturilor în formă de lotus (padma) sau iadul florii de lotus. Aici carnea roșie a ființelor devine vizibilă iar frigul o face să se despice în opt bucăți asemănătoare cu o floare de lotus.        
8. Iadul crăpăturilor în formă de mare lotus (mahapadma) sau iadul marelui lotus. Aici carnea ființelor devine roșu întunecat și se despică în șaisprezece, treizeci și doi și apoi în nenumărate bucăți, făcând-o asemenea unei imense flori de lotus. Diverși viermi cu ciocuri de metal intră în carnea crăpată și o devorează.
În conformitate cu textele sacre, inclusiv Buddha Shakyamuni și Maestrul Vasubandhu[38], durata de viață în primul iad înghețat este echivalentă cu timpul necesar golirii un container imens plin cu semințe de susan, dacă am lua câte o semință odată la fiecare sută de ani. Viața și suferințele din următoarele iaduri reci crește progresiv de douăzeci de ori mai mult pentru fiecare iad. 
            Jatakamala[39]menționează faptul că ființele din iadurile înghețate se află în întuneric:
”În viața următoare a unui nihilistun vânt înghețat va apărea în acel loc al întunericului absolut.Din moment ce te va îmbolnăvi atât de tare încât până și oasele îți vor fi distruse,cine crezi că va intra acolo după tine ca să te ajute?”
În Scrisoare către un discipol, Maestrul Chandragomin[40]a spus:”Un vânt incomparabil îți străpunge oasele;corpul îți tremură și îngheață; te pleci în genunchi și te zbărcești de frig.O sută de bășici apar și se sparg.Creaturi născute din ele te rănesc și te mănâncă; grăsimea, măduva din oase și toate lichidele trupului  îți ies  afară.
Epuizat, cu dinții încleștați, cu părul ridicat de groază,ești chinuit de rănile din ochi, urechi și gât.Cu mintea și trupul buimăcite de durere,te afli  în iadul înghețat și scoți vaiete  demne de milă."[41]
Iadurile temporare (ocazionale) sau efemere
            Iadurile temporare (ocazionale) sau efemere se găsesc  alături de cele arzătoare și reci dar există și în alte zone. Maestrul Vasubandhu a spus:
”Există iadurile pradesika (efemere) ce sunt create de forța faptelor unei singure persoane, două sau mai multe. Varietatea lor este mare; locul unde se află acestea nu este fix,  așadar se găsesc în râuri, munți, deșerturi sau în alte zone”[42].Suferințele trăite în aceste iaduri efemere diferă considerabil în timp[43]și spațiu. Ființele condamnate de propria karmă să renască în ele pot fi prinse înauntrul unei stânci sau bolovani, țintuite pe fundul unui lac, fierte în râuri calde sau prizoniere în gheață și ghețari, arse în foc, mâncate de vii de diferite insecte sau viermi, etc. Unele suferă prin faptul că își identifică trupul cu obiecte care sunt folosite mereu precum pietre de moară, mături, uși, rogojini, preșuri, stâlpi, funii, etc
Există multe texte sacre în care sunt prezentate cauzele renașterii în aceste iaduri efemere, de exemplu: însușirea sau exploatarea în folos personal a proprietății comunității buddhiste, a cere sume mari de bani în schimbul predării Dharmei sau pentru binecuvântări, sacrificiul de animale, furtul din banii publici, adulterul, etc.
Pentru a înțelege mai bine cauzele nașterii în aceste iaduri efemere, vă voi povesti în următoarele pagini două întâmplări de pe vremea lui Buddha Shakyamuni în care sunt implicați doi dintre discipolii săi importanți, Maeștrii Maudgalyayana și Sangharakshita[44].  
            În timp ce Buddha se afla la Rajgir trăia în acea zonă un laic bătrân de 100 ani pe nume Palkye. Auzind de avantajele vieții de călugăr, acesta a spus familiei că vrea să primească și el ordinația. Cum aceștia nu mai aveau nevoie de el, nu s-au împotrivit așa că bătrânul s-a dus la mănăstirea locală unde se aflau atunci adunați discipolii lui Buddha. Pentru că Buddha însuși nu era prezent a cerut să fie ordinat de Shariputra. Acesta l-a refuzat pe motiv că era prea bătrân și nu mai putea medita, studia sau munci în mănăstire. Pe rând, mai mulți discipoli importanți l-au refuzat, de asemenea. Supărat, bătrânul a decis că mai bine moare decât să rămână neordinat. La întoarcerea sa, Buddha a aflat de situația lui Palkye și a cerut lui Maudgalyayana să-l ordineze. Cu toate că acum era ordinat și se dedicase foarte serios studiului încât devenise expert în canonul buddhist, bătrânul suferea în continuare deoarece unii călugări mai tineri nu-l respectau, crezându-l prea mândru să facă prosternări ori să muncească pentru comunitate și neluând în seamă faptul că era prea bătrân pentru aceste eforturi. Palkye a decis atunci să se sinucidă, a mers la marginea unui râu, și-a dat hainele jos, a făcut cu lacrimi în ochi aspirația de a renaște într-un trup perfect, cu o familie bogată și fără de obstacole pentru a se putea dedica mai bine practicii Dharmei și s-a aruncat în apă. Datorită puterii sale neobișnuite Maestrul Maudglayayana l-a văzut și l-a salvat, ajungând la el într-o secundă. După ce bătrânul i-a povestit rușinat motivele pentru care vroia să se sinucidă, Maudgalyayana s-a gândit că Palkye nu era suficient de conștient de realitatea suferințelor samsarice, așa că l-a luat într-o călătorie supranaturală prin câteva iaduri efemere.
Așa au întâlnit ei o femeie care sărea într-un cazan cu apă clocotită și se gătea singură. După ce toată carnea era gata oasele îi săreau afară și se transforma într-o persoană care mânca tot ce fusese pregătit. Maudgalyayana a explicat că femeia respectivă fusese servitoarea unei doamne din Shravasti. La un moment dat, această doamnă invitase un călugăr pur să își petreacă retragerea de vară de trei luni într-un loc unde ea se angajase că îi va asigura toată mâncarea necesară. În fiecare zi pregătea cele mai delicioase feluri și o trimitea pe servitoare să i le ducă însă aceasta mânca tot și îi oferea călugărului resturile. Doamna a devenit suspicioasă și a început să-i pună întrebări dar servitoarea a negat, spunând: ”Nu am mâncat nicio bucățică. Mai degrabă mi-aș mânca propria carne decât mâncarea călugărului!” Din cauza acestei minciuni a renăscut după moarte în acest iad efemer.
Apoi au întâlnit un copac gigant acoperit în întregime de gândaci care îi mâncau scoarța. Dinauntrul lui se auzea o tânguire puternică. Maestrul Maudgalyayana i-a explicat că un om pe nume Lita fusese angajat de o comunitate de călugări și folosea bunurile acestora pentru el și alți oameni din afara comunității. După moarte a renăscut în acest iad efemer identificându-se cu acel copac. Gândacii erau cei cu care împărțise mâncarea și bunurile călugărilor.
Mergând ei mai departe au văzut un om înconjurat de mai multe ființe cu trupuri umane și capete de animal care trăgeau în el cu săgeți cu vârfuri de foc. Victima era străpunsă peste tot și suferea îngrozitor. În viața trecută acest om fusese un vânător care a omorât multe animale iar acum simțea pe pielea lui suferințele provocate altora.
Și mai departe au ajuns la un munte cu suprafața plină de săbii și cuțite cu vârfurile orientate în sus. Un om se rostogolea de-a lungul muntelui și era străpuns de toate aceste obiecte ascuțite. Explicația dată de Maudgalyayana a fost că respectivul fusese un ministru influent ale cărui fapte avuseseră efectul unor săbii și cuțite pentru ceilalți.
Ultimul loc pe care l-au văzut a fost un morman uriaș de oase. Maestrul i-a explicat lui Palkye că acele oase îi aparținuseră într-una din viețile trecute. Un rege pe nume Aryasya caruia îi plăcea să asculte Dharma și să facă bine juca la un moment dat zaruri cu niște prieteni când niște miniștri i-a adus un condamnat și l-au întrebat ce să facă cu el. Fiind foarte implicat în jocul lui, regele nu a acordat atenție și le-a spus doar să se ocupe de el conform legii. Auzind asta supușii l-au executat. Apoi, după ce a terminat jocul de zaruri regele a întrebat de condamnat și auzind că a fost executat din cauza neatenției lui a fost cuprins de remușcare. După ce a murit, a renăscut sub forma unui crocodil imens și monstruos  plin de nenumărate insecte care îi mâncau trupul. Fiindu-i foame și vrând să ucidă niște negustori care mergeau cu corabia într-o misiune de afaceri, i-a auzit pe aceștia cum se refugiau, speriați, în Buddha. La auzul cuvântului Buddha crocodilul a renunțat să-i omoare și a refuzat să mai mânânce, murind de foame.
 Maudgalyayana a spus: ”Tu bhikshu Palkye ai fost regele Aryasya. Din cauză că ai omorât un om ai renăscut sub forma acestui crocodil”.
Devenind conștient de suferința samsarei Palkye a renunțat la gândul sinuciderii și a devenit și mai serios în practicarea Dharmei.
            Maestrul Sangharakshita a vizitat și el câteva iaduri efemere.
Odată a ajuns într-un palat foarte frumos decorat, înconjurat de copaci cu păsări minunate și bazine de înot, înauntrul căruia se afla un templu locuit de călugări pașnici. Fiindu-i foame a cerut de mâncare iar călugării l-au servit spunându-i: ”Să mănânci înaintea noastră pentru că ești obosit iar mai încolo s-ar putea să apară niște probleme”. Sangharakshita a mâncat bine și s-a retras într-un colț. Pe la amiază călugării au sunat gongul și s-au adunat în șiruri ordonate cu bolurile în mână. Imediat templul a dispărut iar bolurile s-au transformat în ciocane de fier cu care au început să se lovească unii pe alții până când și-au spart capetele iar creierii li s-au împrăștiat peste tot. Apoi, după ce perioada mesei a trecut, templul a reapărut iar călugării au revenit la normal. Întrebându-i care este cauza karmică ce i-a făcut să renască în acel iad efemer, aceștia i-au spus: ”Am fost călugări pe vremea lui Buddha Kashyapa[45]și în timpul mesei de prânz obișnuiam să ne certăm unii cu alții. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.
După ce a plecat de acolo, Sangharakshita a mers într-un alt loc unde a întâlnit din nou, un templu frumos cu călugări care recitau. Și aceștia i-au oferit mâncare iar după ce a sunat gongul și s-au adunat împreună în șiruri ordonate, cu bolurile în mână, templul a dispărut iar mâncarea și băutura s-a transformat în metal topit. Pe toată durata prânzului au aruncat unii în alții cu acel lichid fierbinte și s-au ars îngrozitor. După ce prânzul a trecut, totul a revenit la normal. Călugării i-au explicat: ”Am fost călugări în vremea lui Buddha Kashyapa. Credincioșii ne ofereau mâncare și băutură dar noi o iroseam. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.
În alt iad efemer de același tip călugării locuiau într-un templu frumos care la timpul prânzului ardea din temelii împreună cu ei. După prânz templul și călugării apăreau din nou. Aceștia i-au spus: ”Am fost călugări în vremea lui Buddha Kashyapa. Din cauză că nu am fost în stare să respectăm preceptele am fost dați afară de ceilalți călugări virtuoși. Fiind foarte mânioși am dat foc mănăstirii împreună cu toți locuitorii ei. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.Apoi Sangharakshita a mers în alte locuri și a văzut diverse ființe care erau asemenea unor ziduri, stâlpi, copaci, flori, fructe, funii, mături, boluri, pisălogi[46], perii de curățat alei, etc. După ce s-a întors, i-a povestit lui Buddha Shakyamuni tot ce văzuse, insistând mai ales pe ultimele întâlniri cu ființele asemănătoare unor obiecte și l-a întrebat care este cauza karmică a nașterii în acel mod.
Buddha i-a răspuns: ”Aceste ființe au fost de asemenea, călugări pe vremea lui Buddha Kashyapa. Unii dintre ei au pângărit zidurile templelor mânjindu-le cu noroi și scuipat. De aceea au renăscut în pereți[47]. Alții au aruncat cu scuipat și muci pe stâlpi și au renăscut în stâlpi[48], ori s-au bucurat de copacii și fructele comunității  într-un mod egoist iar după moarte au apărut în acea formă[49]. De asemenea, au folosit pentru ei înșiși funiile și măturile comunității, renăscând în acea formă. De asemenea, în timpul lui Buddha Kashyapa unii călugări au călătorit mult timp până la o altă mănăstire și au cerut călugărilor de acolo apă de băut pentru că le era sete. Din zgârcenie aceștia i-au refuzat spunând că nu au apă și au renăscut în mod corespunzător faptelor lor[50].

