Despre mine

doctoru ionel

sunt o persoana dinamica, spirituala si funny

Blogs Home » Spiritualitate » Esoteric » DIO Line

DIO Line

Blog bazat pe stiri din domeniul paranormalului, despre spiritualitate, sanatate, sport si dezvoltare personala.

Articole Blog

01. Trezirea energiei Kundalini - Feb 15, 2020 6:33:00 PM
Kundalini este energia care se află in stare latentă în fiecare dintre noi. Conștientizarea acestei energii prin trezire aduce cu ea multiple si semnificative schimbari în trup, minte și în toata existența ta.Energia Kundalini te ajută sa descoperi o altă față a existenței în care trăiești zi de zi. Termenul Kundalini provine de la un cuvânt sanscrit „Kundal” care înseamnă „înfășurat”. Kundalini este adesea numit șarpele și este energia care hrănește pomul vieții din noi. Este energia feminină primordială care trăiește la baza coloanei vertebrale în interiorul osului triunghiular cunoscut sub numele de osul sacral.Kundalini- această energie rămâne latentă în întreaga lume, până când este pregătită pentru a fi trezită. O trezire kundalini se poate realiza prin ritualul de inițiativă sau se poate întâmpla spontan datorită sufletului evoluat.
Într-adevăr, ne trezim de la naștere, nu este un comutator luminos pe care îl porniți automat sau unul îl puteți opri, deoarece ni se întâmplă tuturor. Totul se ridică la diferite niveluri de conștientizare. Fiecare parte diferită a aceleiași singure experiențe este o viață interminabilă.Trezirea spirituală se poate întâmpla oricui la orice vârstă. Există multe metode de trezire a energiei kundalini, cum ar fi yoga, meditația, experiența aproape de moarte, substanțele minții, sexul, experiența în afara corpului, stresul prelungit, inițierea de către un guru, ritualul șamanic, etc.S-a întâmplat multor guru, practicieni spirituali, șamani și alții de-a lungul istoriei. Gopi Krishna, unul dintre fondatorii cercetării Kundalini a trezirii acestei energii din cauza unei meditații sacre cunoscută sub numele de metoda Floare de Aur. Se spune că metoda florilor de aur durează peste 100 de zile de practică pentru a începe construirea energiei încorporate a kundalini, care duce la înțelegerea autorealizării.Există numeroase metode de inițiere în care kundalini se realizează prin ajutorul unui maestru profesor sau guru.Ramana Maharshi, un celebru guru hindus născut în 1870 când avea doar șaisprezece ani Kundalini trezindu-se de o frică anihilantă de moarte care i-a depășit corpul. O trezire spontană prin moartea ego-ului.Philip St. Romain, un ministru creștin a experimentat propria trezire șocantă prin simpla metodă de rugăciune către Dumnezeu.Aleister Crowley, celebru ocultist și fondator al Thelema la sfârșitul anilor 1800, avea diverse metode proprii referitoare la magie, inclusiv alchimie, sex, hașiș și mescalină.Aldous Huxley, scriitorul englez al Brave New World a trecut printr-o experiență de trezire prin peyote [mescalină], unde și-a retras experiențele din cartea sa de schimbare a vieții din anii 1950, The Doors of Perception. Ușile Percepției au creat o indignare absolută asupra experienței deschise și vulnerabile a psihedelicilor, care abia a fost recunoscută chiar în anii ’50. Descoperirea Universului îl determină să cerceteze studii psihedelice și psihiatrice.Prezența lui Kundalini a intrigat chiar mințile intelectuale ale lui Carl Jung, Alan Watts, Timothy Leary, Daniel Pinchbeck, Maynard Keenan, Joe Rogan, Russell Brand și diverși intelectuali iconici.
Kundalini Shakti a aprins focul la multe persoane din întreaga lume, de la Șaman la Psihiatru, la adultul obișnuit până la psihonauți. Ideea de trezire nu este pentru o elită specială și se poate întâmpla oricui.SHAKTIPAT – ENERGIAÎn centrul experienței Kundalini se află ceva cunoscut sub numele de inițierea lui Shaktipat. Shaktipat este transferul de energie spirituală de la profesor la student, pentru a iniția Shakti kundalini. Se poate întâmpla în persoană sau la distanță. Cu adevărat, cu toții accesăm această energie Shaktipat, deoarece realitatea noastră este realizată din câmpuri electromagnetice ale curenților de energie.Inițierea lui Shaktipat este doar un alt simbol în diferitele niveluri ale Trezirii. Această energie spirituală este compusă din oscilația undelor de frecvență date care se conectează împreună prin conștiința colectivă.Kundalini este în mod natural o energie creatoare, este același sentiment pe care l-a întâlnit Einstein când a descoperit teoria Relativității. La fel este același curent pe care îl simți atunci când ești insuflat de inspirație pentru compunerea unei melodii, pictura unei imagini sau scrierea unui roman.Însăși aspectul creativității este legat de energia Kundalini, de aceea mijloacele creative sunt legate de emisfera noastră dreaptă, deoarece se conectează direct la lumea spiritelor și este regina Kundalini Shakti. De asemenea, Kundalini este recunoscut ca energie sexuală. Este literalmente aceeași energie pe care o simți atunci când ai un orgasm, focul kundalini. Este prin canalizarea acestei energii de la organele sexuale până la nivelul coloanei vertebrale în glandele principale ale tulpinii creierului care creează fluxul Kundalini. Acesta este motivul pentru care Trezirea se poate întâmpla accidental în intimitatea sexuală dacă nu ești atent. În timp ce Kundalini își are rădăcinile în glandele sexuale, nu este singura cauză a Kundalini. Energia sexuală a Kundalini este doar o parte a experienței, s-a spus că, în adevăr, Kundalini este despre deschiderea sau trezirea Centrului Inimii. Jana Dixon subliniază acest lucru în propria sa carte de cercetare intensă despre Biologia Kundalini. Ea afirmă că:„Nu este sexul în sine care ajută la declanșarea kundalini, ci vasodilatația sistemului cardiovascular și introducerea asociată a noilor niveluri de„ relaxare ”parasimpatice în corp-minte. Ceea ce inițiază kundalini este, prin urmare, deschiderea inimii, împreună cu starea pozitivă a minții și creșterea fluxului de prana care vine cu iubirea. Iubirea sub orice formă este transformatoare, căci iubirea este sursa de energie ”Deschiderea Inimii este cea care creează puntea dintre chakrele inferioare și superioare, determinând călătoria Kundalini Shakti la coroană, trezind mintea la o inteligență superioară. Inima este extrem de importantă pentru trezire, deoarece este piesa de conectare care permite energiei Kundalini să curgă corect. Conform celor mai recente cercetări în neurocardiologie „inima este un organ senzorial și un centru sofisticat pentru primirea și procesarea informațiilor. Inima este de fapt mult mai puternică decât creierul. De exemplu, în articolul despre Inima energetică se desfășoară, acesta afirmă: „Inima generează cel mai mare câmp electromagnetic din corp. Câmpul electric măsurat într-o electrocardiogramă (ECG) este de aproximativ 60 de ori mai mare în amplitudine decât undele creierului înregistrate într-o electroencefalogramă (EEG). Componenta magnetică este de aproximativ 5000 de ori mai puternică decât câmpul magnetic al creierului și poate fi detectată la câțiva metri distanță de corp cu magnetometre sensibile. Aceasta înseamnă că nu numai că inima este mai puternică decât mintea, de asemenea, este capabilă să perceapă informațiile prin curenții electromagnetici în același mod în care poate creierul. Acestea fiind spuse centrul inimii este o componentă uriașă pentru trezire, deoarece este deschiderea centrului inimii în care începem să dezvoltăm empatie, iubire necondiționată și compasiune față de ceilalți în propria noastră călătorie.âMitul lui KundaliniEste simbolic o formă de artă bazată în filosofia Tantrică.În Tantra, povestea începe cu întregul univers văzut ca o manifestare a Conștiinței. La manifestarea acestui Univers, conștiința a devenit împărțită în două regiuni, niciuna dintre ele nu poate exista fără cealaltă. Pentru a permite totalitatea Manifestării, fiecare are nevoie de celălalt.Prima regiune, Shiva este o forță masculină, care rămâne identificată cu conștiința nemanifestă. unde are puterea să fie în repaus, mai degrabă decât să se schimbe. În timp ce Shakti, forța feminină este flexibilă, dinamică și creativă văzută ca Marea Mamă a universului unde se naște orice formă.În Tantra, ființa umană este personificată ca un univers în miniatură sau microcosmosul macrocosmosului. „Tot ce se găsește în cosmos poate fi găsit în fiecare individ și aceleași principii care se aplică universului se aplică în cazul ființei individuale.”Androginul – Shiva și ShaktiÎn corpul uman trăiește Shakti, aspectul feminin numit Kundalini. Această forță energetică se sprijină la baza coloanei vertebrale din osul sacral. Practica tantrică a yoga Kundalini se referă la aprinderea acestei energii cosmice puternice pentru a urca prin chakrele care trăiesc de-a lungul axei coloanei vertebrale unde se naște gândul conștient. Shakti își dansează drumul prin ascensiunea sistemului Chakra deasupra coroanei pentru a se uni cu Shiva, conștiința pură. Aceasta este baza Kundalini în care unim dualitatea în unitate, shiva-shakti, unind percepția noastră conștientă în ascensiune într-o inteligență superioară a conștiinței umane. Există, de asemenea, coborârea de Kundalini despre care puțini vorbesc despre faptul că, odată ce Kundalini ajunge la sushumna, trebuie să călătorească înapoi în chakre. Aici iei tot ce ai învățat de la trezirea Kundalini și începi să îl aplici în viața ta. Descendența kundalini ne transformă realitatea fizică, în loc să simți că viața ta este banală și banală te predai vieții și fluxului universal al existenței. Devii observatorul realității și co-creatorul propriei tale experiențe subiective.Există, de asemenea, trei canale care sunt extrem de importante pentru Kundalini, cunoscute sub numele de Nadis. Nadi se traduce prin „flux”. Acestea sunt canale subtile care direcționează energia prin corpul unde circulă și curg. Potrivit Kundalini Yoga, în corpul astral există 72.000 de nadis care corespund direct cu nervii formei umane fizice. Dintre acestea, Ida, Pingala și Sushumna sunt considerate cele mai importante. Ida este cunoscut sub numele de canalul stâng, forța feminină care reprezintă luna. Apoi există Pingala, canalul potrivit, care este forța masculină și simbolizează Soarele. În sfârșit, Sushumna, canalul central unde Ida și Pingala se împletesc. În corpul masculin Kundalini se află în perineul dintre organele urinare și excretorii. În timp ce în corpul feminin, locația este rădăcina uterului, centrul creației în colul uterin.Toți cei trei se întâlnesc în Muladhara sau Chakra Rădăcină, unde Shakti, Kundalini este simbolizat ca un șarpe blochează intrarea în Sushumna cu gura ei. Prin urmare, Șarpele Kundalini rămâne înfășurat la baza coloanei vertebrale adormit până la trezirea Kundalini.Puterea focului Kundalini este o forță energetică puternică care poate transforma orice ființă care suferă procesul trezirii. Se spune că, odată ce Sushumna, canalul nervos central se ridică spre creier traversând mai departe în coroana de deasupra capului, ceea ce determină înflorirea lotusului petalat de o mie de mii cunoscut sub numele de iluminare sau autorealizare. Ne poate trezi la o inteligență cognitivă superioară care ne deschide conștiința către stări modificate de conștientizare. Cu alte cuvinte, ne putem trezi conștiința prin excitarea lui Kundalini care poate induce daruri psihice și aduce în conștientizarea noastră dimensiuni multiple ale funcționării interioare a psihicului. De asemenea, ne ajută să folosim mai mult din capacitatea creierului nostru decât înțelegerea cognitivă normală. Forța Kundalini este în esență epitomul experienței umane. Este esența divină a noastră însuși experimentată în interiorul individului. Trece prin mai multe nume în numeroase culturi precum nirvana, samadhi, shangri-la, extaz, comuniune, Brahman, chintesența omului, eliberare, scara către cer, calea inițiatilor, toate acestea simbolizează același lucru care este trezirea Kundalini. În Psihologie o etichetăm ca aspect inconștient sau subconștient al conștiinței. Kundalini poate fi o forță puternică care dezleagă iluziile acestei lumi care ne poate lega și ne îngrozi pe măsură ce realitatea noastră începe să se desprindă de cusături. Cu toate acestea, această energie ne eliberează și sufletul și începe să pună împreună piesele de puzzle ale misterului, care este realitatea. Odată ce ne trezim șarpele adormit, viața noastră se schimbă pentru totdeauna. Suntem eliberați de limitele formei materiale și vedem dincolo de vălul timpului în celelalte lumi ale realității care este văzută doar în ochiul conformistului ca lumea a „necunoscutului”.Istoria și reprezentarea simbolică a lui KundaliniDeși nu se cunoaște originea precisă a Kundalini, ea a fost recunoscută în diferite culturi în jurul secolului al V-lea. Este descrisă pe larg în scrierile tantrice și vedice, precum și în mitologia egipteană. Conceptul de Kundalini se încadrează în diferite religii precum hinduismul, gnosticismul, budismul, Cabala, taoismul și multe altele. De fapt, aproape toate religiile vorbesc despre această putere interioară înnăscută într-o formă sau într-un context simbolic, ea apare chiar în Biblie. Vechiul Testament este plin de multe interpretări simbolice care se conectează direct la trezirea spirituală. De exemplu, Isus a menționat chiar că trezirea este adevăratul destin pentru toți creștinii:„Și pe când Moise a înălțat șarpele în pustie, așa cum a fost ridicat fiul omului: ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”.sursa: www.eona-nivid.com
02. Cele 4 principii spirituale ale lui Deepak Chopra - Feb 14, 2020 6:58:00 AM
1. Un corp plin de vioiciune si energie.Primul principiu este un corp vioi si plin de energie. Nu trebuie sa facem nimic care ne-ar putea rani corpul. Este bine sa facem yoga, sport si sa mancam sanatos, preferabil o dieta pe baza de plante. Este important sa evitam toxinele: nu doar un mediu toxic, ci si oamenii toxici sau un loc de munca toxic – acestea imbolnavesc corpul.2. O inima plina de iubire si compasiune.Al doilea principiu este o inima plina de iubire si de compasiune. Toata lumea are nevoie de iubire. Tot ce trebuie sa faci este sa-ti dezvolti cele patru A-uri: atentie (sa inveti sa asculti), acceptarea (nu incerca sa schimbi oamenii decat daca iti cer sfatul), aprecierea (observa faptele bune ale celorlalti), afectiunea (grija fata de ceilalti). Toate aceste lucruri ii vor face pe cei din jur sa se simta bine, ceea ce te va face si pe tine sa te simti bine in corpul tau.3. O minte linistita si vigilenta.Al treilea principiu spiritual este o minte care reflecta, este calma si vigilenta. Nu vorbim aici de o minte pozitiva. Mintile pozitive pot fi foarte nelinistite, ceea ce nu este decat o alta forma de stres. Insa o minte linistita este foarte interesanta: cand mintea este intr-o stare de reflectie si atentie, te lasa sa iti accesezi intuitia, creativitatea, viziunea si imaginatia. Lucrurile de care ai nevoie vor veni la momentul potrivit fara sa ai asteptari sau regrete. Viata are un curs linistit pentru ca mintea ta este linistita.4. O viata detasata.Ultimul principiu este o viata detasata, ceea ce inseamna sa traiesti fara sa opusi rezistenta, fara sa ai asteptari sau regrete, sa traiesti prezentul si atat. Inseamna doar sa traiesti. Este cea mai inaltatoare experienta pe care o poti avea pentru ca viata detasata aduce cu sine ceea ce oamenii numesc energia vietii, experiente spirituale, transcendenta...abandonul in fata misterului. In definitiv, totul este mister. Nu exista nicio explicatie pentru existenta noastra sa pentru constiinta existentei noastre. Nu exista o explicatie pentru existenta ta aici si acum si nu exista nicio explicatie pentru Univers. Nu exista o fiinta interioara si o fiinta exteriora. Este doar fiinta ta care exista. Nimic altceva nu mai conteaza.Folosind aceasta ratiune, Chopra defineste succesul ca pe o realizare progresiva a telurilor meritorii – teluri care iti aduc fericire si bucurie tie si altora. In al doilea rand este abilitatea de a gasi iubire si compasiune. In al treilea rand este sa descoperi cine esti cu adevarat. Cei mai multi oameni nu pot raspunde acestei simple intrebari: ”Cine esti tu?”. Iti pot spune cum ii cheama, dar este doar un nume. Oricine poate da un nume unui lucru. Dar daca vrei sa traiesti o viata plina de sens, implinita si sanatoasa, trebuie sa inveti sa traiesti dupa aceste principii si sa te descoperi la un nivel mult mai profund.sursa: viataverdeviu.ro
03. Indra – conducătorul divin al tărâmului spiritual al fiinţelor zeieşti - Feb 11, 2020 3:56:00 PM
În timpurile vedice, Indra era cunoscut ca fiind regele tuturor zeilor. El era conducătorul Deva-şilor, zeul războiului, zeul fulgerului şi al furtunii, cel mai mare dintre războinici şi cel mai puternic dintre toate fiinţele. Era apărătorul zeilor şi al întregii omeniri împotriva forţelor răului. Indra era considerat un zeu solar, ce străbătea cerurile în caleaşca sa aurită. Cel mai adesea era însă cunoscut ca zeu al fulgerului, mânuind cu iscusinţă şi putere arma celestă, Vajra (fulgerul). În luptă, Indra folosea de asemenea şi arcul, un laţ şi un cârlig. Printre altele, Marele Zeu avea puterea de a reînvia războinicii ucişi în luptă. Indra este considerat un zeu creator, fiind cel care a stabilit ordinea în Cosmos şi, deoarece este cel care a readus apa pe Pământ după o perioadă de cumplită secetă, este considerat şi un zeu al fertilităţii.Indra este descris ca fiind foarte puternic, având pielea de culoare  roşiatică şi două sau patru braţe foarte lungi. Părinţii lui au fost zeul ceresc Dyaus Pita şi zeiţa Prithivi. Consoarta lui este Indrani, iar slujitorii săi erau numiţi Marut-i. Fiii săi au fost Jayanta, Midhusa, Nilambara, Ribhus, Risabha, Sitragupta şi, cel mai important dintre ei, Arjuna. În Rig Veda, dintre toţi ceilalţi zei, cele mai multe imnuri (în jur de 250) îi sunt închinate lui Indra. El agrea foarte mult nectarul divin al nemuririi (Soma) şi consuma cantităţi uriaşe din acesta. Uneori, stăpânul zeilor bea elixirul dumnezeiesc pentru a căpăta puteri în lupta cu duşmanii săi, iar atunci când făcea aceasta, creştea instantaneu foarte mult, ajungând la  proporţii gigantice. Când nu folosea caleaşca aurită, Indra călărea un elefant mare şi alb (Airavata), care era întotdeauna victorios şi care avea patru colţi de fildeş ce semănau cu un munte sfânt.De-a lungul timpului, Indra a primit numeroase nume: Sakra („Cel Puternic”), Vajri („Cel care fulgeră”), Purandara („Distrugătorul oraşelor”), Meghavahana („Călăreţul norilor”) şi Svargapati („Domnul Cerului”).Reşedinţa celestă a lui Indra este tărâmul fiinţelor divine zeieşti (Svarga), paradisul celest, care înconjoară cel mai înalt pisc al muntelui sacru Meru. Acest paradis se putea deplasa oriunde, la comanda stăpânului său, Indra.Indra şi frumoasa lui contraparte feminină, zeiţa Indrani, domnesc peste acest paradis. În palatul lui Indra nu este îngăduită nicio supărare, suferinţă sau frică. Apsara-ele, dansatoarele celeste, şi Gandharva-şii, muzicienii celești, îi umplu de încântare pe cei care vin la sublimul palat al lui Indra. În acest paradis se desfăşoară uneori şi jocuri sau concursuri sportive.

