Despre mine

Adrian Cirlea

preot buddhist Jodo Shinshu presedinte Asociatia Buddhista Jodo Shinshu din Romania

Blogs Home » Spiritualitate » Religie » Josho-an

Josho-an

Articole si reflectii despre buddhismul Jodo Shinshu.

Articole Blog

01. Categorie specială de spirite flămânde – preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie - Feb 21, 2020 2:29:00 PM
Buddha în ipostaza de Învățător suprem
al tuturor ființelor, inclusiv al zeilor.
Click aici pentru a reveni 
la prezentarea celorlalte tipuri 
de preta (spirite flămânde)
            La sfârșitul acestei prezentări aș dori să vorbesc de o categorie specială de spirite flămânde, anume preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie.  Așa cum am explicat la începutul acestui subcapitol dedicat lor, există mai multe tipuri de preta și nu toate sunt slabe ori torturate de foame și sete fizică. Unii preta au puteri mari datorate karmei bune din trecut (”aceste ființe diferă mult una de alta, unele dintre ele având chiar puteri supranaturale și glorie asemănătoare zeilor”[1] Maestrul Vasubandhu), dar și o mare mândrie și aroganță.
Dintre preta, categoria numită ”gyalpo” în tibetană sunt cele mai puternice. ”Gyalpo” înseamnă ”rege” sau ”regal” și indică diferiți lideri ai planului de existență al spiritelor flămânde la care se referea și Vasubandhu în pasajul de mai sus. Se spune că în viața trecută aceștia au fost practicanți serioși (nu neapărat buddhiști) care au acumulat multe merite, însă nu au reușit să își depășească mândria și aroganța ori au murit cu gânduri de ură și răzbunare, etc.
Vorbind la modul general, toți preta au tendința de a-i influența pe ceilalți. Ele sunt dornice de atenție, ofrande, etc, însă gyalpo au cea mai mare putere de a pune această dorință în acțiune. Ei sunt maeștri ai înșelăciunii[2], știu să se deghizeze în diverse moduri și chiar să ia aparența unor mari învățători din trecut sau chiar a Buddhașilor și Bodhisattvașilor și le place să ofere așa-zise ”învățături”.Există multe povestiri despre practicanți buddhiști avansați care au fost păcăliți de gyalpo. Această categorie de preta poate de asemenea, să facă miracole și să ofere viziuni pentru a-i face pe oamen să se încreadă în ei și să li se supună. În opinia mea, religiile abrahamice sau monoteiste (iudaism, creștinism, islam, etc) au drept cauză astfel de preta puternici cu atitudine imperialistă. Toate aceste religii au fost fondate în jurul unor viziuni, miracole, revelații și o figură ”divină” centrală autoritară care pretinde supunere absolută din partea credincioșilor săi.
De exemplu, gelozia și violența ”zeului” din vechiul testament este foarte clar exprimată în prima și a doua din cele zece porunci, precum și în alte pasaje  din același text. Această poruncă este de asemenea, acceptată și în creștinism:
”Să  nu ai alţi dumnezei afară de mine.Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor[3]în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce mă urăsc şi mă îndur până la al miilea neam de cei ce mă iubesc şi păzesc poruncile mele”.[4]
De asemenea, în Coran există multe pasaje de acest gen, din care însă voi cita numai câteva[5]:

”Urmează ceea ce Domnul tău ţi-a descoperit: nu este dumnezeu afară de el. Îndepărtează-te de cei care îi fac semeni lui Dumnezeu!” (Coran, 6:106)
”Mai răi decât dobitoacele înaintea lui Dumnezeu sunt cei care tăgăduiesc, căci ei nu cred.[6]” (Coran, 8:55)
”Muhammad este trimisul lui Dumnezeu. Însoţitorii săi sunt aprigi[7]cu tăgăduitorii (necredincioșii) și blânzi între ei.” (Coran, 48:29)
”Cel care nu crede în Dumnezeu şi în trimisul său, să ştie că am pregătit un foc tăgăduitorilor (necredincioșilor)![8]A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. El iartă cui voieşte şi osândeşte pe cine voieşte[9]. (Coran, 48:13-14)
”Domnul tău a dezvăluit îngerilor: “Eu sunt cu voi. Întăriţi-i pe cei care cred şi eu voi arunca groaza în inimile celor care tăgăduiesc (nu au credință). Zdrobiţi-le grumazurile, zdrobiţi-le fiece deget.”[10](Coran, 8:12)

”Războiţi-vă cu cei care nu cred în Dumnezeuşi în ziua de apoi, cu cei care nu socot oprit ceea ce Dumnezeu şi trimisul său au oprit, cu cei care nu ţin Legea Adevărată dintre cei cărora li s-a dat Cartea (creștini și evrei). Războiţi-văcu ei până vor plăti tributul cu mâna lor după ce au fost umiliţi.” (Coran, 9:29)
”O, Profetule! Războieşte-te cu tăgăduitorii (necredincioșii) şi cu făţarnicii. Fii crunt cu ei! Limanul lor va fi Gheena (iadul)! Urâtă devenire!” (Coran, 9:73)
Așa cum vedem foarte limpede în citatele de mai sus, un astfel de ”dumnezeu” NU poate fi o ființă iluminată, ci o persoană dominată de gelozie, frustrare și mânie, care oferă așa-zisa lui ”iubire” doar celor care îl iubesc și i se supun, pedepsind necredința părinților până la a treia sau a patra generație! De asemenea, în cazul Coranului își încurajează credincioșii să fie duri și agresivi cu cei care aleg să creadă în altcineva, el însuși privindu-i pe necredincioși ca fiind inferiori animalelor (”mai răi decât dobitoacele”) și obiectul terorii sale (”voi arunca groaza în inimile celor care tăgăduiesc”). Cu siguranță că o astfel de ființă va cădea și mai mult în zonele de jos ale existenței, ajungând chiar în iaduri, după ce viața sa ca gyalpo sau preta puternic se va sfârși.
Vedem foarte clar diferența dintre astfel de spirite mânioase, dominate de foamea de atenție și un Buddha care are Compasiune nediscriminatoare față de toate fințele (inclusiv față de astfel de spirite frustrate), indiferent dacă acestea acceptă sau nu învățătura lui! Un Buddha nu are nevoie de atenția sau venerarea celorlalți[11], fiind suficient sie însuși și nu este afectat cu nimic dacă ființele îl iubesc sau îl disprețuiesc. Lauda sau critica nu îl influențează. Tot ceea ce face pentru ființele neiluminate provine din Înțelepciunea și Compasiunea lui  infinită în care nu există nicio urmă de ego:
”Buddha din cele zece direcții se gândesc plini de compasiune la ființele sensibile asemenea unei mame care se gândește la copilul său."[12]
De asemenea, cum încearcă toți Buddha să ne convingă să ne încredem în Buddha Amida? În mod clar, nu prin forță sau teroare, nu prin amenințări că ne vor distruge pe noi și copii noștri până la a treia sau a patra generație:
”Shakyamuni[13]și toți ceilalți Buddhasunt cu adevărat părinții noștri cei plini de compasiune.Prin diferite metode iubitoare ei ne ajută să se trezească în noi credința supremă care este adevărată și reală."[14]
Bineînțeles că nimic bun nu poate răsări din credința în niște spirite neiluminate, geloase și răzbunătoare, indiferent dacă învățăturile asociate cu ei conțin și câteva elemente bune[15]. Din contră, refugiul în Buddha Amida,  aflat dincolo de iluzie și nevoia de atenție, precum și dincolo de nașterile și morțile repetate, ne va duce la Iluminarea supremă.
Preta puternici (și adepții lor) au propria evoluție spirituală, unii dintre ei pot fi chiar mai buni decât alții, însă niciunul nu este iluminat și nu a scăpat de sclavia celor trei otrăvuri: ignoranță (iluzie), lăcomie/atașament și aversiune/furie. Așadar, trebuie să fim deosebit de atenți cui îi acordăm credința noastră, deoarece efectul este similar cu cauza. Dacă ne refugiem în spirite samsarice (neiluminate), indiferent cât de puternice ar fi acestea, nu vom scăpa niciodată de samsara, însă dacă ne refugiem în Buddhași, și mai ales dacă ne refugiem în Buddha Amida, vom atinge noi înșine Buddheitatea.   
            Toate religiile monoteiste cred în existența unui zeu creator. Însă această credință este contrară învățăturii lui Buddha în conformitate cu care ființele neiluminate sunt cauza karmică a existenței tărâmurilor samsarice. Karma noastră individuală și colectivă a manifestat tărâmurile, lumile și universurile în care ne aflăm, asemenea visului manifestat de noi în timpul nopții și care este, de fapt, manifestarea în forme și activități nocturne a gândurilor și faptelor din timpul zilei. Samsara este așadar, visul nostru comun din care trebuie să ne trezim prin urmarea căii (învățătura lui Buddha) ce duce la  Trezire sau Iluminare[16]. Spre deosebire de noi, ființele iluminate (Buddhașii) manifestă în mod natural tărâmuri pure sau tărâmuri iluminate. Dacă un așa-zis ”zeu-suprem” a creat o lume ca a noastră înseamnă că este neiluminat, deoarece dacă era Iluminat această lume ar fi fost perfectă și locuită de ființe perfect iluminate. Buddha Amida (și orice Buddha”) nu pretinde că ar fi creat această lume samsarică, ci doar Tărâmul său Pur (Sukhavati) unde a jurat că va duce toate fiinele neiluminate (samsarice) și le va ajuta să atingă eliberarea finală (Iluminarea/Buddheitatea/Nirvana).
Oricine pretinde că este creatorul și proprietarul acestei lumi sau al oricărei lumi samsarice dă dovadă de aroganță și foame de putere – o caracteristică deseori întâlnită la unii zei și în mod special la unii preta puternici care să nu uităm că sunt de fapt, spirite flămânde, însă flămânde nu de hrană, ci de atenție și putere. Gyalpo, asemenea oricărui preta, sunt în strânsă legătură cu planul omenesc de existență și ca și aceștia se simt incompleți însă unii dintre ei își caută împlinirea în dorința de putere și atenție. Atitudinea unor astfel de preta puternici dar și a unor zei este una imperialistă, adică să vor primească venerația și supunerea a cât mai multe ființe cu putință. Am dat într-o altă carte exemplul lui Baka Brahma, zeul care fusese înșelat de Mara să creadă că este ”Cuceritorul de necucerit, Atotștiutorul, Atotputernicul, Domnul Zeu, Făcătorul, Creatorul, Conducătorul suprem, Hirotonisitorul, Tatăl a tot ceea ce este și va fi” dar a fost corectat de Buddha Shakyamuni.[17]Așa cum vedem însă din textele sacre ființele cu tendințe imperialiste nu sunt doar zei ci mai ales preta puternici. În opinia mea, majoritatea zeilor care trăiesc dincolo de sfera umană de existență sunt mult mai interesați să se bucure de viețile lor extrem de lungi și pline de plăceri decât să își bată capul cu noi. De aceea, cred că preta, al căror plan de existență se intersectează mult mai mult cu al nostru, putând primi hrană sau diverse substanțe din partea noastră[18], sunt automat foarte interesați de noi.
În concluzie, trebuie să fim atenți la această categorie de preta care vor să ne domine prin religie și să facem așa cum ne-a sfătuit Buddha Shakyamuni:
 “Cei care se refugiază cu adevărat şi din toată inima, eliberându-se de toate ataşamentele iluzorii şi de preocupările legate de momente favorabile sau nefavorabile, să nu îşi caute niciodată refugiul în spirite ori în învăţături nebuddhiste”[19]
”Refugiați-vă voi înșivă în Buddha, refugiați-vă în Dharma, refugiați-vă în Sangha[20]. Nu slujiți alte învățături, nu-i venerați pe zei, nu faceți altare spiritelor, nu vă bazați pe zile norocoase.’”[21]



[1] AbhidharmakoSabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 460[2] Cu toate acestea, nu toți gyalpo manifestă o tendință negativă și imperialistă. Există unii gyalpo care sunt ineresați de Dharma, însă deoarece au un caracter inconstant iar mândria și furia sunt caracteristici importante, pot fi ușor jgniți și manipulați de marași. [3] În mod clar, aici ”nelegiuirea părinților” este necredința lor, faptul că au avut alți dumnezei înafară de el. Din cauza acestei necredințe sunt pedepsiți și copii, până la al treilea sau al patrulea neam.[4] Biblia, Traducerea Dumitru Cornilescu, 1924, ediția revizuită în 2016, https://biblia.resursecrestine.ro[5] Citatele următoare din Coran sunt copiate din ediția Coran Arab – Român online, Traduerea Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen a treia după traducerea comună  cu George Grigore; https://sites.google.com/site/coranarabromanonline[6] Cei care urmează alte religii în afara islamului sunt considerați inferiori animalelor. [7] Duri și agresivi cu cei care nu cred în Islam. [8] În opinia Islamului, necredincioșii ajung în iad. [9] Aici se neagă legea karmei, a cauzei și efectului. Totul depinde de voința arbitrară a unui așa-zis ”zeu suprem”. [10] Unul din multele îndemnuri către îngrozirea și uciderea necredincioșilor care se găsesc în Islam.  Vezi de asemenea, viața profetului Muhammad,  considerat musulmanul perfect, plină de teroare, violuri și crime. Frica este întotdeauna metoda folosită de demoni sau de cei amăgiți de demoni. [11] A venera un Buddha este benefic din punct de vedere karmic pentru ființele neiluminate iar nu pentru Buddha însuși care nu depinde de nimic.[12] The 'Chapter of Mahasthamaprapta' of the Sutra of the Samadhi of Heroic Advance.[13] Buddha istoric.[14] Shinran Shonin, Hymn of the Two Gateways of Entrance and Emergence, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.629[15] Deși obiectul credinței acestor religii este fals și sunt pline de diverse viziuni greșite, unele din învățăturile lor morale pot fi utile oricui. [16] Vezi capitolul ”Câteva explicații buddhiste despre originea și existența universului” din cartea mea, Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2016, p.24 [17] Vezi capitolul ”Buddha Dharma nu recunoaște existența unui zeu suprem și creator al lumii” din cartea mea, Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2016, p.13[18] Din câte știm, atât iudaismul cât și islamul sunt religii care au practicat și încă practică sacrificiul de sânge. Toată carnea ”halal” pe care o mănâncă un musulman credincios trebuie să provină de la animale care au fost mai întâi sacrificate după un anumit ritual în care se invocă numele lui Allah. Doar un preta ar putea fi interesat de un astfel de sacrificiu sângeros în timp ce un zeu ar fi chiar scârbit de așa ceva. De asemenea, menționez că sacrificiile sunt prezente în vechiul testament care este acceptat de  creștinism, deși acesta a renunțat la sacrificii, păstrând însă același ”dumnezeu” care este și tatăl lui Iisus și care primea sacrificii de animale. Același ”dumnezeu” care specifică faptul că e un dumnezeu gelos și pedepsește necredința părinților prin copii lor până la a treia sau a patra generație. [19] Shinran a citat acest pasaj din Sutra celor zece roţi ale lui Ksitigarbha în  Kyogyoshinsho, cap VIKyogyoshinsho - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.273[20] Cele trei refugii în Buddha, Dharma și Sangha. Pentru o explicație detaliată a acestor refugii, vezi capitolul ”Înțelesul celor trei refugii în buddhismul Jodo Shinshu” din cartea mea Credință și Nembutsu în budhismul Jodo Shinshu, The Corporate Body of Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2019, p.217[21] Sutra Samadhiului prezenței tuturor Buddha, citată de Shinran Shonin în Kyogyoshinsho, cap VI, Kyogyoshinsho - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.255

02. Spiritele flămânde (preta) - Feb 20, 2020 3:11:00 PM
          Tărâmu spiritelor flămânde în roata samsareiClick aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
            Tărâmurile pretașilor se află în două locuri: 1) sub Jambudvipa (lumea noastră umană[1]), care este principalul lor loc de existență aflat sub conducerea lui Yama și 2) între tărâmul oamenilor și al zeilor. Maestrul Vasubandhu explică:
”Regele pretașilor este Yama; locul acestuia, care este și sălașul lor principal,  se găsește dub Jambudvipa. Preta care trăiesc în alte locuri reprezintă surplusul acestora. Aceste ființe diferă mult una de alta, unele dintre ele având chiar puteri supranaturale și glorie asemănătoare zeilor”.     

În afara celor cu puteri supranaturale și cu o situație mai bună, precum și în ciuda diferențelor dintre ele, există anumite caracteristici generale care apar mereu în descrierile pretașilor: aceștia sunt urâți, goi sau îmbrăcați în zdrențe ori acoperiți de propriul păr care uneori este doar păr sau cu fire asemenea acelor, săbiilor și sulițelor[2]. Spiritele preta degajă un miros greu, sunt slăbite de foame, uscate de sete, cu coaste și vene vizibile, mereu nefericite și trăind din ofrandele aduse de alții.
            Cu toate că preta (spiritele flămânde) diferă mult unele de altele, încerc să le clasific la modul foarte general în două categorii și câteva subcategorii, după exemplul altor maeștri din trecut[3], urmând ca la final să mai adaug încă o categorie specială, a pretașilor care vor să domine alte ființe prin religie. Menționez că această clasificare nu e fixă, uneori existând spirite flămânde care ies din orice categorie ori se încadrează în mai multe[4]:
1)      preta care trăiesc împreună        2)  preta care călătoresc prin spațiu.  1)      Preta care trăiesc împreunăÎn această categorie se află trei tipuri de preta:  
a) preta care suferă de iluzii exterioare, b) preta care suferă de iluzii interioare șic) preta care suferă de anumite tipuri de iluzii  
a)      Preta care suferă de iluzii exterioare sunt chinuite puternic de foame și sete sau de căldură și frig insuportabile. De aceea, indiferent ce mâncare și apă văd la distanță aceasta se dovedește a fi doar un miraj deoarece când se apropie dispare ori văd că e deja evaporată sau păzită de către demoni înarmați care le bat și le izgonesc. Așa cum descrie Maestrul Genshin:
”Uneori reușesc să găsească un pârâu cu apă limpede însă când se aruncă în el și încearcă să ia apă cu mâinile, apar niște demoni puternici care îi bat cu bastoane de fier sau apa se transformă imediat în foc ori nu mai curge și se evaporă. […]
preta căutând apăExistă așa numitele spirite flămânde care se numesc ”Mănâncă apă”, ale căror trupuri sunt uscate de sete. Ele rătăcesc încolo și încoace după apă dar nu reușesc să găsească nici măcar un strop. Au părul atât de lung încât le acoperă fața și nu pot vedea nimic. Fug de-a lungul apelor curgătoare și dacă sunt oameni care le traversează, lipăie și sorb stropii lăsați de aceștia în urmele pașilor, umezindu-și în acest fel gâtlejurile uscate. Sau când oamenii fac o ofrandă de apă către spiritele părinților morți, ei le dau puțină și acestor preta. Dacă pretașii încearcă să ia ei înșiși această apă[5]atunci diverși demoni al căror rol este să o păzască, îi bat cu bastoane. Cei care în această viață au amestecat apă cu sake (alcool) și au vândut-o sau cei care au pus în el viermi de pământ și lipitori[6], primesc această pedeapsă [karmică]”.
De asemenea, așa cum spunea tot el, ”mai există și alte spirite flămânde (preta) numite ”Frică și speranță” care trăiesc pe baza ofrandelor făcute de oameni părinților morți. Pe lângă asta nu au niciun alt mijloc de trai. Cei care în această viață îi jefuiesc pe săraci de puținul câștigat din greu primesc această răsplată karmică. Apoi mai sunt și spiritele flămânde care se nasc pe țărmul mării unde nu este niciun fel de umbră sau apă de izvor și unde se face atât de cald încât și iernile li se par de o mie de ori mai fierbinți decât vara în lumea noastră. Ele  se hrănesc cu roua de dimineață și cu toate că  trăiesc lângă  mare, aceasta li se pare un loc uscat. Cei care au profitat de negustorii care s-au îmbolnăvit pe drum și le-au luat marfa la un preț prost, primesc această pedeapsă [karmică].”
În Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche ne spune următoarea întâmplare legată de aceste tipuri de preta:
”Odată, când Srona[7]se afla în tărâmul ființelor preta a constatat că avariția lor este atât de otrăvitoare, încât i-a produs febră, iar gura i s-a uscat complet. Mergând pe acolo  a ajuns la un castel din fier la porțile căruia stătea o apariție întunecată cu ochii roșii. ”Unde se poate găsii niște apă?” întrebă Srona.La aceste cuvinte, o mulțime de preta, toate arătând precum niște bucăți de tăciuni, s-au adunat în jurul lui, cerșind: ”mare ființă desăvârșită, dă-ne niște apă!””Nu am găsit nici eu”, răspunde el, ”și tocmai ceream de la voi”.”Cum adică să ceri de la noi?” răspunseră ființele preta. ”Noi ne-am născut în acest ținut cu doisprezece ani în urmă și până astăzi nici nu am auzit măcar pomenindu-se de apă”.[8]

b) Preta care suferă de iluzii interioareGenul acesta de preta au guri foarte mici, uneori de mărimea gămăliilor de ac și stomacuri imense de sute de metri sau chiar mai mult. Când încearcă să bea apă, căldura respirației lor o evaporă imediat ce le intră pe gât. La fel, indiferent cât de mult ar mânca nu își pot satisface foamea din cauza diferenței dintre gură și stomac, însă și dacă reușesc să mănânce puțin hrana li se preschimbă în foc în timpul nopții și le arde organele interne. De asemenea, mișcarea le este foarte grea și dureroasă din cauza membrelor subțiri.
Bodhisattva Nagarjuna a spus în Scrisoare către un prieten[9]:
”Unii, cu burțile mari cât un munteși gurile cât gămăliile de ac,sunt chinuite de foame, neputând mânca nici măcar o bucățică de mizerie aruncată pe jos.
Alții goi, cu trupurile numai piele și os, sunt asemenea trunchiurilor uscate de copac;iar altora le ies flăcări din gură pe timpul nopțiidupă ce mâncarea consumată li se transformă în nisip încins.”
Maestrul Genshin a descris de asemenea, câteva tipuri de preta care suferă de iluzii interioare:
”Apoi există acele spirite flămânde numite ”Mâncat și vomitat” ale căror trupuri sunt foarte largi și înalte de o jumătate de yojana. Stomacul și pieptul le este  greu și încearcă să vomite într-una însă nu reușesc și suferă îngrozitor din pricina acestui lucru. Bărbații care au mâncat singuri toată mâncarea bună și nu au dat nimic nevestelor și copiilor, precum și nevestele care au mâncat singure tot ce era mai bun fără să dea nimic soților, primesc această pedeapsă [karmică].
Mai există de asemenea, unele spirite flămânde numite ”mâncătorii de arome (mirosuri)” care trăiesc din mirosul mâncării […]. Cei care în această viață au mâncat singuri și egoiști, lăsându-și nevestele și copii doar să miroasă mâncarea, fără să le dea nimic, primesc această pedeapsă [karmică]”.
c) Preta care suferă de anumite tipuri de iluzii Trăirile acestui tip de preta diferă de la unul la altul, în funcție de cauzele ce i-au adus în acea stare. De exemplu, unii au multe creaturi pe corp care le mănâncă de vii ori mâncarea li se transformă în diferite chestii scârboase și imposibil de mâncat iar alții își taie și își mănâncă singuri propria carne.
Așa cum spunea maestrul Genshin, citând din  Prajnaparamita-sastra a lui Nagarjuna:
”Există unele spirite flămânde care nu au nimic de mâncare și de aceea își sparg singuri capetele și își mănâncă creierii. Alții scot flăcări pe gură și mănâncă moliile care pică în ele. Alții se hrănesc cu puroi, flegmă și căcat de om.”
 Sau cum descria în Ojoyoshu:
preta care merg în cimitire și se hrănesc cu cadavre”Există spirite flămânde care din cauza lipsei de hrană merg în cimitire și mănâncă trupurile arse, însă foamea nu li se potolește. Cei care au fost gardieni în această viață și au mâncat mâncarea deținuților primesc această pedeapsă [karmică]”.
Un anumit tip de iluzie este cea care se manifestă asupra falșilor învățători Dharma:
”Există unele spirite flămânde care se numesc ”mănâncă Dharma” și care locuiesc în zone abrupte și greu accesibile, căutând mâncare dar negăsind nimic. Dacă intră într-un templu și aud o prezentare a Dharmei se mai întremează. Cei care în această viață au căutat să obțină faimă printr-o interpretare falsă a Dharmei primesc această pedeapsă [karmică].”
Există mai multe povestiri adevărate despre aceste tipuri de preta așa că voi relata câteva dintre ele în paginile următoare.
            Odată, Srona Kotikarna a întâlnit un om gras și urât sub un copac banyan care își mânca propria carne. După ce a aflat că este un preta, l-a întrebat care este cauza suferinței lui. Acesta i-a răspuns că fusese un negustor din orașul Barukaccha care îi înșela pe alții și le lua proprietățile iar când a fost sfătuit de învățători religioși să renunțe la a mai face rău le-a zis să se ducă dracului și să își mănânce propria carne.
Ceva mai încolo, a văzut doi băieți preta cărora le curgea sânge negru din gură. Aceștia i-au răspuns că  familia lor se ocupa cu vânzarea de parfumuri. Mama lor se dusese odată să dea de mâncare unui Maestru când cei doi au început să-i arunce cuvinte grele: ”Dai toată avuția noastră acestor sramana (călugări)! Fie ca mâncarea ce o bagă în gură să li se transforme în sânge negru!” Din cauza acestei fapte au renăscut după moarte într-unul din iaduri, iar după ce au ieșit de acolo, karma reziduală rămasă i-a adus în stadiul de preta[10].
În Petavatthu[11]ni se povestește că era odată un bărbat care avea o soție stearpă. Dorindu-și foarte mult să aibă fii, și-a luat o a doua soție[12]care a rămas imediat însărcinată. Prima nevastă a devenit geloasă pe a doua și i-a dat fără știrea ei o plantă care i-a provocat avort în luna a doua. Suspectată de bărbat, aceasta a jurat strâmb: ”dacă sunt vinovată de fapta asta, să ajung să mânănc carnea propriilor mei copii”. Din cauza acestui lucru a renăscut ca preta femeie cu un trup urât și miros de putreziciune. În fiecare dimineață năștea cinci băieți iar seara alți cinci, însă deoarece era chinuită de foame, nu se putea abține să nu-i mănânce[13]. Cu toate acestea, foamea nu  i se potolea niciodată iar totul se lua de la capăt a doua zi[14].
            Un bărbat din Savatthi avea două soții, Matta – rea, necredincioasă și stearpă și Tissa – cedincioasă, calmă și care știa să se facă plăcută soțului. Când Tissa a dat naștere unui băiat, Matta i-a devenit și mai ostilă și a început să îi facă multe probleme. După moarte a renăscut  ca preta și a apărut înaintea lui Tissa.Iată dialogul dintre ele așa cum apare în Petavatthu:
”Cine ești tu cu adevărat, așa  goală, urâtă și acoperită cu vene, slabă și cu coastele ieșite în afară?Sunt Matta iar tu ești Tissa. Am fost soțiile aceluiași bărbat. Din cauza karmei mele am ajuns în lumea pretașilor.  Am fost violentă, abuzivă, geloasă, zgârcită și ți-am vorbit cu asprime. Iată cauza renașterii mele ca preta.Înțeleg, dar aș vrea să știu de ce ești acoperită de noroi.Te-am văzut odată, proaspăt îmbăiată și frumos împodobită cum discutai cu soțul nostru și am devenit geloasă și furioasă, așa că am aruncat cu noroi pe deasupra capului tău. Din cauza asta am ajuns  acum acoperită cu noroi. Dar de ce ești plină de râie?Odată culegeam împreună ierburi în pădure. Tu ai cules plante medicinale iar eu am cules planta kapikacchu[15]din care, fără știrea ta, ți-am presărat frunze prin pat. Din această cauză sunt acum plină de râie. Înțeleg. Dar de ce ești dezbrăcată?A fost odată o întâlnire între rude și prieteni la care soțul nostru te-a invitat numai pe tine iar eu, din invidie, ți-am ascuns hainele. Din cauza asta sunt acum dezbrăcată.”[16]
preta care se hrănesc cu căcat            Odată Maestrul Maudgalyayana  a văzut un preta îngropat până la gât într-o hazna. Acesta i-a spus că în viața trecută susținuse un călugăr foarte rău, lacom, egoist și gelos pe confrații lui. Dându-i ascultare am ajuns să mă port și eu urât cu ceilalți călugări. Din cauza asta am renăscut ca preta în această hazna. Maudgalyayana l-a întrebat ce s-a întâmplat cu călugărul respectiv iar preta i-a răspuns: ”Sta pe capul lui. Hrana mea este căcatul celorlalți iar hrana lui este căcatul meu.”[17]
Tot în categoria aceasta a mizeriei întâlnim un alt preta care fusese în viața trecută un bărbat care își înșelase soția iar acum renăscuse cu capul într-o groapă cu căcat[18]. Altul pusese căcat în mâncarea călugărilor iar acum se născuse ca preta scufundat în el și nevoit să mânănce de acolo cu ambele mâini[19].
            Uneori întâlnim preta care locuiesc împreună cu ființe mai evoluate decât ele din cauza legăturilor de atașament dintre acestea.
De exemplu, Nawa Chewari[20]călătorea odată prin ținutul pretașilor și a întâlnit un palat extraordinar unde locuia o femeie foarte frumoasă și bogată. Ea l-a poftit înauntru și i-a dat să mănânce după pofta inimii. Tronul pe care ședea aceasta era plin cu pietre prețioase și patru oameni erau legați cu lanțuri de fiecare dintre părțile lui. Femeia l-a avertizat: ”Trebuie să plec până undeva cu treabă. Dacă încep îți ceară ceva de mâncare, abține-te și nu le da nimic.” Bineînțeles, imediat ce a plecat, oamenii legați de tron au început să-l implore să le dea de mâncare. Nawa Chewari nu s-a putut abține și a cedat rugăminților lor. Când însă bucățile de mâncare le-au atins gura și stomacul au început să sufere îngrozitor, acestea transformându-se în cazul fiecăruia, în metal încins, nisip, pietre și cenușă încinsă. După ce femeia a revenit, i-a spus: ”Ți-am zis să nu le dai nimic. Poate ai senzația că nu țin la ei, însă nu le dau nimic pentru că suferă”. Apoi le-a povestit cauzele renașterii lor în acele condiții.
În viața trecută, toți fuseseră membri ai aceleiași familii, ea, soțul și cei trei fii. Într-una din zile tatăl și fii au plecat cu treabă undeva iar ea a rămas acasă și le-a gătit o mâncare delicioasă, dar până să se întoarcă ei, a trecut prin zonă Maestrul Arya, care cerșea de mâncare. Femeia i-a dat lui tot ce gătise și a început să pregătească altceva pentru soț și cei trei fii, însă aceștia au ajuns prea devreme, cât mâncarea era încă pe foc. Deși le-a explicat motivul întârzierii, aceștia s-au enervat pe Maestru și au început să-l ocărască. Primul a zis: ”în loc să ne mănânce nouă mâncarea, mai bine ar fi băgat în el metal încins”, al doilea: ”mai bine ar fi băgat în el niște nisip”, al treilea: ”mai bine ar fi mâncat pietre” și al patrulea: ”ba mai bine ar fi înghițit cenușă încinsă”.
Ea a știut atunci că soțul și fii au plantat o karmă foarte rea și și-a dorit să fie de față când vor primi efectul faptelor lor. Din această cauză, deși ea avea o karmă bună pentru că făcuse ofrandă unui maestru virtuos și ar fi trebuit să renască în cerul celor treizeci și trei de zei, a ajuns până la urmă în tărâmul pretașilor alături de soț și cei trei fii[21].