În vremea aceea, un shramanera[51]Arhat[52] fusese numit administrator al unei comunități de călugări. Unii dintre aceștia i-au cerut să facă ulei cu o piatră de moară și pisălog. Shramanera le-a ceut să aștepte puțin pentru că era ocupat, însă călugării s-au mâniat și l-au jignit spunându-i: ”Dacă ni s-ar da voie să atingem acea piatră de moară,  te-am pune sub ea și te-am strivi”. Din cauza acelor cuvinte, călugării respectivi au renăscut prinși în acele pietre de moară.
*
            Acum, după ce am citit descrierile de mai sus ale iadurilor, trebuie să ne întrebăm cu cea mai mare seriozitate, ce ar fi dacă am renaște noi înșine într-unul din ele? Suntem în stare să îndurăm asemenea suferințe?         Bodhisattva Nagarjuna a spus în Scrisoare către un prieten:
”Păcătoșii care aud despre nesfârșitele suferințe din iaduri, de care îi separă doar faptul că încă mai respiră și nu sunt speriați, înseamnă că sunt la fel de insensibili ca diamantele. 
Dacă te înspăimântă  picturile iadurilor sau descrierea și cititul despre ele, întreabă-te cum ar fi să le trăiești cu adevărat ori să te afli exact acolo."[53]
Te rog, cititorule, ia fiecare suferință specifică iadurilor și meditează profund asupra lor. Ce zici, nu ar fi mai bine să accepți ajutorul oferit de  Buddha Amida și să scapi de acele locuri îngrozitoare odată pentru totdeauna?




[1] Jeffrey Hopkins explică în Tibetan-Sanskrit-English Dictionary, termenul ”utsada” ca ”iad învecinat” . Bodhisattva Vasubandhu folsește și el același termen în lucrarea Abhidharmakosabhasyam.[2] Bodhisattva Vasubandhu, Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457.[3] Bodhisattva Vasubandhu, Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457, p 459[4] Edition translated in Muse'on, 1912, 53-90; the Tibetan, edited and translated by S. Levi, 1926[5] Buddha.[6] Maestrul Shantideva citat de Maestrul Ganpopa în Giuvaerul eliberării -  The Jewel Ornament of Liberation;  The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.100[7] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land,  translated from Japanese by A.K. Reischauer and published in “The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930”  Rearranged and republished for free distribution on http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html[8] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 161[9] Tărâmul celor patru regi deva. Lumile zeilor vor fi explicate mai încolo.[10] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162[11] Motivul pentru care ucigașii sau alte tipuri de păcătoși apar în mai multe iaduri, se datorează probabil gravității faptelor, motivației și intensității acestora.[12] Toriten este tărâmul celor treizeci și trei de zei. [13] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162[14] Yamaten este tărâmul zeilor Yama (cerul timpului minunat)[15] Presupun că Maestrul Genshin se referă aici în primul rând la ucigașii de animale. [16] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162[17] Tosotsuten este tărâmul zeilor Tușita (tărâmul celor mulțumiți sau tărâmul mulțumirii).[18] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162[19] Kerakuten este tărâmul zeilor care se bucură de propriile creații sau manifestări ( Nirmana-rati).[20] Takejizaiten este tărâmul zeilor care se bucură de creațiile celorlalți (Paranirmitavasavartin).[21] Vom vedea mai încolo descrierea iadurilor adiacente sau învecinate cu cele opt iaduri arzătoare. [22] Cele șase tărâmuri ale zeilor din lumea dorinței (kamadhatu).[23] Kamadhatu este lumea dorinței. [24] Letter to a Friend, by Nagarjuna as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 169.[25] See Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457-458[26] Idem, p.458[27] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p.458[28] Sutra conștientizării Dharmei adevărate (Saddharmasmrity Upasthana Sutra) a fost tradusă din sanscrită de Gautama Prajnaruci între 538 și 543. Această sutră explică cauzele renașterii în cele șase stări de existență samsarică. A fost folosită foarte des de Maestrul Genshin în Ojoyoshu. [29] Cei care au folosit instrumente pentru a crea panică și teamă în alte ființe. De exemplu, instrumentele folosite în război. [30] Bineînțeles, aceștia nu sunt chiar proprii copii, ci doar  apariții iluzorii, manifestări ale karmei negative. [31] Se pare ca există două locuri cu acest nume, unul aici, lângă iadul zdrobirii și altul lângă iadul repetiției sau reînvierii.[32] Condamnați de propria karmă, bineînțeles. [33] Homosexualii. [34] De propria karmă. [35] Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page 68[36] AbhidharmakoSabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 459[37] În alte versiuni sunt șase petale. [38] Vezi citate din ambii pe această temă în The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.101[39] Jatakamala, de Maestrul Aryasura descrie treizeci și patru de vieți anterioare ale lui Buddha Shakyamuni. Acest pasaj din Jatakamala a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 167. Mulți erudiți tibetani îl identifică pe Maestrul Aryasura cu Maestrul Ashvaghosha.[40] Chandragomin (Skt. Candragomin) a fost un celebru maestru laic și cărturar  indian din secolul al VII-lea. A rămas celebru în istorie pentru dezbaterea de mulți ani dintre el și Chandrakirti de la universitatea Nalanda. Din scrierile lui amintesc Douăzeci de versuri despre Legământul de Bodhisattva  și Scrisoare către un discipol. [41] Acest pasaj din lucrarea lui Chandragomin, Scrisoare către un discipol,  a fost luat din The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 167. [42] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 459-460.[43] Durata de viață în aceste iaduri temporare nu este fixă. [44] The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.351 – 361.[45] Un Buddha străvechi al unei ere trecute, de înainte de Shakyamuni și istoria cunoscută a omenirii. [46] Instrumente de pisat diverse ierburi și semințe.
47] Ființele respective sunt prinse în pereți și se identifică cu ei, crezând că sunt trupurile lor.[48] Ființele respective sunt prinse în stâlpi și se identifică cu ei. Repet aceste explicații în notele de subsol deoarece sunt foarte importante. Pereții, stâlpii și alte obiecte nu sunt trupuri efective, ci percepute ca și trupuri de mintea ființelor respective.[49] Prinse în copaci, identificându-se cu copacii.
[50] Probabil prinse în găleata de la fântână.[51] Shramanera este un novice de sex masculin.[52] Eliberat în viață.[53] Letter to a Friend, by Nagarjuna, as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 168.

16. Cele patru contemplații profunde: 4) Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență - Jan 22, 2020 2:51:00 PM
          Roata vieţii şi a morţii strânsă în ghiare
 de către demonul impermanenţei.
 În mijloc se află un cocoş, un şarpe şi un porc
ce se muşcă unul pe altul de coadă, simbol
pentru cele trei otrăvuri care înlănţuie fiinţele:
 iluzia, furia şi lăcomia. După inelul care
înconjoară centrul mandalei, sunt reprezentate
cele şase stări de existenţă, care vor fi
explicate în linkurile cepornesc de la acest articolacest capitol este parte a ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea  către  Amida Dharma ”(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)
Așa cum spunea Shinran în Tannisho: ”Ne este foarte greu să abandonăm această veche casă a durerii unde am migrat până acum timp de nenumărate kalpa”.
Mințile noastre sunt condiționate de karma habituală din trecutul fără de început să creadă că putem găsi fericire și împlinire aici în stările de existență samsarice și de aceea continuăm să proiectăm false imagini de frumusețe în diferite obiecte ale dorinței de care devenim apoi dependenți. Cu toate acestea, dacă ne uităm cu atenție la existența samsarică cu ochii influențați de învățătura lui Buddha ajungem să înțelegem că totul, de la lumea zeilor și până la iaduri, nu este altceva decât un ocean de suferință și insatisfacție. Această conștientizare, precum și cele trei contemplații profunde explicate anterior (1. nașterea în formă umană este prețioasă, 2. impermanența și moartea, 3. karma sau legea cauzei și efectului) ne vor ajuta în mod natural să ne dorim singurul lucru care merită dobândit – evadarea din samsara și atingerea Buddheității pentru noi și toate ființele, inclusiv cele de care suntem atașați în această viață.
Pentru a ne susține în conștientizarea realității dureroase a existenței samsarice și a necesității de a scăpa din ea, Buddha Shakyamuni și maeștrii liniei noastre de transmisie precum și din alte linii au descris în amănunt cele șase zone de existență:
”A părăsi lumea impură înseamnă a fi dezgustat de ea  și o abandona[1]. Înseamnă a abandona nu numai această lume a oamenilor dar și toate cele șase tărâmuri. Acestea împreună reprezintă cele trei lumi. Nu există niciun fel de pace în cele trei lumi[2]. Buddha le-a asemuit cu o casă arzând iar a face parte din ele  cu a locui într-o casă cuprinsă de flăcări. Trebuie neapărat  să ne îndepărtăm de acestea cu  scârbă și dezgust".[3]

Haideți așadar, să contemplăm diferitele suferințe ale existenței samsarice până când ajungem să fim profund impresionați de ele. Apoi să ne îndreptăm mintea către Buddha Amida, să ne încredem în el din toată inima noastră și să dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur după moarte. Așa cum spunea Maestrul Genshin:
”Această lume este o închisoare. Doar Tărâmul Pur este adevărata noastră țară. Trebuie neapărat să evadăm din această pușcărie și să ne îndreptăm către țara noastră cea adevărată.”Moartea nu ocolește pe nimeni. Și noi vom muri la un moment dat, când karma ce a dus la nașterea în trup uman se va epuiza, iar dacă nu ne-am pus deja credința în Buddha Amida ne vom naște din nou într-unul din diversele tărâmuri samsarice, purtați acolo de forța karmei noastre. De aceea, vă rog, contemplați suferința inerentă tuturor celor șase tărâmuri și încercați să vă puneți pe voi înșivă acolo. De fapt, nu există loc în samsara, inclusiv iadurile cele mai adânci unde, de-a lungul trecutului fără de început, să nu ne fi născut măcar odată și unde să nu avem șansa să renaștem din nou dacă refuzăm ajutorul oferit de Amida.
            Ca sclavi ai propriilor iluzii, patimi oarbe și karmei, ființele neiluminate se nasc mereu și mereu în trei moduri:
1)      în ceea ce privește cele trei planuri de existență, se nasc în lumea dorinței (kamadhatu), lumea formei (rupadhatu) și lumea non-formei (arupyadhatu);
2)      în ceea ce privește tipurile de ființe, se nasc înșase moduri: în iaduri (naraka), sub formă de spirite/fantome flămânde (preta), animale (tiryanc), oameni (manusya), semizei (asura) și zei (deva);
3)      în ceea ce privește tipurile de naștere, se nasc înpatru moduri:- din burtă, asemenea oamenilor, unor categorii de animale și preta (spirite flămânde); - din ou pentru unele categorii de animale; - din umezeală și căldură pentru alte animale;- prin apariție spontană, asemenea zeilor, ființelor din starea intermediară (bardo), celor născuți în iaduri și unor categorii de preta (spirite flămânde).              Lumea dorinței (kamadhatu) este cea mai de jos din cele trei planuri de existență și conține tărâmurile iadurilor, ale spiritelor flămânde, animalelor, oamenilor, semizeilor (asurasilor) și unele tărâmuri ale zeilor. Lumile formei (rupadhatu) și non-formei (arupyadhatu) conțin doar tărâmuri ale unor zei superiori.
Le voi descrie acum pe toate, în detaliu și vă invit să contemplați alături de mine diversele suferințe și insatisfacții prezente în fiecare dintre ele:
1) Fiintele nascute in iaduri (click aici pentru a citi!) 2) Spiritele flămânde (click aici pentru a citi!) 3) Lumea animalelor 
Concluzii asupra suferințelor din zonele de jos ale existenței 
4) Lumea oamenilor  5) Semizeii (asura) 6 Lumea zeilor 7) Fiintele din bardo 
Concluzii asupra suferinței inerente existenței samsarice  NOU!













[1] Adică a nu mai dori să faci parte din samsara, a vrea sa atingi Buddheitatea pentru tine și celelale ființe. Așadar, nu exclude întoarcerea în samsara ca Buddha, pentru a salva și călăuzi ființele, ci doar a nu mai face parte din samsara ca ființă neiluminată, supusă samsarei și diverselor iluzii și suferințe. [2] Cele trei planuri ale existenței. Vezi explicațiile de pe paginile următoare. [3] Ojoyoshu de Maestrul Genshin, Genshin’s Ojoyoshu, Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer  and published in The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html  Toate citatele din Maestrul Genshin din această carte sunt din această ediție.