Cea mai remarcabilă faptă de vitejie a lui Indra a fost lupta sa cu asura (demonul) Vritra. Vritra a luat forma unui dragon foarte puternic şi a furat toată apa din lume, ţinând-o numai pentru el. Până la naşterea lui Indra, nimeni nu a putut înfrânge acest demon. Auzind despre cele petrecute, Indra a jurat să ia înapoi lichidul dătător de viaţă. El s-a dus să-l întâlnească pe teribilul Vritra. A consumat o mare cantitate de Soma, pentru a dobândi puterea de care avea nevoie pentru a se lupta cu un duşman atât de puternic. Marele zeu a doborât cele 99 de fortăreţe ale lui Vritra, ajungând în cele din urmă la dragonul malefic. Cei doi s-au aruncat năvalnic unul asupra celuilalt şi, după o lungă bătălie, Indra a ucis demonul cel puternic. Vritra ţinuse Pământul într-o secetă continuă, însă atunci când Indra a despicat demonul în două, apele au început să curgă din ceruri şi omenirea a fost astfel salvată. De atunci, Indra a devenit un erou pentru toţi oamenii, iar zeii l-au ales să le fie rege.
de profesor de yoga Dan Bozaru

sursa: http://www.yogaesoteric.net/
04. A fi conștient este o stare spirituală? - Jan 29, 2020 7:34:00 PM