            De asemenea, în Petavatthu ni se spune povestea unui țesător care era buddhist devotat  și a soției lui care nu avea niciun fel de credință, era mereu nemulțumită și plină de viziuni greșite. Odată, când pregătea o ofrandă de mâncare și haine pentru călugări, ea l-a blestemat:
”Orice mâncare sau băutură le-ai da acestor călugări fie să devină în viața următoare căcat, puroi și sânge. Și indiferent ce haine le-ai da, fie să se transforme în plăci încinse de metal!”
Când țesătorul a murit a renăscut ca zeu al copacilor[22] în pădurea Vinjha, bucurându-se de mare putere și strălucire. Soția lui cea zgârcită a apărut ca preta în apropierea locului său, însă era urâtă, goală și chinuită  de foame și sete. La un moment dat s-a apropiat de fostul ei soț și l-a rugat stăruitor: ”domnul meu, nu am niciun fel de haine și rătăcesc mereu încolo și încoace fără să găsesc  mâncare și apă. Te rog, dă-mi și mie ceva de mâncat și îmbrăcat”. Acesta i-a dat mâncare zeiască, plină de calități extraordinare, însă imediat ce a primit-o s-a transformat în căcat, puroi și sânge. De asemenea, i-a dat o haină însă imediat ce a pus-o pe ea s-a transformat în plăci de metal încinse.
Mai târziu un călugăr virtuos a trecut pe acolo și după ce l-a cinstit cum se cuvine, l-a întrebat cum ar putea să-și ajute fosta soție. Acesta l-a învățat să facă ofrandă în numele ei lui Buddha, comunității sau chiar și unui singur călugăr virtuos iar dacă ea se bucură de acel dar (învățând astfel să nu mai fie zgârcită) va scăpa de suferință. După ce a procedat astfel, oferind apă, hrană și haine în numele ei, fosta soție a scăpat de foame și sete și a apărut îmbrăcată în haine zeiești[23].[24]
            De asemenea, în Baranasi, locuia o familie de brahmani alcătuită din soț, soție, doi fii și o fiică. Copii au devenit adepți devotați ai lui Buddha, însă părinții nu aveau niciun fel de credință și nici nu făceau fapte bune. Din cauza unei furtuni puternice casa s-a prăbușit peste ei și au murit împreună. Tatăl și mama au devenit preta iar copii au renăscut ca zei legați de pământ. Toți cinci au fost văzuți de Maestrul Samkicca și de unul dintre discipolii săi.
Cei cinci călătoreau împreună către o adunare a yakșașilor[25]. Fiul cel mare conducea procesiunea călătorind pe un elefant alb. Fiul cel mic era purtat de un car tras de patru catâri  iar fiica era într-o litieră. Lumina ce emana din ea se răspândea în toate părțile. În spatele alaiului mergeau pe jos cei doi părinți, cu pielea de culoare neagră, brăzdată de răni îngrozitoare din care picura sânge și puroi. Părul le era aspru și încâlcit și întreaga lor înfățișare era foarte urâtă și înfricoșătoare. Târau după ei ciocane grele de fier și se înjurau reciproc. Uneori se loveau unul pe altul cu ciocanele și beau puroiul și sângele din răni, însă tot nu se săturau și sufereau mereu de foame.[26]
Așadar, nu întotdeauna cei care trăiesc alături de oameni virtuoși sunt în stare să le copieze exemplul și să se schimbe în bine. De asemenea, rareori  două sau mai multe rude nimeresc în situații în care să știe unele de altele, mai ales dacă au o karmă diferită[27]. De cele mai multe ori nu își aduc aminte de viața trecută, sau numai unii își aduc aminte iar alții nu.
Uneori întâlnim preta cu o situație duală, adică o parte din timp se bucură de plăceri extraordinare iar în cealaltă parte suferă ca preta.
Pe vremea lui Buddha Kasyapa erau cinci sute de cupluri de laici devotați care se unisera pentru a face mai multe lucruri bune. Bărbații construiau poduri, parcuri, etc, iar la un moment dat au construit o mănăstire buddhistă unde femeile lor au început să vină deseori să aducă ofrande. Într-una din aceste călătorii una dintre soții a fost sedusă de un vagabond și a petrecut noaptea cu el. Soțul a auzit zvonuri și a luat-o la întrebări. Ea însă a negat și s-a jurat, arătând cu mâna către un câine ciung de o ureche: ”dacă am făcut așa ceva fie ca în viața următoare să fiu mâncată de un astfel de câine”. De asemenea, ca să îi susțină minciuna, celelalte femei au jurat și ele: ”dacă știm ceva despre o astfel de faptă, fie să devenim sclavele ei în viața următoare”.După ce a murit, femeia a renăscut într-o vimana (un fel de domeniu celest care se deplasează prin aer), iar celelalte femei ca sclave personale.  Ziua se bucura de bunăstare și placeri extraordinare, datorate ofrandelor pe care le adusese în timpul vieți iar noaptea era mâncată de un câine fără o ureche, efect al karmei sexualității incorecte. Timp de cinci sute cinzeci de ani a îndurat această karmă.[28]
            O altă femeie de pe vremea lui Buddha Kasyapa trăia din prostituție și era foarte cunoscută pentru părul ei lung și frumos. Fiind geloase pe frumusețea ei, niște rivale i-au pus o plantă în praful de baie și i-a căzut tot părul. De rușine a părăsit orașul și a început să-și câștige existența vânzând alcool. Odată a furat hainele unor bărbați care zăceau morți de beți într-un șanț. Altă dată a oferit câteva prăjituri dulci unui călugăr și a ținut deasupra lui o umbrelă de soare cât timp acesta mânca. În acel moment și-a pus dorința ca părul să-i fie din nou lung, frumos și mătăsos.
După ce a murit, din cauza karmei amestecate a renăscut singură într-o vimana de aur în mijlocul oceanului. Părul îi era exact așa cum își dorise, lung, frumos și mătăsos, efect al ofrandei din viața trecută, dar din cauză că furase hainele acelor oameni s-a născut goală. Tot timpul dintre Buddha Kasyapa și apariția lui Buddha Shakyamuni a murit și renăscut ca preta în aceași vimana și mereu era goală.[29]
2. Preta care călătoresc prin spațiuAceastă categorie include mai multe tipuri de preta care sunt chinuite de diverse tipuri de halucinații și frică. În general ele vor să își descarce suferința pe ceilalți și de aceea, oriunde merg fac rău, ceea ce le trimite automat în iad după ce viața ca preta se sfârșește. Chiar și când își vizitează rudele din viața trecută nu aduc decât boală, nebunie și diverse tipuri de suferințe care îi silesc pe magicieni și exorciști să le rănească și să le distrugă.
Ele suferă de asemenea, de percepțiile distorsionate specifice altor tipuri de preta, de exemplu soarele din timpul iernii li se pare prea cald sau luna din timpul verii prea rece, etc. Forma trupului lor poate fi de animale hidoase, câini urâți, păsări, etc.
În Samyutta Nikaya ni se povestește de o preta care fusese un călugăr corupt în altă viață și care acum zbura prin aer în forma unui călugăr cu robele și bolul cuprinse de flăcări. Tot acolo găsim exemple de călugărițe corupte, novici femei și bărbați, toți cu robele și bolurile în flăcări.[30]
Maudgalyayana a relatat viziunea unui preta schelet ce zbura prin aer urmărit de diverse păsări de pradă care îl loveau cu cocurile, provocându-i o suferință cumplită. Buddha a explicat că acel preta fusese un măcelar de vaci în Rajagriha și după ce stătuse o perioadă într-unul din iaduri timp de sute de mii de ani, karma reziduală l-a făcut să renască în această formă.
Alte exemple de preta care zboară prin aer sunt date tot în Samyutta Nikaya: un fel de grămadă de carne care plutea pe cer, siluete umane fără piele (femei și bărbați), un trup fără cap, o femeie hidoasă și urât mirositoare, toate acestea fiind urmate de păsări de pradă, ciori sau vulturi.  Majoritatea fuseseră măcelari iar trupul fără cap avusese meseria de călău. Femeia fără piele fusese o nevastă necredincioasă soțului iar cea hidoasă și urât mirositoare se ocupase cu ghicitul destinului și se lăsase posedată de yaksa.[31]
*
            Din câte am văzut, cauzele renașterii în trup de preta sunt diverse fapte motivate de lăcomie, zgârcenie, gelozie, etc. Maestrul Genshin spunea:
” Shobonenjogyo[32] susține că cei ce sunt cruzi, zgârciți, invidioși și geloși cad în acest tărâm al fantomelor (spiritelor) flămânde. Prin a fi cruzi și zgârciți mă refer la cei care se gândesc doar la lucrurile lor, care nu iubesc pe nimeni, nu dau de pomană și cei care nu sunt niciodată satisfăcuți indiferent cât de mult i-ar jefui pe ceilalți”.
Maestrul Che-kwan din Koryo[33]spunea:
”Fantomele flămânde sunt numite preta în sanscrită. Ele viețuiesc în diferite tărâmuri. Fantomele flămânde cu multe merite (o karmă mai bună) devin spirite ale munților, pădurilor și cimitirelor. Cele cu mai puține merite (o karmă mai proastă) se găsesc în locuri murdare, nu găsesc nici apă și nici mâncare și sunt bătute mereu[34]. Cei care sunt lingușitori și mincinoși și au făcut cele cinci păcate de moarte și cele zece păcate grave într-un mod mai ușor[35]se nasc în această stare de existență”.[36]
Unele preta își amintesc viața trecută și cauzele karmice care le-au adus în acea stare, dar nu toate. Maestrul Maudgalyayana povestește cum a întâlnit odată un preta într-un lan de trestie de zahăr. Acesta era chinuit de foame și nu reușea să se hrănească. Întrebându-l cărui fapt i se datorează starea lui de acum, Maudgalyayana îi explică faptul că în viața trecută se plimba și mânca zahăr când un sărac a trecut pe lângă el și l-a rugat să-i dea și lui o bucățică. La început l-a ignorat dar apoi, cu un aer disprețuitor, a dus mâna la spate și a ținut în ea puțin zahăr pentru ca cerșetorul să o ia singur. Din cauza acestui lucru nu putea să ia zahăr decât în același fel, cu mâna la spate. Preta a încercat și a văzut că acum se putea hrăni în acel mod întortocheat. Probabil acest preta nici nu era conștient de faptul că era preta și în mod clar nu își aducea mainte de viața trecută. Dacă Maudgalyayana nu trecea pe acolo, ar fi suferit în continuare de foame.[37]
            Durata de viață a unui preta este descrisă la fel de Bodhisattva Vasubandhu[38]și Maestrul Genshin:
”O zi în acel tărâm durează cât o lună în planul umaniar ei trăiesc 500 ani după timpul preta”.[39]
Alte texte, inclusiv Scrisoare către un prieten de Bodhisattva Nagarjuna, susțin că viața pretașilor poate fi chiar mai lungă, precum cinci mii sau zece mii de ani preta. În povestirile prezentate mai sus observam că uneori durata vieții este chiar mai mare de atât.



Vă rog, continuați lectura cu
Categorie specială de spirite flămânde - preta puternici care vor să domine alte ființe prin religie



[1] Zona sau tărâmul nostru de existență umană nu este singurul. Buddha Dharma recunoaște existența altor lumi paralele în care se află oameni, Jambudvipa fiind doar una dintre acestea.  Alte trei ”continente” sau lumi umane sunt Purvavideha, Aparagodania și Uttarakuru. Fiecare dintre aceste patru ”continente” sau lumi sunt însoțite de alte ”subcontinente” sau lumi mai mici unde, de asemenea, se află oameni cu diferite caracteristici și durată de viață diferite.[2] În Samyutta Nikaya 19, sunt descrise un preta cu păr pe corp în formă de săbii care se mișcau în sus și în jos rănindu-l în timp ce se deplasa prin aer, un altul cu păr asemenea sulițelor, altcineva cu păr în formă de săgeți și doi cu păr în formă de ace. Unul dintre cei cu păr în formă de ace este descris în felul următor: ”Acele îi intrau fie în gură și îi ieșeau prin piept, fie îi intrau prin piept și îi ieșeau prin burtă”. Majoritatea acestora au urmat profesii violente de genul vânător sau torționar. Preta cu părul în formă de ace care îi intrau și ieșeau prin diverse locuri fusese un om care ponegrise Dharma. The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184[3] Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher, Boston: Shambhala, Revised edition, 1998, p.72-76[4] Jamgon Kongtrul spune că, în conformitate cu Sutra conștientizării Dharmei adevărate (Saddharmasmrity Upasthana Sutra), Yama domnește asupra 36 tipuri de preta, însă din păcate nu intră în detalii și nu avem încă o traducere completă  în engleză sau orice altă limbă de circulație intrenațională a acestei sutre.Jamgon Kongtrul Lodro Taye, The Treasury of Knowledge – Book One: Myriad Worlds, Kalu Rinpoche Translation Group, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1995, p. 114[5] Fără să fie oferită lor sau în numele lor.[6] Probabil au pus viermi și lipitori în alcool pentru a-i da un gust mai bun. [7] Discipol al lui Buddha Shakyamuni. [8] Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 96[9] Letter to a Friend (bShes-pa'i springs-yig, Skt. Suhrllekha) by Nagarjuna, translated by Alexander Berzin, 2006, http://www.berzinarchives.com/web/en/archives/sutra/level6_study_major_texts/suhrllekha_letter_friend_nagarjuna/letter_friend.html[10] Udana Commentary - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.181[11] Petavatthu - Povestiri despre spiritele flămânde, scriptură inclusă în Khuddaka Nikaya din canonul Pali. [12] Nu era ceva neobișnuit în acele vremuri ca un bărbat să aibă mai multe soții.[13] Copii respectivi nu erau ființe vii, de sine stătătoare, ci iluzii puternice manifestate de karma ei. [14] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.181-182[15]Muccana prutitus (latina).[16] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.182[17][17] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.182[18] Samyutta Nikaya 19:11 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185[19] Samyutta Nikaya 19:12 - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185[20] Călugăr ordinat pe vremea lui Buddha Shakyamuni de Maestrul Arya Katayana.[21] The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.364-365[22] Voi vorbi de genul acesta de zei mai încolo.[23] Multe astfel de întâmplări sunt relatate în scrierile sacre, preta putând fi ajutate prin ofrande sau diverse fapte bune făcute în numele lor cu condiția să le accepte și să se bucure de ele. În acest mod, aprobând fapta bună făcută în numele lor, ele participă la acea faptă, schimbându-și karma și evoluând spiritual. [24] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.189[25] Ființe de care voi vorbi mai încolo. [26] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185[27] Într-o zi când Maestrul Katyayana se afla la cerșit a întâlnit un om cu un copil pe genunchi. Acesta mânca pește și arunca cu pietre într-o cățea care încerca să ia oasele. Datorită puterilor sale supranaturale, Katyayana a văzut că peștele fusese chiar tatăl omului în acea viață iar cățeaua îi fusese mamă. Un dușman pe care îl ucisese în viața trecută îi devenise fiu. Katyayana exclamă:”Mănâncă carnea propriului tată și își alungă propia mamă,își leagănă pe genunchi dușmanul pe care l-a ucis;soția roade oasele soțului ei.Nu pot decât să râd văzând ce se arată în spectacolul samsarei”.
Cuvintele desăvârșitului meu învățător, de Patrul Rinpoche, traducere din limba engleză de Radu Claudiu Canahai, The Corporate Body of the Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2011, p 96 [28] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.193-194[29] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.194[30] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.185[31] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.184[32] Saddharmasm tyupasthana Sutra (Shobonenjogyo) – Sutra Conștientizării Dharmei adevărate.[33] Acest pasaj apare în Discursul T’ien-t’ai’s despre cele patru învățături. .[34] Sunt bătute de diverși demoni care li se par  acestora că păzesc apa și mâncarea. Vezi prima categorie de preta – cei cu iluzii exterioare. [35] Adică nu au făcut fapte atât de grave încât să cadă în iad. Alteori însă, așa cum am văzut din povestirile cu preta prezentate anterior, renașterea în acest tărâm se datorează karmei reziduale rămase după ce păcătosul a petrecut deja o perioadă în iad. De exemplu, cineva care își omoară mama (unul dintre cele cinci păcate de moarte) ajunge mai întâi în iad iar apoi renaște ca preta. [36] Maestrul Che – Kwan, citat de Shinran în capitolul patru din Kyogyoshinsho. Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.334[37] Petavatthu - The Buddhist Cosmos: A Comprehensive Survey of the Early Buddhist Worldview; according to Theravada and Sarvastivada sources, by Punnadhammo Mahathero, Independently Published, Arrow River Forest Hermitaje, 2018, p.191[38] Bodhisattva Vsubandhu spunea: ”toate spiritele flămânde trăiesc 500 ani în conformitate cu anii, lunile și zilele lor”. The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.102[39] Circa 15000 ani omenești.

03. Ființele născute în iaduri - Feb 15, 2020 1:15:00 PM

Click aici pentru a te întoarce la cuprinsul capitolului Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență
            Există opt iaduri arzătoare și opt iaduri înghețate. În conformitate cu Buddha Shakyamuni și diverși Maeștri buddhiști care le-au explicat, aceste opt tipuri de iaduri principale își au propriile lor iaduri învecinate (ustada[1]): 
”Există opt iaduri din care e greu de ieșit, pline de ființe rele și crude, fiecare  având șaisprezece utsada. Acestea au patru ziduri și patru porți, sunt atât de înalte pe cât sunt de largi. În jurul lor sunt ziduri de foc, acoperișul este din foc, soarele de acolo arde cu scântei de foc iar ele însele sunt pline de flăcări înalte de sute de yojana.”[2]
Alte tipuri de iaduri sunt așa numitele iaduri temporare (ocazionale) sau efemere (pradesikanakara), care au fost create de acțiunile unei singure ființe, două sau mai multe. Așa cum explică Bodhisattva Vasubandhu, varietatea lor este foarte mare iar locul în care se află nu este fix, ceea ce înseamnă că pot exista în  râuri, munți, deșerturi sau în alte părți.[3]

Înainte de a prezenta în amănunt aceste iaduri trebuie să precizez faptul că toți gardienii, torționarii sau monștrii îngrozitori ce aplică diverse pedepse NU sunt ființe vii de sine stătătoare, ci manifestări ale karmei negative a persoanelor născute acolo. Așadar, chiar dacă par reali pentru locuitorii iadurilor, nu au de fapt, o existență a lor. Maestrul Vasubandhu explică acest aspect foarte clar în Vijnaptimatravimsaka[4] și în  Abhidharmakosabhasyam.  Shantideva spune de asemenea, in Bodhisattvachariavattara:
”Cine a creat intenționat toate armele celor din iaduri?Cine a creat pământul de fier înroșit?Înțeleptul[5] a zis că toate aceste lucrurisunt lucrarea (manifestarea) minții rele a ființelor.”[6]
În descrierea iadurilor m-am ghidat în mod special după  Yogacarabhumisastra (Yugaron) de Maestrul Asangha, Abhidharmakosabhasyam (Kusharon)de Maestrul Vasubandhu și Ojoyoshu[7] de Maestrul  Genshin, care la rândul lui a citat pe Maeștrii de mai sus și lucrările lor, precum și diverse alte sutre și tratate importante.
Cele opt iaduri arzătoare
1)      Iadul repetiției sau iadul reînvierii iadul reînvieriiLocuitorii acestui iad se percep unii pe alții ca dușmani de moarte și se luptă între ei folosind arme uriașe create de propria karmă până când se taie în bucăți. Maestrul Genshin spune:
”Ascuțindu-și ghiarele de fier își scot ochii unii altora și își sfâșie carnea până când se scurge tot sângele din ei și li se văd oasele  […] se taie unii pe alții în bucăți cu săbii ascuțite așa cum e tăiat peștele în bucătărie.”
După ce mor o voce din cerul acelui iad strigă: ”Înviați!” iar ei se întorc din nou la viață și reiau lupta. În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra toți cei care au ucis un om sau o ființă neumană vor cădea în acel iad[8].
Timpul petrecut acolo este descris de Maestrul Genshin după cum urmează:
”O zi și o noapte în tărâmul regilor deva (zeilor[9]) echivalează cu cincizeci de ani de viață omenească iar viața în tărâmul regilor deva durează cinci sute de ani. Însă o singură zi și noapte  în acest iad este echivalentă cu toată durata vieții din tărâmul regilor deva iar victimele trebuie să rămână acolo cinci sute de ani.”
2)      Iadul funiei negreFiințele născute aici sunt înșfăcate de gardienimonstruoși care îi marchează pe tot corpul cu funii de fier înroșit după care îi taie în bucăți cu săbii și fierăstraie de foc de-a lungul liniilor apărute.  După ce își termină treaba, trupurile se reîntregesc iar procesul este luat de la capăt.
Maestrul Genshin a descris și alte chinuri pentru cei născuți în acest iad:
iadul funiei negre”Uneori paznicii monstruoși din iaduri aruncă plase din  funii de metal înroșit peste ființele născute acolo. Un vânt rău începe să bată din senin și le înfășoară strâns în jurul păcătoșilor, arzându-le carnea și sfărâmându-le oasele. De asemenea, de-a dreapta și de-a stânga lor sunt munți de fier incredibil de înalți. Pe vârfurile lor sunt așezate bârne de care sunt prinse funii de fier și care se întind astfel de la un munte la altul. Sub aceste funii sunt așezate cazane imense pline cu o substanță fierbinte și aburindă. Păcătoșii, care au prinse de spate greutăți mari, sunt forțați să traverseze distanța dintre vârfurile muntoase pe această funie și cad în cazanele de dedesupt în care sunt fierți timp îndelungat până când oasele și carnea li se transformă într-o grămadă amorfă unde nu se mai poate distinge nicio mână sau picior.”
În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[10], cauza nașterii în acest iad este rănirea și mințirea părinților, rudelor și prietenilor, precum și provocarea de discordie între ei. După Genshin, aici ajung de asemenea, hoții și ucigașii[11]. Acesta descrie timpul petrecut acolo după cum urmează:
”O sută de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în Toriten[12]iar viața în acest tărâm al zeilor durează o mie de ani. Însă o viață în Toriten  este echivalentă cu doar o zi și o noapte în acest iad unde ființele trăiesc o mie de ani. Cei care au ucis ori au furat cad în acest iad.”
iadul zdrobirii3)      Iadul zdrobiriiMaestrul Genshin l-a descris în felul următor:
”În acest iad există numeroși munți aranjați  pe perechi și diverși gardieni monstruoși cu cap de bou sau de cal înarmați cu tot felul de bâte sau țepușe de  fier pe care le folosesc la torturarea celor născuți acolo. Cu aceste instrumente îi împing pe păcătoși înainte și îi fac să treacă printre perechile de munți care se apropie unul de altul și îi zdrobesc până când sângele li se prelinge peste tot. Apoi mai sunt și alți munți de fier care cad din cer și îi transformă   în bucățele atât de mici precum firele de nisip. Există de asemenea, și victime care  sunt zdrobite  între două stânci”. 
Alte texte spun că uneori perechile de munți se transformă în capetele pline de flăcări ale diverselor animale pe care ființele din iaduri le-au ucis în viețile trecute și care se aruncă unul asupra celuilalt, prinzându-i la mijloc și zdrobindu-i. Asemenea tuturor iadurilor, locuitorii de acolo sunt reînviați și tortura o ia de la capăt.
În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[13], cauza nașterii în acest iad este uciderea animalelor – capre, oi, porci, iepuri, șoareci, căprioare și așa mai departe iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv  hoții și cei care își înșeală partenerii sau partenerele de viață.
Timpul petrecut în acest iad este descris de Maestrul Genshin în felul următor:
”Două sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în  Yamaten[14] unde viața durează două mii de ani, însă o zi și noapte în acest iad este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Yamaten iar în acest iad victimele trebuie să rămână două mii de ani. Ucigașii[15], hoții și adulterii cad în iadul zdrobirii.”
4)      Iadul tânguirilorAici ființele sunt prăjite în clădiri de metal încins cu niciun fel de ieșire ori sunt fierte și li se toarnă cupru topit în gură, arzându-le organele interne. Ele strigă, plâng și se tânguiesc în chinuri îngrozitoare. În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[16], cauza nașterii în acest iad este faptul că au torturat fizic, psihic și verbal pe alții, i-au rătăcit și i-au corupt din punct de vedere moral iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv ucigașii, hoții, adulterii și bețivii.
iadul tânguirilorTimpul petrecut în acest iad este descris de Genshin în felul următor:
”Patru sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în  Tosotsuten[17] unde viața durează patru  mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul tânguirilor este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Tosotsuten iar în acest iad ființele trebuie să rămână patru mii de ani.”