17. Karma și salvarea oferită de Buddha Amida - Jan 21, 2020 11:29:00 AM
Click aici pentru a te întoarce la articolul principal despre karmă

            Am oferit explicațiile precedente de la secțiunea  învățătura generală despre karma (partea I, partea a II-a și partea a -III-a) pentru a-i ajuta pe colegii mei de practică să înțeleagă importanța gândurilor, faptelor și vorbelor de fiecare zi. Dacă un discipol contemplă cu sinceritate cele scrise acolo se va simți copleșit de mulțimea tendințelor sale de a face rău. Într-adevăr, de câte ori nu am dorit moartea cuiva sau chiar am ucis diferite ființe (a ucide ființe non-umane precum insecte sau animale este de asemenea  o faptă care generează karma negativă) ori am făcut avort sau am încurajat/am fost pricină de avort? De câte ori nu am privit cu invidie ceea ce aveau alții ori am fost furioși, am folosit un limbaj agresiv, am avut un comportament sexual incorect, am mințit sau am fost lacomi și zgârciți? Probabil unii dintre noi chiar au răspândit viziuni greșite care sunt împotriva Dharmei!
Trebuie să ne întrebăm pe noi înșine toate acestea și după ce înțelegem cât de incapabili suntem să ducem o viață virtuoasă și echilibrată, să ne refugiem imediatîn Buddha Amida, să rostim Numele lui cu credință și să ne dorim să renaștem în Tărâmul lui Pur după moarte.
Să ne refugiem în Buddha Amida cu atitudinea unuia care este pe cale să moară acum, în chiar acest moment, fără să aibă nici măcar un minut în plus și nici puterea de a-și purifica faptele și karma negativă. Într-adevăr, NU există timp pentru așa-zisa ”evoluție spirituală” iar consecințele karmei noastre negative nu pot fi oprite. Dacă am făcut deja unul din cele zece păcate grave (cine oare nu a făcut măcar câteva, dacă nu chiar pe toate în viețile trecute și continuă să le facă și  acum?) ne va fi imposibil să le purificăm prin puterea personală și să trăim asemenea unor sfinți în mediul samsaric și agitat de fiecare zi. Nu avem așadar, niciun fel de garanție că vom ajunge la un moment dat, în această viață care se poate sfârși oricând,  să fim complet detașați, puri și fără de iluzii. Ceasul impermanenței ticăie neîncetat iar depozitul mental de karmă negativă e deja plin până la refuz. 
Susținând că fiinţele sensibile nu se pot elibera prin ele însele de naştere şi moarte, s-ar părea că Jodo Shinshu înţelege greşit ori nu acceptă pe deplin învăţătura despre karma. Însă lucrurile nu stau deloc astfel. Jodo Shinshu acceptă în totalitate învăţătura despre karma şi existenţa liberului arbitru, numai că face lumină asupra unui aspect foarte important pe care mulţi buddhişti au tendinţa să îl uite.
Da, teoretic vorbind, există posibilitatea să ne schimbăm karma şi să decidem cutare sau cutare lucru, influenţându-ne propriul destin, însă chiar putem spune cu mâna pe inimă că întotdeauna acţionăm exact aşa cum dorim? Să presupunem că cineva bea în cantităţi uriaşe începând din copilărie şi are acum 40 ani de alcoolism. Este el capabil să se lase pur şi simplu de alcool numai printr-un act de voinţă? Ori un fumător înrăit, poate renunţa la viciul său peste noapte?
Observăm în jurul nostru că mulţi fumători, alcoolici sau dependenţi de droguri nu se pot lăsa prea uşor de ceea ce dăunează vieţii şi sănătăţii lor, unii dintre ei chiar murind după eforturi prelungite de abstinenţă. Imaginaţi-vă însă cu cât mai puternică este influenţa karmei habituale din trecut! Această karma habituală din trecut nu reprezintă  ceea ce am făcut în mod repetat numai într-o singură viaţă, ci faptele şi obsesiile noastre din multe vieţi. Dacă este atât de greu să punem capăt karmei habituale şi obiceiurilor distructive din această viaţă, imaginaţi-vă cât de greu, ori chiar imposibil, este să oprim diferitele tipuri de karmă habituală din trecutul fără de început! De asemenea, așa cum am explicat la efectul multiplicativ al karmei, avem tendința automată de a repeta mereu și mereu faptele rele din trecut, adâncindu-ne și mai mult în samsara.
Aşadar, Jodo Shinshu nu neagă liberul arbitru şi posibilitatea generală de a schimba karma, însă insistă pe adevărul că voinţa noastră este atât de slăbită de karma habituală a vieţilor trecute, încât devine incapabilă de a mai schimba ceva.
Când ne-am obişnuit timp de nenumăraţi eoni să trăim în ignoranţă, ură, furie, gelozie, ataşamente şi multe alte patimi oarbe, cum am putea să nu fim influenţaţi de această rea şi teribilă karmă habituală inclusiv în viaţa prezentă, şi cum am putea să punem capăt acestor mizerii perpetue doar prin forţa voinţei? Ştim cu toţii că un îndelungat abuz de droguri duce la dependenţă, o stare în care voinţa personală de schimbare este extrem de limitată, iar cel afectat are nevoie urgentă de ajutorul unui specialist. Însă noi am luat drogul diverselor iluzii timp de nenumărate vieţi, din trecutul fără de început!Învăţătura şi metoda buddhistă Jodo Shinshu nu începe cu holbatul la ideal: avem cu toţii în noi înşine natura de Buddha şi putem deveni Buddhaşi, ci de la starea mentală în care sălăşluim aici şi acum. Aşadar, a intra pe Calea buddhistă Jodo Shinshu este ca şi cum te înscrii la Alcoolicii Anonimişi recunoşti: „Salut, sunt Josho Adrian, şi sunt alcoolic”. Jodo Shinshu nu afirmă nimic de genul: „Sunt Josho Adrian şi pot deveni un Buddha” ci „Mă numesc Adrian şi sunt plin de iluzii şi patimi oarbe, incapabil de a mă vindeca pe mine însumi (atinge Buddheitatea/Nirvana)”.
Aşadar, în Jodo Shinshu începem cu a ne recunoaşte incapacităţile, după care acceptăm medicamentul – Legământul Principal al lui Buddha Amida. Recunoaştem că suntem atât de bolnavi încât nu ne mai putem baza pe noi înşine și suntem gata să aplicăm singurul tratament care dă rezultate în cazurile de dependenţă cronică în care ne aflăm. 
Cel care afirmă că poate deveni un Buddha în această viaţă pentru că adevărata sa natură este Buddheitatea însăşi, este cel care „nu înţelege influenţa karmei bune sau rele din vieţile anterioare” şi că „orice faptă rea pe care a făcut-o, fie ea şi una atât de mică precum un fir de praf îşi are cauza în karma din trecut”, așa cum explica Shinran în al 13-lea capitol din Tannisho. 
La fel cum cineva care a luat droguri timp de mulţi ani crede că poate renunţa imediat la dependenţă iar după câteva încercări sfârşeşte prin a lua o supradoză, la fel „un om îşi poate dori să nu facă vreun rău nimănui şi totuşi să sfărşească prin a omorî o sută sau o mie de oameni”. Aceasta este influenţa apăsătoare şi profundă a karmei din vieţile trecute şi motivul pentru care avem atât de mare nevoie de salvarea lui Amida. Această salvare promisă în Legământul Principal nu depinde de voinţa noastră slăbită şi influenţată de karma bună sau rea din vieţile trecute, ci numai de Puterea lui Amida de a ne vindeca de bolile noastre şi a ne transforma în Buddhaşi: „suntem salvaţi numai datorită lucrării de neconceput a Legământului”.[1]
Contemplând învățătura despre karma și conștientizând incapacitatea noastră de a avea mereu gânduri, fapte și vorbe curate, ne hotărâm să ne îndreptăm mintea și inima către Amida Dharma și să primim salvarea necondiționată pe care acest Buddha numit Amida ne-o oferă nouă, ființelor obișnuite care nu pot scăpa din nașterile și morțile repetate prin ele însele[2]. Dacă procedăm astfel, rădăcinile karmei noastre sunt tăiate și cu toate că rămânem plini de patimi oarbe și iluzii până la moarte și continuăm să experimentăm rezultatele karmei trecute, aceasta nu își mai poate planta semințele într-o altă viață.
*
            Pentru a explica modul în care funcționează salvarea oferită de Buddha Amida în termeni de cauză și efect, trebuie să înțelegem învățătura despre transferul de merit.
De obicei, în practicile bazate pe puterea personală adeptul ”câștigă” merite sau virtuți pe care le transferă către propria Iluminare, însă în cazul căii Puterii Celuilalt (Tărâmului Pur), transferul de merite are loc de la Amida către cei care se încred în El (în Legământul său Principal). Acest transfer de merite (eko) este asemenea unui combustibil care duce credinciosul în Tărâmul Pur unde atinge Nirvana sau Iluminarea perfectă.Shinran Shonin spunea într-unul din imnurile sale:
„Când fiinţele sensibile ale acestei lumi a celor cinci pângăririse încred în Legământul Principal,virtuţi inexplicabile şi de nedescrisîi umplu pe acei practicanţi".[3]
Shinran explică transferul de merite de la Amida către credincios ca având două aspecte:
1)      transferul de merit al mersului înainte (Oso-Eko) și2)      transferul de merit al întoarcerii în această lume (Genso-Eko)
„În ceea ce priveşte transferul de merit (virtuții) prin Puterea  Legământului Principal, acesta are două aspecte: transferul de merit al mersului înainte către Tărâmul Pur şi transferul de merit al întoarcerii în această lume.”[4]
”Când contemplu cu smerenie adevărata esență a căii Tărâmului Pur, înțeleg că transferul de merit de la Amida are două aspecte: primul este aspectul mersului înainte iar al doilea, aspectul întoarcerii în această lume".[5]
Primul înseamnă că prin transferul de merit de la Amida, renaștem în Tărâmul său Pur  după moarte, atingând acolo Buddheitatea supremă, iar al doilea, că după ce am devenit Buddhași ne întoarcem în această lume și lucrăm la salvarea tuturor ființelor:
”Prin avantajul transferului de merit al mersului înainte,intrăm în transferul de merit al întoarcerii în această lume.
Datorită marii Iubiri și Compasiuni, care este transferul de merit de la Amida al mersului înainte,Atingem noi înșine marea Compasiune, care este transferul de merit al întoarcerii în această lume.Dacă nu ar fi existat transferul de merit de la Buddha Amida,cum am fi putut atinge Iluminarea în Tărâmul Pur?”[6]
”’Transferul de merit' înseamnă că după ce renaștem în acel tărâm se trezește în noi marea Compasiune datorită căreia ne întoarcem în lumea nașterii și morții pentru a învăța și călăuzi ființele sensibile.”[7]
Cum primim meritele infinite și atotputernice ale lui Buddha Amida? Crezând în El, rostind Numele lui cu credință (Nembutsu) și dorind să renaștem în Tărâmul său Pur. Aceste trei lucruri: credința, Nembutsul credinței (adevăratul Nembutsu este expresia credinței) și dorința de a ne naște în Tărâmul Pur sunt ceea ce Buddha Amida ne-a cerut să facem în Legământul său Principal dacă vrem să evadăm din samsara:
”Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, ființele sensibile din cele zece direcții care se încred în mine cu o credință sinceră[8], doresc să se nască în tărâmul meu și îmi rostesc Numele chiar și numai de zece ori, nu se vor naște acolo, fie  să nu ating Iluminarea supremă”.[9]
Credința, Nembutsu și dorința (aspirația) de a ne naște sunt cele trei aspecte ale credinței, deoarece dacă ne încredem cu adevărat în Amida, atunci vom spune Numele lui și ne vom dori să renaștem în tărâmul său iluminat.
Pentru a înţelege mai bine transferul de merit de la Buddha Amida către noi, putem să-l comparăm cu transfuzia de sânge ori cu un transplant de organe. Când un bolnav primeşte o transfuzie de sânge ori un organ sănătos viața lui merge mai departe deşi până atunci era condamnat la moarte. Astfel, sângele bun sau organul sănătos devine parte a propriului corp şi funcţionează ca şi cum ar fi fost mereu acolo.
În acelaşi mod, noi, cei care meritam să ne naştem în zonele de jos ale existenţei dacă am fi lăsaţi în voia karmei noastre negative, deoarece ne încredem în Buddha Amida primim automat meritele lui karmice, acestea imprimându-se în fluxul nostru mental şi ducându-ne în siguranţă către Tărâmul său Pur. Chiar dacă vom avea în continuare iluzii şi patimi oarbe până murim şi renaştem acolo, devenim uniţi cu Buddha Amida din această viaţă (intrăm în stadiul de non-retrogresiune), deoarece propriul lui ”sânge” sau merite  circulă acum prin venele noastre.
Este imposibil pentru noi, oamenii obișnuiți, să atingem mari realizări spirituale și chiar dacă am putea face asta, nu avem cum să fim siguri că le vom păstra pentru totdeauna și că nu vom cădea înapoi în mizeriile de fiecare zi, dar dacă ne încredem în Amida suntem asigurați de faptul că vom scăpa de samsara la sfârșitul acestor trupuri iluzorii.
Imaginează-ți că vrei să mergi pe jos până într-un anume loc situat la mii de kilometri distanță. Poate ai senzația că dacă ești suficient de serios și insistent vei putea ajunge la destinație, dar ești sigur că vei fi în stare să înduri toate greutățile unei astfel de călătorii, precum animalele sălbatice, tâlharii sau furtunile puternice? Dacă te îmbolnăvești și mori înainte să îți termini călătoria? Bazându-te doar pe tine însuți nu va exista niciodată un moment în care să poți fi liniștit că vei ajunge la locul propus.
Acum imaginează-ți că cineva se oferă să te ducă acolo cu avionul personal. Dacă accepți, doar intri în avion și vei fi dus la destinație în siguranță și în cel mai scurt timp. În cazul nostru, pilotul este Buddha Amida iar avionul este Legământul său Principal. A accepta să intri în avion este credința (shinjin) și Nembutsul credinței. A fi într-un asemenea avion și cu un astfel de pilot bine pregătit, înseamnă că ești sigur că vei ajunge la destinație sau altfel spus, că ești asigurat de nașterea în Tărâmul Pur și de atingerea acolo a Buddheității. Salvarea oferită de Buddha Amida are loc în cadrul legii cauzei și efectului. El îți întinde mâna să te ajute iar tu ai două opțiuni: accepți sau refuzi. Această mână întinsă și faptul că tu o accepți este cauza iar efectul că ești salvat și adus în siguranță[10]. Buddha Amida vrea să ne salveze pe toți dar nu ne duce în Tărâmul Pur cu forța, de aceea, dacă nu dorim să mergem acolo ori nu acceptăm existența acestuia sau a lui Buddha Amida așa cum a fost descrisă în Marea Sutră atunci nu vom merge acolo. Nimeni nu poate ajunge într-un loc pe care îl consideră imaginație și nici nu poate fi salvat de cineva a cărui existență o neagă.
Spre deosebire de lumea în care trăim acum, Tărâmul Pur nu este rezultatul karmic al propriilor fapte și gânduri, ci manifestarea Iluminării perfecte a lui Buddha Amida. Nu noi am creat acel loc, nu noi îl controlăm și nu putem merge acolo prin puterea personală. De aceea spunem Namo Amida Bu, care înseamnă ”mă încred/mă refugiez în Buddha Amida”. Rostind Nembutsul credinței suntem asigurați de nașterea în Tărâmul Pur de aceeași Putere și Buddha care l-a creat.
*
            Pe căile bazate mai mult sau mai puțin pe puterea personală a practicantului, căința este o metodă foarte importantă de distrugere a karmei negative. Cu toate acestea, adevărata căință nu este doar o simplă confesiune a greșelilor, ci o conștientizare profundă ce cuprinde trupul și inima noastră. De aceea, Maestrul Shan-tao spunea că există trei tipuri de căință:
”Cel mai înalt grad de căință este a vărsa sânge din ochi și din pielea corpului.
Gradul mijlociu de căință este a elimina transpirație fierbinte din corp și a curge sânge din ochi.Cel mai de jos grad de căință este a avea corpul cuprins de febră și lacrimi în ochi".[11]
Răspunzând la întrebarea dacă este căința necesară în buddhismul Tărâmului Pur, Shan-tao spune în aceeași lucrare (Liturghia Nașterii în Tărâmul Pur) că deși este dificil să verși sânge și lacrimi, dacă adeptul are credință în salvarea oferită de Amida, el va atinge același rezultat ca în cazul căinței:
”Deși nu poate vărsa lacrimi și sânge, cel care atinge credința adevărată (shinjin) va avea același rezultat precum cel descris mai sus.”[12]