Daca vei cauta semnificatia cuvantului „spirit” in dictionar, vei afla ca acesta deriva din latinescul spirare, care inseamna „a respira”. Asa cum ii spune numele, inspiratia este o absorbire a suflului sau a spiritului, iar expiratia o expulzare a lui in exteriorul fiintei. Asa s-au nascut toate asocierile spiritului cu suflul vietii, cu energia vitala, cu constiinta sau cu sufletul, considerate in multe mitologii daruri divine revarsate asupra noastra, si implicit aspecte ale divinitatii, ale principiului luminos sau inefabil. In sensul cel mai profund al cuvantului, respiratia in sine este darul suprem al spiritului. Din pacate, asa cum am vazut pana acum, profunzimea si virtutile sale ne raman necunoscute atat timp cat atentia noastra este indreptata in alta parte. Scopul practicii luciditatii este acela de a ne trezi la viata in fiecare moment de care dispunem. Atunci cand esti trezit, totul te inspira. Altfel spus, intreaga realitate devine spirituala.Personal, evit pe cat pot sa folosesc cuvantul „spiritual”. Acesta nu mi se pare potrivit, nici util sau necesar pentru munca pe care o desfasor la spital, prin care incerc sa introduc exersarea constientizarii in domeniul medical si al ingrijirii sanatatii, sau in munca pe care o desfasor in alte parti, cum ar fi clinica noastra de reducere a stresului, in inchisori, scoli, sau atunci cand lucrez cu diferite organizatii profesionale ori cu sportivi. De altfel, nu consider cuvantul „spiritual” foarte potrivit nici pentru mai buna intelegere, nici pentru aprofundarea in vreun fel a propriei mele practici meditative.Pe de alta parte, nu contest faptul ca meditatia poate fi considerata prin excelenta o „practica spirituala”. Problema mea este legata mai degraba de conotatiile incorecte, incomplete si adeseori gresit intelese ale acestui cuvant. Meditatia poate fi o cale profunda pentru dezvoltarea de sine, pentru rafinarea propriilor perceptii, a viziunii personale si a constiintei, dar dupa parerea mea, vocabularul spiritualitatii creeaza mai multe probleme decat rezolva.Unii oameni se refera la meditatie ca la o „disciplina a constiintei”. Personal, prefer aceasta formulare celei de „practica spirituala”, intrucat cuvantul „spiritual” evoca de regula conotatii complet diferite in cazul unor oameni diferiti. Toate aceste conotatii fac inevitabil parte integranta din sisteme de convingeri care genereaza asteptari inconstiente, pe care cei mai multi dintre oameni nu le examineaza. De aceea, ele ii pot impiedica foarte usor sa evolueze sau chiar sa creada intr-o crestere autentica.Din cand in cand, la mine vin oameni care imi spun ca perioada traita la clinica noastra de reducere a stresului a fost experienta cea mai spirituala pe care au trait-o vreodata. Ma bucur intotdeauna sa aud asa ceva, intrucat aceasta perceptie provine direct din experienta lor meditativa, si nu pornind de la o teorie, de la o ideologie sau de la un sistem de convingeri oarecare. In linii mari, imi dau seama la ce se refera, dar in acelasi timp stiu ca incearca sa descrie in cuvinte o experienta launtrica ce transcende orice concept. Speranta mea cea mai profunda este ca, indiferent in ce a constat experienta sau viziunea lor, aceasta va continua, va prinde radacini, va ramane vie si va creste. Sper de asemenea ca au ascultat mesajul nostru, potrivit caruia scopul practicii nu este de a ajunge undeva, nici macar la o experienta spirituala beatifica sau profunda. Sper ca ei sa ajunga sa inteleaga ca a fi constient transcende orice mod de a gandi, oricat de elevat ar parea el, si ca scena pe care se desfasoara continuu aceasta munca cu sine este exclusiv locul prezent si momentul actual (aici si acum).Conceptul de spiritualitate nu deschide neaparat noi orizonturi gandirii noastre; dimpotriva, uneori o ingusteaza de-a dreptul. Se intampla frecvent ca unele aspecte sa fie incluse in conceptul de spiritualitate, in timp ce altele sunt excluse, in mod arbitrar. De pilda, este stiinta spirituala? Dar ideea de mama, sau de tata? Sunt cainii fiinte spirituale? Este corpul un element spiritual? Dar mintea? Sau nasterea unui copil? Sau mancatul? Sau pictura, muzica, plimbatul, privitul unei flori? Este respiratia o experienta spirituala? Dar urcatul pe un munte? In mod evident, totul depinde de felul in care privesti lucrurile, de gradul tau de luciditate.In realitate, singura luciditatea permite unui aspect al realitatii sa straluceasca in lumina la care face trimitere cuvantul „spiritual”. Einstein a vorbit de „acel sentiment cosmic religios” pe care l-a experimentat prin contemplarea ordinii implicite a universului fizic. Marea geneticiana Barbara McClintock, a carei opera de cercetare a fost ignorata si respinsa de colegii ei de sex masculin ani la rand, pana cand i s-au recunoscut meritele si i s-a acordat premiul Nobel la varsta de 80 de ani, a vorbit la randul ei de „intuitia organismului” care a ajutat-o sa inteleaga si sa dezvaluie complexitatea geneticii in cazul porumbului. Poate ca, in ultima instanta, spiritualitatea nu inseamna altceva decat experimentarea directa a totalitatii si a interconexiunilor dintre aspectele acesteia, viziunea potrivit careia individualitatea si totalitatea se intrepatrund si nimic nu este separat sau izolat. Daca privesti realitatea din aceasta perspectiva, totul devine spiritual in sensul sau cel mai profund. Stiinta devine o activitate spirituala, dar si spalatul vaselor. Singura care conteaza este experienta launtrica, iar aceasta nu poate fi constientizata daca nu esti prezent. Orice altceva sunt simple concepte mentale.Pe de alta parte, trebuie sa fim in permanenta atenti la tendintele de a ne autoamagi, de a gandi gresit, de a cadea in capcana grandorii, a inflamarii egoului, precum si la impulsurile care ne predispun catre exploatarea altor fiinte si catre cruzime. In toate epocile au existat razboaie si s-au facut crime abominabile din cauza atasamentelor oamenilor pentru un „adevar” spiritual sau altul. Si mai mult rau fac cei care se ascund sub aparenta spiritualitatii, fiind oricand dispusi sa ii raneasca pe cei din jur pentru a-si satisface propriile dorinte.De multe ori, ideile legate de spiritualitate capata rezonante competitive. Viziunea ingusta, literala, asupra spiritului il plaseaza pe acesta mai presus de domeniul „grosier”, „impur”, „iluzoriu” al corpului, mintii si materiei. Oamenii care cad prada unor asemenea viziuni se pot folosi de ideile lor spirituale pentru a fugi de viata reala.Privind din perspectiva mitologica, notiunea de spirit are o calitate prin excelenta inaltatoare, dupa cum explica James Hillman si alti adepti ai psihologiei arhetipale. Energia conceptului simbolizeaza ascensiunea, ridicarea deasupra calitatilor terestre ale acestei lumi, intr-o lume imateriala, alcatuita din lumina si stralucire, care transcende dualitatea opusilor si in care totul fuzioneaza in aceeasi unitate cosmica sau nirvana. Pe de alta parte, desi unitatea este o experienta umana extrem de rara, ea nu reprezinta nici pe departe finalul povestii. Mai mult, cel mai adesea ea reprezinta 90% dorinta sau imaginatie (adica gandire) si numai 10% experienta directa. Cautarea unitatii spirituale, indeosebi in anii tineretii, este adeseori marcata de naivitate si de o aspiratie romantica de a transcende durerea, suferinta si responsabilitatile acestei lumi a formelor si atributelor, care include in sine si intunericul sau umezeala.Ideea de transcendenta se dovedeste nu de putine ori o poarta catre escapism, un combustibil cu cifra octanica mare care alimenteaza autoamagirea. Asa se explica de ce traditia budista, indeosebi budismul zen, pune accentul pe inchiderea intregului cerc, pe aducerea spiritualitatii in viata de zi cu zi, adica pe ceea ce ei numesc „libertatea plenara traita in viata sociala”. Asta inteleg budistii prin a ramane centrat oriunde te-ai afla, in orice circumstante; prin a nu te situa nici deasupra, nici dedesubt, ci a ramane prezent in locul in care te afli, dar plenar prezent. Adeptii zen au un aforism minunat si extrem de provocator, aparent ireverentios, care spune: „Daca te intalnesti cu Buddha, ucide-l”; altfel spus, orice atasament conceptual fata de Buddha sau fata de iluminare reprezinta o indepartare de realizarea suprema.Va reamintesc in aceasta directie ca imaginea muntelui din meditatia care are in centrul ei acest concept nu include exclusiv culmea semeata, situata mult deasupra „bazei” vietii de zi cu zi, ci si soliditatea acestei temelii, inradacinata in stanca, sau dorinta de a contempla toate starile meteorologice care se manifesta pe munte, cum ar fi ceata, ploaia, zapada si frigul, sau, intr-o traducere la nivelul mintii: depresia, mania, confuzia si suferinta.Adeptii psihologiei arhetipale ne reamintesc ca stanca sau piatra reprezinta mai degraba un simbol al sufletului decat al spiritului. Ea este directionata in jos, fiind atrasa de propria ei greutate. In mod similar, calatoria sufletului este una descendenta, o coborare din planul luminii catre intunericul lumii din adancuri. Apa reprezinta un alt simbol al sufletului. Si ea intruchipeaza acelasi element descendent, asa cum am explicat atunci cand am vorbit despre meditatia lacului, care isi cauta intotdeauna locurile cele mai joase pentru a se stabiliza. Ea ramane captiva in causul ei de piatra, este intunecata si misterioasa, receptiva, rece si adeseori mocirloasa.Sentimentele sufletului sunt inradacinate mai degraba in multiplicitate decat in unitate. Ele isi gasesc resursele in complexitate si ambiguitate, in lumea formelor si a atributelor individuale. Toate legendele despre suflet sunt povesti ale cautarii acestuia, care isi risca viata, indura intunericul si se confrunta cu umbrele, este ingropat in adancuri sau sub ape, se rataceste si isi uita uneori calea, dar continua sa persevereze la infinit. Aceasta perseverenta il conduce in cele din urma la redescoperirea propriei sale straluciri de aur, atunci cand iese din lumea subterana de care s-a temut atat de tare, dar pe care a infruntat-o totusi. Aceasta stralucire de aur a existat dintotdeauna, dar a trebuit sa fie redescoperita in urma acestei coborari in lumea intunericului si a durerii. Stralucirea nu poate disparea; ea ne apartine de-a pururi, chiar daca ceilalti nu o pot vedea intotdeauna (si nici chiar noi).Basmele din toate culturile reprezinta prin excelenta legende despre suflet, nu despre spirit. Piticul este un arhetip al sufletului, asa cum am vazut atunci cand am vorbit de basmul „Apa Vietii”. Cenusareasa este de asemenea o poveste despre suflet. Arhetipul central al basmului este cenusa, dupa cum explica Robert Bly in Iron John. Noi (caci toate aceste povesti se refera intotdeauna la noi) suntem tinuti captivi in aceasta lume de jos a cenusii, a taranii. Ne simtim inradacinati in ea, dar suferim, caci nu ne putem percepe si manifesta propria frumusete interioara. In tot acest timp, inlauntrul nostru se produce un proces de maturare, de transformare interioara, o metamorfoza care culmineaza cu aparitia unei fiinte umane plenar dezvoltate, stralucitoare si aurie, dar si inteleapta, intrucat cunoaste caile acestei lumi, pierzandu-si naivitatea si pasivitatea. O fiinta umana plenar dezvoltata intruchipeaza unitatea dintre suflet si spirit, dintre sus si jos, dintre lumea materiala si cea imateriala.Practica meditatiei reprezinta ea insasi o oglinda a acestei calatorii initiatice, a cresterii si a dezvoltarii personale. Si ea ne conduce cand jos, cand sus, provocandu-ne sa ne confruntam cu durerea si intunericul, dar si cu bucuria si lumina, acceptandu-le in final deopotriva. Ea ne reaminteste sa ne folosim de orice ocazie si de orice situatie in care ne trezim ca de o sansa pentru a ne pune intrebari legate de sine, pentru a ne deschide, pentru a creste in putere si intelepciune, si pentru a continua sa avansam pe propria noastra cale. In viziunea mea, cuvinte precum „suflet” si „spirit” reprezinta incercari de a descrie experienta launtrica a fiintelor umane care incearca sa se cunoasca pe ele insele si sa isi gaseasca menirea in aceasta lume ciudata. Nici o lucrare spirituala autentica nu poate sa excluda sufletul, la fel cum nici o lucrare sufleteasca autentica nu poate sa excluda spiritul. Demonii, dragonii, piticii, vrajitoarele si capcaunii cu care ne confruntam, printii si printesele, prapastiile si potirele sfinte, incercarile de toate felurile – toate exista in noi, aici si acum, si rostul lor este sa ne invete o lectie. Nu vom putea invata insa aceasta lectie decat daca le vom asculta si daca le vom integra – in spiritul calatoriei eroice care nu se sfarseste niciodata si pe care o intruchipam cu totii, indiferent daca suntem constienti sau nu de acest lucru – in insasi urzeala vietii umane, caci asta inseamna sa fii om la intregul tau potential. Poate ca cel mai spiritual „lucru” pe care il putem face cu totii este sa privim realitatea din jur cu proprii nostri ochi, cu ochii totalitatii, actionand apoi cu integritate si cu bunatate.(extras din lucrarea „Meditatia, arta de a fi constient” de Jon Kabat-zinn, ed. Kamala) http://editura.kamala.ro/
05. Orice, dincolo de ceea ce avem nevoie, este otrava. Raspunsuri de la un saman - Jan 22, 2020 3:52:00 PM
Au întrebat un șaman:„- Ce este otrava?- Orice, dincolo de ceea ce avem nevoie, este otravă.Poate fi putere, lene, mâncare, ego, ambiție, vanitate, frică, furie sau orice altceva. - Ce este frica?- Neacceptarea incertitudinii.Dacă acceptăm incertitudinea, devine aventură. - Ce este invidia?- Lipsa acceptarii binelui celuilalt.Dacă acceptăm binele, devine inspirație. - Ce este furia?- Nu acceptăm ceea ce este dincolo de controlul nostru.Dacă acceptăm, devine toleranță. - Ce este ura?- Neacceptarea persoanelor așa cum sunt.Dacă acceptăm necondiționat, devine iubire."sursa: www.astrocafe.ro
06. Cântecul – să îi regăsim funcția sa mistică - Jan 19, 2020 4:40:00 PM
“Cuvântul este creatorul lumilor, iar aceste lumi sunt capabile să se reziste vreme îndelungată. Este imposibil de știut până când un cuvânt își va produce efectele. Atunci, ce părere aveți de toată această muzică auzită la ora actuală, o muzică isterică, plină de niște cuvinte vulgare sau violente? Este periculos pentru o societate de a-i subestima putrea sa distructivă.Într-o Școală Inițiatică, muzica, dar mai ales cântecul, joacă un rol important. Fiindcă în cântec devenim noi înșine instrumentul ce produce sunetele, cântecul are asupra noastră, asupra corpului fizic și a corpurilor subtile, niște efecte foarte puternice. Prin cântec, noi emitem niște unde, niște curenți de forțe ce creează în noi niște forme. De aceea esste esențial să regăsim funcția mistică a cântecului, concentrându-ne întreaga atenție nu numai asupra melodiei, dar și asupra cuvintelor.”Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

07. 10 modalitati de curatare a aurei - Jan 12, 2020 2:58:00 PM
"Fiecare celulă din corpul meu este iubita și sănătoasa"
Aura ta este pur și simplu o extensie a ta. Când este puternică, acționează ca un scut de protecție. Când este fragilă sau deteriorată te poate lăsa epuizat, cu senzație de rău și senzație de deconectare de tine. Gândește-te la aura ta ca la propria ta gardă personală de corp (sub forma unei bule gigant) care pur și simplu te apără de tot ceea ce este nociv.