5)      Iadul marilor tânguiriÎn acest iad gardienii pun o mulțime de victime în containere de metal cu pereți dubli incandescenți unde sunt arși și bătuți cu diverse arme. Ușile sunt sigilate iar ființele de acolo urlă de durere și disperare. În conformitate cu Saddharmasmrity Upasthana Sutra[18], cauza nașterii în acest iad este furtul proprietăților religioase, al proviziilor pustnicilor sau ale maeștrilor spirituali, făcându-i să sufere, iar după Maestrul Genshin aici se găsesc inclusiv ”ucigașii, hoții adulterii, bețivii și cei care au folosit un limbaj rău”.
Timpul petrecut în acest iad este decris în felul următor de Maestrul Genshin:
”Opt sute de ani omenești sunt egali cu o singură zi și noapte în Kerakuten[19] unde viața durează opt  mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul marilor tânguiri este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Kerakuten iar în acest iad ființele trebuie să rămână opt mii de an.”
6)      Iadul căldurii arzătoareÎn acest iad ființele suferă prin faptul că sunt gătite deiadul căldurii arzătoarede vii în cazane uriașe pline cu bronz topit. De câte ori ies la suprafață sunt prinse de gardienii infernali cu cârlige de metal și bătute în cap cu ciocane până când își pierd cunoștința. Această pierdere a cunoștinței este singurul moment de liniște, când nu mai simt nicio suferință, însă din păcate nu durează mult iar totul se ia de la capăt. 
Maestrul Genshin a descris și alte scene terifiante din iadul căldurii arzătoare:
”Gardienii infernali îi iau pe păcătoși și îi întind pe podeaua de fier încins. Uneori îi așează cu fața în jos sau în sus, bătându-i și lovindu-i mereu de la cap la picioare până când carnea li se transformă în pastă. Alteori îi pun pe un grătar mare din fier încins. Întorcându-i când pe o parte, când pe alta, îi prăjesc până când devin subțiri de la atâta arsură. Uneori îi fixează pe o țeapă lungă  de metal pe care le-o introduc din anus până în cap și îi pârlesc bine până când flăcările intră în organele vitale, încheieturi și oase, ochi, nas și gură. Apoi din nou îi aruncă într-un cazan uriaș și îi fierb ca pe fasole. Alteori îi pun la etajul superior al unei case de fier și dau drumul la flăcări violente care îi învăluie din toate direcțiile, consumându-le oasele și măduva.”
Ca să ne dea o idee despre cât de distructiv este focul manifestat în acest iad, Maestrul Genshin ne oferă o comparație:
”Dacă cineva ar aduce o scânteie din acest foc, atât de mică precum luminița unui licurici, în această lume a noastră, ar consuma-o imediat. Cât de groaznică trebuie să fie suferința acestor păcătoși ale căror trupuri asemenea firelor de iarbă sunt arse acolo! Aceștia se uită plini de dorință la flăcările din iadurile precedente care li se par, prin comparație,  răcoroase ca zăpada și gheața.”
Timpul petrecut în acest iad este descris în felul următor:
”O mie șase sute de ani omenești sunt egali cu o zi și o noapte în Takejizaiten[20] unde viața durează șaisprezece mii de ani, însă o zi și o noapte în iadul căldurii arzătoare este echivalentă cu întreaga viață a zeilor din Takejizaiten iar în acest iad ființele trebuie să rămână șaisprezece mii de ani. Ucigașii, hoții, adulterii, bețivii, cei care au folosit un limbaj rău și ereticii cad în acest iad.”
7)      Iadul marii călduri arzătoareÎn acest iad ființele sunt blocate înauntrul unor case de metal unde gardienii infernali îi trag în țeapă prin călcâie și anus cu tridente din fier încins până când vârfurile acestora le ies prin umeri și vârful capului. În același timp trupurile lor sunt învelite în folii de metal încins.
În conformitate cu Maestrul Genshin, care citează diverse texte sacre, gardienii acelui iad le spun fiecărui păcătos chinuit acolo:
”Ești speriat deja numai când auzi urletele și vezi cu ochii tăi ce se întâmplă aici? Închipuieți însă teroarea ce o vei simți când trupul îți va arde asemenea ierbii uscate! Totuși, flăcările din acest iad nu sunt chiar flăcări, ci patimile  arzătoare ale karme tale negative. Focul obișnuit poate fi stins dar nu și focul karmei rele.”
Acest pasaj este foarte important deoarece, așa cum am mai explicat, arată că focul iadurilor, diferitele locuri ale terorii descrise mai sus și care vor fi descrise și în cele ce urmează, precum și gardienii iadurilor, sunt manifestări ale karmei păcătoșilor renăscuți acolo. Toate acestea sunt rezultatul sau efectul suferinței pe care ei înșiși au adus-o altor ființe. Diferitele iaduri există din cauza karmei negative a locuitorilor acestora – este energia rea a propriilor fapte manifestată în forme și chinuri înspăimântătoare.
După cum spune și Maestrul Genshin, ”puterea karmei rele pe care păcătoșii au creat-o îi aruncă în flăcările violente”ale acelui iad. ”Dintre toate furtunile, furtuna karmei este cea mai puternică. Aceasta e generată de faptele negative ale oamenilor și este cea care îi trage către abisul suferinței.”
În opinia lui, ”ucigașii, hoții, adulterii, cei care au folosit un limbaj rău, ereticii precum și cei care le-au înjosit pe călugărițele care respectă preceptele purității” cad în acest iad al marii călduri arzătoare.
Timpul petrecut aici este o jumătate de kalpa intermediară, ceea ce reprezintă o perioadă de timp foarte greu de măsurat în ani omenești  8)      Iadul suferinței neîncetate (Avici)Situat la capătul de jos al lumii dorinței, acesta estecel mai rău dintre iaduri. Nicăieri nu se găsește mai multă suferință decât aici.
Iadul aviciFocul din acest iad cuprinde totul și nu există niciun loc neatins de flăcări. Este atât de violent încât trupurile victimelor și focul însuși devin imposibil de distins. De asemenea, nu există nicio secundă în care suferințele ființelor să înceteze. Numărul celor născuți acolo nu poate fi calculat și cu toate că aud țipetele de durere ale celorlalți, nu se pot vedea unii pe alții. Toate chinurile și torturile iadurilor precedente sunt trăite aici în moduri și mai groaznice.
După ce descrie acest iad, Maestrul Genshin spune:
”Suferințele din Avici sunt de o mie de ori mai mari decât toate celelalte șapte iaduri la un loc și cele învecinate cu acestea[21]. Atât de imensă este suferința din acest iad, încât victimele născute acolo îi invidiază pe cei din iadul marii călduri arzătoare, suferința acelora părându-li-se asemenea plăcerilor din Takejizaiten. Dacă ființele din cele șase Devaloka[22]ale Kamadhatu[23]ar mirosi duhoarea acestui iad ar muri imediat. Motivul este că toți cei născuți în acest iad sunt cuprinși de putrefacție.  […] Dacă cineva ar auzi cu adevărat totul despre suferințele din acest iad nu ar rezista și ar muri imediat. Cât de oribil trebuie să fie! Nici măcar a mia parte din ororile din Avici nu au fost povestite deoarece sunt imposibil de descris. Nimeni nu poate asculta o astfel de descriere și nici nu le  poate compara cu altceva. Dacă cineva ar descrie sau ar asculta cu adevărat o descriere completă a suferințelor din acest iad ar vomita sânge și ar muri.”
Bodhisattva Nagarjuna a spus:
”Așa cum dintre toate tipurile de fericiredispariția lăcomiei este regele fericirii,dintre toate tipurile de suferințăcea din iadul Avici este cea mai cumplită.
Durerea de a fi străpuns toată ziua de o mie de sulițe nu se compară cu cea mai mică suferință din iad."[24]
Cei care au făcut cele cinci păcate de moarte, au ponegrit Dharma, au negat legea cauzei și efectului sau existența lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur, nu au luat în serios învățătura Mahayana, au denigrat sutrele Mahayana, și-au ucis învățătorii spirituali, etc, se nasc în acest iad după moarte. Viața în Avici durează o întreagă kalpa intermediară.
Iadurile învecinate (ustada)
Yogacarabhumisastra (Yugaron) de Asangha și Abhidharmakosabhasyam (Kusharon)[25]a lui Vasubandhu, descriu patru iaduri învecinate (”utsada”) care sunt așezate la cele patru ieșiri ale celor opt iaduri principale descrise mai sus. Bodhisattva Vasubandhu a spus:
”Care este sensul cuvântului utsada? Li se zice utsada deoarece reprezintă locuri de suferință suplimentară. În iaduri ființele sunt chinuite  îngrozitor după care suferința lor continuă în ustada.  [...] După ce au stat în iaduri, păcătoșii cad apoi în utsada."[26]
Șanțul de foc (Kukula)Când ființele ies dintr-unul din cele opt iaduri arzătoare, văd ceva ce se aseamănă cu un șanț umbros, însă când intră în el, crezând că au găsit în sfârșit un loc unde să se ascundă, descoperă că acesta e plin de foc ce le ajunge până la genunchi. Focul le arde pielea, carnea și sângele când pun piciorul acolo dar se reface imediat ce îl ridică.
Mlaștina cu excremente și corpuri putrezite (Kunapa)Când ies din șanțul de foc văd un râu și cuprinși de sete aleargă spre el doar ca să realizeze, odată ajunși acolo, că nu este decât o mlaștină cu excremente și corpuri putrezite de oameni și animale pline cu tot felul de bestii care cresc în apă și viermi cu ciocuri de fier care îi mănâncă. Sexualitatea incorectă duce la experiența acestei mlaștini scârboase.
Câmpia cu lame ascuțite (Ksuramarga)Când ies din mlaștină văd o câmpie verde însă când ajung acolo realizează că iarba este alcătuită din lame foarte ascuțite care le taie picioarele până la os. Acestea se vindecă la loc atunci când le ridică și sunt tăiate din nou când pășesc pe iarbă.
Pădurea de săbii (Asipattravana)Când scapă de câmpia cu lame ascuțite, fug către ceea ce le pare a fi o pădure frumoasă dar odată ajunși la ea constată că frunzele copacilor sunt săbii care cresc pe trunchiuri de metal. Când bate vântul aceste săbii cad pe ființele de acolo și îi taie în bucățele care sunt apoi mâncate de câinii infernali Syamasabala. Când nu mai rămâne nimic din trupurile lor, aceștia reapar și sunt tăiați din nou și din nou. Rănirea și torturarea ființelor cu arme dau naștere pădurii de săbii.
dealul cu copaci SalmaliDealul cu copaci Salmali (Ayahsalmallvana)Apoi ființele ajung la poalele unui deal cu copaci Salmali. Pe vârful dealului își văd fostele iubiți sau iubite cu care au avut o sexualitate incorectă care îi strigă cu glasuri pătimașe. Plini de dorința de a se reuni cu ei, încep să urce dealul, însă frunzele copacilor se îndreaptă spre ei și le intră în carne. Când în sfârșit ajung în vârf, în loc de persoanele iubite sunt întâmpinați de păsări cu ciocuri de metal care le scot și le mănâncă ochii. Apoi își văd din nou persoanele iubite cum îi strigă de la poalele dealului și o pornesc la vale însă acum frunzele se întorc cu vîrful în sus, înjunghiindu-i în toate părțile corpului. Când în sfârșit ajung la obiectul dorinței acesta se transformă în femei sau bărbați metalici care îi îmbrățișează și încep să-i mănânce de vii.
Așa cum explica Bodhisattva Vasubandhu în  Abhidharmakosabhasyam, câmpia cu lame ascuțite, pădurea cu săbii și dealul cu copaci Salmali constituie un singur iad învecinat (utsada) deoarece toate trei au în comun pedeapsa prin rănire.
Râul cu apă clocotită și cenușă fierbinteCând în sfârșit ființele scapă de dealul cu copaci Salmali ajung la râul Vaitarani plin de apă clocotită și cenușă fierbinte care înconjoară iadul cel mare. Maestrul Vasubandhu descrie suferințele de acolo:
”Pe ambele maluri ale râului sunt persoane înarmate cu săbii și sulițe care-i împing înapoi pe cei care încearcă să iasă din el. Fie că se afundă în apă ori ies la suprafață, că sunt purtați de curent sau merg împotriva lui, condamnații sunt fierți și gătiți asemenea boabelor de susan ori de porumb aruncate într-un cazan încins”.[27]
Pedofilia, râvnirea la posesiunile comunității (sangha), uciderea peștilor și a altor animale duc la apariția râului cu apă clocotită și cenușă fierbinte.
            În Saddharmasmrity Upasthana Sutra (Shobonenjogyo)[28]  există o descriere puțin diferită a iadurilor învecinate. Le voi prezenta aici așa cum le-a preluat și repovestit Maestrul Genshin în Ojoyoshu. Menționez că acestea sunt doar o parte din iadurile explicate în acea sutră.
Așadar, printre iadurile învecinate ale iadului repetiției sau reînvierii se află:            -          Locul plin de mizerie care este ”plin cu balegă fierbinte, murdărie cu gust amar și viermi cu cioc tare. Păcătoșii sunt forțați să mănânce această balegă în timp ce viermii se tărâsc peste ei, mestecându-le și găurindu-le pielea și sugându-le măduva oaselor. Cei care au ucis căprioare sau păsări cad în acest iad.”
-          Locul săbiilor rotitoare care este ”închis de pereți negri de fier de zece yojana înălțime, plin de un foc atât de intens încât focul normal pare zăpadă. Când corpul vine în contact cu el chiar și cu cea mai mică parte, se zbârcește până se face cât bobul de muștar. În acest foc plouă în rafale puternice cu bețe de metal încins. Tot aici există și o pădure de săbii atât de ascuțite încât chiar și un fir de păr care vine în contact cu ele este tăiat în bucățele mici. Vă dați seama cât de teribile sunt aceste săbii pentru trupurile păcătoșilor! Uneori săbiile cad din cer asemenea unei cascade imense. Atât de mare este confuzia și agonia celor născuți acolo încât nimeni nu o poate îndura. Cei care au ucis din invidie și pizmă ajung în acest iad”.
-          Locul cazanului arzător unde ”păcătoșii suntpuși într-un cazan de metal și fierți ca boabele de fasole. Cei care au ucis, gătit și mâncat animale ajung în acest iad.”
-          Locul marii suferințe unde sunt ”trilioane și nenumărate tipuri de suferințe pe care nu le putem descrie în detaliu. Cei care au legat oamenii cu lanțuri, i-au bătut cu bastoanele, i-au forțat să meargă mult, i-au aruncat în râpe adânci, i-au sufocat cu fum, au speriat copiii, ajung în acest iad”.
-          Locul calmului întunecat unde ”păcătoșii sunt prinși în întuneric negru ca smoala  și arși din când în când  de un foc întunecat. Apoi începe să bată o furtună puternică ce forțează muntele de diamant să se ciocnească de munții din jur astfel încât trupurile păcătoșilor sunt strivite între ei și fragmentele sunt împrăștiate ca grăunțele de nisip. După asta apare un vânt fierbinte și tăietor asemenea unei săbii ascuțite. Cei care au omorât oi sufocându-le cu foc și cei care au omorât broaște țestoase zdrobindu-le între cărămizi ajung în acest iad”.
-          Locul fără de bucurie unde există ”un foc imens care arde trupurile păcătoșilor și ziua și noaptea. Tot acolo se află păsări cu ciocuri de foc, câini și vulpi ale căror urlete sunt atât de înfricoșătoare încât ți se ridică părul pe spate de groază. Acestea vin încontinuu să roadă carnea și oasele victimelor care zac împrăștiate peste tot.  Viermi cu ciocul tare crapă oasele și sug măduva. Cei care au suflat în scoici, au bătut tobe și au scos alte sunete îngrozitoare[29]sau cei care au omorât păsări și alte animale ajung în acest iad.”
-          Locul cu cea mai grea suferință care ”se află pe marginea unui țărm abrupt și unde păcătoșii ard încontinuu într-un foc metalic. Cei care au omorât fără milă orice ființă ajung în acest iad.”
Printre iadurile învecinate ale iadului funiei negre se află:
-          Locul tânguirii și al suferinței unde ”păcătoșii sunt puși pe marginea unei prăpăstii imposibil de măsurat.  Acolo sunt legați împreună cu funii negre de foc și împinși în hăul de dedesupt. În cădere se  lovesc de  fundul prăpastiei care este plin de săbii ascuțite și numeroase ca firele de iarbă. Câini cu fălci de metal înroșit îi mestecă în bucățele mici și cu toate că urlă după ajutor, nimeni nu vine după ei. Cei care au fost învățători și au predat Dharma cu intenții rele, cu prejudecăți și părtinire rauvoitoare, neoferind adevărul și indiferenți la consecințe, ajung  în acest iad.”
-          Locul vulturului înfricoșător unde  ”păcătoșii sunt bătuți toată ziua și toată noaptea de gardieni infernali cu bâte de fier. Alteori aceștia îi taie în bucăți cu săbii de metal încins ori  îi săgetează cu arcurile lor pline de flăcări. Cei care din lăcomie sau invidie i-au legat sau omorât pe alții ca să-i jefuiască, ajung în acest iad.”
Printre iadurile învecinate ale iadului zdrobirii se află:
-          Locul viziunii rele unde ajung ”cei care au avut sexualitate incorectă și violentă cu copii altora. Aceștia cred că își văd proprii copii[30]chinuiți de gardienii infernali care le bagă în părțile intime  țepe și burghiuri de fier sau  îi scot afară cu cârlige din vaginele mamelor lor. Păcătoșii, văzând suferința copiilor sunt cuprinși de o milă și un dor de ei atât de mare încât nu pot suporta grozăvia de acolo. După ce sunt torturați astfel de viziunea suferinței propriilor copii le vine și lor rândul. Gardienii infernali îi pun cu capul în jos și le toarnă în anus cupru topit care le curge prin intestine, arzându-le organele vitale și ieșindu-le prin gură și nas. Suferințele mai sus menționate, anume suferința sufletească și cea trupească, durează timp de sute de mii de ani.”
-          Locul marii suferințe[31] unde ”sunt condamnați[32] să sufere bărbații vinovați de sodomie[33]. Aici victima, văzându-l pe bărbatul cu care a  păcătuit, îl îmbrățișează cu patimă fierbinte care se transformă în flăcări și îi arde trupul complet. După ce moare și învie imediat, fuge cuprins de groază însă cade într-o prăpastie înfricoșătoare unde este devorat de ciori cu ciocul de foc și vulpi cu gura de foc.”
-          Locul suferinței îndelungate unde ”ajung cei care au furat sau violat nevestele altora. Gardienii infernali îi prind și îi agață cu capul în jos de ramurile copacilor. Sub ei se află un foc violent care le arde trupurile complet. Apoi învie și totul se ia de la capăt.  Când țipă de durere flăcările intră pe gură și le ard organele vitale. Această suferință durează timp de sute de mii de ani. Descrieri mai amănunțite se găsesc în diverse scripturi.”
Printre iadurile învecinate cu iadul tânguirilor se află:
-          Iadul focului și viermilor unde ajung cei care au vândut alcool și unde ”trupurile lor sunt afectate de cele patru sute patru boli. Atât de mare este puterea unei singure boli încât doar într-o singură zi și noapte ar distruge toți locuitorii celor patru insule. Din trupurile victimelor ies viermi care le mănâncă pielea, carnea și măduva oaselor.”
-          Locul numit ”nor, foc și ceață” unde ”ajung ceicare au forțat femei să bea alcool și apoi le-au violat. Aici sunt torturați de o flacără de  365 metri. Gardienii infernali îi prind și îi forțează să treacă prin acest foc până când sunt arși complet de la cap la picioare. Când nu mai rămâne nimic din ei, gardienii strigă: ”înviați! înviați!” iar păcătoșii învie și tortura începe din nou. Astfel chinurile lor durează fără oprire timp de sute de mii de ani.
Printre iadurile învecinate cu iadul marilor tânguiri se află:
-          Locul numit primirea suferinței crude unde ”gurile și limbile păcătoșilor sunt bătute în cuie de fier încins ca să nu poată țipa.”
-          Locul numit primirea suferinței nelimitate unde ”gardienii infernali taie limbile păcătoșilor cu foarfece de fier încins. După ce sunt tăiate acestea cresc la loc iar procesul se repetă. De asemenea, le scot ochii și îi taie cu cuțitul. Aceste cuțite sunt atât de ascuțite încât pot tăia inclusiv fier și stânci! Cât de ușor este așadar, să taie prin carnea umană! Astfel de suferințe sunt primite de cei care au folosit un limbaj rău. Există multe referințe de acest gen în scripturi”
Printre iadurile învecinate cu iadul căldurii arzătoare se află:
-          Locul numit Fundarikiya unde ”trupurile păcătoșilor sunt arse în așa hal încât nu mai rămâne niciun locșor cât o semință de muștar neatins de flăcări. Cei din acest iad își spun unii altora: ”Veniți repede să vedeți! Aici e lacul Fundarikiya, aici e apă de băut, aici e umbra răcoroasă a unei păduri”. Amăgiți de aceste cuvinte, păcătoșii se grăbesc să ajungă acolo dar de ambele părți ale drumului sunt gropi pline cu foc unde cad și sunt arși până la os. După o vreme învie din nou iar căldura imensă îi face să tânjească după apă așa că merg înainte până când ajung la locul numit Fundarikiya. Flăcările din Fundarikiya sunt de cinci sute de yojana înălțime. După ce victimele sunt arse de tot în acest foc învie din nou după puțin timp și totul se ia de la capăt. În acest iad ajung cei care s-au înfometat până la moarte în speranța că vor ajunge în ceruri, precum și cei care au propovăduit această erezie celorlalți.”
-          Locul numit întuneric, foc și vânt unde ”păcătoșii sunt aruncați în cer de un vânt rău, învârtiți și azvârliți de colo-colo încât devin invizibili. Apoi apare un alt vânt ascuțit ca o sabie care îi taie în bucăți mici asemenea firelor de nisip și îi împrăștie în toate direcțiile. La scurt timp fragmentele se adună împreună iar victimele învie și procesul o ia de la capăt. Astfel sunt pedepsiți[34]ereticii care susțin că existența se împarte în lucruri veșnice și lucruri impermanente sau că trupul este impermanent (pieritor) iar cele patru mari elemente sunt veșnice.”
Printre iadurile învecinate cu iadul marii călduri arzătoare se află:
-          Un loc atât de plin de flăcări încât ”nu există nici măcar un locșor cât gămălia unui ac unde să nu fie foc. Cei care au violat femei laice și pure  cad în acest iad.”
-          Locul numit primirea suferinței pe deplin meritate unde ”gardienii infernali jupoaie victimele de la cap la picioare și apoi, fără să le taie carnea, le prăjesc trupurile însângerate și fără piele pe podeaua de metal încins. După aceea, toarnă peste ei fier topit. Păcătoșii sunt torturați în acest fel zece miliarde de ani. Cei care au păcălit călugărițe dându-le băuturi tari și le-au distrus sufletele, făcându-le să devină imorale, cad în acest iad. La fel pățesc cei care au corupt femei cu diverse bogății.”
Printre iadurile învecinate cu iadul suferinței neîncetate (avici) se află:
-          Locul numit câmpia de fier a vulpilor devoratoare. Aici ”flăcările ce ard trupurile păcătoșilor se întind pe o distanță de zece yojana. Dintre toate iadurile, torturile de aici sunt cele mai grele. Țigle de fier plouă peste victime, zdrobindu-le trupurile și pulverizîndu-le oasele. Vulpi cu fălci de foc apar încontinuu și îi devorează. Cei care au dat foc pagodelor și templelor, au ars imaginile Buddhașilor, casele și bunurile preoților ajung în acest iad.”
-          Locul vomei negre unde ”victimele sunt atât deînfometate și însetate din cauza căldurii care le arde trupul încât își mânâncă singure propria carne. După ce se mănâncă de tot, învie și o iau de la capăt. În acest loc există un șarpe cu burta neagră care se încolăcește în jurul trupurilor păcătoșilor și îi mănâncă treptat de la picioare în sus. Apoi din nou, victimele sunt prăjite într-un foc mare sau fierte într-un cazan. Oasele și carnea li se topesc asemenea gheții de primăvară iar această masă amorfă ce se amestecă cu focul creează o flacără imensă și violentă. În acest fel, victimele trebuie să îndure timp de milioane de ani diverse torturi imposibil de conceput și descris. Cei care au furat orice ofrandă oferităt unui Buddha și au mâncat-o ajung în acest iad.”
-          Locul numit adunarea de pe muntele ploios. Acesta este ”un munte de fier de o yojana înălțime care cade peste victime și le transformă în praf. Imediat ele învie și sunt zdrobite din nou. Se mai află acolo unsprezece tipuri de flăcări care le înfășoară și le ard complet.
Uneori gardienii infernali își scot săbiile și taie trupurile păcătoșilor peste tot după care le toarnă plumb topit în răni. Apoi aceștia sunt chinuiți cu cele patru sute patru boli ori în alte feluri timp de milioane de ani. Cei care au furat și mâncat ofrandele date unui Pratyeka Buddha ajung în acest iad.”
-          Locul numit Embado unde ”se află o pasăre demonică numită Emba de mărimea unui elefant și cu un cioc în formă de sabie  pe unde scoate foc. Aceasta îi prinde pe păcătoși, îi duce în înaltul cerului și îi aruncă de acolo ca pe bolovani. Trupurile victimelor cad cu o așa putere încât li se sparg în sute de mii de bucăți. Însă acestea revin la viață și procesul se reia de la capăt. Picioarele lor sunt sfâșiate de săbiile ascuțite și dese de care e plin drumul, asemenea firelor de iarbă. Câini cu colți de foc vin și îi devorează. Cei care au complotat împotriva altora și i-au înfometat până la moarte ajung în acest iad. Mai multe descrieri se găsesc în scripturi.”
Cele opt iaduri înghețate
            Aceste iaduri sunt situate la același nivel cu cele opt iaduri arzătoare, dar spre deosebire de ele, unde elementul foc este dominant, aici mediul karmic este alcătuit din munți de zăpadă și ghețari iar vânturile sunt viscole năpraznice. Toate ființele născute în cele opt iaduri înghețate sunt goale și suferă de următoarele chinuri[35]:
1. Iadul bășicilor (Arbuda)În acest iad le apar diverse bășici pe corp din cauza apei extrem de reci și viscolului puternic.
2. Iadul bășicilor deschise  (Nirarbuda)Aici bășicile devin răni deschise.
3. Iadul dinților încleștați (Atata)Aici dinții ființelor sunt strâns încleștați din cauza frigului extrem. Maestrul Vasubandhu explică faptul că ”atata” indică sunetul pe care victimele îl fac din cauza frigului, de aici provenind și numele acestui iad[36]. 
4. Iadul tânguirii (Hahava)În acest iad ființele au limbile paralizate de frig și de aceea le este foarte greu să țipe ori să respire, ele putând doar să se tânguie neîncetat. Denumirea lui provine de asemenea, de la sunetul specific pe care îl scot ființele născute acolo.
5.  Iadul gemetelor (Huhuva) Aici vocile ființelor sunt sparte și gemete lungi și grele li se strecoară printre buze. Numele iadului vine din nou, de la sunetele de durere scoase de păcătoșii născuți acolo.
6. Iadul crăpăturilor în formă de utpala sau iadul florii albastre. Pielea ființelor din acest iad devine albastră și se crapă în bucăți ce seamănă cu cele patru petale[37]ale florii utpala. 
7. Iadul crăpăturilor în formă de lotus (padma) sau iadul florii de lotus. Aici carnea roșie a ființelor devine vizibilă iar frigul o face să se despice în opt bucăți asemănătoare cu o floare de lotus.        
8. Iadul crăpăturilor în formă de mare lotus (mahapadma) sau iadul marelui lotus. Aici carnea ființelor devine roșu întunecat și se despică în șaisprezece, treizeci și doi și apoi în nenumărate bucăți, făcând-o asemenea unei imense flori de lotus. Diverși viermi cu ciocuri de metal intră în carnea crăpată și o devorează.
În conformitate cu textele sacre, inclusiv Buddha Shakyamuni și Maestrul Vasubandhu[38], durata de viață în primul iad înghețat este echivalentă cu timpul necesar golirii un container imens plin cu semințe de susan, dacă am lua câte o semință odată la fiecare sută de ani. Viața și suferințele din următoarele iaduri reci crește progresiv de douăzeci de ori mai mult pentru fiecare iad. 
            Jatakamala[39]menționează faptul că ființele din iadurile înghețate se află în întuneric:
”În viața următoare a unui nihilistun vânt înghețat va apărea în acel loc al întunericului absolut.Din moment ce te va îmbolnăvi atât de tare încât până și oasele îți vor fi distruse,cine crezi că va intra acolo după tine ca să te ajute?”
În Scrisoare către un discipol, Maestrul Chandragomin[40]a spus:”Un vânt incomparabil îți străpunge oasele;corpul îți tremură și îngheață; te pleci în genunchi și te zbărcești de frig.O sută de bășici apar și se sparg.Creaturi născute din ele te rănesc și te mănâncă; grăsimea, măduva din oase și toate lichidele trupului  îți ies  afară.
Epuizat, cu dinții încleștați, cu părul ridicat de groază,ești chinuit de rănile din ochi, urechi și gât.Cu mintea și trupul buimăcite de durere,te afli  în iadul înghețat și scoți vaiete  demne de milă."[41]
Iadurile temporare (ocazionale) sau efemere
            Iadurile temporare (ocazionale) sau efemere se găsesc  alături de cele arzătoare și reci dar există și în alte zone. Maestrul Vasubandhu a spus:
”Există iadurile pradesika (efemere) ce sunt create de forța faptelor unei singure persoane, două sau mai multe. Varietatea lor este mare; locul unde se află acestea nu este fix,  așadar se găsesc în râuri, munți, deșerturi sau în alte zone”[42].Suferințele trăite în aceste iaduri efemere diferă considerabil în timp[43]și spațiu. Ființele condamnate de propria karmă să renască în ele pot fi prinse înauntrul unei stânci sau bolovani, țintuite pe fundul unui lac, fierte în râuri calde sau prizoniere în gheață și ghețari, arse în foc, mâncate de vii de diferite insecte sau viermi, etc. Unele suferă prin faptul că își identifică trupul cu obiecte care sunt folosite mereu precum pietre de moară, mături, uși, rogojini, preșuri, stâlpi, funii, etc
Există multe texte sacre în care sunt prezentate cauzele renașterii în aceste iaduri efemere, de exemplu: însușirea sau exploatarea în folos personal a proprietății comunității buddhiste, a cere sume mari de bani în schimbul predării Dharmei sau pentru binecuvântări, sacrificiul de animale, furtul din banii publici, adulterul, etc.
Pentru a înțelege mai bine cauzele nașterii în aceste iaduri efemere, vă voi povesti în următoarele pagini două întâmplări de pe vremea lui Buddha Shakyamuni în care sunt implicați doi dintre discipolii săi importanți, Maeștrii Maudgalyayana și Sangharakshita[44].  
            În timp ce Buddha se afla la Rajgir trăia în acea zonă un laic bătrân de 100 ani pe nume Palkye. Auzind de avantajele vieții de călugăr, acesta a spus familiei că vrea să primească și el ordinația. Cum aceștia nu mai aveau nevoie de el, nu s-au împotrivit așa că bătrânul s-a dus la mănăstirea locală unde se aflau atunci adunați discipolii lui Buddha. Pentru că Buddha însuși nu era prezent a cerut să fie ordinat de Shariputra. Acesta l-a refuzat pe motiv că era prea bătrân și nu mai putea medita, studia sau munci în mănăstire. Pe rând, mai mulți discipoli importanți l-au refuzat, de asemenea. Supărat, bătrânul a decis că mai bine moare decât să rămână neordinat. La întoarcerea sa, Buddha a aflat de situația lui Palkye și a cerut lui Maudgalyayana să-l ordineze. Cu toate că acum era ordinat și se dedicase foarte serios studiului încât devenise expert în canonul buddhist, bătrânul suferea în continuare deoarece unii călugări mai tineri nu-l respectau, crezându-l prea mândru să facă prosternări ori să muncească pentru comunitate și neluând în seamă faptul că era prea bătrân pentru aceste eforturi. Palkye a decis atunci să se sinucidă, a mers la marginea unui râu, și-a dat hainele jos, a făcut cu lacrimi în ochi aspirația de a renaște într-un trup perfect, cu o familie bogată și fără de obstacole pentru a se putea dedica mai bine practicii Dharmei și s-a aruncat în apă. Datorită puterii sale neobișnuite Maestrul Maudglayayana l-a văzut și l-a salvat, ajungând la el într-o secundă. După ce bătrânul i-a povestit rușinat motivele pentru care vroia să se sinucidă, Maudgalyayana s-a gândit că Palkye nu era suficient de conștient de realitatea suferințelor samsarice, așa că l-a luat într-o călătorie supranaturală prin câteva iaduri efemere.
Așa au întâlnit ei o femeie care sărea într-un cazan cu apă clocotită și se gătea singură. După ce toată carnea era gata oasele îi săreau afară și se transforma într-o persoană care mânca tot ce fusese pregătit. Maudgalyayana a explicat că femeia respectivă fusese servitoarea unei doamne din Shravasti. La un moment dat, această doamnă invitase un călugăr pur să își petreacă retragerea de vară de trei luni într-un loc unde ea se angajase că îi va asigura toată mâncarea necesară. În fiecare zi pregătea cele mai delicioase feluri și o trimitea pe servitoare să i le ducă însă aceasta mânca tot și îi oferea călugărului resturile. Doamna a devenit suspicioasă și a început să-i pună întrebări dar servitoarea a negat, spunând: ”Nu am mâncat nicio bucățică. Mai degrabă mi-aș mânca propria carne decât mâncarea călugărului!” Din cauza acestei minciuni a renăscut după moarte în acest iad efemer.
Apoi au întâlnit un copac gigant acoperit în întregime de gândaci care îi mâncau scoarța. Dinauntrul lui se auzea o tânguire puternică. Maestrul Maudgalyayana i-a explicat că un om pe nume Lita fusese angajat de o comunitate de călugări și folosea bunurile acestora pentru el și alți oameni din afara comunității. După moarte a renăscut în acest iad efemer identificându-se cu acel copac. Gândacii erau cei cu care împărțise mâncarea și bunurile călugărilor.
Mergând ei mai departe au văzut un om înconjurat de mai multe ființe cu trupuri umane și capete de animal care trăgeau în el cu săgeți cu vârfuri de foc. Victima era străpunsă peste tot și suferea îngrozitor. În viața trecută acest om fusese un vânător care a omorât multe animale iar acum simțea pe pielea lui suferințele provocate altora.
Și mai departe au ajuns la un munte cu suprafața plină de săbii și cuțite cu vârfurile orientate în sus. Un om se rostogolea de-a lungul muntelui și era străpuns de toate aceste obiecte ascuțite. Explicația dată de Maudgalyayana a fost că respectivul fusese un ministru influent ale cărui fapte avuseseră efectul unor săbii și cuțite pentru ceilalți.
Ultimul loc pe care l-au văzut a fost un morman uriaș de oase. Maestrul i-a explicat lui Palkye că acele oase îi aparținuseră într-una din viețile trecute. Un rege pe nume Aryasya caruia îi plăcea să asculte Dharma și să facă bine juca la un moment dat zaruri cu niște prieteni când niște miniștri i-a adus un condamnat și l-au întrebat ce să facă cu el. Fiind foarte implicat în jocul lui, regele nu a acordat atenție și le-a spus doar să se ocupe de el conform legii. Auzind asta supușii l-au executat. Apoi, după ce a terminat jocul de zaruri regele a întrebat de condamnat și auzind că a fost executat din cauza neatenției lui a fost cuprins de remușcare. După ce a murit, a renăscut sub forma unui crocodil imens și monstruos  plin de nenumărate insecte care îi mâncau trupul. Fiindu-i foame și vrând să ucidă niște negustori care mergeau cu corabia într-o misiune de afaceri, i-a auzit pe aceștia cum se refugiau, speriați, în Buddha. La auzul cuvântului Buddha crocodilul a renunțat să-i omoare și a refuzat să mai mânânce, murind de foame.
 Maudgalyayana a spus: ”Tu bhikshu Palkye ai fost regele Aryasya. Din cauză că ai omorât un om ai renăscut sub forma acestui crocodil”.
Devenind conștient de suferința samsarei Palkye a renunțat la gândul sinuciderii și a devenit și mai serios în practicarea Dharmei.
            Maestrul Sangharakshita a vizitat și el câteva iaduri efemere.
Odată a ajuns într-un palat foarte frumos decorat, înconjurat de copaci cu păsări minunate și bazine de înot, înauntrul căruia se afla un templu locuit de călugări pașnici. Fiindu-i foame a cerut de mâncare iar călugării l-au servit spunându-i: ”Să mănânci înaintea noastră pentru că ești obosit iar mai încolo s-ar putea să apară niște probleme”. Sangharakshita a mâncat bine și s-a retras într-un colț. Pe la amiază călugării au sunat gongul și s-au adunat în șiruri ordonate cu bolurile în mână. Imediat templul a dispărut iar bolurile s-au transformat în ciocane de fier cu care au început să se lovească unii pe alții până când și-au spart capetele iar creierii li s-au împrăștiat peste tot. Apoi, după ce perioada mesei a trecut, templul a reapărut iar călugării au revenit la normal. Întrebându-i care este cauza karmică ce i-a făcut să renască în acel iad efemer, aceștia i-au spus: ”Am fost călugări pe vremea lui Buddha Kashyapa[45]și în timpul mesei de prânz obișnuiam să ne certăm unii cu alții. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.
După ce a plecat de acolo, Sangharakshita a mers într-un alt loc unde a întâlnit din nou, un templu frumos cu călugări care recitau. Și aceștia i-au oferit mâncare iar după ce a sunat gongul și s-au adunat împreună în șiruri ordonate, cu bolurile în mână, templul a dispărut iar mâncarea și băutura s-a transformat în metal topit. Pe toată durata prânzului au aruncat unii în alții cu acel lichid fierbinte și s-au ars îngrozitor. După ce prânzul a trecut, totul a revenit la normal. Călugării i-au explicat: ”Am fost călugări în vremea lui Buddha Kashyapa. Credincioșii ne ofereau mâncare și băutură dar noi o iroseam. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.
În alt iad efemer de același tip călugării locuiau într-un templu frumos care la timpul prânzului ardea din temelii împreună cu ei. După prânz templul și călugării apăreau din nou. Aceștia i-au spus: ”Am fost călugări în vremea lui Buddha Kashyapa. Din cauză că nu am fost în stare să respectăm preceptele am fost dați afară de ceilalți călugări virtuoși. Fiind foarte mânioși am dat foc mănăstirii împreună cu toți locuitorii ei. Din cauza acelei karme am renăscut aici iar după această viață vom ajunge în iadul cel mare, așa că te rugăm, spune-le și altora despre suferința noastră ca să învețe din ea și să nu facă ce am făcut noi”.Apoi Sangharakshita a mers în alte locuri și a văzut diverse ființe care erau asemenea unor ziduri, stâlpi, copaci, flori, fructe, funii, mături, boluri, pisălogi[46], perii de curățat alei, etc. După ce s-a întors, i-a povestit lui Buddha Shakyamuni tot ce văzuse, insistând mai ales pe ultimele întâlniri cu ființele asemănătoare unor obiecte și l-a întrebat care este cauza karmică a nașterii în acel mod.
Buddha i-a răspuns: ”Aceste ființe au fost de asemenea, călugări pe vremea lui Buddha Kashyapa. Unii dintre ei au pângărit zidurile templelor mânjindu-le cu noroi și scuipat. De aceea au renăscut în pereți[47]. Alții au aruncat cu scuipat și muci pe stâlpi și au renăscut în stâlpi[48], ori s-au bucurat de copacii și fructele comunității  într-un mod egoist iar după moarte au apărut în acea formă[49]. De asemenea, au folosit pentru ei înșiși funiile și măturile comunității, renăscând în acea formă. De asemenea, în timpul lui Buddha Kashyapa unii călugări au călătorit mult timp până la o altă mănăstire și au cerut călugărilor de acolo apă de băut pentru că le era sete. Din zgârcenie aceștia i-au refuzat spunând că nu au apă și au renăscut în mod corespunzător faptelor lor[50].

În vremea aceea, un shramanera[51]Arhat[52] fusese numit administrator al unei comunități de călugări. Unii dintre aceștia i-au cerut să facă ulei cu o piatră de moară și pisălog. Shramanera le-a ceut să aștepte puțin pentru că era ocupat, însă călugării s-au mâniat și l-au jignit spunându-i: ”Dacă ni s-ar da voie să atingem acea piatră de moară,  te-am pune sub ea și te-am strivi”. Din cauza acelor cuvinte, călugării respectivi au renăscut prinși în acele pietre de moară.
*
            Acum, după ce am citit descrierile de mai sus ale iadurilor, trebuie să ne întrebăm cu cea mai mare seriozitate, ce ar fi dacă am renaște noi înșine într-unul din ele? Suntem în stare să îndurăm asemenea suferințe?         Bodhisattva Nagarjuna a spus în Scrisoare către un prieten:
”Păcătoșii care aud despre nesfârșitele suferințe din iaduri, de care îi separă doar faptul că încă mai respiră și nu sunt speriați, înseamnă că sunt la fel de insensibili ca diamantele. 
Dacă te înspăimântă  picturile iadurilor sau descrierea și cititul despre ele, întreabă-te cum ar fi să le trăiești cu adevărat ori să te afli exact acolo."[53]
Te rog, cititorule, ia fiecare suferință specifică iadurilor și meditează profund asupra lor. Ce zici, nu ar fi mai bine să accepți ajutorul oferit de  Buddha Amida și să scapi de acele locuri îngrozitoare odată pentru totdeauna?