Shinran spune de asemenea, în Imnurile Maeștrilor Tărâmului Pur:
“Aceia în care adevărata credință este pe deplin stabilită,
fiind ea însăși mintea precum diamantul,
sunt egali cu cei care se căiesc de karma lor negativă
în cele trei moduri; așa spune maestrul nostru, Shan-tao."[13]
și în Explicații ale inscripțiilor de pe scrolurile sfinte:
”A spune Namo Amida Butsu este a te căi de toate relele karmice pe care le-ai făcut din trecutul fără de început."[14]
În capitolul III din Kyogyoshinsho, Shinran prezintă un dialog foarte important[15]. Cineva întreabă cum este posibil ca o karmă atât de negativă precum cea rezultată din înfăptuirea celor cinci păcate de moarte și cele zece păcate grave și care ar duce la renașterea în tărâmurile de jos ale existenței timp de multe kalpa, să fie anihilată prin Nembutsul credinței, iar respectiva persoană să renască înTărâmul Pur? Cum poate fi explicată această situație ”din perspectiva legii karmice în conformitate cu care o karmă grea te trage automat în jos? Mai mult decât atât, din trecutul fără de început, ființele sensibile s-au dedat la diverse acțiuni mizerabile, fiind așadar, legate de cele trei lumi ale transmigrării. Dacă ar fi cum zici tu iar ele s-ar putea elibera de cele trei lumi doar gândindu-se la Buddha Amida și repetându-i Numele chiar și numai de zece ori, cum explici atunci puterea înrobitoare a karmei?".[16]
Răspunsul este minunat:
”Să presupunem că într-o cameră a fost întuneric o mie de ani. Dacă o lumină este aprinsă chiar și pentru puțin timp, camera se va ilumina imediat. Cum ar putea întunericul să refuze să plece deoarece a fost acolo o mie de ani?"[17]
Întunericul poate părea adânc și puternic atunci când trăim înconjurați de el din trecutul fără de început, însă devine ca și inexistent când întâlnește Lumina lui Buddha Amida. Putem compara diferitele patimi oarbe între ele și să afirmăm că unele sunt mai grele sau mai întunecate decât altele, dar cu ce putem compara Iluminarea și Lumina lui Buddha Amida?De asemenea, dacă vorbim în termeni de tărie și slăbiciune, unele ființe sunt mai puternice decât altele, însă cine este cu adevărat mai puternic decât un Buddha? Chiar și cei mai mari dintre zei care trăiesc mulți eoni, nu se pot compara cu un Buddha în înțelepciune, putere, curățenie spirituală și capacitatea de a salva ființele.
Pentru a scăpa din gaura neagră a existenței samsarice avem nevoie de energia infinit de puternică a lui Buddha Amida. Numai aceasta ne poate trage afară din ciclul nașterilor și morților repetate. Nu putem construi nimic la fel de puternic prin noi înșine. Pur și simplu regretele sau căința noastră nu sunt suficiente pentru a elimina karma negativă a nenumăraților eoni în care am pus munte peste munte de lăcomie, furie și ignoranță.Karma care ne leagă de samsara este prea puternică pentru oameni ca noi, plini de iluzii și patimi oarbe, însă pentru cineva care a atins deja eliberarea (Buddha Amida), nimic din ceea ce aparține de samsara nu are vreo putere asupra lui ori a salvării pe care o oferă:
”Cele zece repetări ale Numelui sunt mai puternice decât cele cinci păcate de moarte sau cele zece păcate grave. Așadar, această karma mult mai puternică [a rostirii Numelui] răzbește, făcându-l pe adept să scape de cele trei stări de existență pline de suferință."[18]
Doar câteva rostiri ale Numelui lui Buddha Amida și chiar o singură rostire făcută pe baza încrederii în Puterea salvatoare a lui Buddha Amida (Nembutsul credinței) este capabilă să distrugă rădăcinile karmei noastre rele din trecutul fără de început. Iar asta se întâmplă nu doar pentru că noirostim Numele (ca și cum Numele ar depinde de noi), ci pentru că acest Nume este chiar Numele lui Buddha Amida în care El și-a manifestat toate virtuțile și energia karmică iluminată:
“Cele zece repetări ale Numelui apar din credinţa de neîntrecut care  ia ca obiect al său Numele lui Tathagata Amida în corpul de slavă al metodelor potrivite[19]; acest corp al slavei  conţine merite nemăsurate, pure şi curate".[20]
Așadar, dacă cineva se încrede în Buddha Amida și-i rostește Numele cu credință, este ca și cum am așeza pe un cântar un luptător de sumo și o pană :) Care dintre ei este mai greu și îl va trage în jos pe celălalt?Samsara cu toate lumile și universurile ei, precum și cu tărâmurile diverselor ființe, de la locuitorii iadurilor până la cei mai mari zei, nu cântărește mai mult decât o pană în comparație cu Numele lui Buddha Amida.
Înțelegând profund toate aceste lucruri, fie ca mințile noastre să se îndrepte către Legământul Principal al lui Buddha Amida și să fim recunoscători pentru Compasiunea lui nediscriminativă:
”Dacă nu am fi întâlnit transferul de merit de la Amida pentru a merge în Tărâmul Pur și a ne întoarce în această lume,transmigrația noastră în nașterile și morțile repetate nu s-ar fi sfârșit niciodată;ce am fi putut face atunci, prinși fără de scăpare în acest ocean al durerii?  [...]
Abandonând suferința nașterii și morții ce ne-a ținut prizonieri din trecutul fără de început,suntem siguri că vom atinge Nirvana supremă.Aceasta se face prin transferul de merit de la Amida care ne duce în Tărâmul Pur și ne ajută să ne întoarcem în această lume.Recunoștința noastră față de bunăvoința lui Buddha este greu de răsplătit și exprimat în cuvinte".[21]




[1] Shinran Shonin, Tannisho.[2] Cu toate acestea, Amida Dharma nu este un instrument pentru a ne justifica patimile oarbe și nici de a le instituționaliza ca și comportament normal. Într-adevăr, în activitatea sa de a salva toate ființele, Buddha Amida nu face nicio distincție între cei virtuoși sau nevirtuoși, dar asta nu înseamnă că El susține sau încurajează răul. Nu trebuie să confundăm Compasiunea lui Amida și faptul că ne salvează  așa cum suntem, cu ideea că tot ceea ce facem este bun și frumos. În loc să ne justificăm și lăudăm patimile, ar trebui să ne rușinăm și să fim recunoscători pentru ajutorul lui necondiționat. [3] Shinran Shonin, Imnurile epocilor Dharma, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.406[4]Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.633[5] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 5[6] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan)in  The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.411[7] Shinran Shonin, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 98[8] În alte cărți am folosit și varianta:  ”care se încred în mine din toată inima lor”. [9] The Sutra on the Buddha of Immeasurable Life, The Three Pure Land Sutras, Hongwanji Jodo Shinshu Translation Series, volume II, Kyoto, 2009, p.22 și The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by Hisao Inagaki, Horai Association International, Malaysia, 2012, p.19[10] Devi asigurat de nașterea în Tărâmul Pur. [11] Quoted by Shinran in his Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, NumataCenter for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 247[12] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 247 [13] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.380[14] Idem.  p.504[15] Acest dialog a fost luat de Shinran din Comentariu asupra discursului ținut de Vasubandhu despre Tărâmul Pur de Maestrul T'an-luan.[16] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 162[17] Idem, p. 162[18] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 164[19] Sambhogakaya - vezi capitolul ”Cele trei corpuri (aspecte) ale lui Buddha Amida” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul său Pur, Corporate Body of Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2016, p. 73[20] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.163[21] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan) in The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.410

18. Cele patru contemplații profunde: 3) Karma – legea cauzei și efectului - Jan 19, 2020 10:56:00 AM


acest capitol este parte a ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea  către  Amida Dharma ”
(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)


Capitolul cuprinde următoarele părți:
Învățătura generală despre karma (partea I)

Învățătura generală despre karma (partea a - II-a, cele zece păcate grave)

Învățătura generală despre karma ( partea a III-a,  cele patru efecte karmice)

Karma și salvarea oferită de Buddha Amida 
19. Karma - legea cauzei și efectului (partea a III-a, Cele patru efecte karmice) - Jan 19, 2020 10:42:00 AM