Curățarea aurei este pentru integritatea generală și bunăstarea sănătății noastre, in special datorită faptului că multe culturi antice, din întreaga lume, cred că boala începe mai întâi cu o slăbiciune a câmpul nostru auric.
Cristalele sunt eficiente în operațiunile de curățare, reparare și consolidare a aurei. Turmalina neagră, de exemplu, poate scoate afară și apoi transmuta energiile negative despre a căror cauze poate nu avem cunoștință sau energiile negative la care nu știm că am fost expuși.
In afara de cristale, mai avem la dispozitie o serie de metode de curățare și consolidare a aurei. Vă rog să nu ezitați să împărtășiți propriile dvs. metode de purificare a aurei.1. Baia purificatoare
Această rețetă ajută la înlăturarea substanțelor chimice din organism și la înlăturarea energiilor negative din aură. Realizați această baie timp de 20 de minute în fiecare zi, timp de 7 zile. Dacă începeți să vă simțiți amețit, ieșiți imediat din cadă; ați îndepărtat suficiente toxine și energie negativa pentru o zi.
• 450g bicarbonat de sodiu
• 1 cană sare de mare2. Salvia
Fumul de Salvia Apiana este cunoscut de indienii din America de Nord ca fiind foarte bun pentru curățare. Salvia Apiana(sau salvie albă) este folosita cu succes pentru a elimina vibrațiile negative din casa mea. Salvia emite ioni negativi pe care îi găsiți în aer doar după o furtună sau la ocean.
Pentru a curăța aura ta, pur și simplu apride un bețișor de salvie albă și folosește-și mâna pentru a direcționa fumul deasupra capului, fața și spatele corpului, sub picioare sau în jurul brațelor .

3. Lasă soarele să-ti hrănească aura
Se știe că soarele are capacitatea de a hrăni și a extinde aura. Petrecerea timpului în natură este incredibil de sănătos pentru corp, minte și suflet.
Soarele te încarcă cu energie, optimism și o mulțime de vitamina D, în timp ce natura hrănește simțurile și câmpul tău auric.

4. Sarea de mare
Înotul în ocean sau îmbăierea într-o baie de apă sărată, ajută foarte mult la curățarea aurei și eliminarea stresului. Soarele extinde și hrănește aura, în timp ce marea elimină energia negativa.
Dacă nu aveți o cadă și nu locuiți în apropierea oceanului, pur și simplu exfoliați corpul cu sare de mare înainte de a face un duș. Luați un pumn de sare de mare și frecați întregul corp înainte de duș. Aceasta ajută la eliminarea celulelor moarte ale pielii, împrospătează aura și elimină toxinele.

5. Dușurile reci
Dușurile reci au capacitatea de a înlătura orice energia negativa din câmpul vostru auric, elimină toxinele, îmbunătățesc circulația și scot tensiunea din organism. Rezultatele pot fi uimitoare.
Gândurile devin mai clare, te simti mai ușor, cu mai multă energie și lucruri care deranjeaza în mod normal și la care te poti gândi zile întregi, așa cum vin, așa si pleaca.

6. Medicina sunetului
Sunetul este recunoscut de către multe culturi antice ca un instrument de vindecare. Sunetul de la bolurile tibetane și bolurile de cristal sunt binecunoscute pentru capacitatea lor de a anihila negativitatea și de a curăța energiile. A asculta sunetele lor înainte de a merge la culcare este o modalitate simplă pentru a avea o stare generală de bine.
Alternativ, rostirea silabei "Om" este un mod incredibil de rapid și de eficient de a transfera energia blocată, stagnată sau negativitatea din aură și corpul fizic.

7. Piatra de Labradorit
Acest cristal are o mare valoare și o mențiune specială. A fost demonstrat prin fotografie Kirlian că Labradoritul are proprietatea de a închide scurgerile din câmpul auric. Purtând un cristal de Labradorit timp de 20 de minute ești protejat timp de 12 ore, chiar dacă nu mai intri în contact cu cristalul în acest timp.
Este denumită "piatra vindecătoare" și este utilizată pe scară largă ca o protecție, de către profesori, persoane care se ocupă de îngrijirea copiilor și asistentele medicale. Este un cristal care poate fi purtat ca o brățară.

8. Reducerea expunerii la radiatii electromagnetice
Radiațiile și frecvențele emise de gadget-uri electrice pot interfera cu propriile ritmuri și cicluri naturale ale corpurilor noastre și cu starea noastră de bine. Petrecerea a prea mult timp aproape de aceste frecvențe, poate construi o energie statică în câmpul auric și poate cauza tulburări.Faceți ca din dormitor să fie eliminat orice aparat electric, atât cât este posibil. Duceți toate gadget-urile departe de dormitor sau cel puțin de cap, în timpul somnului.
Lepidolit este un cristal fabulous, care emite un câmp de energie de protecție între tine și gadget-uri electrice. Acasă am plasat o bucată aproape de televizor, pe lângă paturi și în apropierea calculatorului. Veți observa că în timp lepidolit devine, în cele din urmă, subțire ca o foiță de hârtie, deoarece absoarbe radiația. Este absolut uimitor.

9. Cristalul de Turmalina Neagră
Excelent pentru devierea radiațiilor și este bine cunoscut pentru transmutarea energiei negative din aură. Este o piatră de protecție care te poate ajuta, de asemenea, in cazul gândirii negative. Este cristalul perfect pentru a fi transportat oriunde.
Cristalele au fost folosite de mii de ani pentru vindecare și protecție. Cuarțul fumuriu pe birou sau în apropierea telefonului vă va proteja de tensiuni și negativitatea altor oameni.

10. Fii conștient de oamenii și locurile care îți fură energia
Fii atent la locurile, oamenii sau situațiile în care ai în mod constant sentimentul că rămâi fără energie. Limitează contactul cu aceste situații sau, dacă nu se poate, poartă un cristal de protecție, pentru a preveni ca energia să-ti fie epuizată.
Labradorit ar fi un cristal potrivit cu care ai putea începe. sursa: http://suntsanatos.ro/
08. Conștiința este misterioasa forță Invizibilă a vieții noastre - Jan 9, 2020 4:02:00 PM

Punem un accent deosebit pe a fi mai conștienți de lucrurile pe care le facem în viață, dar când suntem pe calea către iluminare, există ceva care este chiar mai important de realizat. Conștiința este, totodată, și Forța noastră de Viață. Pentru că noi nu putem vedea Conștiința de-a lungul zilei, adeseori uităm cât de importantă este Conștiința în transformarea lumii din jurul nostru. Dacă vă întreb ”Cât de multă Conștiință aveți?” Cei mai mulți oameni nu vor înțelege ce îi întreb.Ce este Conștiința? Conștiința este o mare necunoscută. În mod normal nu o putem vedea, dar știm că ea este acolo. Știm că suntem conștienți, dar nu o putem vedea suficient de clar pentru a ști câtă Conștiință avem. Conștiința este invizibilă. Este acolo tot timpul și fără de ea nu am fi în viață. Fără Conștiință nu putem funcționa. Nu este ciudat că cel mai important element al vieții noastre, chiar lucrul care ne face oameni, este în același timp cel mai misterios dar și cel mai puțin înțeles element din viața noastră?Singurul moment în care avem ocazia să ne experimentăm Conștiința singuri fără nici o altă imagine, gând sau experiență, este în timpul meditației. Noi numim această experiență Ku. Ku are loc în fiecare meditație, dar de obicei durează doar un moment scurt. Ea vine și pleacă în timpul fiecărei meditații, dar rareori o experimentăm suficient de mult pentru a ști că am experimentat-o. Vă sună familiar? Este derutant? Este normal să nu ne dăm seama sau să înțelegem ce este Conștiința cu adevărat. Ea este invizibilă. După mai multe meditații începem să avem o experimentare clară a lui Ku. Ku este Conștiință Pură fără nici o altă imagine, gând sau sentiment care să ne distragă atenția. Conștiința este asemeni cerului. Dacă ne uităm la cer, în mod natural vom descrie ceea ce noi vedem pe cer, cum ar fi norii sau păsările ce zboară pe cer. Cum să descriem cerul fără să vorbim de nori sau soare, sau că cerul este albastru? Cerul în Sine nu are calități. Cerul este infinit. Chiar și privind la cer nu putem determina cât de mare este. Cerul se întinde dincolo de perimetrul Pământului. Noi nu putem vedea cât de departe se întinde. adevărul este că cerul se întinde dincolo de ceea ce putem noi vedea. El nu are sfârșit. Cerul se întinde chiar și dincolo de limitele acestui Univers. Conștiința este la fel ca cerul. Nu putem ști niciodată cât de mare este. Când avem o experimentare clară a Ku-ului, simțim că Conștiința noastră s-a expansionat atât de mult încât nu-i putem găsi capătul. Când începem să simțim această Conștiință Infinită în timpul meditației, pentru prima dată vom începe să ne realizăm adevăratul nostru Maestru Interior. Când Conștiința se mișcă, Ku se transformă în Ki. Conștiința este Forța noastră de Viață. Ea este prezentă în tot ce facem chiar și atunci când nu știm că ea este acolo. Această forță de Viață nu numai că vine din interiorul nostru prin gândurile și acțiunile noastre, dar ea este prezentă peste tot în jurul nostru. Așa ca și cerul, ea se întinde la nesfârșit. Gândiți-vă la ea în felul acesta, când Conștiința se mișcă, un curent puternic al Forței de Viață se mișcă sub forma unui val și călătorește peste tot în ocean. Ea nu este limitată la a se mișca numai prin corpul/mintea noastră. Fiecare val călătorește dincolo de corpul/mintea noastră în întregul Univers din jurul nostru. Cât de mult durează calea și cât de departe merge depinde de cât de multă energie și putere este în interiorul valului. Dacă putem genera mai multă putere în fiecare val, valul va merge mai departe și va dura mai mult. De fiecare dată când ne deschidem lui Ku în timpul meditației, noi putem genera mai multă forță de Viață sau Ki și realiza mai multe lucruri în viața noastră.Dacă avem mai multă forță de Viață în dorințele noastre, întregul Univers o va simți și va răspunde. Când Conștiința noastră s-a expansionat și noi am creat o dorință, un val de energie foarte puternic se produce care iese din corpul nostru și atinge totul în jurul nostru. Acest tsunami de putere va muta totul în calea sa. oamenii din jurul nostru îl vor simți și fiecare Eveniment va fi influențat de acesta. Cu alte cuvinte, o dorință puternică când este umplută cu un tsunami al Forței de Viață poate materializa orice dorință avem. Această dorință puternică îi spune corpului nostru să se miște și facem ceva pentru a ne îndeplini dorința. În același timp, dorința noastră puternică trece dincolo de corpul nostru și face ca ceva să se întâmple în lumea din jurul nostru.Când Conștiința noastră se expansionează și devine Iluminată, fiecare dorință pe care o avem se va mișca prin corpul nostru și afară în Univers. Până și o simplă dorință devine un tsunami de forță de Viață care poate materializa ceea ce ne dorim în viața de zi cu zi. În iluminare, Conștiința este un val de putere tangibil care poate realiza/împlini orice ne dorim. Poate chiar să schimbe lumea din jurul nostru! În iluminare, misterioasa forță invizibilă a Conștiinței devine o forță miraculoasă care poate materializa orice ne dorim. Cu cât mai mult înțelegem această realitate, cu atât mai mult ne dorim să devenim Iluminați cât mai repede posibil. Împlinirea Meditației este cea mai rapidă cale de a atinge acest obiectiv. Tot ceea ce avem de făcut este să medităm în fiecare zi și să privim cum viața noastră este din ce în ce mai bună până când devenim Infiniți. sursa: http://www.portal-spiritual.eu/