[1] Jeffrey Hopkins explică în Tibetan-Sanskrit-English Dictionary, termenul ”utsada” ca ”iad învecinat” . Bodhisattva Vasubandhu folsește și el același termen în lucrarea Abhidharmakosabhasyam.[2] Bodhisattva Vasubandhu, Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457.[3] Bodhisattva Vasubandhu, Abhidharmakossabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457, p 459[4] Edition translated in Muse'on, 1912, 53-90; the Tibetan, edited and translated by S. Levi, 1926[5] Buddha.[6] Maestrul Shantideva citat de Maestrul Ganpopa în Giuvaerul eliberării -  The Jewel Ornament of Liberation;  The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.100[7] Genshin’s Ojoyoshu – Collected Essays on Birth into the Pure Land,  translated from Japanese by A.K. Reischauer and published in “The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930”  Rearranged and republished for free distribution on http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html[8] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 161[9] Tărâmul celor patru regi deva. Lumile zeilor vor fi explicate mai încolo.[10] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162[11] Motivul pentru care ucigașii sau alte tipuri de păcătoși apar în mai multe iaduri, se datorează probabil gravității faptelor, motivației și intensității acestora.[12] Toriten este tărâmul celor treizeci și trei de zei. [13] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162[14] Yamaten este tărâmul zeilor Yama (cerul timpului minunat)[15] Presupun că Maestrul Genshin se referă aici în primul rând la ucigașii de animale. [16] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162[17] Tosotsuten este tărâmul zeilor Tușita (tărâmul celor mulțumiți sau tărâmul mulțumirii).[18] Treasury of Precious Qualitiesby Jigme Lingpa, with The Quintesence of the Three Paths, a commentary by Longchen Yeshe Dorje, Kangyur Rinpoche, Book One, Shambhala, Boston & London, 2010, p 162[19] Kerakuten este tărâmul zeilor care se bucură de propriile creații sau manifestări ( Nirmana-rati).[20] Takejizaiten este tărâmul zeilor care se bucură de creațiile celorlalți (Paranirmitavasavartin).[21] Vom vedea mai încolo descrierea iadurilor adiacente sau învecinate cu cele opt iaduri arzătoare. [22] Cele șase tărâmuri ale zeilor din lumea dorinței (kamadhatu).[23] Kamadhatu este lumea dorinței. [24] Letter to a Friend, by Nagarjuna as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 169.[25] See Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p 457-458[26] Idem, p.458[27] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p.458[28] Sutra conștientizării Dharmei adevărate (Saddharmasmrity Upasthana Sutra) a fost tradusă din sanscrită de Gautama Prajnaruci între 538 și 543. Această sutră explică cauzele renașterii în cele șase stări de existență samsarică. A fost folosită foarte des de Maestrul Genshin în Ojoyoshu. [29] Cei care au folosit instrumente pentru a crea panică și teamă în alte ființe. De exemplu, instrumentele folosite în război. [30] Bineînțeles, aceștia nu sunt chiar proprii copii, ci doar  apariții iluzorii, manifestări ale karmei negative. [31] Se pare ca există două locuri cu acest nume, unul aici, lângă iadul zdrobirii și altul lângă iadul repetiției sau reînvierii.[32] Condamnați de propria karmă, bineînțeles. [33] Homosexualii. [34] De propria karmă. [35] Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page 68[36] AbhidharmakoSabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 459[37] În alte versiuni sunt șase petale. [38] Vezi citate din ambii pe această temă în The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.101[39] Jatakamala, de Maestrul Aryasura descrie treizeci și patru de vieți anterioare ale lui Buddha Shakyamuni. Acest pasaj din Jatakamala a fost citat în The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 167. Mulți erudiți tibetani îl identifică pe Maestrul Aryasura cu Maestrul Ashvaghosha.[40] Chandragomin (Skt. Candragomin) a fost un celebru maestru laic și cărturar  indian din secolul al VII-lea. A rămas celebru în istorie pentru dezbaterea de mulți ani dintre el și Chandrakirti de la universitatea Nalanda. Din scrierile lui amintesc Douăzeci de versuri despre Legământul de Bodhisattva  și Scrisoare către un discipol. [41] Acest pasaj din lucrarea lui Chandragomin, Scrisoare către un discipol,  a fost luat din The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 167. [42] Abhidharmakosabhasyam, English translation by Leo M. Pruden; Berkeley, Calif, Asian Humanities Press, 1991; vol 2, p. 459-460.[43] Durata de viață în aceste iaduri temporare nu este fixă. [44] The Jewel Ornament of Liberation – The Wish-fulfiling Gem of the Noble Teachings, Gampopa, translated into English by Khenpo Konchog Gyaltsen Rinpoche, Snow Lion Publications, Ithaka, New York, 1998, p.351 – 361.[45] Un Buddha străvechi al unei ere trecute, de înainte de Shakyamuni și istoria cunoscută a omenirii. [46] Instrumente de pisat diverse ierburi și semințe.
47] Ființele respective sunt prinse în pereți și se identifică cu ei, crezând că sunt trupurile lor.[48] Ființele respective sunt prinse în stâlpi și se identifică cu ei. Repet aceste explicații în notele de subsol deoarece sunt foarte importante. Pereții, stâlpii și alte obiecte nu sunt trupuri efective, ci percepute ca și trupuri de mintea ființelor respective.[49] Prinse în copaci, identificându-se cu copacii.
[50] Probabil prinse în găleata de la fântână.[51] Shramanera este un novice de sex masculin.[52] Eliberat în viață.[53] Letter to a Friend, by Nagarjuna, as quoted in The Great Treatise on the Stages of the Path to Enlightenment, volume I, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 168.

04. Cele patru contemplații profunde: 4) Samsara este suferință - descrierea celor șase zone de existență - Jan 22, 2020 2:51:00 PM
          Roata vieţii şi a morţii strânsă în ghiare
 de către demonul impermanenţei.
 În mijloc se află un cocoş, un şarpe şi un porc
ce se muşcă unul pe altul de coadă, simbol
pentru cele trei otrăvuri care înlănţuie fiinţele:
 iluzia, furia şi lăcomia. După inelul care
înconjoară centrul mandalei, sunt reprezentate
cele şase stări de existenţă, care vor fi
explicate în linkurile cepornesc de la acest articolacest capitol este parte a ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea  către  Amida Dharma ”(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)
Așa cum spunea Shinran în Tannisho: ”Ne este foarte greu să abandonăm această veche casă a durerii unde am migrat până acum timp de nenumărate kalpa”.
Mințile noastre sunt condiționate de karma habituală din trecutul fără de început să creadă că putem găsi fericire și împlinire aici în stările de existență samsarice și de aceea continuăm să proiectăm false imagini de frumusețe în diferite obiecte ale dorinței de care devenim apoi dependenți. Cu toate acestea, dacă ne uităm cu atenție la existența samsarică cu ochii influențați de învățătura lui Buddha ajungem să înțelegem că totul, de la lumea zeilor și până la iaduri, nu este altceva decât un ocean de suferință și insatisfacție. Această conștientizare, precum și cele trei contemplații profunde explicate anterior (1. nașterea în formă umană este prețioasă, 2. impermanența și moartea, 3. karma sau legea cauzei și efectului) ne vor ajuta în mod natural să ne dorim singurul lucru care merită dobândit – evadarea din samsara și atingerea Buddheității pentru noi și toate ființele, inclusiv cele de care suntem atașați în această viață.
Pentru a ne susține în conștientizarea realității dureroase a existenței samsarice și a necesității de a scăpa din ea, Buddha Shakyamuni și maeștrii liniei noastre de transmisie precum și din alte linii au descris în amănunt cele șase zone de existență:
”A părăsi lumea impură înseamnă a fi dezgustat de ea  și o abandona[1]. Înseamnă a abandona nu numai această lume a oamenilor dar și toate cele șase tărâmuri. Acestea împreună reprezintă cele trei lumi. Nu există niciun fel de pace în cele trei lumi[2]. Buddha le-a asemuit cu o casă arzând iar a face parte din ele  cu a locui într-o casă cuprinsă de flăcări. Trebuie neapărat  să ne îndepărtăm de acestea cu  scârbă și dezgust".[3]

Haideți așadar, să contemplăm diferitele suferințe ale existenței samsarice până când ajungem să fim profund impresionați de ele. Apoi să ne îndreptăm mintea către Buddha Amida, să ne încredem în el din toată inima noastră și să dorim să ne naștem în Tărâmul său Pur după moarte. Așa cum spunea Maestrul Genshin:
”Această lume este o închisoare. Doar Tărâmul Pur este adevărata noastră țară. Trebuie neapărat să evadăm din această pușcărie și să ne îndreptăm către țara noastră cea adevărată.”Moartea nu ocolește pe nimeni. Și noi vom muri la un moment dat, când karma ce a dus la nașterea în trup uman se va epuiza, iar dacă nu ne-am pus deja credința în Buddha Amida ne vom naște din nou într-unul din diversele tărâmuri samsarice, purtați acolo de forța karmei noastre. De aceea, vă rog, contemplați suferința inerentă tuturor celor șase tărâmuri și încercați să vă puneți pe voi înșivă acolo. De fapt, nu există loc în samsara, inclusiv iadurile cele mai adânci unde, de-a lungul trecutului fără de început, să nu ne fi născut măcar odată și unde să nu avem șansa să renaștem din nou dacă refuzăm ajutorul oferit de Amida.
            Ca sclavi ai propriilor iluzii, patimi oarbe și karmei, ființele neiluminate se nasc mereu și mereu în trei moduri:
1)      în ceea ce privește cele trei planuri de existență, se nasc în lumea dorinței (kamadhatu), lumea formei (rupadhatu) și lumea non-formei (arupyadhatu);
2)      în ceea ce privește tipurile de ființe, se nasc înșase moduri: în iaduri (naraka), sub formă de spirite/fantome flămânde (preta), animale (tiryanc), oameni (manusya), semizei (asura) și zei (deva);
3)      în ceea ce privește tipurile de naștere, se nasc înpatru moduri:- din burtă, asemenea oamenilor, unor categorii de animale și preta (spirite flămânde); - din ou pentru unele categorii de animale; - din umezeală și căldură pentru alte animale;- prin apariție spontană, asemenea zeilor, ființelor din starea intermediară (bardo), celor născuți în iaduri și unor categorii de preta (spirite flămânde).              Lumea dorinței (kamadhatu) este cea mai de jos din cele trei planuri de existență și conține tărâmurile iadurilor, ale spiritelor flămânde, animalelor, oamenilor, semizeilor (asurasilor) și unele tărâmuri ale zeilor. Lumile formei (rupadhatu) și non-formei (arupyadhatu) conțin doar tărâmuri ale unor zei superiori.
Le voi descrie acum pe toate, în detaliu și vă invit să contemplați alături de mine diversele suferințe și insatisfacții prezente în fiecare dintre ele (titlurile vor fi transformate în linkuri pe măsură ce subcapitolele respective vor fi traduse):
(cei care nu mai au răbdare până când sunt traduse, pot accesa siteul meu in engleză aici)

1) Fiintele nascute in iaduri (click aici pentru a citi!) NOU!2) Spiritele flămânde (click aici pentru a citi!) NOU!3) Lumea animalelor (va urma)
Concluzii asupra suferințelor din zonele de jos ale existenței (va urma)
4) Lumea oamenilor (va urma)5) Semizeii (va urma)6 Lumea zeilor (va urma)7) Fiintele din bardo (va urma)
Concluzii asupra suferinței inerente existenței samsarice (va urma)













[1] Adică a nu mai dori să faci parte din samsara, a vrea sa atingi Buddheitatea pentru tine și celelale ființe. Așadar, nu exclude întoarcerea în samsara ca Buddha, pentru a salva și călăuzi ființele, ci doar a nu mai face parte din samsara ca ființă neiluminată, supusă samsarei și diverselor iluzii și suferințe. [2] Cele trei planuri ale existenței. Vezi explicațiile de pe paginile următoare. [3] Ojoyoshu de Maestrul Genshin, Genshin’s Ojoyoshu, Collected Essays on Birth into the Pure Land, translated from Japanese by A.K. Reischauer  and published in The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html  Toate citatele din Maestrul Genshin din această carte sunt din această ediție.

05. Karma și salvarea oferită de Buddha Amida - Jan 21, 2020 11:29:00 AM
Click aici pentru a te întoarce la articolul principal despre karmă

            Am oferit explicațiile precedente de la secțiunea  învățătura generală despre karma (partea I, partea a II-a și partea a -III-a) pentru a-i ajuta pe colegii mei de practică să înțeleagă importanța gândurilor, faptelor și vorbelor de fiecare zi. Dacă un discipol contemplă cu sinceritate cele scrise acolo se va simți copleșit de mulțimea tendințelor sale de a face rău. Într-adevăr, de câte ori nu am dorit moartea cuiva sau chiar am ucis diferite ființe (a ucide ființe non-umane precum insecte sau animale este de asemenea  o faptă care generează karma negativă) ori am făcut avort sau am încurajat/am fost pricină de avort? De câte ori nu am privit cu invidie ceea ce aveau alții ori am fost furioși, am folosit un limbaj agresiv, am avut un comportament sexual incorect, am mințit sau am fost lacomi și zgârciți? Probabil unii dintre noi chiar au răspândit viziuni greșite care sunt împotriva Dharmei!
Trebuie să ne întrebăm pe noi înșine toate acestea și după ce înțelegem cât de incapabili suntem să ducem o viață virtuoasă și echilibrată, să ne refugiem imediatîn Buddha Amida, să rostim Numele lui cu credință și să ne dorim să renaștem în Tărâmul lui Pur după moarte.
Să ne refugiem în Buddha Amida cu atitudinea unuia care este pe cale să moară acum, în chiar acest moment, fără să aibă nici măcar un minut în plus și nici puterea de a-și purifica faptele și karma negativă. Într-adevăr, NU există timp pentru așa-zisa ”evoluție spirituală” iar consecințele karmei noastre negative nu pot fi oprite. Dacă am făcut deja unul din cele zece păcate grave (cine oare nu a făcut măcar câteva, dacă nu chiar pe toate în viețile trecute și continuă să le facă și  acum?) ne va fi imposibil să le purificăm prin puterea personală și să trăim asemenea unor sfinți în mediul samsaric și agitat de fiecare zi. Nu avem așadar, niciun fel de garanție că vom ajunge la un moment dat, în această viață care se poate sfârși oricând,  să fim complet detașați, puri și fără de iluzii. Ceasul impermanenței ticăie neîncetat iar depozitul mental de karmă negativă e deja plin până la refuz. 
Susținând că fiinţele sensibile nu se pot elibera prin ele însele de naştere şi moarte, s-ar părea că Jodo Shinshu înţelege greşit ori nu acceptă pe deplin învăţătura despre karma. Însă lucrurile nu stau deloc astfel. Jodo Shinshu acceptă în totalitate învăţătura despre karma şi existenţa liberului arbitru, numai că face lumină asupra unui aspect foarte important pe care mulţi buddhişti au tendinţa să îl uite.
Da, teoretic vorbind, există posibilitatea să ne schimbăm karma şi să decidem cutare sau cutare lucru, influenţându-ne propriul destin, însă chiar putem spune cu mâna pe inimă că întotdeauna acţionăm exact aşa cum dorim? Să presupunem că cineva bea în cantităţi uriaşe începând din copilărie şi are acum 40 ani de alcoolism. Este el capabil să se lase pur şi simplu de alcool numai printr-un act de voinţă? Ori un fumător înrăit, poate renunţa la viciul său peste noapte?
Observăm în jurul nostru că mulţi fumători, alcoolici sau dependenţi de droguri nu se pot lăsa prea uşor de ceea ce dăunează vieţii şi sănătăţii lor, unii dintre ei chiar murind după eforturi prelungite de abstinenţă. Imaginaţi-vă însă cu cât mai puternică este influenţa karmei habituale din trecut! Această karma habituală din trecut nu reprezintă  ceea ce am făcut în mod repetat numai într-o singură viaţă, ci faptele şi obsesiile noastre din multe vieţi. Dacă este atât de greu să punem capăt karmei habituale şi obiceiurilor distructive din această viaţă, imaginaţi-vă cât de greu, ori chiar imposibil, este să oprim diferitele tipuri de karmă habituală din trecutul fără de început! De asemenea, așa cum am explicat la efectul multiplicativ al karmei, avem tendința automată de a repeta mereu și mereu faptele rele din trecut, adâncindu-ne și mai mult în samsara.
Aşadar, Jodo Shinshu nu neagă liberul arbitru şi posibilitatea generală de a schimba karma, însă insistă pe adevărul că voinţa noastră este atât de slăbită de karma habituală a vieţilor trecute, încât devine incapabilă de a mai schimba ceva.
Când ne-am obişnuit timp de nenumăraţi eoni să trăim în ignoranţă, ură, furie, gelozie, ataşamente şi multe alte patimi oarbe, cum am putea să nu fim influenţaţi de această rea şi teribilă karmă habituală inclusiv în viaţa prezentă, şi cum am putea să punem capăt acestor mizerii perpetue doar prin forţa voinţei? Ştim cu toţii că un îndelungat abuz de droguri duce la dependenţă, o stare în care voinţa personală de schimbare este extrem de limitată, iar cel afectat are nevoie urgentă de ajutorul unui specialist. Însă noi am luat drogul diverselor iluzii timp de nenumărate vieţi, din trecutul fără de început!Învăţătura şi metoda buddhistă Jodo Shinshu nu începe cu holbatul la ideal: avem cu toţii în noi înşine natura de Buddha şi putem deveni Buddhaşi, ci de la starea mentală în care sălăşluim aici şi acum. Aşadar, a intra pe Calea buddhistă Jodo Shinshu este ca şi cum te înscrii la Alcoolicii Anonimişi recunoşti: „Salut, sunt Josho Adrian, şi sunt alcoolic”. Jodo Shinshu nu afirmă nimic de genul: „Sunt Josho Adrian şi pot deveni un Buddha” ci „Mă numesc Adrian şi sunt plin de iluzii şi patimi oarbe, incapabil de a mă vindeca pe mine însumi (atinge Buddheitatea/Nirvana)”.
Aşadar, în Jodo Shinshu începem cu a ne recunoaşte incapacităţile, după care acceptăm medicamentul – Legământul Principal al lui Buddha Amida. Recunoaştem că suntem atât de bolnavi încât nu ne mai putem baza pe noi înşine și suntem gata să aplicăm singurul tratament care dă rezultate în cazurile de dependenţă cronică în care ne aflăm. 
Cel care afirmă că poate deveni un Buddha în această viaţă pentru că adevărata sa natură este Buddheitatea însăşi, este cel care „nu înţelege influenţa karmei bune sau rele din vieţile anterioare” şi că „orice faptă rea pe care a făcut-o, fie ea şi una atât de mică precum un fir de praf îşi are cauza în karma din trecut”, așa cum explica Shinran în al 13-lea capitol din Tannisho. 
La fel cum cineva care a luat droguri timp de mulţi ani crede că poate renunţa imediat la dependenţă iar după câteva încercări sfârşeşte prin a lua o supradoză, la fel „un om îşi poate dori să nu facă vreun rău nimănui şi totuşi să sfărşească prin a omorî o sută sau o mie de oameni”. Aceasta este influenţa apăsătoare şi profundă a karmei din vieţile trecute şi motivul pentru care avem atât de mare nevoie de salvarea lui Amida. Această salvare promisă în Legământul Principal nu depinde de voinţa noastră slăbită şi influenţată de karma bună sau rea din vieţile trecute, ci numai de Puterea lui Amida de a ne vindeca de bolile noastre şi a ne transforma în Buddhaşi: „suntem salvaţi numai datorită lucrării de neconceput a Legământului”.[1]
Contemplând învățătura despre karma și conștientizând incapacitatea noastră de a avea mereu gânduri, fapte și vorbe curate, ne hotărâm să ne îndreptăm mintea și inima către Amida Dharma și să primim salvarea necondiționată pe care acest Buddha numit Amida ne-o oferă nouă, ființelor obișnuite care nu pot scăpa din nașterile și morțile repetate prin ele însele[2]. Dacă procedăm astfel, rădăcinile karmei noastre sunt tăiate și cu toate că rămânem plini de patimi oarbe și iluzii până la moarte și continuăm să experimentăm rezultatele karmei trecute, aceasta nu își mai poate planta semințele într-o altă viață.
*
            Pentru a explica modul în care funcționează salvarea oferită de Buddha Amida în termeni de cauză și efect, trebuie să înțelegem învățătura despre transferul de merit.
De obicei, în practicile bazate pe puterea personală adeptul ”câștigă” merite sau virtuți pe care le transferă către propria Iluminare, însă în cazul căii Puterii Celuilalt (Tărâmului Pur), transferul de merite are loc de la Amida către cei care se încred în El (în Legământul său Principal). Acest transfer de merite (eko) este asemenea unui combustibil care duce credinciosul în Tărâmul Pur unde atinge Nirvana sau Iluminarea perfectă.Shinran Shonin spunea într-unul din imnurile sale:
„Când fiinţele sensibile ale acestei lumi a celor cinci pângăririse încred în Legământul Principal,virtuţi inexplicabile şi de nedescrisîi umplu pe acei practicanţi".[3]
Shinran explică transferul de merite de la Amida către credincios ca având două aspecte:
1)      transferul de merit al mersului înainte (Oso-Eko) și2)      transferul de merit al întoarcerii în această lume (Genso-Eko)
„În ceea ce priveşte transferul de merit (virtuții) prin Puterea  Legământului Principal, acesta are două aspecte: transferul de merit al mersului înainte către Tărâmul Pur şi transferul de merit al întoarcerii în această lume.”[4]
”Când contemplu cu smerenie adevărata esență a căii Tărâmului Pur, înțeleg că transferul de merit de la Amida are două aspecte: primul este aspectul mersului înainte iar al doilea, aspectul întoarcerii în această lume".[5]
Primul înseamnă că prin transferul de merit de la Amida, renaștem în Tărâmul său Pur  după moarte, atingând acolo Buddheitatea supremă, iar al doilea, că după ce am devenit Buddhași ne întoarcem în această lume și lucrăm la salvarea tuturor ființelor:
”Prin avantajul transferului de merit al mersului înainte,intrăm în transferul de merit al întoarcerii în această lume.
Datorită marii Iubiri și Compasiuni, care este transferul de merit de la Amida al mersului înainte,Atingem noi înșine marea Compasiune, care este transferul de merit al întoarcerii în această lume.Dacă nu ar fi existat transferul de merit de la Buddha Amida,cum am fi putut atinge Iluminarea în Tărâmul Pur?”[6]
”’Transferul de merit' înseamnă că după ce renaștem în acel tărâm se trezește în noi marea Compasiune datorită căreia ne întoarcem în lumea nașterii și morții pentru a învăța și călăuzi ființele sensibile.”[7]
Cum primim meritele infinite și atotputernice ale lui Buddha Amida? Crezând în El, rostind Numele lui cu credință (Nembutsu) și dorind să renaștem în Tărâmul său Pur. Aceste trei lucruri: credința, Nembutsul credinței (adevăratul Nembutsu este expresia credinței) și dorința de a ne naște în Tărâmul Pur sunt ceea ce Buddha Amida ne-a cerut să facem în Legământul său Principal dacă vrem să evadăm din samsara:
”Dacă după ce voi atinge Buddheitatea, ființele sensibile din cele zece direcții care se încred în mine cu o credință sinceră[8], doresc să se nască în tărâmul meu și îmi rostesc Numele chiar și numai de zece ori, nu se vor naște acolo, fie  să nu ating Iluminarea supremă”.[9]
Credința, Nembutsu și dorința (aspirația) de a ne naște sunt cele trei aspecte ale credinței, deoarece dacă ne încredem cu adevărat în Amida, atunci vom spune Numele lui și ne vom dori să renaștem în tărâmul său iluminat.
Pentru a înţelege mai bine transferul de merit de la Buddha Amida către noi, putem să-l comparăm cu transfuzia de sânge ori cu un transplant de organe. Când un bolnav primeşte o transfuzie de sânge ori un organ sănătos viața lui merge mai departe deşi până atunci era condamnat la moarte. Astfel, sângele bun sau organul sănătos devine parte a propriului corp şi funcţionează ca şi cum ar fi fost mereu acolo.
În acelaşi mod, noi, cei care meritam să ne naştem în zonele de jos ale existenţei dacă am fi lăsaţi în voia karmei noastre negative, deoarece ne încredem în Buddha Amida primim automat meritele lui karmice, acestea imprimându-se în fluxul nostru mental şi ducându-ne în siguranţă către Tărâmul său Pur. Chiar dacă vom avea în continuare iluzii şi patimi oarbe până murim şi renaştem acolo, devenim uniţi cu Buddha Amida din această viaţă (intrăm în stadiul de non-retrogresiune), deoarece propriul lui ”sânge” sau merite  circulă acum prin venele noastre.
Este imposibil pentru noi, oamenii obișnuiți, să atingem mari realizări spirituale și chiar dacă am putea face asta, nu avem cum să fim siguri că le vom păstra pentru totdeauna și că nu vom cădea înapoi în mizeriile de fiecare zi, dar dacă ne încredem în Amida suntem asigurați de faptul că vom scăpa de samsara la sfârșitul acestor trupuri iluzorii.
Imaginează-ți că vrei să mergi pe jos până într-un anume loc situat la mii de kilometri distanță. Poate ai senzația că dacă ești suficient de serios și insistent vei putea ajunge la destinație, dar ești sigur că vei fi în stare să înduri toate greutățile unei astfel de călătorii, precum animalele sălbatice, tâlharii sau furtunile puternice? Dacă te îmbolnăvești și mori înainte să îți termini călătoria? Bazându-te doar pe tine însuți nu va exista niciodată un moment în care să poți fi liniștit că vei ajunge la locul propus.
Acum imaginează-ți că cineva se oferă să te ducă acolo cu avionul personal. Dacă accepți, doar intri în avion și vei fi dus la destinație în siguranță și în cel mai scurt timp. În cazul nostru, pilotul este Buddha Amida iar avionul este Legământul său Principal. A accepta să intri în avion este credința (shinjin) și Nembutsul credinței. A fi într-un asemenea avion și cu un astfel de pilot bine pregătit, înseamnă că ești sigur că vei ajunge la destinație sau altfel spus, că ești asigurat de nașterea în Tărâmul Pur și de atingerea acolo a Buddheității. Salvarea oferită de Buddha Amida are loc în cadrul legii cauzei și efectului. El îți întinde mâna să te ajute iar tu ai două opțiuni: accepți sau refuzi. Această mână întinsă și faptul că tu o accepți este cauza iar efectul că ești salvat și adus în siguranță[10]. Buddha Amida vrea să ne salveze pe toți dar nu ne duce în Tărâmul Pur cu forța, de aceea, dacă nu dorim să mergem acolo ori nu acceptăm existența acestuia sau a lui Buddha Amida așa cum a fost descrisă în Marea Sutră atunci nu vom merge acolo. Nimeni nu poate ajunge într-un loc pe care îl consideră imaginație și nici nu poate fi salvat de cineva a cărui existență o neagă.
Spre deosebire de lumea în care trăim acum, Tărâmul Pur nu este rezultatul karmic al propriilor fapte și gânduri, ci manifestarea Iluminării perfecte a lui Buddha Amida. Nu noi am creat acel loc, nu noi îl controlăm și nu putem merge acolo prin puterea personală. De aceea spunem Namo Amida Bu, care înseamnă ”mă încred/mă refugiez în Buddha Amida”. Rostind Nembutsul credinței suntem asigurați de nașterea în Tărâmul Pur de aceeași Putere și Buddha care l-a creat.
*
            Pe căile bazate mai mult sau mai puțin pe puterea personală a practicantului, căința este o metodă foarte importantă de distrugere a karmei negative. Cu toate acestea, adevărata căință nu este doar o simplă confesiune a greșelilor, ci o conștientizare profundă ce cuprinde trupul și inima noastră. De aceea, Maestrul Shan-tao spunea că există trei tipuri de căință:
”Cel mai înalt grad de căință este a vărsa sânge din ochi și din pielea corpului.
Gradul mijlociu de căință este a elimina transpirație fierbinte din corp și a curge sânge din ochi.Cel mai de jos grad de căință este a avea corpul cuprins de febră și lacrimi în ochi".[11]
Răspunzând la întrebarea dacă este căința necesară în buddhismul Tărâmului Pur, Shan-tao spune în aceeași lucrare (Liturghia Nașterii în Tărâmul Pur) că deși este dificil să verși sânge și lacrimi, dacă adeptul are credință în salvarea oferită de Amida, el va atinge același rezultat ca în cazul căinței:
”Deși nu poate vărsa lacrimi și sânge, cel care atinge credința adevărată (shinjin) va avea același rezultat precum cel descris mai sus.”[12]

Shinran spune de asemenea, în Imnurile Maeștrilor Tărâmului Pur:
“Aceia în care adevărata credință este pe deplin stabilită,
fiind ea însăși mintea precum diamantul,
sunt egali cu cei care se căiesc de karma lor negativă
în cele trei moduri; așa spune maestrul nostru, Shan-tao."[13]
și în Explicații ale inscripțiilor de pe scrolurile sfinte:
”A spune Namo Amida Butsu este a te căi de toate relele karmice pe care le-ai făcut din trecutul fără de început."[14]
În capitolul III din Kyogyoshinsho, Shinran prezintă un dialog foarte important[15]. Cineva întreabă cum este posibil ca o karmă atât de negativă precum cea rezultată din înfăptuirea celor cinci păcate de moarte și cele zece păcate grave și care ar duce la renașterea în tărâmurile de jos ale existenței timp de multe kalpa, să fie anihilată prin Nembutsul credinței, iar respectiva persoană să renască înTărâmul Pur? Cum poate fi explicată această situație ”din perspectiva legii karmice în conformitate cu care o karmă grea te trage automat în jos? Mai mult decât atât, din trecutul fără de început, ființele sensibile s-au dedat la diverse acțiuni mizerabile, fiind așadar, legate de cele trei lumi ale transmigrării. Dacă ar fi cum zici tu iar ele s-ar putea elibera de cele trei lumi doar gândindu-se la Buddha Amida și repetându-i Numele chiar și numai de zece ori, cum explici atunci puterea înrobitoare a karmei?".[16]
Răspunsul este minunat:
”Să presupunem că într-o cameră a fost întuneric o mie de ani. Dacă o lumină este aprinsă chiar și pentru puțin timp, camera se va ilumina imediat. Cum ar putea întunericul să refuze să plece deoarece a fost acolo o mie de ani?"[17]
Întunericul poate părea adânc și puternic atunci când trăim înconjurați de el din trecutul fără de început, însă devine ca și inexistent când întâlnește Lumina lui Buddha Amida. Putem compara diferitele patimi oarbe între ele și să afirmăm că unele sunt mai grele sau mai întunecate decât altele, dar cu ce putem compara Iluminarea și Lumina lui Buddha Amida?De asemenea, dacă vorbim în termeni de tărie și slăbiciune, unele ființe sunt mai puternice decât altele, însă cine este cu adevărat mai puternic decât un Buddha? Chiar și cei mai mari dintre zei care trăiesc mulți eoni, nu se pot compara cu un Buddha în înțelepciune, putere, curățenie spirituală și capacitatea de a salva ființele.
Pentru a scăpa din gaura neagră a existenței samsarice avem nevoie de energia infinit de puternică a lui Buddha Amida. Numai aceasta ne poate trage afară din ciclul nașterilor și morților repetate. Nu putem construi nimic la fel de puternic prin noi înșine. Pur și simplu regretele sau căința noastră nu sunt suficiente pentru a elimina karma negativă a nenumăraților eoni în care am pus munte peste munte de lăcomie, furie și ignoranță.Karma care ne leagă de samsara este prea puternică pentru oameni ca noi, plini de iluzii și patimi oarbe, însă pentru cineva care a atins deja eliberarea (Buddha Amida), nimic din ceea ce aparține de samsara nu are vreo putere asupra lui ori a salvării pe care o oferă:
”Cele zece repetări ale Numelui sunt mai puternice decât cele cinci păcate de moarte sau cele zece păcate grave. Așadar, această karma mult mai puternică [a rostirii Numelui] răzbește, făcându-l pe adept să scape de cele trei stări de existență pline de suferință."[18]
Doar câteva rostiri ale Numelui lui Buddha Amida și chiar o singură rostire făcută pe baza încrederii în Puterea salvatoare a lui Buddha Amida (Nembutsul credinței) este capabilă să distrugă rădăcinile karmei noastre rele din trecutul fără de început. Iar asta se întâmplă nu doar pentru că noirostim Numele (ca și cum Numele ar depinde de noi), ci pentru că acest Nume este chiar Numele lui Buddha Amida în care El și-a manifestat toate virtuțile și energia karmică iluminată:
“Cele zece repetări ale Numelui apar din credinţa de neîntrecut care  ia ca obiect al său Numele lui Tathagata Amida în corpul de slavă al metodelor potrivite[19]; acest corp al slavei  conţine merite nemăsurate, pure şi curate".[20]
Așadar, dacă cineva se încrede în Buddha Amida și-i rostește Numele cu credință, este ca și cum am așeza pe un cântar un luptător de sumo și o pană :) Care dintre ei este mai greu și îl va trage în jos pe celălalt?Samsara cu toate lumile și universurile ei, precum și cu tărâmurile diverselor ființe, de la locuitorii iadurilor până la cei mai mari zei, nu cântărește mai mult decât o pană în comparație cu Numele lui Buddha Amida.
Înțelegând profund toate aceste lucruri, fie ca mințile noastre să se îndrepte către Legământul Principal al lui Buddha Amida și să fim recunoscători pentru Compasiunea lui nediscriminativă:
”Dacă nu am fi întâlnit transferul de merit de la Amida pentru a merge în Tărâmul Pur și a ne întoarce în această lume,transmigrația noastră în nașterile și morțile repetate nu s-ar fi sfârșit niciodată;ce am fi putut face atunci, prinși fără de scăpare în acest ocean al durerii?  [...]
Abandonând suferința nașterii și morții ce ne-a ținut prizonieri din trecutul fără de început,suntem siguri că vom atinge Nirvana supremă.Aceasta se face prin transferul de merit de la Amida care ne duce în Tărâmul Pur și ne ajută să ne întoarcem în această lume.Recunoștința noastră față de bunăvoința lui Buddha este greu de răsplătit iar recunoștința greu de exprimat în cuvinte".[21]




[1] Shinran Shonin, Tannisho.[2] Cu toate acestea, Amida Dharma nu este un instrument pentru a ne justifica patimile oarbe și nici de a le instituționaliza ca și comportament normal. Într-adevăr, în activitatea sa de a salva toate ființele, Buddha Amida nu face nicio distincție între cei virtuoși sau nevirtuoși, dar asta nu înseamnă că El susține sau încurajează răul. Nu trebuie să confundăm Compasiunea lui Amida și faptul că ne salvează  așa cum suntem, cu ideea că tot ceea ce facem este bun și frumos. În loc să ne justificăm și lăudăm patimile, ar trebui să ne rușinăm și să fim recunoscători pentru ajutorul lui necondiționat. [3] Shinran Shonin, Imnurile epocilor Dharma, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.406[4]Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.633[5] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 5[6] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan)in  The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.411[7] Shinran Shonin, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 98[8] În alte cărți am folosit și varianta:  ”care se încred în mine din toată inima lor”. [9] The Sutra on the Buddha of Immeasurable Life, The Three Pure Land Sutras, Hongwanji Jodo Shinshu Translation Series, volume II, Kyoto, 2009, p.22 și The Larger Sutra on the Buddha of Infinite Life, translated by Hisao Inagaki, Horai Association International, Malaysia, 2012, p.19[10] Devi asigurat de nașterea în Tărâmul Pur. [11] Quoted by Shinran in his Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, NumataCenter for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 247[12] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 247 [13] The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.380[14] Idem.  p.504[15] Acest dialog a fost luat de Shinran din Comentariu asupra discursului ținut de Vasubandhu despre Tărâmul Pur de Maestrul T'an-luan.[16] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 162[17] Idem, p. 162[18] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 164[19] Sambhogakaya - vezi capitolul ”Cele trei corpuri (aspecte) ale lui Buddha Amida” din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul său Pur, Corporate Body of Buddha Educational Foundation, Taiwan, 2016, p. 73[20] Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p.163[21] Shinran Shonin, Hymns of the Dharma Ages (Shozomatsu Wasan) in The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.410