Click aici pentru a te întoarce la articolul principal despre karmă
Fiecare acțiune negativă are patru tipuri de efecte karmice: 1) efectul maturizat complet, 2) efectul similar cu cauza, 3) efectul condiționat sau efectul de mediu și 4) efectul multiplicativ.            1)      Efectul maturizat completA face oricare dintre cele zece păcate grave fiindmotivat de ură și cruzime duce la renașterea în iaduri, motivat de dorință, lăcomie și atașament, duce la renașterea ca preta (spirite flămânde) iar dacă motivul este ignoranța (de exemplu, dacă ucigașul nu știa că este rău să ucidă acea ființă), efectul este renașterea ca animal. De asemenea, faptele virtuoase dar amestecate cu toate tipurile de otrăvuri mentale, însă cu nicio patimă anume care să fie majoritară, duce la renașterea în lumea oamenilor. Faptele virtuoase amestecate cu gelozie și rivalitate, adică a face foarte mult bine doar pentru a dovedi propria superioritate duce la renașterea ca asura (semizeu) iar faptele foarte virtuoase amestecate cu mândrie duce la renașterea printre zeii din lumea dorinței.
Dacă facem oricare din cele zece păcate timp îndelungat și motivați de o intenție foarte puternică, de exemplu, de dorință, furie sau ignoranță extremă, ajungem în iaduri. Dacă intenția nu este atât de puternică iar perioada nu e foarte lungă, atunci renaștem după moarte ca preta (spirite/fantome flămânde) iar dacă intenția nu este foarte puternică însă fapta este făcută încontinuu și timp îndelungat rezultatul este renașterea ca animal.
2)      Efectul este similar cu cauzaCând cei care s-au născut într-una din zonele de josale existenței (iaduri, spirite flămânde, animale), din cauza efectului maturizat complet al karmei lor, ajung să renască din nou în formă umană, aceștia întâlnesc efectele similare cauzei. Efectele similare cauzei sunt de două tipuri: acțiuni similare cauzei și experiențe similare cauzei.
Efectele similare cauzei sunt inclinația de a face fapte care au fost cauza nașterilor trecute într-una din zonele de jos ale existenței. De exemplu, dacă am ucis avem încă tendința de a ucide, dacă am furat avem tendința de a fura, dacă am avut un comportament sexual incorect suntem încă atrași de un astfel de comportament, etc. Asta explică de ce, chiar din primii ani ai copilăriei, unora le place să omoare animale și insecte, să fure lucrurile altora ori simt nevoia de a face oricare din cele zece păcate. Tendințele înnăscute ne arată de obicei exact ce obișnuiam să facem în mod constant în viețile trecute.
Experiențele similare cauzei înseamnă că deoarece am făcut unul sau mai multe din cele zece păcate grave într-una din viețile trecute  ne întâlnim în cea de acum cu unele nenorociri cauzate de ele. De exemplu, dacă am ucis, viața de acum va fi scurtă sau plină de boli. Astfel, unii mor de mici iar alții trăiesc bolnavi toată viața lor din cauza karmei uciderii.
Dacă într-o altă viață am luat ceea ce nu si s-a oferit, acum trăim în sărăcie ori suntem prădați de hoți sau avem parte de diferite nenorociri care ne fac să nu avem niciodată de ajuns ori să pierdem ce am câștigat prin muncă grea.
Dacă am avut un comportament sexual incorect vom avea parte de relații dezechilibrate cu multe certuri, contraziceri sau diverse alte dificultăți.
Dacă am mințit, suntem acum mințiți de alții, suntem criticați, neapreciați, neluați în serios ori acuzați pe nedrept.
Dacă am folosit un limbaj agresiv suntem acum loviți înapoi cu vorbe grele și insulte iar ceea ce spunem va fi pricină de necazuri în viața prezentă.
Dacă i-am vorbit de rău pe ceilalți și am semănat semințele discordiei ne este foarte greu să ne înțelegem cu prietenii, colegii sau oamenii cu care încercăm să avem relații sociale sau de muncă. De asemenea, angajații sau subordonații noștri nu se înțeleg bine, nu ascultă ceea ce li se spune, sunt recalcitranți și mereu puși pe contraziceri.
Dacă am pălăvrăgit inutil, cuvintele noastre din această viață nu vor avea nicio greutate și nu vom fi crezuți nici dacă spunem adevărul. De asemenea, vom avea dificultăți când încercăm să vorbim în fața unei mari adunări de oameni.
Dacă am fost lacomi și zgârciți într-una din viețile trecute, vom continua să simțim o foame nestăvilită după posesiuni și vom întâlni diverse situații potrivnice care ne vor pune piedici în împlinirea acestor dorințe.
Dacă am fost furioși și am dorit răul celorlalți vom trăi în frică și vom suferi diverse vătămări sau pagube de mai multe ori în viața de acum.
Dacă am susținut viziuni greșite într-una din viețile trecute, după ce am petrecut o vreme în zonele de jos ale existenței, vom continua să fim influențați de credințe false și vom fi ușor de prostit în chestiunile spirituale sau tulburați de diverse concepții greșite.
3)      Efectul condiționat sau efectul de mediuDin cauza fostei noastre implicări în cele zece păcategrave, ne naștem în medii și locuri rele. De exemplu, dacă am ucis renaștem în locuri cu pericole mortale. Dacă am luat ceea ce nu ni s-a oferit renaștem în locuri afectate de foamete, unde recoltele sunt distruse de elementele naturii. Dacă am avut viață sexuală incorectă renaștem în locuri nămoloase, respingătoare și pline de mizerie. Minciuna duce la renașterea în medii cu care nu suntem deloc în armonie și alături de oameni care vor avea mereu tendința să ne păcălească și escrocheze, ceea ce duce la atacuri de panică, nesiguranță materială, paranoia și anxietate. Dacă i-am vorbit de rău pe alții și am semănat discordie, renaștem în locuri dificil de traversat din cauza peisajului sălbatic. Dacă am folosit un limbaj agresiv, renaștem în locuri pustiite, fără vegetație și expuse elementelor naturale. Dacă am pălăvrăgit inutil renaștem în zone cu pământ nefertil, vreme nepotrivită și imprevizibilă. Dacă am fost lacomi și zgârciți renaștem în zone inospitaliere cu recolte slabe și diverse situații adverse. Dacă am fost mânioși și am dorit răul altora renaștem în zone dominate de stăpâni puternici și răi care ne asupresc. Legumele și fructele acestor locuri sunt amare și iuți, trupurile noastre sunt fragile iar dezastrele naturale apar adeseori. Dacă am susținut viziuni greșite renaștem în locuri unde nu avem niciun fel de refugiu sau protector și unde suntem mereu în pericol din cauza inamicilor și forțelor răuvoitoare.
4)      Efectul multiplicativ Acesta se referă la faptul că indiferent ce păcat gravdin cele zece sau orice păcat în general, am făcut înainte, avem tendința să-l repetăm din nou și din nou. În acest fel, faptele rele și semințele negative pe care le generăm au tendința să se multiplice și să se diversifice, făcându-ne să ne adâncim și mai mult în samsara.


20. Karma - legea cauzei și efectului (partea a II-a, Cele zece păcate grave) - Jan 17, 2020 5:15:00 PM

 Click aici pentru a te întoarce la articolul principal despre karmă
            Așa cum spuneam în prima parte a discuției despre karma (click aici pentru a citi), cele zece păcate grave sunt: 1) a ucide, 2) a fura, 3) a avea un comportament sexual incorect, 4) a minți 5) a folosi un limbaj agresiv, 6) a-i vorbi de rău pe ceilalți,
7) a bârfi, 8) a fi lacom/avar, 9) a fi furios, 10) a susține și a răspândi viziuni greșite.        
A ucide este extrem de rău deoarece toate ființele se identifică cu trupurile lor, însă a încuraja pe cineva să ucidă, a lăuda uciderea sau a fi pricină de ucidere[1]este și mai grav. Dacă faci asta vei cădea nu doar tu în păcatul uciderii, ci și ceilalți. A încuraja și promova uciderea influențază mințile altora care vor transmite mai departe ideea că uciderea este bună, ceea ce duce la și mai multe omoruri și la creearea unei atmosfere de iad pe pământ.         
Buddha Shakyamuni a spus:
”Toți tremură când văd violență;viața este dragă tuturor.Privindu-i pe ceilalți ca pe tine însuți,nu ucide și nu-i încuraja pe alții să ucidă."[2]
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să ucidă el însuşi, să îi încurajeze pe alţii să ucidă, să ucidă prin diferite metode, să preamărească uciderea, să se bucure la vederea uciderii ori să ucidă prin incantaţii sau mantre negative. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma uciderii şi să nu ucidă în mod intenţionat nici o fiinţă vie[3]. Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să cultive o minte plină de compasiune şi pietate filială, întotdeauna căutând metode potrivite pentru a salva şi proteja toate fiinţele.”
Cel mai Onorat din lume a menționat în Suka Sutra zece tipuri de acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții, toate acestea fiind legate de păcatul uciderii:                                                          ”Există zece tipuri de acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții[4]: 1) a ucide tu însuți, 2) a-i încuraja pe alții să ucidă, 3) a lăuda uciderea și diverse moduri de a ucide ființele, 4) a te bucura la vederea uciderii, 5) a dori să ucizi pe cineva din ură  6) a te bucura la vederea distrugerii celui pe care îl urăști, 7) a răni fetusul în burta mamei (avort), 8) a-i învăța pe alții să distrugă și să rănească ființele, 9) a ridica temple ‚cerești’ pentru uciderea ființelor ca ‚ofrande’,[5]10) a-i învăța pe ceilalți să poarte război, să se ucidă și să se rănească unii pe alții. Acestea sunt cele zece acțiuni karmice care duc la scurtarea  vieții."[6]
A consuma carne, inclusiv a animalelor care nu au fost ucise în mod special pentru tine, deși este un păcat mai mic decât uciderea, întreține karma uciderii deoarece fără cerere din partea consumatorilor nu ar mai fi nimeni care să ucidă ființe și să le ofere carnea la vânzare. Cu toate acestea, chiar dacă nu consumăm carne deloc, vegetalele pe care le mâncăm, cafeaua sau ceaiul pe care îl bem au fost produse prin uciderea multor insecte atunci când plantele respective au fost îngrijite și recoltate, așadar cu greu putem găsi o activitate în această lume care să nu implice mai mult sau mai puțin uciderea altor ființe. Pe scurt – nu există nicio ființă în această lume sau în altele, față de care să nu avem o datorie karmică de plătit. Contemplând toate acestea înțelegem și mai profund nevoia de a evada din samsara și de a atinge Buddheitatea pentru noi și ceilalți.
            Furtul, care se definește prin a lua ceea ce nu a fost oferit este, de asemenea, foarte grav, deoarece ființele sunt foarte atașate de lucrurile lor iar uneori a lua banii sau proprietatea cuiva poate fi echivalentul uciderii. Imaginează-ți că ai fura venitul pe o lună al unei mame sărace cu trei copii bolnavi. Acei copii ar putea muri de foame sau din lipsa medicamentelor iar mama s-ar putea îmbolnăvi și ea din cauza suferinței provocate. Asemenea uciderii, efectul karmic al furtului duce foarte ușor la renașterea în zonele de jos ale existenței
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fure ori să îi încurajeze pe alţii să fure, să nu fure prin nici un fel de metode, nici prin incantaţii ori mantre negative. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma furtului. Nu trebuiesc furate nici un fel de obiecte valoroase ori proprietăţi, chiar şi acelea aparţinând fantomelor şi spiritelor sau hoţilor şi jefuitorilor, fie ele atât de mici cât un ac sau un fir de iarbă.Ca discipol al lui Buddha, adeptul trebuie să aibă o minte plină de milă, compasiune şi pietate filială – întotdeauna ajutând fiinţele să dobândească merite şi fericire."[7]
            Energia sexuală este foarte puternică iar dacă nu este ținută sub control sau nu este sublimată, atunci se transformă într-un obstacol imens pentru eliberarea din samsara. Există mai multe tipuri de comportament sexual incorect menționate în sutre și în tratatele diverșilor maeștri, ca de exemplu: a-ți înșela soțul sau soția[8], a face sex cu partenerul sau partenera altcuiva, cu  cei sub vârsta normală pentru a-și începe viața sexuală, cu persoane de același sex, cu ființe neumane, cu proprii părinți, copii sau rude de sânge, cu un călugăr sau călugăriță care au primit preceptele de abstinență, a face sex în locuri nepotrivite (de ex, în temple, în afara casei, etc), la timpul nepotrivit (în timpul zilei), în orificiile nepotrivite (anus sau gură), adică cele nefăcute pentru sex[9], a avea relații sexuale care produc răniri ori sunt dăunătoare fizic sau psihic, etc. Iată câteva citate din Buddha Shakyamuni despre sexualitatea incorectă și consecințele acesteia:
”A face sex  la timpul și locul nepotrivit, cu cineva care nu este soția ta  sau nu este femeie, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect. [...]A face sex cu sine însuși  ori cu cineva pe marginea străzii, lângă un templu sau într-o adunare, înseamnă a fi  vinovat de comportament sexual incorect. A face sex cu cineva care,  deși se află sub protecția regelui, a părinților sau fraților, a acceptat o întâlnire, invitație sau plată, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect.A face sex lângă o statuie, pictură sacră sau lângă un cadavru, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect.A face sex cu soția ta și a te gândi la ea ca la o altă femeie sau a face sex cu soția altcuiva și a te gândi la ea ca la propria soție înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect.
Comportamentul sexual incorect poate fi grav sau minor. Dacă e cauzat și însoțit de patimi puternice care întunecă mintea[10]este grav; dacă e condus de patimi mai mici, este minor.”[11]
Vorbind despre soțiile care își înșeală soții, Buddha Shakyamuni spune:
”Cu mintea plină de ură, rece și fără de inimă.tânjind după alții, își disprețuiește soțul […]o astfel de soție merită să fie numită ucigașă.[…]
Genul de nevastă asemenea unei ucigașe […]după moarte va renaște în cele mai adânci iaduri.”[12]
De asemenea, cu referire la homosexualitate și pedofilie, Shakyamuni face următoarele afirmații:
”Nenumărate pedepse [karmice] în viața viitoare sunt descrise pentru fapta greșită a sexului între doi bărbați.
Cel care face sex cu băieți[13]vede băieți în râul de acid din iad care strigă după el. Din cauza atașamentului față de aceștia se aruncă după ei, suferind îngrozitor."[14]
Descriind câteva tipuri de iaduri, Maestrul Genshin, al șaselea Patriarh al tradiției noastre, citează din  Saddharmasm tyupasthana Sutra (Shobonenjogyo),  și ajunge la așa-numitul  Loc al Suferinței extreme  unde ”sunt condamnați bărbații vinovați de sodomie. Aici victima, după ce  vede bărbatul cu care a făcut sex, îl îmbrățișează cu patimă asemenea focului care îi consumă corpul în întregime. După ce moare, învie la loc și fuge terorizat de cele întâmplate, însă cade într-o prăpastie adâncă unde este devorat de ciori cu ciocuri de foc și de vulpi cu botul de foc.”[15]
Al treilea precept Bodhisattva legat de sexualitate spune:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să înfăptuiască acte imorale ori să îi încurajeze pe alţii să le îndeplinească. Într-adevăr, el nu trebuie să aibă cu nimeni un comportament sexual nepotrivit.  Un discipol al lui Buddha trebuie să aibă pietate filială – salvând toate fiinţele sensibile şi instruindu-le întru Dharma purităţii şi castităţii. Dacă în loc să procedeze astfel, dovedeşte că nu are compasiune şi îi încurajează pe alţii să se implice în relaţii sexuale imorale, inclusiv cu animale şi chiar cu mamele, fiicele, surorile sau alte rude apropiate lor, el comite un păcat Parajika (principal)."[16]  
Indiferent dacă unii oamenii așa zis moderni sunt de acord sau nu, sutrele (cuvintele lui Buddha Shakyamuni însuși) precum și instrucțiunile maeștrilor, asemenea lui Genshin, sunt foarte clare în ceea ce privește definirea comportamentului sexual incorect și rezultatele karmice ale unui astfel de act. Precum în toate chestiunile Dharma, ceea ce Buddha a spus cântărește infinit mai mult decât opiniile ființelor neiluminate din diverse timpuri.
            A minți, a folosi un limbaj agresiv sau a vorbi de rău pe ceilalți, a bârfi și a pălăvrăgii inutil constituie karma vorbirii nevirtuoase. Dintre minciuni, cea mai gravă este  a minți despre realizările spirituale, însă orice minciună crează iluzie și neîncredere în familie, cercul de prieteni și în relațiile cu ceilalți oameni. Folosind cuvinte agresive îi rănim pe ceilalți iar suferința provocată poate lăsa urme grave sau duce chiar la moarte. De asemenea, vorbind alți oameni de rău și bârfindu-i ponegrim și separăm prieteni, familii sau chiar sangha (comunitatea buddhistă) iar pălăvrăgind ne consumăm inutil timpul și energia care ar putea fi folosite pentru ascultarea Dharmei.Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să folosească el însuşi cuvinte neadevărate, să mintă prin orice fel de mijloace ori să îi încurajeze pe alţii să mintă. Nu trebuie să se implice el însuşi în cauzele, condiţiile, metodele sau karma minciunii, spunând că a văzut ceea ce nu a văzut sau vice-versa ori minţind indirect prin mijloace fizice sau mentale.[17] Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să aibă întotdeauna o vorbire şi viziune corectă şi să îi ghideze pe toţi ceilalţi către acestea. Dacă în loc să procedeze astfel, ajunge pricină de vorbire incorectă, viziuni greşite sau karmă negativă pentru ceilalţi, el comite un păcat Parajika (principal).”[18]
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să se laude pe sine şi să îi vorbească de rău pe ceilalţi sau să îi încurajeze pe alţii să procedeze în acest fel. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma laudei de sine şi a discreditării celorlalţi. Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să fie gata să se pună în locul tuturor fiinţelor sensibile şi să îndure umilinţa şi defăimarea – să accepte toate învinuirile şi să lase fiinţele să aibă parte de toată gloria. Dacă în loc să procedeze astfel, îşi etalează propriile sale virtuţi şi ascunde punctele bune ale celorlalte fiinţe, atrăgând asupra lor defăimarea, el comite un păcat Parajika (principal)”.[19]
            A fi lacom și zgârcit ne face să simțim încă din această viață o parte din suferințele pretașilor (spiritelor/fantomelor flămânde) și este cauza renașterii după moarte în sfera lor de existență. Lacomul și zgârcitul trăiește numai pentru el și suferă de o foame mentală imposbil de satisfăcut.Buddha Shakyamuni a spus:            ”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fie avar sau să îi încurajeze pe alţii să fie avari. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma avariţiei. Ca bodhisattva[20], ori de câte ori un nevoiaş vine să îi ceară ajutorul, să îi dea aceluia tot ce are nevoie. Dacă în loc de asta, mânat de furie şi indignare[21], refuză să îi acorde orice fel de sprijin – neajutându-l nici măcar cu un bănuţ, un ac, un fir de iarbă, un singur vers sau o propoziţie Dharma, ci îl ocărăşte şi îl insultă, comite un păcat Parajika (principal)”.[22]
            Se spune de asemenea, că un singur moment de furie distruge binele făcut de-a lungul mai multor ani. Aceasta poate duce chiar la uciderea sau rănirea altor ființe pentru că nu se știe de ce poate fi capabil un om cuprins de furie.          
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fie furios şi nici să îi încurajeze pe alţii să fie furioşi. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma furiei. Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să fie plin de compasiune şi filial, ajutând toate fiinţele sensibile să îşi dezvolte bunele rădăcini ale împăcării. Dacă în loc de asta, el insultă şi ponegreşte fiinţele sensibile sau chiar fiinţele născute prin transformare [precum zeităţile şi spiritele], adresându-le cuvinte grele, lovindu-le cu pumnii sau cu picioarele, ori atacându-le cu un cuţit sau topor – sau poartă ranchiună chiar şi atunci când victima îşi recunoaşte greşelile şi cere cu umilinţă iertare cu o voce moale şi împăciuitoare – discipolul comite un păcat Parajika (principal).”[23]
”Nu vorbi aspru cu nimeni. Cei cărora le vorbești cu asprime s-ar putea să se răzbune. Cuvintele mânioase rănesc sentimentele celorlalți iar ceea ce oferi, vei primi înapoi."[24]
            A ponegri Dharma, a susține și a răspândi viziuni greșite, este cel mai rău lucru cu putință, chiar mai rău decât uciderea trupului, deoarece distrugând Dharma se ia șansa ființelor de a se elibera din nașterile și morțile repetate. Este ca și cum ai ucide toate ființele din nou și din nou, la infinit. Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să vorbească de rău Cele Trei Comori[25]sau să îi încurajeze pe alţii să procedeze astfel. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma ponegririi lor. Dacă discipolul aude chiar şi un singur cuvânt de defăimare împotriva lui Buddha din partea externaliştilor[26]sau fiinţelor rele, el simte o durere asemănătoare cu aceea provocată de trei sute de suliţe care îi străbat inima. Cum ar putea atunci să ponegrească el însuşi Cele Trei Comori?  Astfel, dacă un discipol nu are credinţă şi pietate filială faţă de Cele Trei Comori şi chiar îi asistă pe cei răi sau cei ce împărtăşesc viziuni aberante în ponegrirea lor, el comite un păcat Parajika (principal)”.[27]
Maestrul T'an-luan a spus:
A spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma, Bodhisattva  sau Bodhisattva-Dharma. A te decide asupra unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată sau primindu-le de la alţii, se numeşte ponegrirea Dharmei celei adevărate.”[28]
„Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea atinge naşterea în Tărâmul Pur. De ce? Mahaprajnaparamita Sutra[29]spune:
‘Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată va cădea tot în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va cădea într-un iad Avici din altă lume.  În acest fel trece prin o sută de mii de mari iaduri Avici unul după altul’.
Buddha nu menţionează vre-un moment când acesta poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat extrem de grav.Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha? Acest lucru nu ar avea  nicio logică.”[30]
va urma 