09. Reîncarnarea sau memoria ADN-ului - Jan 6, 2020 12:16:00 PM
Reîncarnarea, un subiect tabu până acum ceva timp în urmă, a început să fie din ce în ce mai dezbătută în cercurile academice din întreaga lume. S-a observat că de fapt, ideea de viață după viață a fost o idee prezentă încă din primele scrieri biblice, existând în trecut mai mulți prelați care credeau în reîncarnare. Origene, Clement din Alexandria sau Sfântul Ieremia au fost mari oameni din cadrul Bisericii care susțineau existența reîncarnării. În ziua de azi, Biserica nu mai dezbate acest aspect, lucrurile spirituale fiind ”bătute în cuie” printre marii preoți creștini. Această misiune i-a revenit, în ziua de azi, științei. Și deși, până de curând, știința nu a acordat o prea mare importanță reîncarnării, de ceva timp, au apărut și oameni de știință ”descuiați” la minte.Surpriza a venit din partea marilor instituții academice care au acordat sume considerabile de bani pentru cercetarea acestui aspect. A fost studiat, în prealabil, fenomenul de moarte clinică. Informațiile obținute din acest studiu au trimis inevitabil către studiul reîncarnării. La aceasta s-a adăugat studiul biosferei și a animalelor... mai ales asupra migrației animalelor. Întrebarea era... cum știu generațiile de animale să găsească drumul spre zonele lor de interes, fără să aibă vreun indicator care să-i îndrume. Acest studiu a pus în dificultate oamenii de știință atunci când au observat felul cum insectele migrau, pe parcursul mai multor generații, în zone precise ale globului, fără să greșească deloc locația. Toate cercetările au trimis către un punct comun, care ar putea să reprezinte o mare descoperire pentru mediul academic - memoria ADN-ului. Oamenii de știință știau că ADN-ul are memorie. Dar nu știau că această memorie se transferă de la un individ la altul, după moartea celui dintâi. Această descoperire, ignorată de mulți oameni de știință, demonstrează că ADN-ul reprezentă nu numai un cod al vieții materiale ci și o amprentă a Spiritului. Descoperirea a fost întărită și de descoperirile din cadrul fizicii cuantice care au scos la iveală faptul că formele de viață sunt brăzdate de zone energetice (chakre). Acest fapt era cunoscut încă din vechime, dar de abia acum fizica cuantică l-a aprobat printr-o descoperire proprie. Știindu-se faptul că energia nu se pierde, fizicienii au presupus că existența acelor zone energetice nu este afectată de moartea individului. Câmpurile energetice par să-și continuie existența, într-un fel sau altul, și după moartea individului, pentru ca mai apoi să se reconecteze la realitatea pe care de fapt o susțin. Se pare că fără existența acestor câmpuri energetice, realitatea nu există. Mai mult chiar, acele câmpuri energetice sunt influențate de noi (nu mă refer doar la oameni, ci la toate viețuitoarele) prin intermediul gândirii și a acțiunii. Astfel că, fiecare gând crează o realitate distinctă. Acest fapt demonstrează existența realităților multiple.Toate aceste descoperiri nu numai că demonstrează existența reîncarnării, dar ne arată că realitatea din care facem parte noi este cu mult mai complexă decât credeam. O realitate pe care putem să o stăpânim cu gândurile noastre și nu o facem. Rezultă că, dacă nu o stăpânim noi, o stăpânesc alții... cine? Dacă ”alții” o stăpânesc, înseamnă că pot stăpâni și fenomenul reîncarnării, logic, nuuu? Atunci înseamnă că nu putem scăpa ușor din această realitate... trebuie să ne eliberăm printr-un efort spiritual și fizic susținut.
10. Realitatea stranie si limitele perceptiei - Jan 1, 2020 7:09:00 PM
O declaratie faimoasa, facuta in 1927, de catre biologul J.B.S. Haldane, reluata apoi si de astrofizicianul Arthur Stanley Eddington, a devenit celebra sub forma: „Realitatea nu doar ca este mai stranie decat ne imaginam, dar este chiar mai stranie decat am fi in stare sa ne imaginam”. Deocamdata invatatii considera ca realitatea pe care o putem sesiza nemijlocit reprezinta sub 5% din tesatura Universului, restul fiind „energie intunecata” si „materie intunecata”, despre care nu cunoastem prea multe. Mai stim ca realitatea noastra are trei dimensiuni spatiale si una de timp. Doar ca anumite teorii nu se inchid decat daca luam in considerare unsprezece dimensiuni. Unde sunt celelalte? David Barclay, ufolog din Marea Britanie, mai avansa in 1993 si ipoteza ca o buna parte din fenomenele paranormale se petrec intr-o realitate virtuala cu care suntem pusi in contact. El adauga: „tot ceea ce noi consideram ca real ar putea fi o holograma – chiar si dumneavoastra care cititi aceasta pagina”. O presupunere asemanatoare este „ipoteza Matrix”, care spune ca intregul Univers, inclusiv omenirea si tot ce se mai afla pe Pamant, ar putea fi un joc simulat pe calculatoarele unor inteligente superioare, exact ca in filmul „The Matrix” si in continuarile sale. Unii mistici orientali sustin ca realitatea este o „maya”, o iluzie, care se transforma intr-o lume fizica (de fapt in perceptia ei) abia dupa ce trece prin simturile noastre. Colapsarea functiei de unda din mecanica cuantica, doar atunci cand este observata, este foarte aproape de acest punct de vedere.
Viata intr-un joc complex
Dar dincolo de aceste intrebari ramane una mult mai grava. Traim oare intr-un „joc” al unei puteri infinit mai complexe? Este oare lumea care ne inconjoara rezultatul unei evolutii naturale sau a fost creata de o vointa? In a doua varianta, cine a fost creatorul? Exista doua posibile abordari principale. Prima este cea creationista (de sus in jos) presupunand existenta, dintru inceput, a unei constiinte care, posedand un maximum de putere si de informatii, a creat materia, cu toate formele ei, de la cele mai evoluate pana la ultimele caramizi constituente. A doua abordare este cea evolutionista (de jos in sus), a materiei care a progresat treptat, intr-un numar inimaginabil de mare de pasi marunti, de la formele cele mai simple pana la maxima complexitate a lumii actuale, de la inert la constiinta, ajungand probabil chiar si la forme de necuprins cu mintea, care au depasit cu mult pe cea a civilizatiei tehnologice pamantene si pe care le-am numit hipercivilizatii. Ambele variante au probleme deschise. De ce o divinitate atotputernica, in stare sa creeze Universul printr-un singur gest, a avut nevoie – pe Pamant – de cele patru miliarde de ani de lupta continua, de la primele forme de viata, pana la actuala civilizatie tehnologica? De ce 6/7 din acest timp au existat doar microorganisme? Si de unde a provenit, la inceputuri, ex nihilo, acel maxim de insusiri de care divinitatea a dat dovada? Dar si creationismul are argumente in favoarea sa. Un astfel de argument este asa-numitul principiu antropic. Ecuatiile prin care intelegem functionarea Cosmosului contin un numar de asa-numite „constante universale” (viteza luminii, constanta gravitationala si alte inca cel putin zece). Aceste constante au exact valoarea potrivita pentru ca noi sa putem exista, atat civilizatia pamanteana, cat si intregul Univers. Daca una sau doua dintre constantele universale ar fi fost doar cu cateva procente mai mici sau mai mari, stelele nu ar mai fi fost stele, planetele planete, iar viata nu s-ar fi nascut niciodata. Unul dintre raspunsurile evolutionistilor la aceasta provocare a fost ca – la fel cum exista foarte multe stele in Univers, dar numai foarte putine dintre ele gazduiesc o inteligenta in preajma lor – poate ca exista, si intr-un „Multivers”, un numar imens de tot soiul de universuri, cu diverse constante, al nostru fiind printre cele foarte putine privilegiate. Totusi, un raspuns care sa incline balanta in mod definitiv catre creationism sau evolutionism nu exista. Ipoteza hipercivilizatiilor ar putea, in schimb, concilia, fie si partial, cele doua viziuni. Pentru a intelege, cat de cat, aceasta realitate extrem de complexa care ne inconjoara, oamenii nu pot folosi, pe de o parte, decat simturile lor, limitate biologic, prelungite cu instrumente limitate din punct de vedere cultural si tehnic, iar pe de alta parte, de mintea lor, care este departe de a fi perfecta si care foloseste cuvinte, operatii matematice, logice, ori teorii etc. limitate cultural. Avem impresia ca percepem realitatea „asa cum este ea”. Din pacate, de la ceea ce ni se ofera sa percepem si pana la relatarea celor percepute, informatiile trec printr-un numar de „filtre” care pot schimba radical mesajul transmis. Primul „filtru” este chiar perceptia. Ea este marcata de „hipnotismul cultural” si de fenomenul de imprinting, care ne face sa raportam toate cele percepute la un numar limitat de elemente pe care ni le-am insusit in prima perioada a vietii. Noi nu doar privim (sau auzim sau pipaim s.a.m.d.), ci mai ales recunoastem. Si recunoastem ceea ce avem deja in minte, conform experientei noastre si instruirii pe care am primit-o. Deci perceptia noastra functioneaza intre limite acceptabile doar atunci cand suntem intr-un mediu familiar, dar ne poate duce la rezultate aberante daca e confruntata cu o realitate pe care n-am cunoscut-o pana atunci. Cei care au investigat fenomenul rapirilor OZN au subliniat importanta unui alt „filtru”, a asa-numitelor „amintiri paravan” (screen memories) – prin care rememorarea unui eveniment traumatizant este inlocuita cu o varianta „imbunatatita”, acceptabila pentru instantele constiente ale mintii. In acest proces sunt folosite arhetipuri din inconstientul colectiv. De pilda, in aparitiile sfinte din zonele cu predominanta catolica, in Europa de Vest sau America Latina, oamenii intalnesc aproape totdeauna Sfanta Fecioara Maria, in timp ce in cele aproape zece cazuri pe care le cunosc, in ambianta predominant ortodoxa a Romaniei, martorii s-au intalnit intotdeauna cu Dumnezeu Tatal sau cu Iisus sau cu niste apostoli barbosi. Adeptii altor religii se intalnesc cu propriile personaje sfinte: Mohamed, Vishnu, Buddha etc. Un alt „filtru” este faptul ca adesea – fara sa vrem – percepem ceea ce dorim sa vedem si nu ceea ce vedem de fapt. Psihologii numesc acest mecanism „autoamagire” sau „autoinselare” (wishful thinking, self-delusion). Si, dimpotriva, in acelasi mod, este posibil sa ramanem orbi pentru ceea ce nu ne place sau nu dorim sa vedem.
Tabuuri, temeri, conventii
 Atunci cand lucrurile percepute ajung in constiinta rationala a martorului, le asteapta alte „filtre”. Aici ele vor fi verificate pentru a respecta preconceptiile, doctrinele acceptate, teoriile stiintifice, tabuurile, temerile, conventiile sociale etc., adanc inradacinate in mintea subiectului. Daca cele percepute vor deveni o relatare, ea trebuie sa indeplineasca o alta lista de conditii: povestea sa aiba „cap si coada”, sa fie completate unele goluri, sa se verifice ca afirmatiile sa nu se contrazica intre ele si asa mai departe. Daca in acest proces apar neconcordante care nu pot fi reparate, intreaga perceptie va fi respinsa; martorul va prefera sa spuna ca probabil totul a fost o iluzie, pe care se va si stradui s-o uite cat mai repede, pentru a-si regasi astfel echilibrul imaginii cunoscute despre lume. Daca fenomenul perceput este acceptat, el va mai trece inca o ultima „vama”, cea a timpului care altereaza, inconstient, amintirile. In ciuda acestor transformari, la sfarsitul intregului proces, martorul va ramane convins ca a redat perfect cele percepute. Un sceptic ar putea spune ca, tinand cont de toate transformarile care au loc in procesul perceptiei, firesc ar fi sa nu acordam credit niciunei marturii, si mai ales celor ce privesc „magii” neverosimile, ca cele prezentate in episoadele precedente, si sa aruncam totul la gunoi. Dar daca am face asa, am pierde ultima sansa de a surprinde manifestarile unor fenomene inca necunoscute. Atitudinea inteleapta este aceea de a retine si de a colecta relatarile martorilor oculari ca pe niste „fapte”, de un tip mai special. Prin compararea a zeci sau sute de astfel de „fapte”, ilustrand situatii similare, un analist calificat va putea selecta cazurile cu detalii relevante comune si va putea sa elimine influentele culturale particulare pe care fiecare martor le putea suferi. In cazurile cu detalii comune, pot fi aplicate metode statistice pentru a determina probabilitatea ca o anumita ipoteza cu privire la realitatea perceputa sa fie adevarata. Aceasta va crea o sansa de a obtine o imagine mai completa a fenomenelor care se afla in spatele relatarilor.DAN D. FARCAS
sursa: http://www.magazin.ro/

11. Vizualizarea viitorului - Dec 31, 2019 7:16:00 PM
Viitorul, o necunoscuta pentru multi oameni, este de fapt bilantul gandurilor si realizărilor noastre. În realitate, noi ne creionăm viitorul. Asta pentru că viitorul nu există... trăim doar în prezent. Iar prezentul depinde 100% de noi, asta desi gandurile și faptele noastre haotice fac ca această realitate să pară că este în afara puterilor noastre.Revenind la viitor, deși acum nu ne aflăm cu adevărat la sfârșitul unui ciclu anual (schimbarea anului se făcea la sfărșitul iernii și începutul primăverii... așa se întâmplă în Asia și este mai aproape de adevăr), obișnuința pe care societatea ne-a inoculat-o, de a sărbători noul an la sfârșitul Saturnaliilor romane, ne-a făcut pe toți să ne construim în minte bilanțul realizărilor din an. Astfel, este un moment bun să ne vizualizăm viitorul an sau viitorul apropiat și să ne creionăm în minte realizări mărețe. Este momentul să ne construim drumul pe care să pășim cu ochii larg deschiși, cu mintea conștientă și cu dragoste în inimă. Un drum frumos, plin de realizări și de bucurii. Un drum care să conducă spre Conștienzarea noastră, către eliberarea din capacana acestui vis și spre Unitate.
Vă urez un An Nou Prosper, cu Multă Iubire și Bucurii!!!