06. Cele patru contemplații profunde: 3) Karma – legea cauzei și efectului - Jan 19, 2020 10:56:00 AM


acest capitol este parte a ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea  către  Amida Dharma ”
(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)


Capitolul cuprinde următoarele părți:
Învățătura generală despre karma (partea I)

Învățătura generală despre karma (partea a - II-a, cele zece păcate grave)

Învățătura generală despre karma ( partea a III-a,  cele patru efecte karmice)

Karma și salvarea oferită de Buddha Amida 
07. Karma - legea cauzei și efectului (partea a III-a, Cele patru efecte karmice) - Jan 19, 2020 10:42:00 AM

Click aici pentru a te întoarce la articolul principal despre karmă
Fiecare acțiune negativă are patru tipuri de efecte karmice: 1) efectul maturizat complet, 2) efectul similar cu cauza, 3) efectul condiționat sau efectul de mediu și 4) efectul multiplicativ.            1)      Efectul maturizat completA face oricare dintre cele zece păcate grave fiindmotivat de ură și cruzime duce la renașterea în iaduri, motivat de dorință, lăcomie și atașament, duce la renașterea ca preta (spirite flămânde) iar dacă motivul este ignoranța (de exemplu, dacă ucigașul nu știa că este rău să ucidă acea ființă), efectul este renașterea ca animal. De asemenea, faptele virtuoase dar amestecate cu toate tipurile de otrăvuri mentale, însă cu nicio patimă anume care să fie majoritară, duce la renașterea în lumea oamenilor. Faptele virtuoase amestecate cu gelozie și rivalitate, adică a face foarte mult bine doar pentru a dovedi propria superioritate duce la renașterea ca asura (semizeu) iar faptele foarte virtuoase amestecate cu mândrie duce la renașterea printre zeii din lumea dorinței.
Dacă facem oricare din cele zece păcate timp îndelungat și motivați de o intenție foarte puternică, de exemplu, de dorință, furie sau ignoranță extremă, ajungem în iaduri. Dacă intenția nu este atât de puternică iar perioada nu e foarte lungă, atunci renaștem după moarte ca preta (spirite/fantome flămânde) iar dacă intenția nu este foarte puternică însă fapta este făcută încontinuu și timp îndelungat rezultatul este renașterea ca animal.
2)      Efectul este similar cu cauzaCând cei care s-au născut într-una din zonele de josale existenței (iaduri, spirite flămânde, animale), din cauza efectului maturizat complet al karmei lor, ajung să renască din nou în formă umană, aceștia întâlnesc efectele similare cauzei. Efectele similare cauzei sunt de două tipuri: acțiuni similare cauzei și experiențe similare cauzei.
Efectele similare cauzei sunt inclinația de a face fapte care au fost cauza nașterilor trecute într-una din zonele de jos ale existenței. De exemplu, dacă am ucis avem încă tendința de a ucide, dacă am furat avem tendința de a fura, dacă am avut un comportament sexual incorect suntem încă atrași de un astfel de comportament, etc. Asta explică de ce, chiar din primii ani ai copilăriei, unora le place să omoare animale și insecte, să fure lucrurile altora ori simt nevoia de a face oricare din cele zece păcate. Tendințele înnăscute ne arată de obicei exact ce obișnuiam să facem în mod constant în viețile trecute.
Experiențele similare cauzei înseamnă că deoarece am făcut unul sau mai multe din cele zece păcate grave într-una din viețile trecute  ne întâlnim în cea de acum cu unele nenorociri cauzate de ele. De exemplu, dacă am ucis, viața de acum va fi scurtă sau plină de boli. Astfel, unii mor de mici iar alții trăiesc bolnavi toată viața lor din cauza karmei uciderii.
Dacă într-o altă viață am luat ceea ce nu si s-a oferit, acum trăim în sărăcie ori suntem prădați de hoți sau avem parte de diferite nenorociri care ne fac să nu avem niciodată de ajuns ori să pierdem ce am câștigat prin muncă grea.
Dacă am avut un comportament sexual incorect vom avea parte de relații dezechilibrate cu multe certuri, contraziceri sau diverse alte dificultăți.
Dacă am mințit, suntem acum mințiți de alții, suntem criticați, neapreciați, neluați în serios ori acuzați pe nedrept.
Dacă am folosit un limbaj agresiv suntem acum loviți înapoi cu vorbe grele și insulte iar ceea ce spunem va fi pricină de necazuri în viața prezentă.
Dacă i-am vorbit de rău pe ceilalți și am semănat semințele discordiei ne este foarte greu să ne înțelegem cu prietenii, colegii sau oamenii cu care încercăm să avem relații sociale sau de muncă. De asemenea, angajații sau subordonații noștri nu se înțeleg bine, nu ascultă ceea ce li se spune, sunt recalcitranți și mereu puși pe contraziceri.
Dacă am pălăvrăgit inutil, cuvintele noastre din această viață nu vor avea nicio greutate și nu vom fi crezuți nici dacă spunem adevărul. De asemenea, vom avea dificultăți când încercăm să vorbim în fața unei mari adunări de oameni.
Dacă am fost lacomi și zgârciți într-una din viețile trecute, vom continua să simțim o foame nestăvilită după posesiuni și vom întâlni diverse situații potrivnice care ne vor pune piedici în împlinirea acestor dorințe.
Dacă am fost furioși și am dorit răul celorlalți vom trăi în frică și vom suferi diverse vătămări sau pagube de mai multe ori în viața de acum.
Dacă am susținut viziuni greșite într-una din viețile trecute, după ce am petrecut o vreme în zonele de jos ale existenței, vom continua să fim influențați de credințe false și vom fi ușor de prostit în chestiunile spirituale sau tulburați de diverse concepții greșite.
3)      Efectul condiționat sau efectul de mediuDin cauza fostei noastre implicări în cele zece păcategrave, ne naștem în medii și locuri rele. De exemplu, dacă am ucis renaștem în locuri cu pericole mortale. Dacă am luat ceea ce nu ni s-a oferit renaștem în locuri afectate de foamete, unde recoltele sunt distruse de elementele naturii. Dacă am avut viață sexuală incorectă renaștem în locuri nămoloase, respingătoare și pline de mizerie. Minciuna duce la renașterea în medii cu care nu suntem deloc în armonie și alături de oameni care vor avea mereu tendința să ne păcălească și escrocheze, ceea ce duce la atacuri de panică, nesiguranță materială, paranoia și anxietate. Dacă i-am vorbit de rău pe alții și am semănat discordie, renaștem în locuri dificil de traversat din cauza peisajului sălbatic. Dacă am folosit un limbaj agresiv, renaștem în locuri pustiite, fără vegetație și expuse elementelor naturale. Dacă am pălăvrăgit inutil renaștem în zone cu pământ nefertil, vreme nepotrivită și imprevizibilă. Dacă am fost lacomi și zgârciți renaștem în zone inospitaliere cu recolte slabe și diverse situații adverse. Dacă am fost mânioși și am dorit răul altora renaștem în zone dominate de stăpâni puternici și răi care ne asupresc. Legumele și fructele acestor locuri sunt amare și iuți, trupurile noastre sunt fragile iar dezastrele naturale apar adeseori. Dacă am susținut viziuni greșite renaștem în locuri unde nu avem niciun fel de refugiu sau protector și unde suntem mereu în pericol din cauza inamicilor și forțelor răuvoitoare.
4)      Efectul multiplicativ Acesta se referă la faptul că indiferent ce păcat gravdin cele zece sau orice păcat în general, am făcut înainte, avem tendința să-l repetăm din nou și din nou. În acest fel, faptele rele și semințele negative pe care le generăm au tendința să se multiplice și să se diversifice, făcându-ne să ne adâncim și mai mult în samsara.


08. Karma - legea cauzei și efectului (partea a II-a, Cele zece păcate grave) - Jan 17, 2020 5:15:00 PM

 Click aici pentru a te întoarce la articolul principal despre karmă
            Așa cum spuneam în prima parte a discuției despre karma (click aici pentru a citi), cele zece păcate grave sunt: 1) a ucide, 2) a fura, 3) a avea un comportament sexual incorect, 4) a minți 5) a folosi un limbaj agresiv, 6) a-i vorbi de rău pe ceilalți,
7) a bârfi, 8) a fi lacom/avar, 9) a fi furios, 10) a susține și a răspândi viziuni greșite.        
A ucide este extrem de rău deoarece toate ființele se identifică cu trupurile lor, însă a încuraja pe cineva să ucidă, a lăuda uciderea sau a fi pricină de ucidere[1]este și mai grav. Dacă faci asta vei cădea nu doar tu în păcatul uciderii, ci și ceilalți. A încuraja și promova uciderea influențază mințile altora care vor transmite mai departe ideea că uciderea este bună, ceea ce duce la și mai multe omoruri și la creearea unei atmosfere de iad pe pământ.         
Buddha Shakyamuni a spus:
”Toți tremură când văd violență;viața este dragă tuturor.Privindu-i pe ceilalți ca pe tine însuți,nu ucide și nu-i încuraja pe alții să ucidă."[2]
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să ucidă el însuşi, să îi încurajeze pe alţii să ucidă, să ucidă prin diferite metode, să preamărească uciderea, să se bucure la vederea uciderii ori să ucidă prin incantaţii sau mantre negative. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma uciderii şi să nu ucidă în mod intenţionat nici o fiinţă vie[3]. Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să cultive o minte plină de compasiune şi pietate filială, întotdeauna căutând metode potrivite pentru a salva şi proteja toate fiinţele.”
Cel mai Onorat din lume a menționat în Suka Sutra zece tipuri de acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții, toate acestea fiind legate de păcatul uciderii:                                                          ”Există zece tipuri de acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții[4]: 1) a ucide tu însuți, 2) a-i încuraja pe alții să ucidă, 3) a lăuda uciderea și diverse moduri de a ucide ființele, 4) a te bucura la vederea uciderii, 5) a dori să ucizi pe cineva din ură  6) a te bucura la vederea distrugerii celui pe care îl urăști, 7) a răni fetusul în burta mamei (avort), 8) a-i învăța pe alții să distrugă și să rănească ființele, 9) a ridica temple ‚cerești’ pentru uciderea ființelor ca ‚ofrande’,[5]10) a-i învăța pe ceilalți să poarte război, să se ucidă și să se rănească unii pe alții. Acestea sunt cele zece acțiuni karmice care duc la scurtarea  vieții."[6]
A consuma carne, inclusiv a animalelor care nu au fost ucise în mod special pentru tine, deși este un păcat mai mic decât uciderea, întreține karma uciderii deoarece fără cerere din partea consumatorilor nu ar mai fi nimeni care să ucidă ființe și să le ofere carnea la vânzare. Cu toate acestea, chiar dacă nu consumăm carne deloc, vegetalele pe care le mâncăm, cafeaua sau ceaiul pe care îl bem au fost produse prin uciderea multor insecte atunci când plantele respective au fost îngrijite și recoltate, așadar cu greu putem găsi o activitate în această lume care să nu implice mai mult sau mai puțin uciderea altor ființe. Pe scurt – nu există nicio ființă în această lume sau în altele, față de care să nu avem o datorie karmică de plătit. Contemplând toate acestea înțelegem și mai profund nevoia de a evada din samsara și de a atinge Buddheitatea pentru noi și ceilalți.
            Furtul, care se definește prin a lua ceea ce nu a fost oferit este, de asemenea, foarte grav, deoarece ființele sunt foarte atașate de lucrurile lor iar uneori a lua banii sau proprietatea cuiva poate fi echivalentul uciderii. Imaginează-ți că ai fura venitul pe o lună al unei mame sărace cu trei copii bolnavi. Acei copii ar putea muri de foame sau din lipsa medicamentelor iar mama s-ar putea îmbolnăvi și ea din cauza suferinței provocate. Asemenea uciderii, efectul karmic al furtului duce foarte ușor la renașterea în zonele de jos ale existenței
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fure ori să îi încurajeze pe alţii să fure, să nu fure prin nici un fel de metode, nici prin incantaţii ori mantre negative. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma furtului. Nu trebuiesc furate nici un fel de obiecte valoroase ori proprietăţi, chiar şi acelea aparţinând fantomelor şi spiritelor sau hoţilor şi jefuitorilor, fie ele atât de mici cât un ac sau un fir de iarbă.Ca discipol al lui Buddha, adeptul trebuie să aibă o minte plină de milă, compasiune şi pietate filială – întotdeauna ajutând fiinţele să dobândească merite şi fericire."[7]
            Energia sexuală este foarte puternică iar dacă nu este ținută sub control sau nu este sublimată, atunci se transformă într-un obstacol imens pentru eliberarea din samsara. Există mai multe tipuri de comportament sexual incorect menționate în sutre și în tratatele diverșilor maeștri, ca de exemplu: a-ți înșela soțul sau soția[8], a face sex cu partenerul sau partenera altcuiva, cu  cei sub vârsta normală pentru a-și începe viața sexuală, cu persoane de același sex, cu ființe neumane, cu proprii părinți, copii sau rude de sânge, cu un călugăr sau călugăriță care au primit preceptele de abstinență, a face sex în locuri nepotrivite (de ex, în temple, în afara casei, etc), la timpul nepotrivit (în timpul zilei), în orificiile nepotrivite (anus sau gură), adică cele nefăcute pentru sex[9], a avea relații sexuale care produc răniri ori sunt dăunătoare fizic sau psihic, etc. Iată câteva citate din Buddha Shakyamuni despre sexualitatea incorectă și consecințele acesteia:
”A face sex  la timpul și locul nepotrivit, cu cineva care nu este soția ta  sau nu este femeie, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect. [...]A face sex cu sine însuși  ori cu cineva pe marginea străzii, lângă un templu sau într-o adunare, înseamnă a fi  vinovat de comportament sexual incorect. A face sex cu cineva care,  deși se află sub protecția regelui, a părinților sau fraților, a acceptat o întâlnire, invitație sau plată, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect.A face sex lângă o statuie, pictură sacră sau lângă un cadavru, înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect.A face sex cu soția ta și a te gândi la ea ca la o altă femeie sau a face sex cu soția altcuiva și a te gândi la ea ca la propria soție înseamnă a fi vinovat de comportament sexual incorect.
Comportamentul sexual incorect poate fi grav sau minor. Dacă e cauzat și însoțit de patimi puternice care întunecă mintea[10]este grav; dacă e condus de patimi mai mici, este minor.”[11]
Vorbind despre soțiile care își înșeală soții, Buddha Shakyamuni spune:
”Cu mintea plină de ură, rece și fără de inimă.tânjind după alții, își disprețuiește soțul […]o astfel de soție merită să fie numită ucigașă.[…]
Genul de nevastă asemenea unei ucigașe […]după moarte va renaște în cele mai adânci iaduri.”[12]
De asemenea, cu referire la homosexualitate și pedofilie, Shakyamuni face următoarele afirmații:
”Nenumărate pedepse [karmice] în viața viitoare sunt descrise pentru fapta greșită a sexului între doi bărbați.
Cel care face sex cu băieți[13]vede băieți în râul de acid din iad care strigă după el. Din cauza atașamentului față de aceștia se aruncă după ei, suferind îngrozitor."[14]
Descriind câteva tipuri de iaduri, Maestrul Genshin, al șaselea Patriarh al tradiției noastre, citează din  Saddharmasm tyupasthana Sutra (Shobonenjogyo),  și ajunge la așa-numitul  Loc al Suferinței extreme  unde ”sunt condamnați bărbații vinovați de sodomie. Aici victima, după ce  vede bărbatul cu care a făcut sex, îl îmbrățișează cu patimă asemenea focului care îi consumă corpul în întregime. După ce moare, învie la loc și fuge terorizat de cele întâmplate, însă cade într-o prăpastie adâncă unde este devorat de ciori cu ciocuri de foc și de vulpi cu botul de foc.”[15]
Al treilea precept Bodhisattva legat de sexualitate spune:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să înfăptuiască acte imorale ori să îi încurajeze pe alţii să le îndeplinească. Într-adevăr, el nu trebuie să aibă cu nimeni un comportament sexual nepotrivit.  Un discipol al lui Buddha trebuie să aibă pietate filială – salvând toate fiinţele sensibile şi instruindu-le întru Dharma purităţii şi castităţii. Dacă în loc să procedeze astfel, dovedeşte că nu are compasiune şi îi încurajează pe alţii să se implice în relaţii sexuale imorale, inclusiv cu animale şi chiar cu mamele, fiicele, surorile sau alte rude apropiate lor, el comite un păcat Parajika (principal)."[16]  
Indiferent dacă unii oamenii așa zis moderni sunt de acord sau nu, sutrele (cuvintele lui Buddha Shakyamuni însuși) precum și instrucțiunile maeștrilor, asemenea lui Genshin, sunt foarte clare în ceea ce privește definirea comportamentului sexual incorect și rezultatele karmice ale unui astfel de act. Precum în toate chestiunile Dharma, ceea ce Buddha a spus cântărește infinit mai mult decât opiniile ființelor neiluminate din diverse timpuri.
            A minți, a folosi un limbaj agresiv sau a vorbi de rău pe ceilalți, a bârfi și a pălăvrăgii inutil constituie karma vorbirii nevirtuoase. Dintre minciuni, cea mai gravă este  a minți despre realizările spirituale, însă orice minciună crează iluzie și neîncredere în familie, cercul de prieteni și în relațiile cu ceilalți oameni. Folosind cuvinte agresive îi rănim pe ceilalți iar suferința provocată poate lăsa urme grave sau duce chiar la moarte. De asemenea, vorbind alți oameni de rău și bârfindu-i ponegrim și separăm prieteni, familii sau chiar sangha (comunitatea buddhistă) iar pălăvrăgind ne consumăm inutil timpul și energia care ar putea fi folosite pentru ascultarea Dharmei.Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să folosească el însuşi cuvinte neadevărate, să mintă prin orice fel de mijloace ori să îi încurajeze pe alţii să mintă. Nu trebuie să se implice el însuşi în cauzele, condiţiile, metodele sau karma minciunii, spunând că a văzut ceea ce nu a văzut sau vice-versa ori minţind indirect prin mijloace fizice sau mentale.[17] Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să aibă întotdeauna o vorbire şi viziune corectă şi să îi ghideze pe toţi ceilalţi către acestea. Dacă în loc să procedeze astfel, ajunge pricină de vorbire incorectă, viziuni greşite sau karmă negativă pentru ceilalţi, el comite un păcat Parajika (principal).”[18]
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să se laude pe sine şi să îi vorbească de rău pe ceilalţi sau să îi încurajeze pe alţii să procedeze în acest fel. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma laudei de sine şi a discreditării celorlalţi. Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să fie gata să se pună în locul tuturor fiinţelor sensibile şi să îndure umilinţa şi defăimarea – să accepte toate învinuirile şi să lase fiinţele să aibă parte de toată gloria. Dacă în loc să procedeze astfel, îşi etalează propriile sale virtuţi şi ascunde punctele bune ale celorlalte fiinţe, atrăgând asupra lor defăimarea, el comite un păcat Parajika (principal)”.[19]
            A fi lacom și zgârcit ne face să simțim încă din această viață o parte din suferințele pretașilor (spiritelor/fantomelor flămânde) și este cauza renașterii după moarte în sfera lor de existență. Lacomul și zgârcitul trăiește numai pentru el și suferă de o foame mentală imposbil de satisfăcut.Buddha Shakyamuni a spus:            ”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fie avar sau să îi încurajeze pe alţii să fie avari. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma avariţiei. Ca bodhisattva[20], ori de câte ori un nevoiaş vine să îi ceară ajutorul, să îi dea aceluia tot ce are nevoie. Dacă în loc de asta, mânat de furie şi indignare[21], refuză să îi acorde orice fel de sprijin – neajutându-l nici măcar cu un bănuţ, un ac, un fir de iarbă, un singur vers sau o propoziţie Dharma, ci îl ocărăşte şi îl insultă, comite un păcat Parajika (principal)”.[22]
            Se spune de asemenea, că un singur moment de furie distruge binele făcut de-a lungul mai multor ani. Aceasta poate duce chiar la uciderea sau rănirea altor ființe pentru că nu se știe de ce poate fi capabil un om cuprins de furie.          
Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să fie furios şi nici să îi încurajeze pe alţii să fie furioşi. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma furiei. Ca discipol al lui Buddha, el trebuie să fie plin de compasiune şi filial, ajutând toate fiinţele sensibile să îşi dezvolte bunele rădăcini ale împăcării. Dacă în loc de asta, el insultă şi ponegreşte fiinţele sensibile sau chiar fiinţele născute prin transformare [precum zeităţile şi spiritele], adresându-le cuvinte grele, lovindu-le cu pumnii sau cu picioarele, ori atacându-le cu un cuţit sau topor – sau poartă ranchiună chiar şi atunci când victima îşi recunoaşte greşelile şi cere cu umilinţă iertare cu o voce moale şi împăciuitoare – discipolul comite un păcat Parajika (principal).”[23]
”Nu vorbi aspru cu nimeni. Cei cărora le vorbești cu asprime s-ar putea să se răzbune. Cuvintele mânioase rănesc sentimentele celorlalți iar ceea ce oferi, vei primi înapoi."[24]
            A ponegri Dharma, a susține și a răspândi viziuni greșite, este cel mai rău lucru cu putință, chiar mai rău decât uciderea trupului, deoarece distrugând Dharma se ia șansa ființelor de a se elibera din nașterile și morțile repetate. Este ca și cum ai ucide toate ființele din nou și din nou, la infinit. Buddha Shakyamuni a spus:
”Un discipol al lui Buddha nu trebuie să vorbească de rău Cele Trei Comori[25]sau să îi încurajeze pe alţii să procedeze astfel. El nu trebuie să creeze cauzele, condiţiile, metodele sau karma ponegririi lor. Dacă discipolul aude chiar şi un singur cuvânt de defăimare împotriva lui Buddha din partea externaliştilor[26]sau fiinţelor rele, el simte o durere asemănătoare cu aceea provocată de trei sute de suliţe care îi străbat inima. Cum ar putea atunci să ponegrească el însuşi Cele Trei Comori?  Astfel, dacă un discipol nu are credinţă şi pietate filială faţă de Cele Trei Comori şi chiar îi asistă pe cei răi sau cei ce împărtăşesc viziuni aberante în ponegrirea lor, el comite un păcat Parajika (principal)”.[27]
Maestrul T'an-luan a spus:
A spune că nu există Buddha, Buddha-Dharma, Bodhisattva  sau Bodhisattva-Dharma. A te decide asupra unor astfel de viziuni, fie prin propria ta judecată sau primindu-le de la alţii, se numeşte ponegrirea Dharmei celei adevărate.”[28]
„Deşi doar a ponegrit Dharma cea adevărată însă nu a comis celelalte tipuri de păcate, în mod sigur nu va putea atinge naşterea în Tărâmul Pur. De ce? Mahaprajnaparamita Sutra[29]spune:
‘Cel care ponegreşte Dharma cea adevărată va cădea tot în iadul Avici însă când acea kalpa se epuizează, va cădea într-un iad Avici din altă lume.  În acest fel trece prin o sută de mii de mari iaduri Avici unul după altul’.
Buddha nu menţionează vre-un moment când acesta poate scăpa, deoarece ponegrirea Dharmei este un păcat extrem de grav.Mai mult decât atât, Dharma cea adevărată este Dharma lui Buddha. Acest ignorant tocmai a ponegrit-o; cum am putea să ne gândim că un astfel de om ar aspira să se nască în Tărâmul lui Buddha? Acest lucru nu ar avea  nicio logică.”[30]
va urma 


[1] De exemplu, a cere cuiva să ucidă în numele tău.[2] Dhammapada, 130[3] Mintea este factorul cheie în toate preceptele Bodhisattva. ”A ucide prin diferite metode”: se referă la metodele folosite pentru a facilita uciderea unei fiinţe sensibile, precum a arăta celorlalţi locul unde se află o găină, a o încolţi, a-i lega picioarele, a-i pune capul pe butucul măcelarului, etc.[4] Scurtarea vieții de aici este efectul karmic din prezent. Efectul karmic de după moarte este renașterea în zonele de jos ale existenței.  Uneori însă este posibil ca cei care au făcut cele zece fapte de mai sus, să se căiască sincer și să își schimbe comportamentul, să salveze vieți, etc, ceea ce poate duce la schimbarea karmei. De asemenea, cei care se întreabă de ce unii criminali ajung totuși la bătrânețe trebuie să înțeleagă faptul că pe lângă karma de acum, aceștia pot beneficia și de influența unei karme bune din alte vieți care nu s-a epuizat încă. Așadar, chiar dacă trec de șaizeci de ani sunt chinuiți de diferite boli fizice sau suferințe psihice ascunse (inclusiv coșmaruri, frici, etc). La asta adaug faptul că ceea ce nouă ni se pare viață lungă nu înseamnă că nu a fost scurtată deloc. Probabil că un bătrân criminal ce moare la 70 ani ar fi trebuit sa mai trăiască încă 20 sau 30 ani dacă nu ar fi făcut vreunul din cele zece acțiuni karmice care duc la scurtarea vieții. [5] A aduce sacrificii de animale sau oameni spiritelor sau diverselor zeități. [6]Sutra în care Buddha i-a vorbit bătrânului Suka despre diferitele retribuții karmice  (Suka Sutra), pasaj tradus din chineză la cererea mea, de către profesorul Shen Shi'an, moderator al siteului http://thedailyenlightenment.com [7] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as Brahma Net Sutra.[8] Din momentul în care un bărbat și o femeie sunt împreună toate regulile de comportament se aplică automat, indiferent dacă aceștia sunt căsătoriți civil sau religios. Menționez că pe vremea prezenței în trup a lui Buddha Shakyamuni nu existau ceremonii buddhiste de căsătorie, acestea fiind o invenție recentă.  [9] ”Care sunt părțile trupului nepotrivite? Gura, anusul […]” Maestrul Asvagosa citat în Marele Tratat despre etapele căii ce duc la Iluminare”, The Great Treatise on the Stages on the Path to Enlightenment, by Tsong-kha-pa, Snow Lion Publications, Ithaca, New York, p. 220[10] Dacă este condus de emoții distructive și negative, dorințe exacerbate, furie, gelozie puternică, etc.[11] Sutra preceptelor upasaka (Upasakasila Sutra), fascicolul 6, capitolul 24a. [12] Anguttara Nikaya, II, 41 [13] Cu copii în general.[14]  Saddharma-smrtyupasthana Sutra. Shantideva a citat de asemenea, acest pasaj din Saddharma-smrtyupasthana Sutra în lucrarea Śikṣāsamuccaya (Compendiu de precepte). [15] Pasaj citat de Maestrul Genshin în lucrarea Ojoyoshu din Sutra conștientizării Dharmei celei adevărate (Saddharmasm tyupasthana Sutra in Skr, Shobonenjogyo in Jpn). Vezi Ojoyoshu, în The Transactions of the Asiatic Society of Japan, second series, volume VII, 1930, translated from Japanese by A.K. Reischauer, http://amida-ji-retreat-temple-romania.blogspot.ro/2014/03/genshins-ojoyoshu-free-english-edition.html [16] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as Brahma Net Sutra.[17] Spre exemplu, a da din cap, etc. Un caz de minciună prin mijloace mentale este atunci când cineva care a comis o greşeală tace atunci când este întrebat cine este vinovatul. [18] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), cunoscută și sub denumirea de  Brahma Net Sutra.[19] Idem. [20] ”ca bodhisattva” – ca discipol buddhist ce aspiră la atingerea Buddheității pentru el și ceilalți. [21]Discipolul devine furios şi îşi pierde cumpătul din cauză că celălalt continuă să îi ceară ajutorul.[22] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), also known as Brahma Net Sutra.[23] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo), cunoscută și sub numele de Brahma Net Sutra[24] Dhammapada, 133[25] Buddha, Dharma și Sangha. [26] Externaliști – cei care nu sunt buddhiști.[27] Mahayana Brahmajala Sutra (Bommo Kyo) cunoscută și ca Brahma Net Sutra.[28] Maestrul T’an-luan Comentariu la Discursul lui Vasubandhu despre Tărâmul Pur (Ojoronchu), The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.145[29] Daibonhannyaharamitsukyo.[30] Maestrul T’an-luan Comentariu la Discursul lui Vasubandhu despre Tărâmul Pur (Ojoronchu). T’an-luan’s Commentary on Vasubandhu’s Discourse on the Pure  Land (Ojoronchu), a study and translation by Hisao Inagaki, Nagata Bunshodo, Kyoto, 1998, p.196-197

09. Sărbători anuale ţinute la templul Amidaji şi în comunitatea buddhistă Jodo Shinshu din România - Dec 20, 2019 7:40:00 PM


(acest calendar este inca in lucru. Intentia mea este sa gasesc un personaj sau eveniment pentru fiecare zi, asemenea calendarelor din alte religii pentru ca adeptii buddhisti Jodo Shinshu sa aiba la ce reflecta zilnic)

Anul nou se sărbătorește cu ocazia Anului Nou chinezesc si nu are o data fixa.Fiecare zi de 16 a lunii este dedicată lui Shinran Shonin (Shuso-gakki-Hoyo)
Fiecare zi de 17 este dedicată tuturor Buddha
Fiecare zi de 18 a lunii este dedicată Legamantului Principal al lui Buddha Amida
1 Ianuarie - Kyōmonbō, discipol al lui Rennyo Shonin
6 Ianuarie – Coborârea lui Buddha Shakyamuni din lumea zeilor după ce a propovăduit Dharma acolo. În această zi îl celebrăm pe Buddha Shakyamuni ca Învățător suprem al tuturor ființelor, inclusiv al oamenilor și zeilor.
9-16 Ianuarie este săptămâna dedicată comemorării lui Shinran Shonin (săptămâna Hoonko)16 Ianuarie – Comemorarea lui Shinran Shonin (Hoonko) 
17 Ianuarie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Ianuarie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida25 Ianuarie – Comemorarea lui Honen Shonin (Gyoki-e)
26 Ianuarie - Kyo Amidabutsu (Shiro Amano), discipol al lui Honen Shonin

*
5 Februarie –  Maestrul Ryukan, discipol al lui Honen Shonin 15 Februarie – Parinirvana lui Buddha Shakyamuni (Nehan-e)
16 Februarie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Februarie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Februarie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
January 19 - Shaku Ren'i (Ren'i bo), discipol al lui Shinran Shonin
25 Februarie –  Ziua traducătorilor - pentru exprimarea recunoștinței față de cei care au tradus și traduc textele sacre ale învățăturii lui Buddha în diferite limbi

*
5 Martie – Ziua lui Bodhisattva Samantabhadra (Fugen Bosatsu)
16 Martie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Martie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Martie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida17-23 Martie – Festivalul Higan de primăvară (O-Higan) dedicat importanţei renaşterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida*
7 Aprilie - Ziua de naștere a lui Honen Shonin8 Aprilie – Ziua de naştere a lui Buddha Shakyamuni (Hanamatsuri)13 Aprilie - Ziua de naștere a lui Rennyo Shonin
14 Aprilie - Doshu din Akao, discipol al lui Rennyo Shonin
16 Aprilie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Aprilie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Aprilie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida23 Aprilie - Maestrul Seikaku, discipol al lui Honen Shonin
*
11 Mai - Comemorarea lui Eshinni (soţia lui Shinran Shonin)şi a lui Kakushinni (fiica lui Shinran)
14 Mai - Comemorarea lui Rennyo Shonin
16 Mai - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Mai - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
17 Mai - Memorialul lui Ryosetsu Fujiwara18 Mai - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida21 Mai – Ziua de naştere a lui Shinran Shonin (Gotan –e)
25 Mai - Yamabushi Bennen (Myoho-bo)
30 Mai - Shoshin-bo, discipol al lui Shinran Shonin
*
6 Iunie – Ziua lui Bodhisattva Avalokitesvara (Kannon Bosatsu)14 Iunie – Ziua lui Shotoku Taishi, tatăl buddhismului japonez şi manifestarea lui Avalokitesvara
16 Iunie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Iunie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Mai - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
18-24 Iunie - Festivalul Higan de vară (O-Higan) dedicat importanţei renaşterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida30 Iunie – Ziua lui Bodhisattva Mahashamaprapta (Seishi Bosatsu)

*
5 Iulie - Bodhisattva Nagarjuna, primul Patriarh Jodo Shinshu15 Iulie - Bodhisattva Vasubandhu, al doilea Patriarh Jodo Shinshu
16 Iulie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Iulie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Iulie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida29 Iulie – Ziua fondării templului Amida-ji
*
7 August – Maestrul T’an-luan, al treilea Patriarh Jodo Shinshu14- 15 August - Obon (Festivalul morţilor)
16 August - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 August - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 August - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
30 August – Maestrul Tao-ch’o, al patrulea Patriarh Jodo Shinshu
*
10 Septembrie – Maestrul Shan-tao, al cincilea Patriarh Jodo Shinshu
16 Septembrie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Septembrie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Septembrie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
20-26 Septembrie – Festivalul Higan de toamnă (O-Higan) dedicat importanţei renaşterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida; 
*
8 Octombrie – Maestrul Genshin, al şaselea Patriarh Jodo Shinshu
16 Octombrie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Octombrie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Octombrie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
19 Octombrie – Yuienbo, discipolul lui Shinran şi autorul Tannisho27 Octombrie – Comemorarea lui Kakunyo Shonin
*
9 Noiembrie  – Ziua martirilor; comemorarea tuturor adepţilor buddhiști care au murit în diverse persecuţii sau în timp ce apărau învățătura și sangha buddhistă.
16 Noiembrie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Noiembrie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Noiembrie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
22 Noiembrie – Slujba de comemorare (Eitaikyo) dedicată tuturor membrilor, prietenilor şi susţinătorilor Amida-ji care au murit până la această dată. Sunt incluse de asemenea, şi persoanele decedate în al căror nume a fost oferită o donaţie sau contribuţie pentru templu şi activităţile sale.
*
8 Decembrie – Iluminarea lui Buddha Shakyamuni (ziua Bodhi/Jodo-e)9 Decembrie – Ziua Marii Sutre. Buddha Shakyamuni propovăduieşte Marea Sutră despre Buddha Amida - adevăratul motiv al apariţiei lui în aceastălume   
16 Decembrie - Shinran Shonin  (Shuso-gakki-Hoyo)
17 Decembrie - Ziua tuturor Buddha - În această zi suntem recunoscători tuturor Buddha pentru faptul că ne-au călăuzit către Buddha Amida. De asemenea, ne aducem aminte de faptul că toți Buddha laudă Numele lui Amida și metoda lui de salvare, încurajând toate ființele să se încreadă în El, să rostească Numele lui și să își dorească să renască în Tărâmul său Pur.
18 Decembrie - Ziua Legământului Principal al lui Buddha Amida
20-26 Decembrie - Festivalul Higan de iarnă (O-Higan) dedicat importanţei renaşterii în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida
31 Decembrie - Kuse Magonojo din provincia Iga
10. O nouă sărbătoare la Amidaji - Ohigan de iarnă (20 - 26 decembrie) - Dec 20, 2019 10:57:00 AM

De obicei sunt două sărbători Ohigan (”în traducere ad litteram, ”a ajunge pe țărmul celălalt”[1]), în echinocțiul de primăvara și toamnă, însă am decis să mai adaug una pentru membrii și simpatizanții Amidaji, anume în solstițiul de iarnă și vară pentru a oferi mai multe oportunități de reflecție și celebrare.
Această perioadă a anului este în mod special plină de o mulțime de chestii lumești și obiceiuri dedicate Crăciunului, așa că adepților Nembutsu le-ar prinde bine să știe că au o sărbătoare a lor care să le ofere cât de cât o atmosferă buddhistă zilelor de iarnă.
Ohigan de iarnă va ține șapte zile, exact ca celelalte trei Ohigan, între 20 – 26 decembrie. În această săptămână reflectați la natura schimbătoare a existenței samsarice și doriți-vă și mai mult să renașteți în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida. Decorați-vă casa cu imagini ale Tărâmului Pur, cu Amida care-i întâmpină pe credincioși, oferiți la altar prăjituri, fructe și apă în numele familiei voastre și a strămoșilor decedați, încurajându-i să se încreadă la rândul lor în Amida. De asemenea, fiți fericiți deoarece având voi înșivă credință în Buddha Amida veți putea să-i călăuziți mult mai bine decât acum de îndată ce vă veți naște în Tărâmul Pur. Mai devreme sau mai târziu, pentru că unul sau doi membri ai familiei au credință (shinjin), toți prietenii și toate rudele (morți sau vii) vor ajunge în Tărâmul Pur și veți celebra Ohigan împreună. Sărbătoarea Ohigan din această lume este doar o umbră palidă față de Ohigan ce va urma în Tărâmul Pur. De aceea, am decis ca pentru această sărbătoare să folosim un slogan străvechi – ”Împreună în Tărâmul Pur”.
Întrebare: Ce să fac dacă prietenii sau rudele nebuddhiste mă invită la o petrecere de Crăciun care cade exact într-una din zilele Ohigan?