[1] De exemplu, a cere cuiva să ucidă în numele tău.[2] Dhammapada, 130[3] Mintea este factorul cheie în toate preceptele Bodhisattva. ”A ucide prin diferite metode”: se referă la metodele folosite pentru a facilita uciderea unei fiinţe sensibile, precum a arăta celorlalţi locul unde se află o găină, a o încolţi, a-i lega picioarele, a-i pune capul pe butucul măcelarului, etc.[4] Scurtarea vieții de aici este efectul karmic din prezent. Efectul karmic de după moarte este renașterea în zonele de jos ale existenței.  Uneori însă este posibil ca cei care au făcut cele zece fapte de mai sus, să se căiască sincer și să își schimbe comportamentul, să salveze vieți, etc, ceea ce poate duce la schimbarea karmei. De asemenea, cei care se întreabă de ce unii criminali ajung totuși la bătrânețe trebuie să înțeleagă faptul că pe lângă karma de acum, aceștia pot beneficia și de influența unei karme bune din alte vieți care nu s-a epuizat încă. Așadar, chiar dacă trec de șaizeci de ani sunt chinuiți de diferite boli fizice sau suferințe psihice ascunse (inclusiv coșmaruri, frici, etc). La asta adaug faptul că ceea ce nouă ni se pare viață lungă nu înseamnă că nu a fost scurtată deloc. Probabil că un bătrân criminal ce moare la 70 ani ar fi trebuit sa mai trăiască încă 20 sau 30 ani dacă nu ar fi făcut vreunul din cele zece acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții. [5] A aduce sacrificii de animale sau oameni spiritelor sau diverselor zeități. [6]Sutra în care Buddha i-a vorbit bătrânului Suka despre diferitele retribuții karmice  (Suka Sutra), pasaj tradus din chineză la cererea mea, de către profesorul Shen Shi'an, moderator al siteului http://thedailyenlightenment.com [7] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as Brahma Net Sutra.[8] Din momentul în care un bărbat și o femeie sunt împreună toate regulile de comportament se aplică automat, indiferent dacă aceștia sunt căsătoriți civil sau religios. Menționez că pe vremea prezenței în trup a lui Buddha Shakyamuni nu existau ceremonii buddhiste de căsătorie, acestea fiind o invenție recentă.  [9] ”Care sunt părțile trupului nepotrivite? Gura, anusul […]” Maestrul Asvagosa citat în Marele Tratat despre etapele căii ce duc la Iluminare”, The Great Treatise on the Stages on the Path to Enlightenment, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 220[10] Dacă este condus de emoții distructive și negative, dorințe exacerbate, furie, gelozie puternică, etc.[11] Sutra preceptelor upasaka (Upasakasila Sutra), fascicolul 6, capitolul 24a. [12] Anguttara Nikaya, II, 41 [13] Cu copii în general.[14]  Saddharma-smrtyupasthana Sutra. Shantideva a citat de asemenea, acest pasaj din Saddharma-smrtyupasthana Sutra în lucrarea Śikṣāsamuccaya (Compendiu de precepte). [15] Pasaj citat de Maestrul Genshin în lucrarea Ojoyoshu din Sutra conștientizării Dharmei celei adevărate (Saddharmasm tyupasthana Sutra in Skr, Shobonenjogyo in Jpn). Vezi Ojoyoshu, în The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, translated from Japanese by A.K. Reischauer, http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html [16] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as Brahma Net Sutra.[17] Spre exemplu, a da din cap, etc. Un caz de minciună prin mijloace mentale este atunci când cineva care a comis o greşeală tace atunci când este întrebat cine este vinovatul. [18] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), cunoscută și sub denumirea de  Brahma Net Sutra.[19] Idem. [20] ”ca bodhisattva” – ca discipol buddhist ce aspiră la atingerea Buddheității pentru el și ceilalți. [21]Discipolul devine furios şi îşi pierde cumpătul din cauză că celălalt continuă să îi ceară ajutorul.[22] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as Brahma Net Sutra.[23] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), cunoscută și sub numele de Brahma Net Sutra[24] Dhammapada, 133[25] Buddha, Dharma și Sangha. [26] Externaliști – cei care nu sunt buddhiști.[27] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo) cunoscută și ca Brahma Net Sutra.[28] Maestrul T’an-luan Comentariu la Discursul lui Vasubandhu despre Tărâmul Pur (Ojoronchu), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.145[29] Daibonhannyaharamitsukyo.[30] Maestrul T’an-luan Comentariu la Discursul lui Vasubandhu despre Tărâmul Pur (Ojoronchu). T’an-luan’s Commentary on Vasubandhu’s Discourse on the Pure  Land (Ojoronchu), a study and translation by Hisao Inagaki, Nagata Bunshodo, Kyoto, 1998, p.196-197

21. Sărbători anuale ţinute la templul Amidaji şi în comunitatea buddhistă Jodo Shinshu din România - Dec 20, 2019 7:40:00 PM


(acest calendar este inca in lucru. Intentia mea este sa gasesc un personaj sau eveniment pentru fiecare zi, asemenea calendarelor din alte religii pentru ca adeptii buddhisti Jodo Shinshu sa aiba la ce reflecta zilnic)