Imagini pentru anul 2020
12. Sonoterapia - energiile subtile ale vibratiilor sonore - Dec 30, 2019 8:39:00 AM

"Muzica este precum o matematica misterioasa, ale carei elemente participa la jocul infinitului." Claude Debussy
Importanta energiilor subtile sonore in viata omului a fost intuita din antichitate, cand vechii greci au descoperit, au studiat si au dezvoltat intr-un mod foarte riguros aspectele privitoare la gamele si modurile muzicale, cautand astfel sa ajunga la o sinteza a Totului, care sa surprinda intr-o intelegere adecvata partile sale componente. {n muzica, ei au realizat acest lucru prin definirea notei fundamentale sau tonului fundamental, care contine, de asemenea, in manifestarea sa, o serie intreaga de armonici superioare, cunoscute sub numele de serii implicite.
Pitagora, in special, si discipolii sai au studiat in profunzime raporturile existente intre aceste armonici si tonul fundamental, utilizand pentru aceasta monocordul, un dispozitiv simplu, alcatuit dintr-o cutie dreptunghiulara din lemn avand incastrata la capete o singura coarda, care era facuta sa vibreze prin atingerea cu un arcus special sau prin ciupire cu degetele. Diferitele tonalitati erau obtinute prin presarea acestei corzi cu degetele la anumite distante de capetele cutiei; recunoastem aici precursorul chitarei de mai tarziu, precum si al altor instrumente cu coarde. Implicatiile acestor studii sunt atat de profunde, fiind corelate cu stiinta numerelor pe care Pitagora o cunostea foarte bine, incat acest fapt l-a determinat pe marele intelept si initiat sa afirme ca intregul Univers nu reprezinta altceva decat o perpetua armonie subtila pulsatorie, interpretata intr-un mod desavarsit si perfect de catre cel care reprezinta Sursa Originara ce a emis, la inceputuri, Tonul Fundamental Creator: UNUL sau Dumnezeu Tatal.

Pe de alta parte, asa cum remarca si eminentul savant Jacques Atlan in studiul sau foarte interesant asupra gamei pitagoreice, muzica chinezeasca din antichitate era intim corelata cu manifestarile Naturii, iar sunetul etalon, cu alte cuvinte tonul fundamental, il reprezenta pentru chinezi murmurul Fluviului Galben (Huang-Ho). Astfel, nota-cheie in muzica chinezeasca din vechime o reprezenta sunetul manifestat de asa-numitul "clopot galben" (huang-tehong), care reproducea acest murmur al fluviului sfant in China, asa cum pentru hindusi Gangele reprezenta insasi esenta divina a vietii.
Muzica initiatica, o invitatie la transcenderea iluziei
Pornind de la aceste aspecte, intuim cu usurinta faptul ca este pe deplin posibil sa combinam in mod armonios sunetele si culorile, in relatie stransa si directa cu semnele zodiacale si diferitele organe ale corpului uman, pentru a da nastere unei muzici vindecatoare, relaxante si eliberatoare de stresurile cotidiene. Studiul muzicii chinezesti din antichitate a permis totodata redescoperirea conceptului si ra-portului divin perfect, semnificat de Numarul de Aur (intalnit in studiile lui Pitagora, si in cele ale marilor initiati si alchimisti ai antichitatii si Evului Mediu), ceea ce a permis aparitia unei noi generatii de muzicieni si terapeuti care urmaresc realizarea unei unificari fundamentale intre om si cosmos, intre sufletul uman si mediul inconjurator.
Pentru a realiza aceasta, este necesara manifestarea unei intense aspiratii spirituale, dublate de practica asidua a unor metode autentice si precise, apartinand traditiei spirituale ori unor sisteme autentice contemporane. De pilda, cercetatoarea Myriam Dailly a propus o metoda inedita de studiu si dezvoltare a potentialitatilor vocale individuale, imbinand exercitiile de canto si vorbire, cu acelea ale unei respiratii controlate, dar si cu alte procedee specifice sistemului yoga, asociate evolutiei personale si transpersonale. "Ascensiunea energiei subtile in fiinta este asimilata unei veritabile "treziri" la o noua viata, iar senzatiile fizice resimtite la fiecare etaj al corpului (corespunzand succesiunii chakra-elor sau centrilor subtili de forta (n.n.)) se sublimeaza din ce in ce mai mult, in masura in care constienta starii de veghe raspunde apelurilor lansate de inconstient." De aceea, muzica initiatica tibetana sau chinezeasca, cea provenind de pe taramurile mongole, coreene, hinduse sau japoneze ne apare precum o invitatie la transcenderea iluziei, la depasirea diferitelor forme de manifestare a aparentelor, oferindu-ne, dimpotriva, ocazia de a "plonja" in sursa pura si primordiala a adevaratei Realitati. Chiar daca muzica actuala (si aici ne referim, bineinteles, la muzica inteligenta, rafinata si spirituala, nu la acele stiluri decadente si impure, caracterizate de rezonante vibratorii joase si deosebit de grosiere) incepe sa-si formeze o "filosofie" a sa proprie, sa nu pierdem din vedere si sa nu ignoram faptul ca la baza acestei conceptii se afla in cel mai inalt grad aportul subtil si spiritual al muzicii orientale.
Plenitudinea sufletului si sanatatea trupului
In traditia orientala, instrumentele, tonurile, gamele specifice, insasi conceptia unei melodii sau dansurile asociate acesteia au reprezentat tot atatea puncte pentru intelegerea si manifestarea inspiratiei muzicale in contemporaneitate.
Celebrul dans in spirala al dervisilor, de exemplu, este o intruchipare a daruirii totale, in care corpul uman devine insusi "diapazonul universal" al intregii Manifestari. In India, vioara se acordeaza mai jos decat vioara occidentala, obtinandu-se astfel rezonante mult mai profunde. Marele violonist Yehudi Menuhin practica yoga pentru a se desavarsi in studiul si interpretarea la vioara, deoarece el devenise constient de faptul ca energia sa, purificata de practica lui spirituala yoghina, se repercuteaza in mod evident asupra performantelor sale artistice. Astfel, sunetele emise capata rezonante si modulatii mirifice, angelice, conferind o inconfundabila senzatie de plenitudine, de comunicare inefabila, intre sunetul individual si Dumnezeu sau Creatorul tuturor. Relaxarea profunda care se obtine in acest fel favorizeaza vindecarea oricarei afectiuni, deoarece lipsa armoniei care a determinat boala respectiva este acum inlocuita de o traire plenara transfiguratoare si o unitate desavarsita a ansamblului corp-spirit.
"Adevarata muzica se afla, de fapt, intre sunete"
Omul nu este insa singura fiinta care comunica sau foloseste sunetele melodioase pentru a-si exprima diferitele stari sau sentimente. Inca din antichitate, marele filosof Platon a constatat ca delfinii, de pilda, emit sunete asemanatoare cu vocea omului. Intr-adevar, cercetarile efectuate au demonstrat ca delfinii comunica foarte mult, pe o intinsa plaja de tonuri. Studiile au revelat existenta a nu mai putin de opt tipuri de sunete, emise de delfini deasupra sau dedesubtul apei. Ei pot emite, de asemenea, la vointa, doua sunete simultan cu toate combinatiile armonice pe care acestea le permit. {n ceea ce priveste domeniul frecventelor sonore utilizate de delfini, acesta este mai mare de aproximativ patru ori decat cel al vocii umane!
Totusi, animalele au si ele limitele lor in manifestarea sonora, deoarece ele nu pot intelege aspectele subtile implicate in muzica. Asa dupa cum afirma Rudolf Steiner, adevarata muzica se situeaza intre sunete; cu alte cuvinte, muzica se realizeaza prin notele si tonurile emise, dar ea trebuie cautata si inteleasa chiar mai mult intre acestea, deoarece "acolo salasluieste misterul insondabil al Necunoscutului". Chiar am putea spune ca trupul omului este activat intr-un mod misterios de muzicalitatea corpurilor sale subtile. "Linistea" aparenta dintre sunete vibreaza cu putere si ajunge la organele fizice, influentand astfel functiile acestora. Cercetarile lui Steiner sunt insa complexe, deoarece ele aprofundeaza raporturile ezoterice existente intre "arhitectura" invizibila a celor trei corpuri (fizic, astral si cauzal) si fascinanta muzica a sferelor care a constituit mereu un punct major de interes pentru initiatii, inteleptii si preotii din vechime, in special cei din Egiptul Antic.
Muzica pura este in primul rand o muzica spirituala
Teoria lui Pitagora asupra raporturilor analogice intre note, numere si influentele planetare isi are in fapt izvorul in marile secrete ale initierilor egiptene. Asadar, muzicoterapia chineza, persana sau egipteana exista deja cu mult inaintea aparitiei principiilor psihanalizei moderne. Muzica pura este mai intai de toate o muzica spirituala, avand la baza intelegerea si adaptarea unor legi simbolice universale.
Imblanzitorii de serpi, simbolic vorbind, se straduiesc sa realizeze ascensiunea energiilor subtile. Sarpele, fireste, o reprezinta pe Kundalini, o miraculoasa energie a vindecarii. Caduceul lui Mercur sau caduceul lui Hermes este reprezentat de incolacirea simetrica a doi serpi, avand o simbolistica si referinta precisa in fiziologia subtila a fiintei umane. La modul sugestiv, cantecul imblanzitor de serpi nu reprezinta altceva decat realizarea controlului desavarsit asupra acestei extraordinare energii bazale in fiinta, care este Kundalini, si mai apoi ascensiunea ei spre crestet, pentru a realiza Unitatea Primordiala.
Repetitivitatea armoniilor sonore creeaza stari modificate ale constiintei
Imnurile vechii traditii ebraice exprimau convingerea ca intregul Univers rezoneaza cu o melodie celesta si divina. Celebrul kabbalist Abraham Aboulafia, care a trait in sec. al XIII-lea d.Hr., cunostea tehnici speciale prin care avea posibilitatea sa modifice starea de constiinta a unei fiinte umane pornind de la alfabetul ebraic si de la puterea sunetului. Asa dupa cum precizeaza si Edward Hoffman in cartea sa "Iudaismul mistic si psihologia moderna", Abraham Aboulafia era, in realitate, un maestru desavarsit al practicii Kundalini Yoga, controland astfel perfect suflul subtil, precum si aspectele care implicau concentrarea mentala si meditatia. El s-a orientat cu precadere asupra practicii specifice pentru dezvoltarea focului subtil intern, pe care maestrii tibetani o cunosc sub numele de tumo. Sistemul de gandire al lui Abraham Aboulafia a influentat decisiv stiinta Kabbala-ei. Acest initiat a demonstrat, printre altele, ca modul repetitiv (ostinat), folosit in desfasurarea unei anumite secvente muzicale, avand la baza stiinta ritmului si a executiei precise, este modalitatea principala de obtinere a unor stari modificate, profund elevate, ale constiintei.
Astfel, atunci cand emotia ritmului si inalta frecventa de vibratie a armoniilor sonore elevate patrund in profunzimile inimii si ale sufletului, ego-ul efemer inceteaza sa se mai manifeste, iar universul intreg este resimtit atunci plenar in chiar fiinta ascultatorului, devenit astfel "arborele lumii".
profesor yoga Dan Bozaru


sursa: http://suntsanatos.ro/
13. Orice boală – un învăţător - Dec 28, 2019 6:46:00 PM
Sănătatea – un echilibru dinamic al regimului de viaţă„Atât în acest Univers, cât şi în celelalte universuri sau dimensiuni de existenţă,totul este de natură energetic-vibratorie şi se supune, analogic, principiilor rezonanţei.”
Maeştrii medicinii orientale ne indică, dacă dorim să ne păstrăm sănătatea în bune condiţii sau să vindecăm o boală, să fim atenţi atât la condiţiile exterioare (caracteristicile vremii şi sezonul în care se petrece acest lucru), la alimentaţie cât şi la modul propriu de gândire. Pentru o sănătate perfectă este necesar ca regimul de viaţă zilnic să îmbine armonios caracteristicile muncii pe care o depunem cu vremea de afară şi cu ceea ce mâncăm. Dar mai presus de toate se află atitudinile interioare şi modul propriu de a gândi. Acestea, în caz de boală, ne pot  aduce vindecarea foarte rapidă sau adâncirea morbidă într-o boală cronică. În acelaşi timp, înţelepţii ne sfătuiesc ca în caz de boală să nu învinuim nici vântul prea aspru, nici curentul în care am stat, nici soţia care a făcut mâncarea prea picantă etc., ci să ne privim cu sinceritate şi să conştientizăm ceea ce ne-a făcut să acceptăm condiţiile respective fără să facem nimic. În cazul unei boli care apare, incursiunea în noi înşine trebuie să fie detaşată şi profundă.  