Răspuns: Dacă ai prieteni sau rude care sărbătoresc Crăciunul și vrei să fi alături de ei, fă-o cu gândul că tu personal sărbătorești Ohigan și fi fericit că la un moment dat, poate în viața asta sau cele viitoare, datorită ție și călăuzirii oferite de Amida și ei vor ajunge să aibă aceeași credință și vor renaște în același Tărâmul Pur.

Ohigan este o perioadă de bucurie a cărei origine se află în credința că Buddha Amida nu se va opri niciodată până când nu va aduce toate ființele în Tărâmul său Pur. Cât de minunat este acest lucru!
Întrebare: Pot să folosesc un brad sau ramuri de brad ori alte ornamente specifice acestei perioade?
Răspuns: Dacă folosești un brad decorează-l cu imagini ale lui Buddha Amida, Shinran, Honen, Tărâmul Pur, Bodhisattva Avalokitesvara, Mahasthamaprapta, etc. Folosește și alte decorații dacă vrei dar combină-le exclusiv cu imagini legate de Tărâmul Pur și buddhism în general. Nu folosi imagini și simboluri nebuddhiste.
Vă doresc tuturor un Ohigan fericit!Împreună în Tărâmul Pur!



[1] ”O” din Ohigan este onorific.

11. Karma – legea cauzei și efectului (partea I) - Nov 21, 2019 11:57:00 AM


Click aici pentru a te întoarce 
la articolul principal despre karmă

”Nici în ceruri, nici în mijlocul oceanului, nici în peșterile din munți, nicăieri în această lume nu există vreun loc unde să te poți ascunde de consecințele faptelor tale.”[1]
            Voi împărți acest capitol în două:  a)      învățătura generală despre karmab)      karma și salvarea oferită de Buddha  Amida             
a)      Învățătura generală despre karma Karma este legea cauzei și efectului. Termenul ”karma” provinde din cuvântul sanscrit ”karman” ceea ce înseamnă acțiune cu gândul, fapta și cuvântul. Există așadar, trei tipuri de karmă: 1) karma gândirii, 2) karma vorbirii și 3) karma acțiunii sau a corpului. Tot ceea ce gândim, vorbim sau facem ne afectează istoria personală. Ceea ce suntem acum este rezultatul a ceea ce am gândit, vorbit și făcut în trecut, în alte vieți sau în viața prezentă iar ceea ce gândim, spunem sau facem în prezent dă naștere la noi cei din viitor. Buddha a spus:
”Bucuriile și suferințele ființelorprovin din propriile acțiuni.Diversitatea acțiunilor creează diversitatea ființelorși impulsionează diversele lor rătăciri în samsara.Cu adevărat imensă este această rețea a faptelor!”"[2]
În momentul morții, karma personală determină forma și vehiculul, adică trupul pe care fluxul nostru mental îl va avea în viitoarea naștere. Dorințele au nevoie de un vehicol pentru a fi urmate într-o nouă viață. Mediul în care ne aflăm acum și cel în care vom renaște într-o nouă viață sau forma (trupul) de azi și cel viitor depind de karma:
În Sutra învățăturilor către rege, se spune:
”Când vine momentul să pleci, o rege,nici posesiunile tale, nici prietenii și nici familia nu te vor urma.Însă de oriunde ființele ar apărea și oriunde s-ar ducefaptele lor le urmează asemenea umbrei.".[3]
Învățătura despre karma ne învață că suntem total responsabili de ceea ce suntem și de ceea ce vom deveni. Nimeni în afara noastră, fie om, zeu sau orice altă ființă nu poate fi trasă la răspundere. Merităm ceea ce ni se intâmplă chiar dacă ne este greu să acceptăm asta:
”Ființele sunt proprietarii și moștenitorii karmei lor, karma le este rudă și strămoș, adăpost și casă. Karma este cea care face diferența între ființe inferioare și superioare".[4]
De asemenea, în comentariul Atthasalini de Buddhagosha, se spune:
”Datorită diferențelor karmice nașterea ființelor este diferită, superioară sau inferioară, josnică sau înaltă, fericită sau mizerabilă. În funcție de karmă apar diferențe în înfățișare precum frumos sau urât, sănătos și bine făcut sau diform. În funcție de karmă apar și diferențe în condițiile lumești ale ființelor, precum câștig sau pierdere, dizgrație, laudă sau învinuire, fericire sau suferință."[5]
Contemplând profund învățătura despre karma ajungem să înțelegem nașterea,viața și moartea din perspectiva legii cauzei și efectului . Tot ceea ce există are o cauză iar orice cauză va avea un efect. În fiecare secundă a vieții noastre culegem fructele gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre și plantăm semințe noi prin ceea ce gândim, facem și vorbim. Acesta este modul corect de a privi lumea din jur și ceea ce ni se întâmplă. Într-adevăr, în locul expresiei ”mama natură” ar trebui să spunem ”mama karma”. Ne naștem și renaștem din karma noastră, adică din propriile acțiuni. Chiar și natura exterioară nu e decât o reflecție a karmei comune. Lumea noastră, planul acesta de existență precum și celelalte apar din karma[6]. Nu doar că învățătura despre karma explică modul de a fi al lucrurilor acestei lumi, de ce suntem ceea ce suntem, de ce avem această formă (trup), ci ne asigură de asemenea, de liberul arbitru. Suntem ceea ce gândim (karma gândirii), ceea ce spunem (karma vorbirii) și ceea ce facem (karma acțiunii sau a trupului) și putem schimba această karmă și crea în acest fel, un mod mai plăcut de viețuire.  
Karma poate fi pozitivă, negativă sau neutră. Faptele, gândurile și cuvintele care dau naștere la karma pozitivă duc la propria fericire și la fericirea celorlalți. Dacă intenția este de a-i ajuta pe ceilalți, dacă acționăm, vorbim și gândim cu acest scop, atunci creăm karma pozitivă. Dar dacă suntem motivați de diverse otrăvuri mentale karma va fi negativă:
”Vă spun, o călugări, voința (intenția) este karma. Intenționând și voind omul acționează cu trupul, vorbirea și gândirea.” [7]
Acțiunile, gândurile și cuvintele care nu sunt motivate nici de intenții bune, nici de intenții rele, creează karma neutră. Totuși, pentru că o astfel de karma neutră nu are niciun efect pozitiv asupra noastră sau a celorlalți este de asemenea, considerată nevirtuoasă iar discipolii buddhiști sunt încurajați să creeze doar karma pozitivă.
            În învățătura buddhistă există multe clasificări ale acțiunilor pozitive și negative ca de exemplu, cele zece păcate și reversul lor – cele zece fapte virtuoase, cele cinci păcate de moarte[8], cele zece tipuri de acțiuni karmice care scurtează viața, etc. De asemenea, sunt multe precepte care să ne îndepărteze de la rău și să ne încurajeze să facem ceea ce este bine, ca de exemplu, cele cinci precepte pentru laici (mireni), cele zece precepte principale de Bodhisattva, cele 227 precepte pentru călugări și cele 311 precepte pentru călugărițe, etc.
Cele zece păcate sunt: 1) a distruge viața, 2) a fura, 3) a avea un comportament sexual incorect, 4) a minții, 5) a folosi cuvinte dure și un limbaj agresiv, 6) a-i vorbi de rău pe ceilalți, 7) a bârfi, 8) a fi lacom/avar, 9) a fi furios, 10) a susține și a răspândi viziuni greșite.
O faptă complet negativă are patru părți. De exemplu, a ucide înseamnă 1) a identifica o ființă, 2) a avea intenția s-o omori, 3) a comite actul uciderii, 4) moartea victimei. Dacă se întrunesc toate aceste patru elemente atunci apare karma negativă completă a uciderii. La fel stau lucrurile cu furtul, viața sexuală incorectă, minciuna, etc. Dacă avem intenția uciderii cuiva, a furtului sau a unui comportament sexual incorect și contemplăm această faptă în mintea noastră dar nu o îndeplinim efectiv, generăm doar jumătate din karma asociată cu acea faptă negativă, acumulând doar primele două elemente din cele patru de mai sus. Așadar, fluxul nostru mental este deja afectat de contemplarea faptei și satisfacția ce decurge din posibilitatea îndeplinirii diverselor acțiuni negative și dăunătoare sau de faptul că am fost fericiți să-i vedem pe alții făcându-le. Probleme mentale sau deficiențe interioare pot apărea ca efect al unei astfel de gândiri nesănătoase. Întrebați-vă pe voi înșivă, de câte ori ați dorit moartea cuiva, v-ați uitat cu lăcomie și invidie la posesiunile lui sau ați dorit soțul sau soția altcuiva? De asemenea, de câte ori ați aprobat sau ați simțit plăcere când ați văzut faptele rele ale celorlalți? De câte ori le-ați suținut prin argumente? Doar făcând asta în minte puteți fi siguri că nu mai aveți în voi semințele karmice ale renașterii în lumea umană sau în vreo lume mai presus de ea. Cu atât mai rău dacă le-ați și pus în practică!
va urma 


[1] Shakyamuni Buddha, Dharmapada.[2] Sutra celor o sută de acțiuni citată în Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), p. 118[3] Conform cu citatul din Cuvintele desăvârșitului meu învățător, Patrul Rinpoche (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), p. 119[4] Buddha Shakyamuni, Majjhima Nikaya 135: The Shorter Exposition of Kamma[5] Cf cu citatul din Buddha și învățăturile lui de Ven Narada Maha Thera, http://www.buddhism.org/Sutras/BuddhaTeachings/page_18.html#_edn9[6] Vezi capitolul "Câteva explicații budhiste despre originea și existența universului" din cartea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, The Corporate Body of Buddha Educational Foundation (CBBEF), Taiwan, 2016, p.24[7] Buddha Shakyamuni,Anguttara Nikaya[8] ”În conformitate cu Tzu-chou există două tradiții în ceea ce privește cele cinci păcate de moarte.Prima tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate de moarte a celor trei vehicole:1 )a-ți ucide tatăl în mod intenționat, 2) a-ți ucide mama în mod intenționat, 3) a ucide intenționat un arhat (eliberat în viață), 4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite, 5) a cauza (intenționat )vărsare de sânge din trupul unui Buddha. Cei care fac aceste păcate se vor naște după moarte în iadul Avici unde timp de o mare kalpa vor trece prin suferințe neîntrerupte; de aceea, aceste păcate sunt numite ‚fapte ce duc la suferință neîntreruptă’.Abhidharma-kosa ne oferă o listă de cinci tipuri de acțiuni care duc la suferințe neîntrerupte. Se spune:1) a  viola propria mamă sau o călugăriță aflată în stadiul de dincolo de învățare [echivalent cu răul karmic al uciderii propriei mame], 2) a ucide un bodhisattva care sălășluiește în meditație [echivalent cu răul karmic al uciderii propriului tată]ori 3) un înțelept aflat în stadiul învățării sau cel de dincolo de învățare [echivalent cu uciderea unui arhat, 4) a distruge cauza  fericirii unei sangha [echivalent cu răul karmic al distrugerii armoniei în sangha’ și 5) a distruge stupe [echivalent cu a cauza intenționat vărsare de sânge din trupul unui Buddha].’A doua tradiție este reprezentată de lista celor cinci păcate din Mahayana. Sutra propovăduită Nigrantașilor spune:‘1) a distruge stupe, a da foc la depozitele cu sutre sau a jefui proprietatea celor Trei Comori, 2) a vorbi de rău învățătura celor trei vehicole, a spune că acestea nu sunt învățăturile sacre, a le împiedica și a le cenzura sau a încerca să le ascunzi, 3) a-i bate pe cei care au părăsit viața de familie, fie că observă preceptele, nu au primit preceptele ori încalcă preceptele; a-i persecuta, a le enumera greșelile, a-i închide, a-i forța să se întoarcă la viața laică, a-i pune la muncă de slugi, a-i taxa sau a le lua viața, 4) a-ți ucide tatăl, a-ți răni mama, a fi cauză de vărsare de sânge din corpul unui Buddha, a distruge armonia în sangha sau a ucide un arhat, 5) a vorbi rău, adică a afirma că nu există cauză și efect, precum și a îndeplini în mod constant cele zece păcate grave de-a lungul nopții pline de ignoranțăSutra celor zece roți spune:1) a ucide un Pratyeka Buddha cu intenție rea, 2) a viola o călugăriță care a atins starea de Arhat, 3) a fura sau distruge ceeea ce a fost oferit Celor Trei Comori, 4) a distruge armonia în sangha prin viziuni greșite’”Shinran Shonin, Kyogyoshinsho, capitolul III, The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, p.149-150

12. Avertisment referitor la falșii învățători buddhiști care aderă la practici și învățături nebuddhiste - Sep 11, 2019 10:31:00 AM

Acei așa –ziși buddhiști (laici sau preoți/călugări/lama) care venerează figuri divine din alte religii, amestecă practicile buddhiste cu diverse alte practici, rugăciuni sau tehnici de meditație din alte tradiții sau religii nebuddhiste și care au învățători spirituali nebuddhiști își încalcă legămintele de refugiu luate atunci când au intrat pe calea buddhistă. 
Când spunem ”mă refugiez în Buddha”, înseamnă exclusiv în Buddha, când spunem ”mă refugiez în Dharma”, înseamnă exclusiv în Dharma (învățătura predată de Buddha) iar când spunem ”mă refugiez în Sangha” înseamnă exclusiv în Arya Sangha (comunitatea adepților avansați pe Cale – in cazul Jodo Shinshu Arya Sangha sunt cei care au credință stabilă în Buddha Amida).
Cele trei refugii sunt legăminte (jurăminte) exclusive. Adeptul trebuie să înceteze orice activități religioase nebuddhiste după ce a primit cele Trei Refugii. Dacă se roagă unor divinități nebuddhiste, se angajează în practici nebuddhiste și are învățători religioși nebuddhiști, încalcă automat legămintele de refugiu și din acel moment nu se mai poate considera buddhist. Acest aspect este foarte important dar din păcate nu se insistă pe el așa cum ar trebui în centrele buddhiste non-asiatice unde multă lume are senzația că poate face ce vrea, ruga la cine vrea și adera la toate aiurelile și combinațiile spirituale posibile în timp ce pozează în buddhiști.

Mai mult decât atât, acei învățători, călugări sau lama care promovează amestecul de practici și învățături nebuddhiste își încalcă ei înșiși legămintele de refugiu și se situează automat înafara Dharmei lui Buddha. Bineînțeles, acești falși învățători își pot îmbrăca abaterile de la Cale în cuvinte frumoase și explicații sofisticate dar un lucru rămâne clar – indiferent cât de avansat ar fi pe Calea lui Buddha, un Maestru/învățător/lama autentic nu va fi niciodată un exemplu de încălcare al Celor Trei Refugii și nu va sfătui niciodată pe vreunul din discipolii lui/ei să urmeze practici și metode nonDharmice (nebuddhiste).
Așadar, sfatul meu este să fiți extrem de atenți si sa nu va lasati prostiti de falși învățători sau lama care oferă de toate pentru toți pentru a atrage membri. Un maestru/preot/călugăr poate greși în multe lucruri pentru că a greși e omenește, dar niciodată, nici măcar în somn, NU are voie să încalce Cele Trei Refugii! Niciodată NU se va închina decât Buddhașilor și niciodată nu va urma și preda decât Dharma și practicile Dharma.
La acest link aveți explicate Cele Trei Refugii așa cum sunt ele predate la Amidaji,http://josho-adrian.blogspot.com/2018/07/intelesul-celor-trei-refugii-in.html
Toți cei care vor să primească refugiile în tradiția noastră trebuie să știe pe de rost explicațiile de acolo.

13. Pe scurt de ce insist sa veniti la templu - Aug 30, 2019 9:10:00 AM

efortul de a veni la templu arata devotiune
si seriozitate fata de Dharma
(foto: vizitatori din Brazilia)Insist foarte mult pe faptul ca TREBUIE sa faceti efortul de a veni la templu si sa tineti constant legatura cu mine. Ma refer, bineinteles, la cei care se declara serios interesati de Amida Dharma (invatatura Nembutsu/Jodo Shinshu). Numai fata in fata putem discuta aspecte detaliate ale invataturii si numai fata in fata va pot raspunde cel mai bine la intrebari, verifica daca aveti o intelegere corecta, etc.

membri romani si vizitatori din JaponiaE bine si ca fiecare sa studieze singur acasa ori sa discute cu alti prieteni despre Amida Dharma insa este cu totul altceva cand veniti la templu si discutati direct cu mine ca preot si invatator al acestei traditii, cu peste 15 ani experienta in predarea ei. Nu degeaba exista in lumea buddhista oameni autorizati sa predea si sa transmita mai departe o anumita invatatura si practica. Nimeni nu se poate erija in invatator daca nu a fost recunoscut si autorizat de alt invatator in cadrul unei linii autentice de transmisie. Aceste aspecte sunt extrem de importante. Este vital sa existe smerenie, disciplina si buna organizare in activitatile de studiu, predare si transmitere a invataturii, altfel pot aparea diverse intelegeri gresite subtile.
De aceea insist sa veniti la templu si sa tineti legatura cu mine, nu sa va rezumati la cititul cartilor si la discutii intre voi. Chiar daca si discutiile intre voi sunt importante, pot fi chestiuni care va pot scapa din vedere ori sa nu vi le explicati suficient de bine iar pe care eu, ca preot si autor al acelor carti, vi le pot prezenta in amanunt, mai ales intr-o retragere de cateva zile la templu.
Daca bineinteles, din diverse motive legate de batranete, boala ori alte chestiuni personale grave nu puteti ajunge la templu, voi face eu efortul de a veni la voi. Trebuie doar sa imi cereti asta si apoi gasim solutii. Sunt dispus sa fac vizite regulate celor aflati in reala dificultate. Nu ar fi prima oara cand calatoresc in scopuri de invatatura si asistenta.
De asemenea, discutiile la telefon sau prin alte sisteme gen facebook messenger, watsup, skype, etc, sunt foarte importante si va incurajez sa le folositi, desi nici ele nu se compara cu prezenta la templu pentru cateva zile in care suntem concentrati exclusiv pe invatatura si slujbe religioase. Apropo de slujba religioasa - intr-o intalnire fata in fata la templu (sau acasa la voi daca aveti dificutati in deplasare) va pot invata diverse gesturi devotionale, plecaciuni, un mic ritual, cum sa va alcatuiti un altar personal, etc – adica elemente care pot sa va faca mai placuta viata religioasa de fiecare zi.
La acest link aveti informatii despre conditiile de vizitare si cazare:
http://josho-adrian.blogspot.com/2016/08/templul-amidaji-este-deschis.html
iar aici alte detalii de contact:telefon: 0745.038.390skype id: josho_adrianemail: [email protected] de asemenea, disponibil si pe facebook messenger la pagina oficiala: https://www.facebook.com/Josho.Adrian.Cirleasau/si pe contul facebook privat la: https://www.facebook.com/shaku.josho.1
Namo Amida Bu
in timpul unei slujbe religioase




14. Cele trei tipuri de prosternări ale templului Amidaji (video clip cu explicații) - Aug 27, 2019 6:42:00 AM




Există trei tipuri de prosternări la Amidaji:
1)      Plecăciune din genunchi2)      Prosternare parțială din picioare  3)      Prosternare completă din picioare
  1)      Plecăciune din genunchiPunem mâinile în gassho (palmele impreunate) pe creștetul capului, le ducem lafrunte, la nivelul gâtului și al inimii. Apoi ne plecăm cu capul la pământ și palmele in sus. Ridicăm ușor palmele și le ținem așa câteva secunde. Facem asta de trei ori iar la sfârșit ne înclinăm cu mâinile în gassho din poziția șezând.
2)      Prosternare parțială din picioarePunem mâinile în gassho pe creștetul capului, le ducem la frunte, la nivelul gâtului și al inimii. Apoi îngenunchem și ne plecăm cu capul la pământ și palmele in sus. Ridicăm ușor palmele și le ținem așa câteva secunde. Facem asta de trei ori iar la sfârșit ne înclinăm cu mâinile în gassho din picioare. 
3)      Prosternare completă din picioarePunem mâinile în gassho pe creștetul capului, le ducem la frunte, la nivelul gâtului și al inimii. Apoi ne întindem pe jos cu tot corpul și fruntea la pământ. Ridicăm mâinile în gassho pe creștetul capului și le ținem așa câteva secunde. Facem asta de trei ori iar la sfârșit ne înclinăm cu mâinile în gassho din picioare. 
Pe tot parcursul celor trei prosternări recităm Nembutsu încontinuu mai ales când atingem creștetul capului, fruntea, gâtul, inima, când ridicăm palmele în primele două tipuri de prosternări și când terminăm orice tip de prosternare cu ultima plecăciune.
Semnificația gesturilor:Toate aceste trei tipuri de prosternări se adresează lui Buddha Amida.Punerea mâinilor în gassho pe creștetul capului înseamnă că îl considerăm pe Buddha Amida și Dharma despre El (Amida Dharma) ca fiind mai presus de orice. De asemenea, înseamnă că Buddha Amida este cea mai importantă Persoană din viața noastră religioasă și că ne bazăm exclusiv pe El. Apoi, când punem mâinile în gassho la nivelul frunții înseamnă că îl venerăm pe Amida cu mintea noastră, la nivelul gâtului – că îl venerăm cu glasul, la nivelul inimii că îl venerăm cu inima iar când ne prosternăm total sau parțial – că îl venerăm cu trupul și toată ființa noastră. A ridica palmele în sus este ca și cum am ține picioarele lui Buddha deasupra capului - un alt gest important de venerație și respect.

15. Slujba Nembutsu a templului Amidaji (versiunea finala) - Aug 26, 2019 8:59:00 PM
click here for the English version 


Există mai multe tipuri de slujbe la templul nostru sau în alte temple Jodo Shinshu din lume. Am pregătit însă aceasta slujbă Nembutsu din mai multe motive: este mai ușor de recitat chiar și de către începători după o scurtă instruire  la templu, se bazează mai mult pe Nembutsu decât alte slujbe, conține mai multe variante ale Numelui lui Buddha Amida, are traducerea în română în dreptul fiecărui cuvânt, etc

slujba Nembutsu de seara cu
membri si vizitatori la AmidajiMotivul pentru care se recita astfel, într-un amestec de chineză-japoneză veche este ca adepți din diverse țări să poată avea o slujbă comună atunci când se întâlnesc în temple sau locurile de practică.
Bineînțeles, această slujbă nu e obligatorie, rostirea simplă a Nembutsului în formula Namo Amida Bu sau Namo Amitabha, Namo Amituofo, etc cu credință fiind suficientă pentru a asigura nașterea în Tărâmul Pur după moarte. 
Pentru mai multe detalii și indicații legate de această slujbă sunteți invitați să mă vizitați la templu.Vă rog citiți cu atenție notele de subsol și explicațiile de la final!
click aici pentru a descărca varianta în pdf
●●doshi: BU JO MI DA NYO RAI NIU DO JOplini de venerație îl chemăm pe Buddha Amida să intre în acest loc al practicii[1]doon: SAN GE RAKUși împrăștiem flori înaintea lui pentru a-l întâmpina
doshi: BU JO SHA KA NYO RAI NIU DO JOplini de venerație îl chemăm pe Buddha Shakyamuni să intre în acest loc al practiciidoon: SAN GE RAKUși împrăștiem flori înaintea lui pentru a-l întâmpina
doshi: BU JO JIP-PO NYO RAI NIU DO JOplin de venerație îi chemăm pe toți Buddha din cele zece direcțiidoon: SAN GE RAKU  și împrăștiem flori înaintea lor pentru a-i întâmpina●
doshi: NAMO KIE BU, NA MO KIE HO, NAMO KIE SO[2]mă refugiez în Buddha, mă refugiez în Dharma, mă refugiez în Sanghadoon: NAMO KIE BU. NAMO KIE HO. NAMO KIE SOdoon: NAMO KIE BU. NAMO KIE HO. NAMO KIE SOdoon: NAMO KIE BU. NAMO KIE HO. NAMO KIE SO ●
doshi: KI MYO JIN JI PO MU GE KO NYO RAI[3] ◙ Slavă lui/mă refugiez în Tathagata al Luminii fără de opreliști care se răspândește în toate cele zece direcțiidoon: KI MYO JIN JI PO MU GE KO NYO RAI  ◙doon: KI MYO JIN JI PO MU GE KO NYO RAI  ◙doon: KI MYO JIN JI PO MU GE KO NYO RAI  ◙ ●
doshi: NA MO FU KA SHI GI KO NYO RAI[4]◙Slavă lui/mă refugiez în Tathagata al Luminii de neconceputdoon: NA MO FU KA SHI GI KO NYO RAI ◙doon: NA MO FU KA SHI GI KO NYO RAI ◙doon: NA MO FU KA SHI GI KO NYO RAI ◙●doshi: NA MO A MI DA BU[5]◙Slavă lui/mă refugiez în Buddha Amidadoon: NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU …………◙●
doshi: NA MO Slavă lui/mă refugiez în
doon: MU RYO KO BU Buddha al Luminii InfiniteMU HEN KO BU Buddha al Luminii NemărginiteMU GE KO BU Buddha al Luminii fără de opreliști MU TAI KO BUBuddha al Luminii de necomparatEN NO KO BU Buddha - Domnul Luminii strălucitoareSHO JO KO BU Buddha al Luminii curateKAN GI KO BU Buddha al Luminii bucurieiCHI E KO BU Buddha al Luminii ÎnțelepciuniiFU DAN KO BU Buddha al Luminii neîntrerupteNAN JI KO BU Buddha al Luminii de neconceputMU SHO KO BU Buddha al Luminii imposibil de exprimatCHO NICHI GAK KO BUBuddha al Luminii care întrece în strălucire soarele și luna[6]●(repetați de trei ori)
doshi: NA MO A MI DA BU◙Slavă lui/mă refugiez în Buddha Amidadoon: NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU, NA MO A MI DA BU …………◙[7]●
doshi: GA-N NI SHI KU DO KU[8]Fie ca meritele Legământului [Principal al lui Buddha Amida]doon: BYO – U DO – U SE IS – SA – I să fie primite de toate ființele, fără nicio deosebire DO – U HO – TSU BO DA – I SHI – N și fie ca toate să dezvolte bodhicitta[9],O – U JO – U A – A – A – A – N RAK – KOKUși să renască în Tărâmul Păcii și Beatitudinii                                                                 ●● ●   
 Explicații
Se recită exclusiv cuvintele scrise cu litere mari îngroșate.”Doshi” (liderul) – prezența acestui cuvânt înseamnă că partea respectivă este recitată doar de cel care conduce slujba religioasă.”Doon” înseamnă că toți cei prezenți recită împreună. Dacă doar o singură persoană face această slujbă atunci ea recită toate cuvintele de la doshi și doon.● - o singură lovitură în clopot ●● - două lovituri în clopot◙ - tobă
Din când în când puteți lovi clopotul în timpul recitării Numelui cu șase caractere (Namo Amida Bu), pentru a schimba ritmul (mai încet – mai repede – mai încet) sau doar pentru a menține atenția trează.