Anul nou se sărbătorește cu ocazia Anului Nou chinezesc si nu are o data fixa.Fiecare zi de 16 a lunii este dedicată lui Shinran Shonin (Shuso-gakki-Hoyo)
Fiecare zi de 17 este dedicată tuturor Buddha
Fiecare zi de 18 a lunii este dedicată Legamantului Principal al lui Buddha Amida
1 Ianuarie - Kyōmonbō, discipol al lui Rennyo Shonin
6 Ianuarie – Coborârea lui Buddha Shakyamuni din lumea zeilor după ce a propovăduit Dharma acolo. În această zi îl celebrăm pe Buddha Shakyamuni ca Învățător suprem al tuturor ființelor, inclusiv al oamenilor și zeilor.
9-16 Ianuarie este săptămâna dedicată comemorării lui Shinran Shonin (săptămâna Hoonko)16 Ianuarie – Comemorarea lui Shinran Shonin (Hoonko) 
17 Ianuarie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Ianuarie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida25 Ianuarie – Comemorarea lui Honen Shonin (Gyoki-e)
26 Ianuarie - Kyo Amidabutsu (Shiro Amano), discipol al lui Honen Shonin

*
5 Februarie –  Maestrul Ryukan, discipol al lui Honen Shonin 15 Februarie – Parinirvana lui Buddha Shakyamuni (Nehan-e)
16 Februarie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Februarie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Februarie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
January 19 - Shaku Ren'i (Ren'i bo), discipol al lui Shinran Shonin
25 Februarie –  Ziua traducătorilor - pentru exprimarea recunoștinței față de cei care au tradus și traduc textele sacre ale învățăturii lui Buddha în diferite limbi

*
5 Martie – Ziua lui Bodhisattva Samantabhadra (Fugen Bosatsu)
16 Martie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Martie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Martie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida17-23 Martie – Festivalul Higan de primăvară (O-Higan) dedicat importanţei renaşterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida*
7 Aprilie - Ziua de naștere a lui Honen Shonin8 Aprilie – Ziua de naştere a lui Buddha Shakyamuni (Hanamatsuri)13 Aprilie - Ziua de naștere a lui Rennyo Shonin
14 Aprilie - Doshu din Akao, discipol al lui Rennyo Shonin
16 Aprilie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Aprilie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Aprilie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida23 Aprilie - Maestrul Seikaku, discipol al lui Honen Shonin
*
11 Mai - Comemorarea lui Eshinni (soţia lui Shinran Shonin)şi a lui Kakushinni (fiica lui Shinran)
14 Mai - Comemorarea lui Rennyo Shonin
16 Mai - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Mai - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
17 Mai - Memorialul lui Ryosetsu Fujiwara18 Mai - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida21 Mai – Ziua de naştere a lui Shinran Shonin (Gotan –e)
25 Mai - Yamabushi Bennen (Myoho-bo)
30 Mai - Shoshin-bo, discipol al lui Shinran Shonin
*
6 Iunie – Ziua lui Bodhisattva Avalokitesvara (Kannon Bosatsu)14 Iunie – Ziua lui Shotoku Taishi, tatăl buddhismului japonez şi manifestarea lui Avalokitesvara
16 Iunie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Iunie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Mai - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
18-24 Iunie - Festivalul Higan de vară (O-Higan) dedicat importanţei renaşterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida30 Iunie – Ziua lui Bodhisattva Mahashamaprapta (Seishi Bosatsu)

*
5 Iulie - Bodhisattva Nagarjuna, primul Patriarh Jodo Shinshu15 Iulie - Bodhisattva Vasubandhu, al doilea Patriarh Jodo Shinshu
16 Iulie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Iulie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Iulie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida29 Iulie – Ziua fondării templului Amida-ji
*
7 August – Maestrul T’an-luan, al treilea Patriarh Jodo Shinshu14- 15 August - Obon (Festivalul morţilor)
16 August - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 August - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 August - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
30 August – Maestrul Tao-ch’o, al patrulea Patriarh Jodo Shinshu
*
10 Septembrie – Maestrul Shan-tao, al cincilea Patriarh Jodo Shinshu
16 Septembrie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Septembrie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Septembrie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
20-26 Septembrie – Festivalul Higan de toamnă (O-Higan) dedicat importanţei renaşterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida; 
*
8 Octombrie – Maestrul Genshin, al şaselea Patriarh Jodo Shinshu
16 Octombrie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Octombrie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Octombrie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
19 Octombrie – Yuienbo, discipolul lui Shinran şi autorul Tannisho27 Octombrie – Comemorarea lui Kakunyo Shonin
*
9 Noiembrie  – Ziua martirilor; comemorarea tuturor adepţilor buddhiști care au murit în diverse persecuţii sau în timp ce apărau învățătura și sangha buddhistă.
16 Noiembrie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Noiembrie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Noiembrie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
22 Noiembrie – Slujba de comemorare (Eitaikyo) dedicată tuturor membrilor, prietenilor şi susţinătorilor Amida-ji care au murit până la această dată. Sunt incluse de asemenea, şi persoanele decedate în al căror nume a fost oferită o donaţie sau contribuţie pentru templu şi activităţile sale.
*
8 Decembrie – Iluminarea lui Buddha Shakyamuni (ziua Bodhi/Jodo-e)9 Decembrie – Ziua Marii Sutre. Buddha Shakyamuni propovăduieşte Marea Sutră despre Buddha Amida - adevăratul motiv al apariţiei lui în aceastălume   
16 Decembrie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Decembrie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Decembrie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
20-26 Decembrie - Festivalul Higan de iarnă (O-Higan) dedicat importanţei renaşterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida
31 Decembrie - Kuse Magonojo din provincia Iga
22. O nouă sărbătoare la Amidaji - Ohigan de iarnă (20 - 26 decembrie) - Dec 20, 2019 10:57:00 AM

De obicei sunt două sărbători Ohigan (”în traducere ad litteram, ”a ajunge pe țărmul celălalt”[1]), în echinocțiul de primăvara și toamnă, însă am decis să mai adaug una pentru membrii și simpatizanții Amidaji, anume în solstițiul de iarnă și vară pentru a oferi mai multe oportunități de reflecție și celebrare.
Această perioadă a anului este în mod special plină de o mulțime de chestii lumești și obiceiuri dedicate Crăciunului, așa că adepților Nembutsu le-ar prinde bine să știe că au o sărbătoare a lor care să le ofere cât de cât o atmosferă buddhistă zilelor de iarnă.
Ohigan de iarnă va ține șapte zile, exact ca celelalte trei Ohigan, între 20 – 26 decembrie. În această săptămână reflectați la natura schimbătoare a existenței samsarice și doriți-vă și mai mult să renașteți în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida. Decorați-vă casa cu imagini ale Tărâmului Pur, cu Amida care-i întâmpină pe credincioși, oferiți la altar prăjituri, fructe și apă în numele familiei voastre și a strămoșilor decedați, încurajându-i să se încreadă la rândul lor în Amida. De asemenea, fiți fericiți deoarece având voi înșivă credință în Buddha Amida veți putea să-i călăuziți mult mai bine decât acum de îndată ce vă veți naște în Tărâmul Pur. Mai devreme sau mai târziu, pentru că unul sau doi membri ai familiei au credință (shinjin), toți prietenii și toate rudele (morți sau vii) vor ajunge în Tărâmul Pur și veți celebra Ohigan împreună. Sărbătoarea Ohigan din această lume este doar o umbră palidă față de Ohigan ce va urma în Tărâmul Pur. De aceea, am decis ca pentru această sărbătoare să folosim un slogan străvechi – ”Împreună în Tărâmul Pur”.
Întrebare: Ce să fac dacă prietenii sau rudele nebuddhiste mă invită la o petrecere de Crăciun care cade exact într-una din zilele Ohigan?

Răspuns: Dacă ai prieteni sau rude care sărbătoresc Crăciunul și vrei să fi alături de ei, fă-o cu gândul că tu personal sărbătorești Ohigan și fi fericit că la un moment dat, poate în viața asta sau cele viitoare, datorită ție și călăuzirii oferite de Amida și ei vor ajunge să aibă aceeași credință și vor renaște în același Tărâmul Pur.

Ohigan este o perioadă de bucurie a cărei origine se află în credința că Buddha Amida nu se va opri niciodată până când nu va aduce toate ființele în Tărâmul său Pur. Cât de minunat este acest lucru!
Întrebare: Pot să folosesc un brad sau ramuri de brad ori alte ornamente specifice acestei perioade?
Răspuns: Dacă folosești un brad decorează-l cu imagini ale lui Buddha Amida, Shinran, Honen, Tărâmul Pur, Bodhisattva Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, etc. Folosește și alte decorații dacă vrei dar combină-le exclusiv cu imagini legate de Tărâmul Pur și buddhism în general. Nu folosi imagini și simboluri nebuddhiste.
Vă doresc tuturor un Ohigan fericit!Împreună în Tărâmul Pur!



[1] ”O” din Ohigan este onorific.

23. Karma – legea cauzei și efectului (partea I) - Nov 21, 2019 11:57:00 AM


Click aici pentru a te întoarce 
la articolul principal despre karmă

”Nici în ceruri, nici în mijlocul oceanului, nici în peșterile din munți, nicăieri în această lume nu există vreun loc unde să te poți ascunde de consecințele faptelor tale.”[1]
            Voi împărți acest capitol în două:  a)      învățătura generală despre karmab)      karma și salvarea oferită de Buddha  Amida             
a)      Învățătura generală despre karma Karma este legea cauzei și efectului. Termenul ”karma” provinde din cuvântul sanscrit ”karman” ceea ce înseamnă acțiune cu gândul, fapta și cuvântul. Există așadar, trei tipuri de karmă: 1) karma gândirii, 2) karma vorbirii și 3) karma acțiunii sau a corpului. Tot ceea ce gândim, vorbim sau facem ne afectează istoria personală. Ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce am gândit, vorbit și făcut în trecut, în alte vieți sau în viața prezentă iar ceea ce gândim, spunem sau facem în prezent dă naștere la noi cei din viitor. Buddha a spus:
”Bucuriile și suferințele ființelorprovin din propriile acțiuni.Diversitatea acțiunilor creează diversitatea ființelorși impulsionează diversele lor rătăciri în samsara.Cu adevărat imensă este această rețea a faptelor!”"[2]
În momentul morții, karma personală determină forma și vehiculul, adică trupul pe care fluxul nostru mental îl va avea în viitoarea naștere. Dorințele au nevoie de un vehicol pentru a fi urmate într-o nouă viață. Mediul în care ne aflăm acum și cel în care vom renaște într-o nouă viață sau forma (trupul) de azi și cel viitor depind de karma:
În Sutra învățăturilor către rege, se spune:
”Când vine momentul să pleci, o rege,nici posesiunile tale, nici prietenii și nici familia nu te vor urma.Însă de oriunde ființele ar apărea și oriunde s-ar ducefaptele lor le urmează asemenea umbrei.".[3]
Învățătura despre karma ne învață că suntem total responsabili de ceea ce suntem și de ceea ce vom deveni. Nimeni în afara noastră, fie om, zeu sau orice altă ființă nu poate fi trasă la răspundere. Merităm ceea ce ni se intâmplă chiar dacă ne este greu să acceptăm asta:
”Ființele sunt proprietarii și moștenitorii karmei lor, karma le este rudă și strămoș, adăpost și casă. Karma este cea care face diferența între ființe inferioare și superioare".[4]
De asemenea, în comentariul Atthasalini de Buddhagosha, se spune:
”Datorită diferențelor karmice nașterea ființelor este diferită, superioară sau inferioară, josnică sau înaltă, fericită sau mizerabilă. În funcție de karmă apar diferențe în înfățișare precum frumos sau urât, sănătos și bine făcut sau diform. În funcție de karmă apar și diferențe în condițiile lumești ale ființelor, precum câștig sau pierdere, dizgrație, laudă sau învinuire, fericire sau suferință."[5]
Contemplând profund învățătura despre karma ajungem să înțelegem nașterea,viața și moartea din perspectiva legii cauzei și efectului . Tot ceea ce există are o cauză iar orice cauză va avea un efect. În fiecare secundă a vieții noastre culegem fructele gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre și plantăm semințe noi prin ceea ce gândim, facem și vorbim. Acesta este modul corect de a privi lumea din jur și ceea ce ni se întâmplă. Într-adevăr, în locul expresiei ”mama natură” ar trebui să spunem ”mama karma”. Ne naștem și renaștem din karma noastră, adică din propriile acțiuni. Chiar și natura exterioară nu e decât o reflecție a karmei comune. Lumea noastră, planul acesta de existență precum și celelalte apar din karma[6]. Nu doar că învățătura despre karma explică modul de a fi al lucrurilor acestei lumi, de ce suntem ceea ce suntem, de ce avem această formă (trup), ci ne asigură de asemenea, de liberul arbitru. Suntem ceea ce gândim (karma gândirii), ceea ce spunem (karma vorbirii) și ceea ce facem (karma acțiunii sau a trupului) și putem schimba această karmă și crea în acest fel, un mod mai plăcut de viețuire.  
Karma poate fi pozitivă, negativă sau neutră. Faptele, gândurile și cuvintele care dau naștere la karma pozitivă duc la propria fericire și la fericirea celorlalți. Dacă intenția este de a-i ajuta pe ceilalți, dacă acționăm, vorbim și gândim cu acest scop, atunci creăm karma pozitivă. Dar dacă suntem motivați de diverse otrăvuri mentale karma va fi negativă:
”Vă spun, o călugări, voința (intenția) este karma. Intenționând și voind omul acționează cu trupul, vorbirea și gândirea.” [7]
Acțiunile, gândurile și cuvintele care nu sunt motivate nici de intenții bune, nici de intenții rele, creează karma neutră. Totuși, pentru că o astfel de karma neutră nu are niciun efect pozitiv asupra noastră sau a celorlalți este de asemenea, considerată nevirtuoasă iar discipolii buddhiști sunt încurajați să creeze doar karma pozitivă.
            În învățătura buddhistă există multe clasificări ale acțiunilor pozitive și negative ca de exemplu, cele zece păcate și reversul lor – cele zece fapte virtuoase, cele cinci păcate de moarte[8], cele zece tipuri de acțiuni karmice care scurtează viața, etc. De asemenea, sunt multe precepte care să ne îndepărteze de la rău și să ne încurajeze să facem ceea ce este bine, ca de exemplu, cele cinci precepte pentru laici (mireni), cele zece precepte principale de Bodhisattva, cele 227 precepte pentru călugări și cele 311 precepte pentru călugărițe, etc.
Cele zece păcate sunt: 1) a distruge viața, 2) a fura, 3) a avea un comportament sexual incorect, 4) a minții, 5) a folosi cuvinte dure și un limbaj agresiv, 6) a-i vorbi de rău pe ceilalți, 7) a bârfi, 8) a fi lacom/avar, 9) a fi furios, 10) a susține și a răspândi viziuni greșite.
O faptă complet negativă are patru părți. De exemplu, a ucide înseamnă 1) a identifica o ființă, 2) a avea intenția s-o omori, 3) a comite actul uciderii, 4) moartea victimei. Dacă se întrunesc toate aceste patru elemente atunci apare karma negativă completă a uciderii. La fel stau lucrurile cu furtul, viața sexuală incorectă, minciuna, etc. Dacă avem intenția uciderii cuiva, a furtului sau a unui comportament sexual incorect și contemplăm această faptă în mintea noastră dar nu o îndeplinim efectiv, generăm doar jumătate din karma asociată cu acea faptă negativă, acumulând doar primele două elemente din cele patru de mai sus. Așadar, fluxul nostru mental este deja afectat de contemplarea faptei și satisfacția ce decurge din posibilitatea îndeplinirii diverselor acțiuni negative și dăunătoare sau de faptul că am fost fericiți să-i vedem pe alții făcându-le. Probleme mentale sau deficiențe interioare pot apărea ca efect al unei astfel de gândiri nesănătoase. Întrebați-vă pe voi înșivă, de câte ori ați dorit moartea cuiva, v-ați uitat cu lăcomie și invidie la posesiunile lui sau ați dorit soțul sau soția altcuiva? De asemenea, de câte ori ați aprobat sau ați simțit plăcere când ați văzut faptele rele ale celorlalți? De câte ori le-ați suținut prin argumente? Doar făcând asta în minte puteți fi siguri că nu mai aveți în voi semințele karmice ale renașterii în lumea umană sau în vreo lume mai presus de ea. Cu atât mai rău dacă le-ați și pus în practică!
va urma 