Universul minţii este extrem de complex şi fascinant, iar modul de prelucrare al informaţiilor este propriu fiecăruia, deşi există  o structurare şi anumite legităţi naturale ale planului mental – aceleaşi pentru toate fiinţele umane. Funcţiile şi operaţiile realizate de creier sunt mult mai complexe decât cele ale unui computer. Utilizând modelul sintetic de funcţionare al calculatoarelor vom putea înţelege, în parte, modul în care funcţionează, în intercorelare, structurile minţii noastre. Aşadar orice gând, intenţie sau dorinţă care apare la un moment dat în minte, în funcţie de conţinutul său, va fi direcţionată la un moment dat spre un anumit organ de acţiune, pentru finalizare. Ceea ce determină locul şi modalitatea de finalizare a gândurilor şi dorinţelor este tocmai conţinutul acestora şi intenţiile profunde existente.

Tratamentele alopate ale diverselor afecţiuni îndepărtează manifestările nedorite ale lor, dar nu şi cauza reală. Tratarea definitivă a acestor afecţiuni se realizează printr-o abordare complexă a lor, atât fizică – prin tratamente naturale cu plante vindecătoare, cât şi psihică şi spirituală, pentru a înţelege şi a corecta atitudinea greşită care a determinat apariţia lor. Orice boală trebuie privită ca pe un ajutor în transformarea spirituală. Trebuie doar să avem curajul şi onestitatea interioară de a privi… în oglindă şi de a ne vedea „diformităţile”, deoarece orice perturbare a sănătăţii este de fapt o reflectare a problemelor cu care ne confruntăm. Rezolvate cu succes, acestea ne vor aduce nu numai o stare de sănătate foarte bună, ci şi o transformare spirituală necesară.
sursa: http://www.yogaesoteric.net/
14. Nirvanashatkam – Şase strofe despre eliberare - Dec 23, 2019 3:49:00 PM
Sunt Constiintasi Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA!Nu sunt nici intelectul, nici gandirea si nici simtul eului, nici mintea.Nu sunt nici auzul, nici gustul, nici mirosul, nici vederea.Nu sunt nici eterul, nici pamantul, nici focul, nici aerul.Sunt Constiintasi Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA!Nu sunt nici suflul vital, nici cele cincieteruri vitale.Nu sunt nici cele sapte componente ale corpului, nici cele cinci invelisuri.Nu sunt nici cele cinci organe de actiune.Sunt Constiintasi Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA!Nu sunt nici aversiune, nici atractie, nici aviditate, nici ratacire.Nu cunosc nici orgoliul, nici invidia.N-am nici obligatii, nici interese, nici dorinte, nici pasiuni.Sunt Constiintasi Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA!Pentru mine nu exista nici actiunile bune, nici actiunile rele, nici placerea, nici suferinta.Nu exista nici macar incantatiile rituale, locurile sfinte, Vedele sau actul sacrificial.Nu sunt nici placerea, nici obiectul placerii si nici agentul placerii.Sunt Constiintasi Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA!Nu cunosc nici moartea, nici indoiala, nici diferentele de casta.Nu am nici tata, nici mama, caci eu sunt nenascut.Nu am nici un prieten, nici o ruda, nici un maestru, nici un discipol.Sunt Constiinta si Fericire fara Forma, sunt SHIVA,sunt SHIVA!Sunt etern, neschimbat si fara forma.Prin ubicuitatea mea exist pretutindeni.Nu sunt atasat de organele de simt si de aceea nu am nici o dorinta.Nu cunosc nici libertatea, nici robia,Sunt Constiintasi Fericire fara Forma, sunt SHIVA, sunt SHIVA!Shankara 
sursa: http://centrul.kamala.ro/
15. A sosit Solstițiul de iarnă 2019!!! - Dec 21, 2019 6:56:00 PM
A sosit vremea Solstițiului. Duminică, 22 decembrie 2019, ora 06:19, are loc Solstițiul de iarnă. Putem spune că Solstițiul reprezintă începutul (sau mijlocul sărbătorilor... trebuie cercetat serios acest fapt) sărbătorilor de iarnă. Acum cerurile se deschid și Pământul este inundat de magie și energie. Este un moment bun să medităm și să ne deschidem inima către umanitate și către întregul Pământ. Începând de luni ziua se va mări și vibrația se va schimba. Dacă până acum nu v-ați făcut o imagine despre viitorul vostru, faceti-o acum, punând sentimentele cele mai curate și frumoase în imaginile proiectate în gandurile voastre.Vă urez un Solstițiu Fericit!!!
Imagini pentru solstitiu iarna
16. Deepak Chopra – Ce este Spiritul? Video - Dec 20, 2019 1:15:00 PM


17. Obiectele – se impregnează cu emanațiile noastre - Dec 19, 2019 8:24:00 PM
“Când trebuie să vă folosiți de un obiect, gândiți-vă să îl atingeți cu blândețe. Pentru că, într-un anumit fel, toate obiectele sunt vii și ele rețin ce se întâmplă în jurul lor. Ele sunt ca plăcile sensibile ale fotografului: le putem face să povestească multe evenimente la care au fost martore.Chiar dacă vă este greu să admiteți, acceptați ideea că toate obiectele ce le atingeți se impregnează cu emanațiile voastre. În toate camerele din casa în care locuiți există niște obiecte acoperite cu straturi bune sau rele conducătoare ale luminii din înalt. Iar dacă se depun pe obiecte niște gânduri, niște sentimente de ură, niște cuvinte răuvoitoare, niște priviri rele, ele devin precum magneții: ele atrag curenți malefici care circulă prin spațiu. Așadar, fiți atenți la cuvintele voastre, la gândurile voastre, la sentimentele voastre, astfel ca obiectele din jur să devină niște magneți ce vor atrage numai lumina, bucuria, frumusețea, chiar sănătatea, și le vor răspândi împrejur.”
sursa: http://portalspiritual.com/
18. Retragere Hridaya de meditație în tăcere de 10 zile - Dec 17, 2019 3:11:00 PM
Retragerea Hridaya de Meditație în Tăcere este o experienta unica de imersie de 10 zile, care se axează pe accesul la adevărata și esențiala noastră natură, Sinele suprem și divin, atman, printr-o integrare măiastră de tehnici de meditatie și yoga. În timpul retragerii, ne vom referi la aspecte generale ale Inimii Spirituale, dintr-o varietate de tradiții, inclusiv cea ezoterică creștină, cea sufită, și cea a șaivaismului cașmirian. Atmosfera va fi una de comunitate și de susținere spirituală.Retragerea Hridaya de Meditație în Tăcere a fost creată special pentru a înțelege complet și intim ce este meditația și pentru a simți uimitoarele transformările interioare pe care le aduce.Programul își propune să creeze o experiență asemănătoare cu o retragere solitară (cum ar fi într-o peșteră), în scopul de a oferi o oportunitate de a ajunge la stări profunde de conștiință, a trezi o aspirație intensă pentru Divin și a oferi o interiorizare extrem de intensă pentru trezirea și înflorirea sufletului, jivatman. Această metodă este o integrare unică a sublimării și oferă posibilitatea:
1. conștientizării Inimii Spirituale;
2. calmarea minții (o stare de pace a mintii);
3. polarizarea între sufletul individual, jivatman și cel divin, Sinele, Atman, care este experimentat ca o stare de aspirație și de dor foarte puternic și profund pentru Dumnezeu;
4. evocarea morții corpului fizic ca o modalitate de a transcende dorințele și tendințele egoiste;
5. actul evocării în forță și a experimentării misterului prezenței lui Dumnezeu în Inima noastră Spirituală.Metode, tehnici și învățăturiAceastă retragere include sfaturi pentru meditație ghidată, prelegeri și metode practice, cum ar fi:Metoda Ramana Maharshi de introspecție (introspecție, Atma vicara, folosind întrebarea “Cine sunt eu?”)Tehnici de liniștire a minții, folosind conștientizarea respirațieiStudiul simbolismului Inimii SpiritualeMetode de centrare în Sine pentru viața de zi cu ziSfaturi pentru menținerea conștieței Inimii Spirituale, în tradiția Părinților deșertului (din creștinism)Metoda creștină a Rugăciunii InimiiO înțelegere corectă a principiilor fundamentale din VedantaMetode de trecere de la constiinta individuala la Constiinta CosmicaCele patru aspecte fundamentale ale procesului de revelare a Inimii SpiritualeMeditații speciale zilnice pe teme legate de Revelarea SineluiMetode de yoga care abordează problema Inimii SpiritualePoezieSesiuni de Hatha YogaCare sunt scopurile acestei retrageri?În timpul retragerii, scopul nostru este de a vă informa cu privire la metodele de meditație cuprinzând, dar fără a se limita la, unitatea conștiinței și Advaita Vedanta, ducând astfel la descoperire de sine a Inimii Spirituale. Sistemul de meditație se va concentra pe metodele dezvoltate de Ramana Maharishi, cea a lui Atma vicara, sau mai popular cunoscută sub numele de întrebarea: “Cine sunt eu?”, precum și alte meditații complementare și rugăciuni.Scopul nostru este de a vă informa cu privire la aspectele practice și teoretice ale acestei metodologii, care să vă ofere oportunități ample pentru a le pune direct în practică.În acest sens, sperăm că veți înțelege principiile care stau la baza meditației și să apreciați scopul acesteia, culegând astfel beneficii imediate și ajungând astfel să îndrăgiți meditația ca o parte esențială a vieții voastre.1 Veți învăța câteva metode directe de a vă liniști mintea și chiar de a o transcende. Când mintea este cu adevărat liniștită și fără gânduri, vă transcendeți ego-ul și ajungeți într-un loc unde nu aveți nici nume, nici statut social, nici relatii, nici trecut, nici viitor, nici o țară, nici o realizare spirituală, și nici o lipsă de realizare spirituală. Este pur și simplu o prezență a existenței. În cazul în care o mișcare sau un gând apar în această liniște, sunt învăluite în liniște, devenind astfel liniștea însăși. Este ca si cum viața voastră se umple și se saturează cu această pace și sfințenie.2 Veți învăța, de asemenea, o modalitate care cuprinde o viziune, o înțelegere spirituală și o metodă de a vă transforma. Sperăm că cei mai mulți dintre voi veți învăța să iubiți meditația ca un mijloc pentru a descoperi realitatea divină, numită și Dumnezeu, cu toate că aceste metode sunt dincolo de orice idei specifice ale unei religii sau de orice concepte teoretice despre Dumnezeu.3 Sperăm că cei mai mulți dintre voi veți avea experiențe de vârf legate de Suprema Realitate, unele stări speciale de conștiință referitoare la iubirea cosmică, eternitate sau unitatea a tot, care pot fi evocate ulterior în viața de zi cu zi. Acest lucru vă va ajuta în încercarea de a înțelege scopul propriei existențe.4 Scopul nostru este să realizați importanța integrării complete a Inimii Spirituale în propria viață, dincolo de concepte, teorie și filozofie. Calea spre Inima Spirituală, care trece prin sufletul tău și o deschidere și intimitate a sufletului va apare în mod natural pornind de la acest lucru. În timpul acestei retrageri, vom avea șansa să ne aventurăm mai adânc decât nivelul psihic, emoțional al Inimii, în Realitatea Divină care reprezintă aspectul cel mai profund al Inimii Spirituale. În cele din urmă, veți fi determinați să iubiți la un nivel pe care ego-ul, de obicei, vă împiedică să-l accesați prin blocaje, cum ar fi atașamentele, ignoranța, și alte emoții negative, gânduri și credințe. Pentru a accesa acest nivel de iubire universală, obstacolele personalității și ego-ului trebuie să fie depășite prin accesarea Inimii Spirituale.5. Scopul nostru final este să obțineți o înțelegere profundă cu privire la natura reală a existenței și despre natura manifestării vieții și a universului. Mai exact, veți obține în cele din urmă o viziune coerentă a Unității Divine, Advaita, și a non-dualității, care este principala putere revoluționară, ideea principală de transformare din Jnana Yoga, Advaita Vedanta, taoism, Dzogchen, și Zen.Efecte purificatoare ale retrageriiCând ne aventurăm dincolo de suprafața ego-urilor noastre în domeniul Inimii Spirituale, este ceva obișnuit să apară unele forme de purificare la nivel fizic, mental, emoțional. Acest lucru este pur și simplu un mod prin care trupurile noastre se eliberează de blocajele vechi, de traume și emoții negative, în scopul de a accesa niveluri mai profunde ale sufletului. Nu vă fie frică. Nu evitați purificarea. Cu toate acestea, nu dramatizați; nu le acordați prea multă importanță. Când aceste transformări își ating în cele din urmă scopul, meditația încetează să mai fie o experiență plictisitoare, durerosă sau trecătoare și devine cu adevărat o experiență profundă, plină de bucurie și fericire. În funcție de nivelul individual de practică și de conștiință, aceste transformări pot fi imediate sau au nevoie de mai mult timp. Cu toate acestea, schimbarea este inevitabilă. Ea poate fi foarte stabilă și profundă și vă poate transforma viața în mod dramatic.AșteptărileDeci, ce așteptări putem avea de la o retragere? Nici una! Pentru că ceea ce suntem cu adevarat este inefabil, pentru că Realitatea divină este inefabilă, această schimbare este o transformare naturală care vine de la liniște, de la abandon și, în cele din urmă, din ceea ce suntem cu adevărat.Scopul este de a crea cele mai bune condiții în care Realitatea Divină să se reveleze în inima noastră. Făcând acest lucru, vom experimenta unele efecte profunde ale acestor meditații. Mulți fac greșeala de a deveni atașați de aceste efecte și realizări.Cu toate acestea, nu vă agațați de ele. În deschiderea ființei noastre, se întâmplă cu mult mai multe lucruri și vom învăța să acceptăm, să ne abandonăm și să fim deschiși la fluxul și refluxul acestor realizări.Inima Spirituală, adevărata noastră ”acasă”În cele din urmă, cel mai important rezultat al acestei retrageri este ca noi să începem să ne obișnuim cu centrarea în Inima Spirituala. Acest lucru înseamnă să ne obișnuim și să fim conștienți de acea fundație liniștită, plină de pace, infinită și eternă a ființei noastre, care nu poate fi percepută de mintea rațională, dar este sursa iubirii, frumuseții și a vieții spirituale. Mulți înțelepți au spus că Inima Spirituală este adevărata noastră casă. Deci abandona-vă, aveți încredere și vă bucurați de această centrare. Inima Spirituala este axul vieții voastre, este ceea ce numiți ”acasă”.În timpul acestei retrageri, fiți ca acasă, fiți prezenți și să integrați această practică complet pentru o experiență intimă și plină de semnificație.
Inima Spirituală este “locul de întâlnire” pentru cei care doresc să se raporteze la viață într-un mod sacru.sursa: hridaya-yoga.com 
19. Cine ești tu? - Dec 12, 2019 2:23:00 PM
- CINE ESTI TU ?