[1] Sambujo – cele trei invitații adresate lui Buddha Amida, Budha Shakyamuni și toți Buddha din cele zece direcții. Locul practicii (dojo) unde îi invităm să vină poate fi un templu, propria locuință sau  orice fel de loc unde ne adunăm pentru slujbele religioase și ascultarea învățăturii. [2] San kie - Cele Trei Refugii în Buddha, Dharma și Sangha. [3] KI MYO JIN JI PO MU GE KO NYO RAI: Numele lui Buddha Amida scris cu zece caractere chinezești.[4] NA MO FU KA SHI GI KO NYO RAI: Numele lui Buddha Amida scris cu nouă caractere chinezești.[5] NA MO A MI DA BU: Numele lui Buddha Amida scris cu șase caractere chinezești. Puteți prelungi recitarea acestui Nume cât de mult doriți. [6] Recitarea celor 12 Lumini ale lui Buddha Amida, așa cum apar ele în Marea Sutra:“Buddha al Vieții Infinite (Amida) este numit în următoarele moduri: Buddha al Luminii Infinite, Buddha al Luminii Nemărginite, Buddha al Luminii fără de opreliști, Buddha al Luminii de necomparat, Buddha – Domnul Luminii strălucitoare, Buddha al Luminii curate (pure), Buddha al Luminii bucuriei, Buddha al Luminii Înțelepciunii, Buddha al Luminii neîntrerupte, Buddha al Luminii de neconceput, Buddha al Luminii imposibil de exprimat, Buddha al Luminii care depășește în strălucire soarele și luna”.  [7] Dacă doriți să prelungiți această slujbă puteți recita din nou Cele Doisprezece Lumini ale lui Buddha Amida iar apoi continuați cu încă o serie de Nembutsu cu șase caractere (Namo Amida Bu). De asemenea, puteți repeta Cele Doisprezece Lumini și alte serii de Nembutsu cu șase caractere de mai multe ori.    [8] Această parte este numită Eko (transfer de merit). În practicile bazate pe puterea personală ori în alte şcoli buddhiste, adeptul acumulează merite pe care le transferă către atingerea propriei sale Eliberări, însă pe Calea Puterii Celuilalt (Adevărata Cale a Tărâmului Pur/Jodo Shinshu) transferul de merit are loc între Buddha Amida şi credincios. Acest transfer de merit este cel care îl face pe adept capabil să atingă nașterea în Tărâmul Pur şi Nirvana.Shinran spune într-unul dn imnurile sale:„Când fiinţele sensibile ale acestei lumi a celor cinci pângăririse încred în Legământul Principal,virtuţi de nedescris, inexplicabile şi de neconceputîi umplu pe aceşti practicanţi.”Transferul de merit de la Buddha Amida către practicant este de două tipuri: 1) „transferul de merit al mersului înainte” (Oso-Eko) şi 2)”transferul de merit al întoarcerii înapoi” (Genso-Eko).Primul înseamnă că Amida îşi transferă meritele sale către noi, făcându-ne astfel capabili să atingem Buddheitatea (Nirvana/Iluminarea supremă) în Tărâmul Pur iar al doilea că cel care a devenit astfel un Buddha, împărtăşindu-se din Iluminarea lui Amida, este făcut capabil să se întoarcă în această lume şi să lucreze la salvarea tuturor fiinţelor.[9] Bodhicitta sau Mintea Bodhi este aspiraţia de a atinge Buddheitatea pentru salvarea personală şi a tuturor fiinţelor. Aceasta este împlinită în Trezirea Credinţei (shinjin) în Legământul Principal al lui Buddha Amida. Maestrul Shan-tao spunea: „Trezeşte-ţi Mintea Bodhi prin Compasiunea lui Amida”, adică aspiraţi către Eliberarea voastră şi a celorlalte fiinţe bazându-vă pe Compasiunea lui Amida (Legământul său Principal).Aşadar, Trezirea Minţii Bodhi, cerinţa obligatorie în Mahayana a atingerii Eliberării supreme, apare în Jodo Shinshu sub forma inimii încrezătoare (shinjin).Shinran Shonin a spus:„Mintea care aspiră să devină BuddhaEste mintea ce caută să salveze fiinţele sensibile;Mintea care caută să salveze fiinţele sensibileEste adevărata credință (shinjin) oferită de Compasiunea lui Amida.”(Imnurile patriarhilor 18)„Shinjin, care este lucrarea de neconceput a puterii Legământului,nu este altceva decât mintea care aspiră la Marea Iluminare.”(Imnurile epocilor Dharma)



16. Cele patru contemplații profunde: 2) Impermanența și moartea - Aug 14, 2019 5:15:00 PM

acest articol este parte a ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către  Amida Dharma ”(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)

”Existența noastră e la fel de trecătoareca norii de toamnă.A privi nașterea și moartea ființelor este ca și cum te-ai uita la mișcările unui dans.Viața se aseamănă cu strălucirea trecătoare a unui fulger,sau cu un torent vijelios ce coboară  un munte abrupt".[1]
            Nimic din ceea ce se află în samsara nu durează la nesfârșit: universul exterior, trupurile ființelor din diverse zone de existență, statutul social sau bogăția ori așa zisele noastre ”realizări spirituale”.
Marile sisteme de lumi cu diversele tărâmuri și planete care apar datorită karmei comune a ființelor ce trăiesc acolo se vor dezintegra într-o bună zi. Apoi alte lumi vor apărea și vor dispărea la rândul lor.[2]Inclusiv zeii cu viață lungă din zonele de sus ale existenței vor muri asemenea oricărei ființe din samsara. Conducătorii de vaste domenii cerești sau liderii oamenilor sunt supuși morții în mod egal iar regatele și țările lor vor dispărea la un moment dat. Bogați sau săraci, oameni de succes și ratați, cu toții își vor părăsii trupurile de acum și nu vor lua cu ei nimic din succesele sau eșecurile lor lumești. Moartea este într-adevăr, marele egalizator:
”Asemenea unor munți de piatră înalți până la cer,care se aruncă unul asupra altuia din toate părțile, zdrobindu-i pe cei prinși înauntru –la fel bătrânețea și moartea năvălesc peste ființele vii –
Războinici, brahmani, negustori, vânători, intangibili[3]și căutători prin gunoaie:nu iartă pe nimeni, ci înaintează mereu, zdrobind totul în calea lor.Nu există nicio speranță de victorie împotriva bătrâneții și morții nici chiar dacă am folosi trupe cu elefanți, care de luptă și infanterie.Nici nu le putem învinge prin șiretenieori să le mituim cu bogății.
Așadar, cel care este înțelept și știe ce e mai bine pentru el,să se încreadă imediat din toată inima lui în Buddha, Dharma și Sangha[4]."[5]
            Așa cum am menționat anterior, viața umană este foarte scurtă în comparație cu a zeilor, asurașilor și chiar a unor ființe din zonele de jos ale existenței și nu are o durată fixă. Așadar, putem muri oricând, chiar și când suntem tineri. Bodhisattva Nagarjuna a spus:
"Viaţa pâlpâie în rafalele de vânt a o mie de boli,
mai fragilă chiar decât o bulă de apă dintr-un râu.
În somn fiecare respiraţie iese şi intră din nou;
ce minune că ne trezim încă vii!"[6]
Într-adevăr, chiar dacă viața umană este imprevizibilă, trebuie să privim ca un miracol faptul că am ajuns la vărsta de acum, să ne străduim și mai mult să înțelegem Amida Dharma și să primim credința.
Patrul Rinoche a dat următorul sfat despre cum să aducem contemplația asupra morții (să conștientizăm moartea) în fiecare clipă a vieții noastre:
”Meditați cu seriozitate  asupra morții tot timpul și în orice împrejurare. În timp ce stați în picioare, așezați sau întinși, spuneți-vă: ‘aceasta este ultima mea acțiune în această lume‘ și meditați asupra acestui gând cu convingere totală. Pe drumul vostru oriunde v-ați duce, spuneți-vă vouă înșivă: ‘Poate voi muri acolo. Nu am nicio  siguranță că mă voi întoarce vreodată’.Când plecați într-o călătorie sau vă opriți pentru odihnă, întrebați-vă: ‘Oare voi muri acolo?‘Oriunde v-ați afla, ar trebui să vă întrebați dacă ar putea fi acesta locul în care veți muri. Noaptea, când stați întinși, întrebați-vă dacă s-ar putea să muriți în pat, în timpul nopții sau dacă puteți fi siguri că vă veți trezi dimineață. Când vă treziți, întrebați-vă dacă s-ar putea să muriți cândva în timpul zilei și reflectați că nu există, de fapt, nicio certitudine că vă veți mai duce la culcare deseară”.[7]
Dacă reflectăm profund la cele de mai sus și devenim conștienți că putem muri oricând, ar fi cazul să nu mai amânăm ascultarea Dharmei despre Amida și să punem întrebări sincere învățătorilor noștri pentru a ne rezolva îndoielile și a fi siguri că avem credință în Buddha Amida.
Rennyo Shonin a spus:
”Dacă ținem cont de faptul că tărâmul oamenilor este un loc al impermanenței atât pentru tineri cât și pentru bătrâni, cu siguranță că la un moment dat ne vom îmbolnăvi și vom muri. Toți trebuie să înțelegem că din cauza condițiilor unei astfel de lumi, este esențial să atingem cât mai repede o credință stabilă și să fim în acest fel, siguri de nașterea care va veni în Tărâmul Beatitudinii Supreme.”[8]
 ”Deoarece impermanența acestei lumi ne face să nu putem fi siguri de nimic atât în ceea ce-i privește pe tineri cât și pe bătrâni, trebuie să luăm imediat în calcul chestiunea de cea mai mare importanță a vieții de după moarte și să ne încredem din toată inima noastră în Buddha Amida și să spunem Nembutsu.”[9]
Conștientizarea morții și a impermanenței este cel mai bun prieten pe calea buddhistă  și un semn al înțelepciunii, chiar dacă am fi analfabeți ce nu știu să citească nici măcar o singură literă:
 ”Aceia care nu se preocupă de viaţa lor de după moarte sunt consideraţi ignoranţi chiar dacă ar fi experţi în cele optzeci de mii de învăţături Dharma; aceia care şi-au rezolvat problema vieţii de după moarte sunt consideraţi înţelepţi chiar dacă sunt mireni[10]ce nu ştiu să citească. Aşa se spune.”[11]
Dacă înțelegem cu adevărat moartea și conștientizăm că este mereu aproape, gata să lovească în orice clipă, atunci nu vom pierde timpul degeaba în chestiunile legate de Dharma. Până când ajungem să ne încredem în Amida și să intrăm astfel în stadiul de asigurați de nașterea în Tărâmul Pur trebuie să ne concentrăm cât mai mult posibil pe ascultarea învățăturii, să punem întrebări pentru a ne rezolva îndoielile și să discutăm despre credință cu colegii și învățătorii noștri. De asemenea, chiar și după ce primim credința și suntem stabili în credință, trebuie să tratăm chestiunile legate de Amida Dharma ca fiind de cea mai mare importanță și să continuăm s-o ascultăm cu atenție profundă toată viața noastră. Știind că moartea poate veni oricând, trebuie să ne găsim stabilitatea în Nembutsul credinței și să tânjim după ceeea ce este cu adevărat veșnic și nepieritor – Tărâmul Pur al Păcii și Beatitudinii:
”Dacă vreți să atingeți credința în Amida, mai întâi deveniți conștienți de faptul că viața umană durează cât un vis sau o iluzie și că viața de după moarte în Tărâmul Pur este într-adevăr, rezultatul beatific în eternitate; că viața umană înseamnă a te bucura de numai cincizeci până la o sută de ani și că viața de după moarte este chestiunea de cea mai mare importanță.”[12]
            În timp ce devenim conștienți de impermanența trupurilor noastre și a lumii în care trăim, nu trebuie să uităm nici de  impermanența așa-ziselor noastre ”realizări spirituale”.          Acest adevăr ar putea fi unul destul de greu de înghițit, însă Jodo Shinshu ne învață că evoluția spirituală este o iluzie. Ceea ce credem că am obținut acum, putem pierde în următorul moment. Egoul nu poate evolua; tot ceea ce face de fapt, este să se adapteze constant la diverse atașamente grosiere sau subtile. De la plăceri materiale la satisfacții spirituale și false nirvana, posibilitățile de iluzie și autoînșelătorie sunt infinite pentru cei care se bazează pe puterea personală. Dacă ne uităm la viața noastră din perspectiva impermanenței fizice și a așa-ziselor noastre ”realizări spirituale”, putem vedea lucrurile clar și ne putem pune întrebările corecte. Ce se va întâmpla cu mine dacă mor azi? Tu, cititorul acestor rânduri, ar trebui să te întrebi – ce se va întâmpla cu tine dacă mori azi? Așa-zisele tale virtuți sunt superficiale și nesemnificative, ceea ce înseamnă că următoarea ta renaștere, care poate surveni chiar acum când citești aceste rânduri, este nesigură dacă nu te bazezi pe  Amida. Acesta este singurul lucru care contează acum. Ești omul din fața celor două râuri de foc și apă[13], ești înconjurat din toate părțile de diverse tipuri de pericole pe care nu le poți îndepărta tu însuți, iar Amida te strigă. Cum să nu răspunzi chemării sale?
Mai ales pentru că ești un om obișnuit nu îți poți permite să nu fi sigur de locul unde vei merge după moarte. Dacă ai întâlnit ajutorul oferit de Amida, acceptă-l imediat fără nicio ezitare. Nu trebuie să îți asumi niciun risc și nu trebuie să-i permiți morții să te găsească nepregătit, adică fără credință (shinjin). Lasă-i pe băieții deștepți și pe practicanții ”virtuoși” să trăiască în așa-zisul ”aici și acum”, să realizeze vacuitatea, ”oneness” sau ce mai cred ei că realizează, dar tu rămâi smerit și agață-te de mânecile lui Amida. Noi, adepții căii Jodo Shinshu știm că nu avem timp să ne jucăm cu practici sau concepte care sunt dincolo de capacitățile noastre și care nu rezolvă rapid problema morții și a renașterii. Noi nu suntem genul de oameni care să ne permitem vreun risc în această chestiune.
Unii susțin că Nembutsul credinţei este prea legat de moarte şi viaţa de după moarte şi că ar prefera ceva (o practică sau învățătură) pentru „aici şi acum”. Lumea căutătorilor spirituali de azi e plină cu astfel de idei de genul ”aici și acum” ca și cum aceasta ar fi scopul suprem ar oricărei religii. ”Trebuie să învățăm să trăim în ‚aici și acum’ și să nu ne gândim la moarte sau la ce se întâmplă după moarte, spun ei. Dar această diferenţă este o iluzie. De fapt, moartea nu este separată de „aici şi acum”, pentru că respiraţia care iese poate oricând să nu mai fie urmată de respiraţia care intră. În exact „aici şi acum” putem pierde totul; în „aici şi acum” noi sau cei dragi nouă pot muri instantaneu, în „aici şi acum” ne putem găsi deodată în viaţa următoare, pierzând această formă umană, şansa de a asculta Amida Dharma și a primi credința.
Precum în filmul ”Ziua hârciogului” (Groundhog Day)[14], mințile ființelor neiluminate se află mereu într-un perpetuu ”aici și acum”. Din păcate, le place atât de mult acest ”aici și acum” încât creează ideologii pseudospirituale care să-i mențină focalizați pe el. Fiind atât de atașați de ”aici și acum”, ei refuză să vorbească despre moarte și renaștere[15]sau despre aspirația de a ajunge în Tărâmul Pur al lui Amida, numind-o pe aceasta o reminiscență a unor credințe populare sau o abatere de la ”aici și acum”. Din păcate, și ei vor muri într-o bună zi în exact momentul în care visează despre ”aici și acum” și se vor naște din nou, într-un alt ”aici și acum” – același aici și acum dar pictat diferit. Cât de trist este acest lucru...
Știu că Buddhașii trăiesc mereu în aici și acum deoarece ei au transcens cu adevărat viața și moartea, precum și orice fel de limitare a spațiului și timpului, dar putem spune oare același lucru despre acei practicanți ale căror guri sunt pline de ”aici și acum”, că se află în același aici și acum al Buddhașilor? Este extrem de important să înțelegem că fiinţele neiluminate nu sălăşluiesc niciodată în adevăratul "aici şi acum", ci numai în visul de "aici şi acum". Ele se mişcă, trăiesc, mor şi se nasc din nou în visul samsaric de acum şi dintotdeauna. Fără naşterea în Tărâmul Iluminat al lui Amida, nu există Trezie adevărată pentru ființele obișnuite.
Copii să nu se comporte asemenea adulților. De asemenea, ființele neiluminate să nu imite vorbirea și acțiunile Buddhașilor sau Maeștrilor iluminați din trecut. Până nu transcendem cu adevărat nașterea și moartea și nu atingem Buddheitatea, să nu mai vorbim atât de mult despre ”aici și acum” și să nu mai neglijăm problema morții și a vieții de după moarte.
Din nou, îi îndemn pe toți prietenii mei Dharma să conștientizeze faptul că NU există timp pentru evoluția spirituală. Tot ceea ce avem cu adevărat este acest moment fragil, această scurtă pauză de dinainte de moarte și încă o renaștere incertă. În acest moment fie acceptăm ajutorul lui Amida, fie îl refuzăm și ne irosim viața umană atât de greu de obținut.
Nu există timp! Nu există timp pentru așa-zisa ta ”evoluție spirituală”!Tot ceea ce ai cu adevărat este această clipă fragilă dintre viață și viitoarea renaștere incertă, așa că te rog, nu te baza pe ”realizările” sau ”virtuțile” egoului tău aflat în iluzie!Cum nu poți face o oglindă lustruind o cărămidă, tot așa nu te poți transforma pe tine însuți într-un Buddha!După ce ai înțeles cele două tipuri de impermanență: a trupului tău și a așa-ziselor tale ”realizări spirituale”,nu-ți mai pierde timpul aiurea și încrede-te în Amida.Doar născându-te în Tărâmul său Pur după moarte vei putea evada din Samsara și deveni capabil să ajuți toate ființele sensibile.  



[1] Shakyamuni Buddha, Lalitavistara Sutra.[2] Vezi capitolul, "Câteva explicații buddhiste despre originea și existența universului" din cartea mea, Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, publicată pentru distribuție gratuită de CBBEF, Taiwan, 2016, p 24.[3] Casta intangibililor din India – aceștia erau în afara oricărei caste și nu puteau fi atinși de ceilalți, fiind considerați impuri. Bineînțeles, Buddha nu a fost de acord cu o astfel de împărțire a oamenilor. [4] Vezi capitolul ”Înțelesul celor Trei Refugii în buddhismul Jodo Shinshu” din cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu, tipărită pentru distribuție gratuită de CBBEF, Taiwan, 2019, p.217[5] Shakyamuni Buddha, Samyutta Nikaya, 3:25[6] Bodhisattva Nagarjuna citat de Patrul Rinpoche in Cuvintele desăvârșitului meu învățător. The Words of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page 41[7] Patrul Rinpoche, The Words of My Perfect Teacher (Boston: Shambhala, Revised edition, 1998), page 54.[8] Rennyo Shonin Ofumi: The Letters of Rennyo, translated from the Japanese (Taisho, Volume 74, Number 2668) by Ann T. Rogers and Minor L. Rogers, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 1996, p.102[9] Rennyo Shonin Ofumi: The Letters of Rennyo, translated from the Japanese (Taisho, Volume 74, Number 2668) by Ann T. Rogers and Minor L. Rogers, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Berkeley, California, 1996, p.118-119[10] Laici. [11] Scrisorile Maestrului Rennyo (Gobunsho) - Seria traducerilor din buddhismul Jodo Shinshu, nr 8, traducere de Rev Josho Adrian Cirlea, IABC, Kyoto, 2005, p.59[12] Idem p.23[13] Vezi parabola celor două râuri și a căii albe de Maestrul Shantao și explicațiile mele de pe siteul meu, http://josho-adrian.blogspot.com/2008/10/parabola-celor-dou-ruri-i-cii-albe.html[14] Un film în care personajul principal repetă mereu aceeași zi.[15] Uneori i se mai zice ”reîncarnare” dar termenul corect din punct de vedere buddhist este renaștere. Vezi capitolul ”Învățătura buddhistă despre om,karmă și renaștere” din cartea mea Adevărata învățătură despre Buddha Amida și Tărâmul Pur, tipărită pentru distribuție gratuită de CBBEF, Taiwan, 2016, p.10

17. Cele patru contemplații profunde: 1) Nașterea în formă umană este prețioasă - Aug 10, 2019 5:33:00 PM

acest articol este parte a ”Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către  Amida Dharma ”(click aici pentru a reveni la pagina principală a acestor contemplații)
”Această formă umană plină de avantaje este dificil de obținut.Acum că aveți șansa de a realiza întregul potențial uman,dacă nu vă folosiți bine  de ea,cum v-ați putea aștepta să o întâlniți din  nou"[1]
            Prima contemplație care îndreaptă mintea către Buddha Dharma în general și Amida Dharma în special este importanța vieții omenești și nevoia de a o folosi pentru a scăpa din samsara. Dar ce este atât de extraordinar la nașterea în formă umană? Există aici câteva elemente importante. În primul rând, nașterea în formă umană este foarte rară. În al doilea rând, viața în formă umană este un echilibru favorabil între suferință și plăcere, ceea ce face mai ușoară ascultarea Dharmei și devoțiunea către aceasta.
Pentru a ne face să înțelegem cât este de rară nașterea în formă umană, Buddha Shakyamuni a spus următoarea parabolă în Chiggala Sutra:
”’Călugări, să presupunem că acest mare pământ ar fi acoperit în întregime cu apă și că un om ar arunca în ea un jug cu o singură gaură. Un vânt dinspre est l-ar impinge către vest iar un vânt dinspre vest l-ar impinge către est. Un vânt dinspre nord l-ar impinge către sud iar un vânt dinspre sud l-ar impinge către nord. Și să mai presupunem că o broască țestoasă oarbă ar înota pe acolo. Aceasta ar ieși la suprafață odată la o sută de ani. Ce credeți: are acea broască oarbă vreo șansă ca odată la o sută de ani când iese la suprafață, să nimerească cu gâtul în jugul cu o singură gaură?’
‘Ar fi o pură coincidență Domnul nostru, ca acea broască țestoasă oarbă ce vine la suprafață odată la o sută de ani, să nimerească cu gâtul în jugul cu o singură gaură.’
‚Exact atât de rare sunt șansele ca cineva să se nască în starea umană.'”[2]
Iată o altă parabolă foarte sugestivă:
”Atunci Cel Binecuvântat, luând o firimitură de praf cu vârful unghiei, s-a adresat călugărilor: ‘Ce credeți? Care este mai mare: firimitura asta de praf pe care tocmai am luat-o de jos sau restul pământului?’
‘Restul pământului este mult mai mare, Domnul nostru. Grăuntele ăsta de praf pe care Cel Binecuvântat l-a luat cu vârful unghiei sale e nimica toată, nu are nicio importanță și nu se compară cu restul pământului.’
‘În același mod, o călugări, puține sunt ființele care, după ce pleacă din sfera de existență umană, se nasc din nou în trup uman. Mult mai multe sunt ființele care, după ce pleacă din sfera de existență umană se nasc în iad.’ […]
”Atunci Cel Binecuvântat, luând o firimitură de praf cu vârful unghiei, s-a adresat călugărilor: ‘Ce credeți? Care este mai mare: firimitura asta de praf pe care tocmai am luat-o de jos sau restul pământului?’
‘Restul pământului este mult mai mare, Domnul nostru. Grăuntele ăsta de praf pe care Cel Binecuvântat l-a luat cu vârful unghiei sale e nimica toată, nu are nicio importanță și nu se compară cu restul pământului.’
‘În același mod, o călugări, puține sunt ființele care, după ce pleacă din sfera de existență umană, se nasc din nou în trup uman. Mult mai multe sunt ființele care, după ce pleacă din sfera de existență umană se nasc în formă de animal sau în domeniul spiritelor flămânde.’ […] 
În același mod, o călugări, puține sunt ființele care, după ce pleacă din sfera de existență a zeilor, se nasc din nou în trup de zeu. Mult mai multe sunt ființele care, după ce pleacă din sfera de existență a zeilor se nasc în iad, în formă de animal sau în domeniul spiritelor flămânde.’ […]
În același mod, o călugări, puține sunt ființele care, după ce pleacă din sfera de existență a zeilor, se nasc din nou în trup de om. Mult mai multe sunt ființele care, după ce pleacă din sfera de existență a zeilor se nasc în iad, în formă de animal sau în domeniul spiritelor flămânde.’ […]’".[3]
Așa cum am văzut în cele două citate de mai sus, foarte puțini se nasc din nou în formă umană după ce mor iar numărul ființelor non-umane este mult mai mare decât cel al oamenilor. Putem verifica foarte ușor asta comparând insectele de pe planeta noastră cu oamenii. Chiar dacă am depășit deja șapte miliarde, insectele vor fi întotdeauna mai numeroase decât noi. De asemenea, stările de jos ale existenței (iaduri, zonele de existență ale spiritelor flămânde sau animalelor) primesc mai multe ființe decât planul uman. Când oamenii se focalizează pe activități motivate de ură creează imediat o conexiune karmică cu tărâmurile iadurilor, născându-se așadar, după moarte într-unul din ele. În același mod, este mult mai ușor să ne lăsăm dominați de lăcomie sau avariție și să deschidem poarta către domeniul spiritelor flămânde (preta) ori să devenim dominați de instincte și să renaștem în formă animală, decât să plantăm semințele karmice bune ale renașterii în lumea oamenilor.
Unii susțin ideea greșită că odată născut om, rămâi în stadiul de om pentru totdeauna sau continui să evoluezi până când atingi Nirvana sau Iluminarea supremă. Ei consideră așadar, că evoluția spirituală este o linie dreaptă de unde nu se poate retrograda. Însă aceasta este o gravă iluzie. Ceea ce fac ei de fapt, este să se mintă singuri proiectându-și propria dorință de a fi în siguranță și creându-și astfel o așa zisă ”zonă sigură” pentru mințile lor fricoase. Însă adevărul este că dacă ne uităm cu atenție la oamenii din jurul nostru și chiar la noi înșine, observăm că adeseori sentimente de ură, mândrie, gelozie, avariție, etc ies la suprafața minții noastre. Unii oameni chiar se comportă asemenea animalelor când e vorba de sexualitate, uitând orice morală pentru câteva ore de plăcere, sacrificând chiar o mulțime de bani pentru asta ori pentru mâncăruri copioase și băuturi fine. Mințile lor sunt focalizate exclusiv pe sex, mâncare și băutură, așa că în ce fel mai seamănă ei cu niște ființe umane? Unii au mereu un comportament plin de ură, ucigând și torturând alte ființe iar alții sunt preocupați doar de acumularea de bogății fără să dea un singur bănuț celor aflați în nevoie. Cum ar putea astfel de indivizi să mai fie numiți oameni? În timp ce trupurile lor se află încă în tărâmul uman, fluxul lor mental a început deja să semene cu animalele, cu locuitorii iadurilor sau cu spiritele flămânde, așa că din momentul în care cauza karmică a viețuirii în formă umană este epuizată (atunci când mor), conștiința lor va intra în mod automat și natural într-o formă (corp) și lume cu care rezonează. Nu este deloc greșit să afirmăm că un om care se comportă asemenea unui porc va deveni la un moment dat un porc și va trăi alături de porci.
            De asemenea, suferința care există în zonele de jos ale existenței, în special în iaduri sau tărâmul pretașilor (spiritelor flămânde) este prea mare în timp ce în zonele asurașilor (semi-zeilor) sau zeilor plăcerile sunt imense. În ambele cazuri este foarte greu sau chiar imposibil să te gândești la Dharma.
Imaginează-ți că ai febră foarte mare și diaree iar eu te chem la templu. Poți să vi cu adevărat? Poți veni aici, să stai relaxat și să asculți cu o minte atentă și receptivă? Acum imaginează-ți acea suferință multiplicată de miliarde de ori, că trupul tău e ars, fiert, înghețat ori că ai o foame și sete imposibil de satisfăcut asemenea ființelor din iaduri sau spiritelor flămânde. De asemenea, imaginează-te un animal vânat sau crescut pentru carnea ta, trăind mereu cu frica de a fi ucis sau presat să ucizi pentru a mânca. Imaginează-ți că ești mereu condus de instincte și cu mintea unui copil, asemenea unui animal. Cum ai putea să te concentrezi pe înțelegerea și practicarea Dharmei în acea stare?             .  Apoi imaginează-ți că după mulți ani de sărăcie și lipsuri îți petreci o săptămână cu cea mai frumoasă femeie din lume, într-o stațiune de lux făcută special pentru tine cu mâncăruri și băuturi dintre cele mai bune și unde tot ceea ce îți dorești îți este adus imediat. Imaginează-ți că exact atunci te chem la templu să asculți Dharma. Ești sigur că vei veni? Acum imaginează-ți acele plăceri multiplicate de miliarde de ori și că durează sute de mii de ani, intoxicându-ți mintea și trupul.
Cât este de ușor să uiți Dharma în astfel de condiții beatifice și cât de dureros va fi pentru acel zeu (sau zeiță) când i se apropie sfârșitul vieții și devine conștient că energia karmică ce l-a propulsat în acea zonă de existență este epuizată, urmând să cadă înapoi  în zonele de jos ale existenței. Știm din textele sacre că unii zei și chiar spirite puternice sunt convertite la buddhism și practică Dharma, acționând ca protectori neiluminați ai învățăturii și discipolilor, însă cei care se lasă duși de plăcerile imense ale zonei lor de existență sunt mult mai numeroși și de aceea, Dharma rămâne destul de nepracticată în lumile lor.
Spre deosebire de zonele de sus ori de jos ale existenței, în lumea oamenilor suferințele și plăcerile sunt mult mai echilibrate. Aici nu există atât de multă suferință precum în iaduri, în zonele spiritelor flămânde sau ale animalelor  și nici atâta plăcere exgerată precum în tărâmurile asurașilor și zeilor.
Totuși, de ce este viața în formă umană atât de greu de obținut? Deoarece este nevoie de cauze karmice foarte bune pentru asta. Nașterea în formă umană este efectul acumulării unei mari cantități de merite în viețile trecute prin efortul de a urma preceptele și atitudinea altruistă față de ceilalți. Așadar, înseamnă că uneori, într-una sau mai multe vieți trecute am cultivat astfel de  acțiuni merituoase iar acum, printr-o combinație a acelor cauze și diverse condiții favorabile ne-am născut oameni. Cu toate acestea, am plantat și plantăm în continuare diverse alte tipuri de semințe karmice, unele fiind rele sau egocentrice și care de asemenea, trebuie să se manifeste și să ducă la alte renașteri viitoare. Așadar, karma nu este de un singur tip sau de o singură culoare, ci mai multe, combinându-se în diverse variante de cauze bune, rele sau neutre iar noi nu știm niciodată ce se poate  manifesta la sfârșitul acestei vieți sau în timpul ei. Deoarece suntem nesiguri de viitoarea noastră renaștere   trebuie să folosim la maxim această viață omenească pentru a intra în stadiul de non-retrogresiune[4], adică a celor asigurați de nașterea în Tărâmul Pur prin credința în Buddha Amida.
            Deși folosim cuvintele ”prețioasa naștere în formă umană”,  asta nu înseamnă că orice viață în formă umană este benefică din punct de vedere buddhist. A te naște în trup de om dar a-ți petrece viața concentrat doar pe mâncare, băutură, satisfacerea dorințelor senzuale sau pentru a căuta faimă și bogății fără a te gândi deloc la Dharma, nu poate fi considerată o prețioasă naștere în formă umană, ci din contră,  o irosire a acestei șanse. De asemenea, a avea un handicap fizic sau mental sever (facultăți fizice sau mentale incomplete) care nu permite auzirea și înțelegerea Dharmei, a trăi într-un loc fără condițiile necesare întâlnirii Dharmei sau a urma viziuni greșite și religii nebuddhiste nu poate fi considerată o prețioasă naștere în formă umană.
Se spune că există opt libertăți și zece avantaje ale unei vieți umane prețioase, adică ale unei vieți umane dedicate Dharmei. Cele opt libertăți reprezintă absența celor opt stări în care nu există aproape nicio oportunitate de a practica Dharma: 1) iadurile, 2) preta (spiritele flămânde), 3) animalele, 4) zeii care trăiesc foarte mult, 5) țările sau ținuturile unde nu există Dharma, 6) facultăți fizice sau mentale incomplete, 7 absența viziunilor greșite și 8) a nu te naște într-o stare de existență sau univers în care Buddha nu a apărut.
Așa cum am explicat mai devreme, dacă te-ai naște în zonele de jos ale existenței (iaduri, preta, animale) ai suferi de căldură imensă, frig, foame, sete, ai fi vânat și ucis pentru carne iar dacă te-ai naște în zonele de sus ale existenței (asura și zei) ai fi intoxicat de atâtea plăceri. Facultăți incomplete înseamnă să ai un handicap fizic sau mental sever ceea ce ar face imposibilă ori serios limitată înțelegerea Dharmei. De asemenea, a fi sănătos dar a adera la viziuni greșite de genul nihilismului - doar materia există, ateism, a nega existența reală a lui BuddhaAmida și a Tărâmului Pur, etc, sau eternalismului – credința într-un zeu suprem(sau în alte figuri divine dinafara buddhismului), sunt obstacole de netrecut în practica Dharmei și în a-ți împlini viața în formă umană. Nu în ultimul rând, a te naște om într-un univers sau o lume în care niciun Buddha nu a venit încă (asemenea lui Shakyamuni) este inutilă deoarece nu ai putea întâlni Dharma iar viața ta umană nu ar avea niciun sens. Este la fel cu a trăi într-o țară unde nu există nicio șansă de a asculta Dharma.
Cele zece avantaje sunt: 1) un Buddha a venit în lume, 2) a propovăduit Dharma, 3) învățăturile Dharma au supraviețuit, 4) există adepți ai Dharmei, 5) există condiții favorabile ascultării Dharmei, 6) a te naște în formă umană, 7) a te naște într-o zonă unde Dharma este disponibilă, 8) a te naște cu facultățile fizice și mentale intacte, 9) a avea o predispoziție karmică de a căuta sensul vieții și împlinirea spirituală, 10) a avea credință în sutre sau în cuvintele lui Buddha.
În cazul nostru, Buddha Shakyamuni a venit în această lume și a propovăduit multe porți Dharma, dintre care învățătura despre salvarea necondiționată a lui Buddha Amida (Amida Dharma) este cea mai importantă. Această Amida Dharma a fost transmisă de mulți maeștri, învățători și adepți laici din trecut și prezent iar noi o acceptăm acum în credință. De asemenea, chiar dacă există multe locuri în care se predau viziuni greșite, se pot încă găsi temple sau dojouri unde adevărata Amida Dharma este prezentă. Să fim așadar, recunoscători că trăim o viață de om într-un loc unde există Amida Dharma, o putem asculta cu organele de auz, citii cu ochii, înțelege cu mintea, pune întrebări pentru a risipii îndoielile și putem primi credința în inimile noastre.
De asemenea, dacă nu simțim nevoia unei căutări și împliniri spirituale, nu avem cum să ajungem în cel mai important moment al vieții noastre când întâlnim Amida Dharma și ne încredem în ea. Chiar dacă unii dintre noi am încercat și schimbat mai multe căi religioase până am descoperit Dharma și ne-am încrezut în ea, faptul că am rămas serioși în căutările noastre a creat mai multe cauze karmice care ne-au dus din ce în ce mai aproape de adevărata învățătură despre Buddha Amida. Una dintre cele mai importante caracteristici ale vieții umane este că durează foarte puțin în comparație cu viața zeilor, asurașilor și chiar a unor ființe din zonele de jos ale existenței. De exemplu, Maestrul Genshin a descris în Ojoyoshufaptul că, ”o sută de ani în termeni omenești sunt egali cu o zi și o noapte  în Cerul celor treizeci și trei de zei iar în această zonă de existență viața durează o mie de ani” sau că: ” o sută de ani în termeni omenești sunt egali cu o zi și o noapte  în Cerul celor treizeci și trei de zei iar în această zonă de existență viața durează o mie de ani, dar viața în cerul celor treizeci și trei de zei este echivalentă cu doar o zi și o noapte în acest iad[5]unde viața durează o mie de ani”.
De asemenea, în alte iaduri sau tărâmuri ale zeilor viața durează chiar și o kalpa întreagă! În comparație cu astfel de ființe care se bucură de plăceri imense ori suferă dureri imposibil de descris în cuvinte, viața umană este extrem de scurtă și impredictibilă, așa că trebuie să facem tot ceea ce putem cu ce avem la dispoziție și să ne concentrăm pe ascultarea Dharmei, să primim credința și să intrăm astfel în stadiul de non-retrogresiune, fiind siguri că aceasta este ultima noastră viață ca ființe samsarice:
”Este farte rar să te naști omși dificil să întâlnești un Buddha în această lume;greu este să atingi înțelepciunea credinței;însă odată ce ai auzit Dharma, fi perseverent  în urmarea ei".[6]
- VA URMA-