[1] Shakyamuni Buddha, Dharmapada.[2] Sutra celor o sută de acțiuni citată în Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), p. 118[3] Conform cu citatul din Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), p. 119[4] Buddha Shakyamuni, Majjhima Nikaya 135: The Shorter Exposition of Kamma[5] Cf cu citatul din Buddha și învățăturile lui de Ven Narada Maha Thera, http://www.buddhism.org/Sutras/BuddhaTeachings/page_18.html#_edn9[6] Vezi capitolul "Câteva explicații budhiste despre originea și existența universului" din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of Buddha Educational Foundation (CBBEF), Taiwan, 2016, p.24[7] Buddha Shakyamuni,Anguttara Nikaya[8] ”În conformitate cu Tzu-chou există două tradiții în ceea ce privește cele cinci păcate de moarte.Prima tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate de moarte a celor trei vehicole:1 )a-ți ucide tatăl în mod intenționat, 2) a-ți ucide mama în mod intenționat, 3) a ucide intenționat un arhat (eliberat în viață), 4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite, 5) a cauza (intenționat )vărsare de sânge din trupul unui Buddha. Cei care fac aceste păcate se vor naște după moarte în iadul Avici unde timp de o mare kalpa vor trece prin suferințe neîntrerupte; de aceea, aceste păcate sunt numite ‚fapte ce duc la suferință neîntreruptă’.Abhidharma-kosa ne oferă o listă de cinci tipuri de acțiuni care duc la suferințe neîntrerupte. Se spune:1) a  viola propria mamă sau o călugăriță aflată în stadiul de dincolo de învățare [echivalent cu răul karmic al uciderii propriei mame], 2) a ucide un bodhisattva care sălășluiește în meditație [echivalent cu răul karmic al uciderii propriului tată]ori 3) un înțelept aflat în stadiul învățării sau cel de dincolo de învățare [echivalent cu uciderea unui arhat, 4) a distruge cauza  fericirii unei sangha [echivalent cu răul karmic al distrugerii armoniei în sangha’ și 5) a distruge stupe [echivalent cu a cauza intenționat vărsare de sânge din trupul unui Buddha].’A doua tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate din Mahayana. Sutra propovăduită Nigrantașilor spune:‘1) a distruge stupe, a da foc la depozitele cu sutre sau a jefui proprietatea celor Trei Comori, 2) a vorbi de rău învățătura celor trei vehicole, a spune că acestea nu sunt învățăturile sacre, a le împiedica și a le cenzura sau a încerca să le ascunzi, 3) a-i bate pe cei care au părăsit viața de familie, fie că observă preceptele, nu au primit preceptele ori încalcă preceptele; a-i persecuta, a le enumera greșelile, a-i închide, a-i forța să se întoarcă la viața laică, a-i pune la muncă de slugi, a-i taxa sau a le lua viața, 4) a-ți ucide tatăl, a-ți răni mama, a fi cauză de vărsare de sânge din corpul unui Buddha, a distruge armonia în sangha sau a ucide un arhat, 5) a vorbi rău, adică a afirma că nu există cauză și efect, precum și a îndeplini în mod constant cele zece păcate grave de-a lungul nopții pline de ignoranțăSutra celor zece roți spune:1) a ucide un Pratyeka Buddha cu intenție rea, 2) a viola o călugăriță care a atins starea de Arhat, 3) a fura sau distruge ceeea ce a fost oferit Celor Trei Comori, 4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite’”Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, capitolul III, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, p.149-150

24. Avertisment referitor la falșii învățători buddhiști care aderă la practici și învățături nebuddhiste - Sep 11, 2019 10:31:00 AM

Acei așa –ziși buddhiști (laici sau preoți/călugări/lama) care venerează figuri divine din alte religii, amestecă practicile buddhiste cu diverse alte practici, rugăciuni sau tehnici de meditație din alte tradiții sau religii nebuddhiste și care au învățători spirituali nebuddhiști își încalcă legămintele de refugiu luate atunci când au intrat pe calea buddhistă. 
Când spunem ”mă refugiez în Buddha”, înseamnă exclusiv în Buddha, când spunem ”mă refugiez în Dharma”, înseamnă exclusiv în Dharma (învățătura predată de Buddha) iar când spunem ”mă refugiez în Sangha” înseamnă exclusiv în Arya Sangha (comunitatea adepților avansați pe Cale – in cazul Jodo Shinshu Arya Sangha sunt cei care au credință stabilă în Buddha Amida).
Cele trei refugii sunt legăminte (jurăminte) exclusive. Adeptul trebuie să înceteze orice activități religioase nebuddhiste după ce a primit cele Trei Refugii. Dacă se roagă unor divinități nebuddhiste, se angajează în practici nebuddhiste și are învățători religioși nebuddhiști, încalcă automat legămintele de refugiu și din acel moment nu se mai poate considera buddhist. Acest aspect este foarte important dar din păcate nu se insistă pe el așa cum ar trebui în centrele buddhiste non-asiatice unde multă lume are senzația că poate face ce vrea, ruga la cine vrea și adera la toate aiurelile și combinațiile spirituale posibile în timp ce pozează în buddhiști.

Mai mult decât atât, acei învățători, călugări sau lama care promovează amestecul de practici și învățături nebuddhiste își încalcă ei înșiși legămintele de refugiu și se situează automat înafara Dharmei lui Buddha. Bineînțeles, acești falși învățători își pot îmbrăca abaterile de la Cale în cuvinte frumoase și explicații sofisticate dar un lucru rămâne clar – indiferent cât de avansat ar fi pe Calea lui Buddha, un Maestru/învățător/lama autentic nu va fi niciodată un exemplu de încălcare al Celor Trei Refugii și nu va sfătui niciodată pe vreunul din discipolii lui/ei să urmeze practici și metode nonDharmice (nebuddhiste).
Așadar, sfatul meu este să fiți extrem de atenți si sa nu va lasati prostiti de falși învățători sau lama care oferă de toate pentru toți pentru a atrage membri. Un maestru/preot/călugăr poate greși în multe lucruri pentru că a greși e omenește, dar niciodată, nici măcar în somn, NU are voie să încalce Cele Trei Refugii! Niciodată NU se va închina decât Buddhașilor și niciodată nu va urma și preda decât Dharma și practicile Dharma.
La acest link aveți explicate Cele Trei Refugii așa cum sunt ele predate la Amidaji,http://josho-adrian.blogspot.com/2018/07/intelesul-celor-trei-refugii-in.html
Toți cei care vor să primească refugiile în tradiția noastră trebuie să știe pe de rost explicațiile de acolo.

25. Pe scurt de ce insist sa veniti la templu - Aug 30, 2019 9:10:00 AM

efortul de a veni la templu arata devotiune
si seriozitate fata de Dharma
(foto: vizitatori din Brazilia)Insist foarte mult pe faptul ca TREBUIE sa faceti efortul de a veni la templu si sa tineti constant legatura cu mine. Ma refer, bineinteles, la cei care se declara serios interesati de Amida Dharma (invatatura Nembutsu/Jodo Shinshu). Numai fata in fata putem discuta aspecte detaliate ale invataturii si numai fata in fata va pot raspunde cel mai bine la intrebari, verifica daca aveti o intelegere corecta, etc.

membri romani si vizitatori din JaponiaE bine si ca fiecare sa studieze singur acasa ori sa discute cu alti prieteni despre Amida Dharma insa este cu totul altceva cand veniti la templu si discutati direct cu mine ca preot si invatator al acestei traditii, cu peste 15 ani experienta in predarea ei. Nu degeaba exista in lumea buddhista oameni autorizati sa predea si sa transmita mai departe o anumita invatatura si practica. Nimeni nu se poate erija in invatator daca nu a fost recunoscut si autorizat de alt invatator in cadrul unei linii autentice de transmisie. Aceste aspecte sunt extrem de importante. Este vital sa existe smerenie, disciplina si buna organizare in activitatile de studiu, predare si transmitere a invataturii, altfel pot aparea diverse intelegeri gresite subtile.
De aceea insist sa veniti la templu si sa tineti legatura cu mine, nu sa va rezumati la cititul cartilor si la discutii intre voi. Chiar daca si discutiile intre voi sunt importante, pot fi chestiuni care va pot scapa din vedere ori sa nu vi le explicati suficient de bine iar pe care eu, ca preot si autor al acelor carti, vi le pot prezenta in amanunt, mai ales intr-o retragere de cateva zile la templu.
Daca bineinteles, din diverse motive legate de batranete, boala ori alte chestiuni personale grave nu puteti ajunge la templu, voi face eu efortul de a veni la voi. Trebuie doar sa imi cereti asta si apoi gasim solutii. Sunt dispus sa fac vizite regulate celor aflati in reala dificultate. Nu ar fi prima oara cand calatoresc in scopuri de invatatura si asistenta.
De asemenea, discutiile la telefon sau prin alte sisteme gen facebook messenger, watsup, skype, etc, sunt foarte importante si va incurajez sa le folositi, desi nici ele nu se compara cu prezenta la templu pentru cateva zile in care suntem concentrati exclusiv pe invatatura si slujbe religioase. Apropo de slujba religioasa - intr-o intalnire fata in fata la templu (sau acasa la voi daca aveti dificutati in deplasare) va pot invata diverse gesturi devotionale, plecaciuni, un mic ritual, cum sa va alcatuiti un altar personal, etc – adica elemente care pot sa va faca mai placuta viata religioasa de fiecare zi.
La acest link aveti informatii despre conditiile de vizitare si cazare:
http://josho-adrian.blogspot.com/2016/08/templul-amidaji-este-deschis.html
iar aici alte detalii de contact:telefon: 0745.038.390skype id: josho_adrianemail: [email protected] de asemenea, disponibil si pe facebook messenger la pagina oficiala: https://www.facebook.com/Josho.Adrian.Cirleasau/si pe contul facebook privat la: https://www.facebook.com/shaku.josho.1
Namo Amida Bu
in timpul unei slujbe religioase