[1] Bodhicharyavatara.[2] Adaptare după Chiggala Sutta: The Hole (SN 56.48), translated from the Pali by Thanissaro Bhikkhu. Access to Insight (Legacy Edition), 1 July 2010, http://www.accesstoinsight.org/tipitaka/sn/sn56/sn56.048.than.html [3] Pansu Suttas: Dust (SN 56.102-113), translated from the Pali by Thanissaro Bhikkhu. Access to Insight (Legacy Edition), 10 December 2011, http://www.accesstoinsight.org/tipitaka/sn/sn56/sn56.102-113.than.html[4] În exact momentul în care ne încredem în Buddha Amida, intrăm în stadiul de non-retrogresiune, adică indiferent ce ni s-ar întâmpla suntem asigurați de nașterea în Tărâmul Pur. Precum toate râurile ajung în ocean, toți cei care se încred în Amida se vor naște inevitabil în Tărâmul său Pur după moarte. De îndată ce ne încredem în Amida, nimic nu mai poate constitui un obstacol pentru nașterea acolo, nici măcar karma noastră negativă. De aceea, acest stadiu este numit de non-retrogresiune. [5] Vom vedea la capitolul special dedicat iadurilor la care din ele se referă Maestrul Genshin.[6] Shinran Shonin, Kyogyoshinsho – On Teaching, Practice, Faith, and Enlightenment, translated by Hisao Inagaki, Numata Center for Buddhist Translation and Research, Kyoto, 2003, p. 13


18. Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma - Introducere - Jul 26, 2019 3:11:00 PM
coperta editiei in engleza
De azi încep să lucrez la ediția în română a cărții mele The Four Profound Thoughts Which Turn the Mind Towards Amida Dharma. Deoarece nu este singurul proiect la care lucrez, mă voi mișca destul de încet, fiind posibil să vă ofer câte un capitol la două - trei săptămâni. Cei care vor să citească ediția în engleză, sunt invitați să o downloadeze gratuit de la acest link (click aici). 
INTRODUCERE 
Cele patru contemplații profunde sunt o învățătură de bază, premergătoare oricărei metode buddhiste. Acestea au ca efect îndreptarea minții către Buddha Dharma și trebuie să ne însoțească mereu pe Cale, indiferent că suntem începători sau vechi practicanți.Acestora li se mai spune și Cele patru înțelegeri profunde, Cele patru gânduri profunde sau Cele patru aduceri aminte. Pentru că în această carte le explic în contextul Porții Dharma a Tărâmului Pur (Jodo Shinshu/Amida Dharma), am considerat că e potrivit să le numesc Cele patru contemplații profunde care îndreaptă mintea către Amida Dharma. Acestea sunt:

Nașterea în formă umană este prețioasă Impermanența și moartea Karma – legea cauzei și a efectului (NOU!)Samsara este suferință (NOU!) Dacă cineva contemplă, înțelege și nu uită niciodată aceste patru elemente, putem spune despre el sau ea că este un adept serios al lui Buddha Shakyamuni și Buddha Amida. O astfel de contemplație, înțelegere și aducere aminte nu este nimic special, ci o simplă cunoaștere a faptului că situația noastră este definită de aceste adevăruri. Scopul meu în scrierea acestor învățături este să folosesc conștientizarea oferită de ele pentru a-i convinge pe prietenii mei Dharma de importanța refugierii în Buddha  Amida și a aspirației de a renaște după moarte în Tărâmul său Pur. Sper ca pasajele pe care le-am ales cu grijă din diferite texte sacre și maeștri buddhiști din vechime, precum și propriile explicații, vor avea un impact mare asupra lor nu doar la nivel intelectual, ci chiar mai adânc, emoțional.  
Amida Dharma nu este doar un alt obiect de studiu, ci cel mai important medicament oferit vreodată ființelor sensibile.  Viața în formă umană, impermanența și moartea, legea karmei precum și suferințele samsarice sunt chestiuni vitale și trebuie tratate cu cea mai mare seriozitate. De aceea, cititul acestei cărți nu trebuie să fie doar un process de acumulare de informații, ci să-l angajeze pe cititor într-o contemplație profundă a acestor patru adevăruri.
Citiți și gândiți-vă profund la șansa extrem de rară de a vă naște în formă umană. Citiți și gândiți-vă profund la propria voastră impermanență. Citiți și rămâneți șocați de legea implacabilă a karmei și de diversele tipuri de suferințe ale existenței samsarice. Citiți și conștientizați faptul că nu aveți altă soluție decât să vă refugiați în Buddha Amida și să aspirați la nașterea în Tărâmul lui sigur și iluminat.
Namo Amida Bu

19. Noua mea carte - Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu este disponibilă gratuit în format tipărit și pdf - Jul 16, 2019 9:17:00 PM

coperțile ediției tipăriteÎncepătorilor le recomand să citească mai întâi Noțiuni generale de buddhism Jodo Shinshu.si să arunce un ochi și aici,Recomandări pentru studiul buddhismului Jodo Shinshu
Această carte este, după cum arată și titlul, o încercare de a prezenta înțelesul credinței și al Nembutsului în conformitate cu învățătura tradiției noastre.Îmi încep explicațiile cu Legământul Principal al lui Buddha Amida deoarece fără el nu ar exista Jodo Shinshu. Așa cum a spus Shinran:

„Dacă Legământul Principal al lui Amida este adevărat, învăţătura lui Shakyamuni[1]nu poate să fie falsă. Dacă învăţătura lui Buddha este adevărată, comentariile lui Shan-tao[2]nu au cum să fie false. Dacă comentariile lui Shan-tao sunt adevărate, cum pot să fie minciuni cuvintele lui Honen[3]? Dacă cuvintele lui Honen sunt adevărate atunci cu siguranţă că ceea ce eu spun nu pot fi vorbe goale.”[4]
Fiecare școală (confesiune) buddhistă are o linie de transmisie. A noastră începe cu Buddha Amida și continuă cu Shakyamuni – Buddha istoric, cei șapte Maeștri, Shinran Shonin, Rennyo Shonin și orice învățător autentic care le-a urmat și a fost loial Legământului Principal. Ceea ce toți reprezentanții liniei noastre au spus într-un singur glas este că Legământul Principal este adevărat și conține tot ceea ce avem nevoie pentru a atinge Buddheitatea în Tărâmul Pur al lui Amida.
”Fiți în acord cu Legământul Principal” este motto-ul școlii noastre iar această carte încearcă să facă exact asta  - să fie în acord cu Legământul Principal, să întoarcă mințile ființelor către Legământul Principal și să le facă să urmeze exclusiv cerințele Legământului Principal.Fie ca toți cei care o citesc să abandoneze învățăturile greșite ale căilor nebuddhiste iar dintre diversele învățături și practici buddhiste să o aleagă pe cea care reprezintă adevăratul motiv al venirii tuturor Buddha în această lume – Nembutsul credinței, Vehiculul Unic al Legământului Principal.
Click aici pentru a downloada ediția gratuită (309 pagini):
1) Driveul meu google2) Contul meu pe Academia.edu3) Contul meu pe Scribd.com
Cei care doresc un exemplar din ediția tipărită sunt rugați să-mi lase adresa lor la [email protected] cu mențiunea ”distribuție gratuită”. 
Cei care vor să susțină activitățile mele de preot buddhist și templul Amidaji pot face o mică DONAȚIE (click aici pt a ajunge în secțiunea DONAȚII). Orice ajutor, indiferent cât de mic, este binevenit și apreciat.
Namo Amida Bu



[1] Shakyamuni este Buddha istoric, fondatorul buddhismului şi cel care a propovăduit metoda credinţei în Buddha Amida.[2] Shan-tao (613-681) este al cincilea dintre cei şapte patriarhi ai buddhismului Jodo Shinshu, unul dintre cei mai importanţi învăţători ai şcolii Tărâmului Pur din China.[3] Honen Shonin (1133-1212) a fost maestrul lui Shinran Shonin.[4] Tannisho, capitolul II - The Collected Works of Shinran, Shin Buddhism Translation Series, Jodo Shinshu Hongwanji-ha, Kyoto, 1997, p.662

20. Opt reguli pentru a proteja și transmite mai departe adevărata credință în Buddha Amida ("preceptele" credinței autentice) - Jun 28, 2019 8:44:00 AM

Mai mulți cititori și membri mi-au cerut să le ofer un ghid strict și detaliat despre cum să gândească și să se comporte în chestiunile legate de credință (shinjin) pentru a nu cădea pradă viziunilor greșite ori să nu fie pricină de viziuni greșite în ceilalți. Așa cum probabil știți, dacă ați citit cartea mea Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu, credința adevărată în Buddha Amida are opt aspecte (elemente):
1)      A accepta existența lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur2)      A accepta istoria lui Buddha Amida așa cum a fost ea spusă de Buddha Shakyamuni în Marea Sutră3)      A dori să te naști în Tărâmul Pur pentru atingerea Iluminării supreme[1]  4)      A avea dubla convingere profundă (nishu jinshin), adică a ști că ești o persoană extrem de limitată din punct de vedere karmic, incapabil să atingi Buddheitatea prin puterea ta personală și că doar Buddha Amida te poate salva prin Puterea Legământului său, fără a cere nimic de la tine
5)      A accepta fără nicio îndoială Legământul Principal al lui Buddha Amida și a fi sigur de nașterea în Tărâmul Pur 6)      A accepta că nașterea în Tărâmul Pur al lui Buddha Amida are loc după moarte7)      A rosti Numele lui Buddha Amida 8)      A nu amesteca Nembutsu și devoțiunea față de Buddha Amida cu alte credințe și practici din afara sau dinauntrul Dharmei lui Buddha.    
Elementele acestea sunt parte integrantă a unei minți/inimi credincioase. Ele apar natural în cel care se încrede în Buddha Amida și care este, așa cum spuneau Maeștrii liniei noastre de transmisie, un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha[2]. Orice altceva, ca de exemplu a avea o minte calmă sau concentrată în viața de fiecare zi, a fi virtuos ori nevirtuos, a avea sau nu experiențe mistice, etc, nu are absolut nicio importanță în ceea ce privește credința în Buddha Amida.Așadar, aceia care vor să fie în acord cu Amida Dharma și să protejeze transmiterea credinței autentice către alte generații pentru a nu cădea nici ei, nici ceilalți în capcana viziunilor greșite, trebuie să aibă ei înșiși credință și cele opt elemente ale credinței.
De asemenea, pentru cei care mi-au cerut o explicație detaliată a ceea ce să facă și să nu facă in ceea ce privește credința, am prezentat aceste elemente sub forma a opt reguli asemănătoare ca formulare unei samaya (set de precepte). Toți membrii comunității noastre trebuie să le urmeze:
1) Un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha nu trebuie să nege el însuși ori să-i încurajeze pe alții să nege existența lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur. El nu trebuie să creeze cauzele, condițiile, metodele sau karma negării existenței lui Buddha Amida și a Tărâmului său Pur. Ca discipol al lui Amida și al tuturor Buddha el trebuie să aibă devoțiune și credință în Buddha Amida, ajutând întotdeauna ființele sensibile să se încreadă în El și să-și dorească să se nască în Tărâmul său Pur.
2)  Un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha nu trebuie să nege el însuși ori să-i încurajeze pe alții să nege istoria lui Buddha Amida așa cum a fost ea povestită de Buddha Shakyamuni în Marea Sutră. El nu trebuie să creeze cauzele, condițiile, metodele sau karma negării acesteia. Ca discipol al lui Amida și al tuturor Buddha el trebuie să accepte în credință Marea Sutră și istoria lui Amida așa cum a fost ea propovăduită acolo de Shakyamuni, ajutând întotdeauna ființele sensibile să se procedeze la fel.
3) Un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha nu trebuie să nege el însuși ori să-i încurajeze pe alții să nege importanța dorinței de a ne naște în Tărâmul Pur pentru atingerea Iluminării perfecte. El nu trebuie să creeze cauzele, condițiile, metodele sau karma opririi ființelor sensibile de la a-și dori să se nască în Tărâmul Pur pentru atingerea Iluminării perfecte. Ca discipol al lui Amida și al tuturor Buddha el trebuie să încurajeze mereu ființele sensibile să-și dorească să renască în Tărâmul Pur pentru atingerea Iluminării perfecte.
4) Un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha nu trebuie să nege el însuși ori să-i încurajeze pe alții să nege că sunt persoane cu profunde limitări karmice, incapabile să atingă Buddheitatea prin propriile puteri și că numai Buddha Amida le poate salva prin Puterea Legământului său. El nu trebuie să creeze cauzele, condițiile, metodele sau karma negării salvării din samsara prin Puterea lui Amida. Ca discipol al lui Amida și al tuturor Buddha el trebuie să încurajeze mereu ființele sensibile să se considere pe ele însele ca fiind persoane cu profunde limitări karmice, incapabile să atingă Buddheitatea prin puterea lor personală și să accepte că numai Buddha Amida le poate salva prin Puterea Legământului său, fără a cere nimic de la ele.
5) Un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha nu trebuie să se îndoiască el însuși ori să-i facă pe alții să se îndoiască de Legământul Principal și de nașterea în Tărâmul Pur. El nu trebuie să creeze cauzele, condițiile, metodele sau karma îndoielii față de Legământul Principal al lui Buddha Amida și de nașterea în Tărâmul Pur. Ca discipol al lui Amida și al tuturor Buddha el trebuie să încurajeze mereu ființele sensibile să accepte fără nicio îndoială Legământul Principal al lui Amida și să fie sigure de nașterea lor în Tărâmul Pur.
6) Un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha nu trebuie să nege el însuși ori să-i încurajeze pe alții să nege că nașterea în Tărâmul Pur are loc după moarte. El nu trebuie să creeze cauzele, condițiile, metodele sau karma negării faptului că nașterea în Tărâmul Pur are loc după moarte. Ca discipol al lui Amida și al tuturor Buddha el trebuie să încurajeze mereu ființele sensibile să accepte că nașterea în Tărâmul Pur are loc după moarte.
7) Un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha nu trebuie să abandoneze el însuși ori să-i încurajeze pe alții să abandoneze rostirea Numelui lui Buddha Amida (Nembutsu). El nu trebuie să creeze cauzele, condițiile, metodele sau karma abandonării rostirii Numelui. Ca discipol al lui Amida și al tuturor Buddha el trebuie să încurajeze mereu ființele sensibile să rostească Numele lui Amida.
8) Un adevărat discipol al lui Amida și al tuturor Buddha nu trebuie să amestece el însuși ori să-i încurajeze pe alții să amestece Nembutsu și devoțiunea față de Buddha Amida cu alte credințe sau practici dinauntrul sau dinafara Dharmei lui Buddha. El nu trebuie să creeze cauzele, condițiile, metodele sau karma amestecării Nembutsului și devoțiunii față de Buddha Amida cu alte credințe sau practici dinauntrul sau dinafara Dharmei lui Buddha. Ca discipol al lui Amida și al tuturor Buddha el trebuie să încurajeze mereu ființele sensibile să rostească exclusiv Nembutsu și să se dedice total lui Buddha Amida.


[1] Iluminarea supremă, Buddheitatea, Nirvana, etc sunt termeni sinonimi.[2] Click aici pentru a citi explicațiile mele despre Adevăratul discipol al lui Amida și al tuturor Buddha, https://josho-adrian.blogspot.com/2018/12/adevaratul-discipol-al-lui-amida-si-al.html


21. Vizita la Amidaji a doi cititori din Brazilia - May 22, 2019 7:31:00 AM
Fernando, Josho si Thais




De curand am primit vizita a doi cititori din  Brazilia - Thais Campos si Fernando Campos (81 ani). Cei doi au stat cateva zile in retragere la Amidaji. Asa cum stiti, templul Amidaji este deschis vizitatorilor din tara sau strainatate care doresc sa cunoasca invatatura buddhista Jodo Shinshu.
Click aici pentru a citi despre conditiile de vizitare si cazare.








slujba Nembutsu in Hondo (Sala Dharmei) a templului Amidaji
Predica in Hondo (Sala Dharmei) Thais a avut si rolul de
 traducatoare pentru Fernando 
Senor Fernando aprinzand lumanari
la altarul Amidajiin bucataria Amidaji


la o cafea braziliana si predica in fata Hondo (Sala Dharmei)
a templului Amidaji 


22. Recomandari pentru studiul buddhismului Jodo Shinshu - Apr 18, 2019 3:34:00 PM

Josho Adrian Cirlea in Hondo
 (sala Dharmei) a templului  AmidajiINTRODUCERE:
Câteva noțiuni generale de buddhism Jodo Shinshu – scurtă introducere cu noțiuni de buddhism general și buddhism Jodo Shinshu
Cele Trei Refugii în buddhismul Jodo Shinshu 
PARTEA I,
1) Câteva elemente de cosmologie buddhistă
Explicații detaliate despre  viziunea buddhistă asupra omului, universului, karmă, renaștere (reîncarnare), ce este un Buddha, de ce în Buddhism NU se acceptă existența unui zeu creator, legiuitor și judecător al lumii, etc

Lucrarea conține următoarele capitole:-  Învățătura buddhistă despre om, dorință și karma- Buddha nu a recunoscut existența unui zeu suprem și creator al lumii- Câteva explicații buddhiste despre originea și existența universului- Două întrebări despre natura de Buddha și Samsara- Întrebare despre tărâmurile samsarice și Tărâmul Pur- Tărâmul Pur este o stare a conștiinței sau un loc real?- Credința într-un zeu creator este o piedică în primirea shinjinului (credința în Buddha Amida)
2) Învățătura lui Buddha Shakyamuni (Buddha istoric) despre Buddha Amida
3) Cele trei corpuri (aspecte) ale lui Buddha Amida
PARTEA a – II – a:
1) Credință și Nembutsu în buddhismul Jodo Shinshu (carte)Tot ceea ce aveți nevoie să știți despre Legământul Principal al lui Buddha Amida, despre credința în El și rostirea Numelui său. 

2) Adevarata invatatura despre  Buddha Amida si Taramul sau Pur (carte)
A doua parte din aceasta carte, exceptie capitolele deja citite si cuprinse in linkurile de mai sus.

3) Cele 48 Legăminte ale lui Buddha Amida (carte)Explicații ale tuturor Legămintelor lui Buddha Amida
*
După ce terminați de studiat această listă puteți trece la orice altă carte de AICIsau la orice articol de AICI (CUPRINS).
Cei care preferă să studieze în limba engleză, sunt invitați la varianta de AICI unde sunt mai multe articole și cărți.
Va stau la dispozitie daca aveti intrebari, sunteti seriosi in studiul dv si acceptati instructiunile mele. 


23. Nu fi supărat pe samsara - Jan 7, 2019 11:06:00 AM
Roata samsarei. În stânga, în afara roții, se vede
Tărâmul Pur al lui Buddha Amida și o cale ce duce
către el. În dreapta, de asemenea, în afara roții, îl
poți vedea pe Shakyamuni (Buddha istoric), de
asemenea, în afara roții, arătând către Amida. Întrebare: Uneori sunt atât de supărat pe samsara. Pare că nimic nu-mi iese și că totul în jurul meu, inclusiv lumea aceasta, nu se va schimba niciodată  în bine. Ce atitudine ar trebui să am?

Răspuns: Nu fi supărat pe samsara. De ce ai fi supărat pe propriul vis? În curând te vei trezi în Sukhavati – tărâmul iluminat (trezit) al lui Amida iar toate iluziile și suferințele stării de vis în care te afli acum se vor sfârși. Toate experiențele din visul samsaric îți vor părea ca și cum nu ar fi existat niciodată. Atunci vei râde puternic de tot și toate și vei începe imediat activitatea nesfârșită de a-i trezi pe ceilalți din diversele lor vise și coșmaruri.
Însă până să te trezești în Sukhavati, tot ceea ce faci aici și tot ceea ce ți se întâmplă aparține visului. Încerci să rezolvi probleme iluzorii în orașe și țări iluzorii, luptând pentru scopuri iluzorii și fiind supărat pe alte ființe care și ele visează, din cauza unor situații iluzorii.
Într-adevăr, e inutil să devii mânios pe visul samsaric. Singurul element real pe care îl poți găsi aici și care nu aparține visului e Nembutsul credinței. Este ca și cum un om treaz încearcă să te trezească din somn iar tu îi auzi vocea în vis și-i răspunzi. Acea persoană este Buddha Amida iar răspunsul tău este Nembutsul credinței. Chiar dacă te afli încă în visul samsaric în timp ce-l rostești, Nembutsu însuși nu aparține visului și te va purta în curând (după moarte) spre trezie.
Acest Namo Amida Bu (Nembutsu) este singura legătură între lumea trezită a lui Buddha Amida și conștiința ta care visează. Este singurul element real pe care îl găsești în vis dar care nu aparține visului. Așa că, în loc să-ți petreci vremea inutil alergând după scopuri iluzorii în vise iluzorii, mai bine te-ai concentra pe Nembutsu și ai aștepta până când te trezești în tărâmul iluminat al lui Amida.


24. Este Buddha Amida un simbol/metaforă sau o persoană reală? - Jan 1, 2019 1:23:00 AM
Altarul templului nostru - Amidaji
Întrebare: Este Amida un simbol sau metaforă pentru Înțelepciune și Compasiune? Unii erudiți ai zilelor noastre susțin această idee.
Răspuns: Acei erudiți greșesc. Buddha Amida NU este un simbol sau metaforă pentru Înțelepciune și Compasiune, ci o Persoană Iluminată reală care posedă Înțelepciune Infinită și Compasiune Infinită. Întotdeauna insist pe existența reală a lui Buddha Amida și a Tărâmului Pur deoarece fără acceptarea acestei existențe credința ființelor neiluminate devine abstractă și falsă. Nu poate exista o credință reală fără un obiect real al credinței – în cazul nostru, Buddha Amida.Dacă nu-ți poți spune ție însuți și celorlalți că obiectul credinței tale este un Buddha viu și real, numit Amida, atunci nu ai credință. Nu contează cât ești de erudit, dacă cunoștințele și studiul tău nu ți-au simplificat credința și dacă nu poți vorbi despre credință în termeni simpli, atunci nu ai credință. Dacă nu poți spune pur și simplu, că Amida este un Buddha real iar Tărâmul lui Pur este un loc real și iluminat atunci nu faci altceva decât să te încrezi în categoriile minții tale neiluminate iar credința adevărată îți lipsește cu desăvârșire.

Te rog, păstrează mereu această învățătură în inima ta – Amida NU este un concept abstract, ci un Buddha viu cu care poți comunica rostindu-i Numele cu credință. Repet cuvintele lui Honen Shonin pe care le citez adeseori, deoarece sunt foarte importante:
”Buddha Amida te aude mereu, fără nicio excepție, indiferent de timp, loc sau orice altă împrejurare”.[1]
”Când ființele sensibile se pleacă până la pământ înaintea lui Buddha Amida, Amida îi vede. Când rostesc cu buzele lor Numele lui Buddha Amida, Amida îi aude. Când se gândesc la Buddha Amida în inima lor, Amida se gândește la ei. În aceste trei tipuri de acțiuni karmice[2], Buddha Amida și ființele sensibile nu sunt separate unele de altele. De aceea, ele sunt numite relații karmice personale și familiale.Așadar, ori de câte ori țineți în mână un rozariu buddhist, Amida va vedea asta. Dacă vă gândiți în mintea voastră să-i rostiți Numele, Buddha Amida se va gândi la voi”.[3]


[1] Honen Shonin, Dialogue on One Hundred Forty-Five Topics, The Promise of Amida Buddha - Honen's Path to Bliss; English translation of the Genko edition of the works of Honen Shonin - Collected Teachings of Kurodani Shonin: The Japanese Anthology (Wago Toroku), translated by Joji Atone and Yoko Hayashi, Wisdom Publications, Boston, 2011, p.295[2] Plecăciune cu trupul, rostire și gândire.[3] The Demeanor for Birth in the Pure Land (Ojojodoyojin), http://www.jsri.jp/English/Honen/TEACHINGS/zendo.html


25. NU mai folosiți explicații ale maeștrilor Zen când vă referiți la Buddha Amida - un exemplu - Dec 30, 2018 2:06:00 PM
Buddha Amida
Întrebare: Maestrul Zen Kodo Sawaki a spus: ”Amida nu există deoarece eu cred că El există. Buddha Amida există fără să conteze dacă eu cred în El sau nu. Indiferent de ceea ce eu cred și gândesc, Amida este întregul cer și pământ. Fiind tras de Legământul Principal al lui Amida care este realitatea absolută, funcționez prin intermediul trupului meu, vorbirii și minții mele ca sinele ce pătrunde peste tot. Asta înseamnă a fi un Buddha – o mare ființă, o persoană cu adevărat matură.” Ce părere ai despre această afirmație?
Răspuns: Am văzut că acest pasaj despre Buddha Amida din Kodo Sawaki, un maestru Zen respectat, este citat de multe ori, de parcă ar fi ceva extraordinar, de către unii adepți ai Tărâmului Pur care nu sunt atenți la ceea ce răspândesc și oferă celorlalți.
La prima vedere pare o învățătură bună dar după o examinare atentă observăm că nu e altceva decât o interpretare Zen și în niciun fel de acord cu învățătura Jodo Shinshu.
Așadar, primele două propoziții sunt ok dacă sunt scoase din restul fragmentului – da, Buddha Amida există indiferent că noi credem în El sau nu, așa cum am explicat când am răspuns la întrebarea precedentă. Asta e adevărat, însă restul fragmentului NU are nicio relevanță pentru noi (nu se adresează nouă), adepții Porții Dharma a Tărâmului Pur.
” Amida este întregul cer și pământ” – STOP aici! Iată o capcană pe care mulți falși învățători din sangha noastră internațională o folosesc, amestecând idei Zen cu Jodo Shinshu, adică descriindu-l pe Amida ca fiind orice altceva decât un Buddha viu și transcendent cu care poți avea o relație bazată pe credință. Nu, drag prieten pe calea Nembutsu, Amida NU este ” întregul cer și pământ”, ci Amida așa cum este El descris în Marea Sutră – adică un Buddha specific, un Buddha individual manifestat în formă și Nume, cu un loc real și iluminat în care putem ajunge după moarte și cu un mesaj foarte clar: ”încredeți-vă în mine, rostiți Numele meu și doriți-vă să vă nașteți în Tărâmul meu” (Legământul Principal). Nu ești tras de Legământul Principal dacă nu te încrezi în El ca într-un Buddha individual și dacă nu vrei să mergi în Tărâmul său Pur.
O spun din nou – asta e o capcană deșteaptă folosită de falșii învățători din sangha noastră menită să-i ducă în confuzie pe oamenii obișnuiți deoarece vorbește doar de realitatea ultimă a lui Amida pentru a ascunde manifestările lui transcendente (Sambhogakaya) sau diferitele Nirmanakaya (corpuri ale transformării/adaptării) care sunt esențiale pentru o școală bazată pe credință precum a noastră.
Trebuie să înțelegi că scopul Legământului Principal al lui Buddha Amida este să te ducă în Tărâmul Pur după moarte iar NU să te facă să exiști aici, în acest trup și cu această minte și vorbire ca ”sinele ce pătrunde peste tot”! Dacă folosești acest limbaj Zen îi vei duce în confuzie pe cei care au o chemare spre credința simplă din Jodo Shinshu! Scopul Legământului Principal este ca tu să faci exact ceea ce îți cere Amida să faci acolo: ”încrede-te în mine, rostește Numele meu și dorește-ți să te naști în Tărâmul meu”. Repet, Legământul Principal NU este o metodă de a realiza Dharmakaya ultimă/natura de Buddha/”sinele care pătrunde peste tot” în așa fel încât să ajungi să funcționezi ”prin intermediul trupului tău, vorbirii și minții tale ca sinele ce pătrunde peste tot”, așa cum spune Kodo Sawaki, adică să ”fi un Buddha – o mare ființă, o persoană cu adevărat matură” aici și acum. Aceasta este foarte clar o învățătură și interpretare Zen de pe calea puterii personale și care NU are niciun fel de legătură cu Poarta Dharma a Tărâmului Pur.
Kodo Sawaki vrea să spună că prin intermediul Legământului Principal devine un Buddha cu chiar acest trup, modificând în acest fel și reinterpretând cel mai important element al Porții Dharma a Tărâmului Pur ca să se potrivească contextului său Zen: ”fiind tras de Legământul Principal al lui Amida care este realitatea absolută, funcționez prin intermediul trupului meu, vorbirii și minții mele ca sinele ce pătrunde peste tot. Asta înseamnă a fi un Buddha – o mare ființă, o persoană cu adevărat matură.” În acest fel, el vorbește despre Legământul Principal ca și cum ar vorbi despre Zazen. E treaba lui dacă vrea să facă asta, însă așa ceva este împotriva învățăturii Nembutsu în conformitate cu care devenim Buddhași doar după moarte, când ne naștem efectiv în Tărâmul Pur! Sper că prietenii mei pe calea Nembutsu vor înțelege această diferență și vor înceta să mai folosească pe Calea Tărâmului Pur pasaje menite pentru discipolii Zen și Calea Zen. Atât timp cât nu suntem încă Buddhași, nu ar trebui să amestecăm diversele Porți Dharma deoarece inducem oamenii în confuzie. Ceea ce Kodo Sawaki Roshi a spus într-un context Zen și pentru discipolii lui Zen NU se aplică într-un context Jodo Shinshu și pentru adepții Jodo Shinshu!Sper că nu sunt greșit înțeles deoarece cuvintele mele NU sunt împotriva lui Kodo Sawaki Roshi pentru care am un mare respect ca fost practicant Zen[1], ci împotriva tendinței multor preoți de-ai noștri din sangha internațională, lipsiți de orice fel de credință, care folosesc idei sau citate Zen pentru Poarta Dharma a Tărâmului Pur.
Această Poartă Dharma a Tărâmului Pur este foarte simplă – vom sălășlui în natura de Buddha numai după ce ne naștem în Tărâmul Pur, după moarte iar nu aici și acum, în acest trup și cu acestă minte și vorbire. Aici și acum trebuie să ne preocupăm exclusiv de chestiuni legate de credință pentru că aici și acum Buddha Amida ne-a cerut să facem trei lucruri simple în Legământul său Principal: ”încredeți-vă în mine, rostiți Numele meu și doriți-vă să vă nașteți în Tărâmul meu”. Nu există acolo niciun fel de mențiune a faptului că vei funcționa prin intermediul trupului tău de acum, vorbirii și minții tale ca sinele ce pătrunde peste tot, așa cum a spus Kodo Sawaki!
A funcționa prin intermediul trupului tău, vorbirii și minții tale ca sinele ce pătrunde peste tot este practica de a deveni un Buddha aici și acum, ceea ce aparține școlilor care se bazează pe puterea personală iar nu școlii noastre!
Din nou și din nou le cer colegilor mei din Jodo Shinshu să nu mai folosească pasaje din Maeștrii care urmează alte practici și învățături și care nu au primit credința specifică Legământului Principal[2]. Ar fi bine și dacă acești Maeștri[3]s-ar abține să folosească terminologia Porții Dharma a Tărâmului Pur pentru a promova învățături ce aparțin Porții Zen, însă chiar și dacă fac asta, noi trebuie să ne focalizăm atenția pe învățătura specifică școlii noastre și să urmăm din toată inima sfatul lui Rennyo Shonin: ”agățați-vă de mânecile lui Amida”, ”încredeți-vă în Amida pentru a rezolva chestiunea de cea mai mare a importanță a vieții de după moarte”!
Să fim adepți cu o credință simplă și să vorbim de credință în termeni simpli în loc să facem pe deștepții cu citate despre natura ultimă de Buddha pe care oricum nu o înțelegem.




[1] Înainte de a trece la Jodo Shinshu am practicat Zen câțiva ani. [2] Citatele care se referă la învățături buddhiste generale, ce aparțin oricărei școli de buddhism, pot fi folosite, însă NU citate și pasaje în care sunt tratate învățături și practici specifice școlilor respective.[3] Aud adeseori în zilele noastre despre maeștri Zen care explică pe Buddha Amida în termeni Zen iar apoi unele persoane care au audiat acele prelegeri răspândesc peste tot ideile respective.