- Cine nu sunt ?

- NU INTELEG CE INSEAMNA ASTA.


- Inseamna ca nu exista nimeni si nimic ce Eu sa nu fiu.


- ADICA,TU ESTI TOATE LUCRURILE SI TOATE FIINTELE ?


- Da,asta vreau sa spun.


- CUM AR PUTEA CINEVA SA NU CREADA IN TINE , DOAMNE ?


- Fiecare are liber arbitru, poate sa creada sau sa nu creada in ceea ce alege. Credintele majoritatii oamenilor se bazeaza pe experienta lor, experienta lor se bazeaza pe credintele lor.

Este foarte in regula ca oamenii sa nu creada in Mine .A nu crede in Mine, nu Ma poate face sa nu exist.

Credeti sau nu, Eu sunt intotdeauna cu voi.


- DOAMNE AI PUTEA SCHIMBA CEVA LA SOCIETATEA DE AZI ?


- Nu exista decat o singura cale prin care aceasta se poate intampla - si anume, prin voi. Eu nu pot actiona ASUPRA voastra.
Eu nu o pot face decat PRIN voi. Aceasta este pentru ca Cine Sunteti Voi este Eu - Dumnezeu - exprimat ca viata, in, ca, si prin VOI.


- POTI SA-MI ARATI PUTIN CE-MI REZERVA VIITORUL ?


- Eu nu va creez viitorul. Voi o faceti. Oamenii Ma tot intreaba:
"Dumnezeule, ce se va petrece in viitorul meu?" Si eu le tot spun: " Nu stiu. Ce se va petrece in viitorul tau?" Si ei spun: " Dar Tu ar trebui sa stii!" Si Eu spun: "Ba tu ar trebui sa stii". Si ei spun: "Tu ai puterea sa iei decizii!" Si Eu spun:" Ba tu ai puterea sa iei decizii!

Vezi tu, asa e in viata.

Tu decizi ce alegi si, apoi, Eu il fac sa se intample.

Nu e deloc invers.

Problema este ca tu crezi ca e invers. Tu crezi ca Eu decid ce aleg si ca depinde de tine sa-l faci sa se intample. Inversarea relatiei Dumnezeu-om este ceea ce a creat experienta denaturata si distorsionata pe care o traiti pe planeta voastra.

Nu uita:


Ceea ce GANDESTI, aceea creezi.
Ceea ce SPUI, aceea creezi
Ceea ce FACI, aceea creezi.


Daca spui "EU DORESC ceva...", aceea va fi experienta ta. Vei avea experienta de... a dori acel ceva.
De aceea, pazeste-ti gandurile, cuvintele si actiunile si asigura-te ca ele reflecta ceea ce alegi sa experimentezi in viata ta.


- VREI SA SPUI CA TREBUIE SA FIU ATENT LA FIECARE CUVANT PE CARE-L SPUN?


- Nu. Asta ar innebuni pe toata lumea. Dar ai face bine sa iei aminte la felul in care vorbesti DE OBICEI, la lucrurile pe care le spui IN MOD FRECVENT si la felul in care actionezi ADESEA. A gandi, a vorbi si a actiona permanent intr-un anume fel produce vibratii enorme. Aceste vibratii ale energiei sunt ceea ce va creeaza REALITATEA.


- CARE ESTE DIFERENTA INTRE " RELIGIE " SI " SPIRITUALITATE" ?


- Una este o institutie, cealalta este o experienta.

Religiile sunt institutii ridicate in jurul unei anumite idei despre cum stau lucrurile. Cand acele idei devin dure si impietrite, ele se numesc doctrine si devin, in cea mai mare parte de neschimbat. Ori crezi, ori nu crezi in ele.

Spiritualitatea, in forma ei cea mai libera, nu-ti cere sa crezi in nimic. Mai degraba, te invita in permanenta sa-ti observi experienta.

EXPERIENTA ta personala devine sfera ta de competenta - mai degraba decat ceva ce ti-a fost spus de catre cineva.


- DE CE INSISTA RELIGIILE CA DRUMUL LOR ESTE CEL MAI BUN DRUM- NU, NU "SINGURUL" DRUM - CATRE TINE?


- Religiilor le este de folos sa-si inchipuie acest lucru, pentru ca le ofera o unealta cu care sa caute, sa dobandeasca si sa retina adepti - si astfel, sa continue sa existe.

Prima functie a tuturor organizatiilor este aceea de a se perpetua. In momentul in care o organizatie isi indeplineste scopul pentru care a fost creata, acea organizatie inceteaza de a mai fi necesara.

De regula organizatiile nu sunt interesate in a se pune in situatia de a fi scoase din uz.

Acest lucru este la fel de adevarat pentru religii, ca si pentru orice alta actiune organizata. Poate chiar mai mult pentru acestea.

Faptul ca o anumita religie a rezistat foarte mult timp, nu este un indiciu al eficientei ei, ci arata exact contrariul.


- DAR DACA TU ESTI ATOTPUTERNIC SI POTI CREA MIRACOLE, ATUNCI DE CE NU TRANSFORMI NECREDICIOSII IN CREDINCIOSI AI RELIGIILOR TALE ?


- Mi-ar fi greu sa fac oamenii sa creada in "religia Mea" pentru ca Eu NU AM o religie.

Toti ar vrea sa creada ca Eu am o religie si ca religia Mea este religia LOR, dar miracolul pe care Eu l-am creat este cu mult mai mare decat miracolul pe care voi vreti sa Mi-l atribuiti. Adevaratul miracol este ca toti se vor intoarca la Mine, indiferent de calea pe care o urmeaza.

Ei se vor intoarce la Mine, pentru ca nu exista NICAIERI ALTUNDEVA unde sa se duca.

Eu sunt Tot Ceea Ce Este. Nu EXISTA nimic altceva. Va spun inca o data, nu exista iad. Exista o experienta a iadului, care este separarea de mine, dar voi puteti sa puneti capat acestei experiente.


- DE UNDE AI VENIT ?


- De oriunde. Am venit de oriunde. Si EU SUNT oriunde, chiar acum. Nu exista nici-"unde", unde Eu sa nu fiu. Eu sunt ori-"unde'.


- CARE ESTE ROLUL RELIGIEI DACA SE PRESUPUNE CA EA NU TREBUIE SA SPUNA CA STIE CARE E "ADEVARATA" CALE CATRE DUMNEZEU. ARE EA VREUN ROL ?


- Religia ca toate celelalte, joaca rolul pe care i-l dati voi.


I-ati putea da rolul de a aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu si mai aproape unul de celalalt.In momentul de fata, observ insa ca ,in majoritatea cazurilor, religia a facut exact contrariul.

De fapt nimic nu a facut mai mult pentru a separa oamenii unul de celalat si de Dumnezeu, ca religia organizata.


- MIE IMI PLACE SA MERG LA BISERICA. EU CRED IN RELIGIA MEA. VREI SA SPUI CA NU AR TREBUI SA FAC ASTA ?


- Bineinteles ca nu spun asta. Niciodata nu as sugera ca o persoana sa renunte la religia ei, daca aceasta crede in ea din toata inima si din tot sufletul - si daca viata ei este mai fericita datorita credintelor sale.


- CE AI SPUNE TU ?


As spune, du-te si traieste raspunsurile pe care le ai, dar nu inceta niciodata sa pui sub semnul intrebarii raspunsurile pe care le traiesti.

Aceasta este adevarata atitudine a fiecarui cautator si acesta este adevaratul scop al fiecarei religii.


- CUM MA POT FOLOSI DE MINTEA MEA PENTRU A-MI GASI SUFLETUL ?


Prin mijlocirea gandurilor tale. Mai intai trebuie sa crezi ca ai un suflet. Trebuie sa incepi sa te vezi ca cine si ce esti tu cu adevarat: un spirit, traind int-un trup si avand o minte. Aminteste-ti intotdeauna acest lucru:

Trupul tau nu este cine esti tu. Este ceva ce tu ai.


Mintea ta nu este cine esti tu, este ceva ce tu folosesti.


Sufletul tau este esenta lui cine esti tu.


- DE CE NI SE PREDAU IN SCOALA FAPTE SI NU IDEI ?


- Pentru ca ideile sunt periculoase, daca vrei sa mentii lucrurile asa cum sunt - si societatea voastra asta vrea.


Majoritatea societatilor sunt profund interesate in a pastra totul neschimbat - pentru felul in care stau lucrurile face din societate "societatea" care este.

O societate nu este altceva decat un grup de oameni, format in jurul unui anumit mod de a privi lucrurile. Acesti oameni impartasesc traditii, institutii, activitati si interese create in comun. Tot ceea ce ameninta acele traditii, institutii si interese trebuie contracarat si categoric, nu poate fi PREDAT in scoli.

Bineinteles ca nimic nu este mai amenintator la adresa acestora ca niste idei noi.

De aceea copii sunt incurajati sa "invete ' dar sa nu ' gandeasca" prea mult.

Gandirea implica analizarea ideilor, invatarea implica o simpla memorare.


- CAND AM SA DEVIN PARINTE, OARE O SA FAC ACELEASI GRESELI PE CARE LE FAC PARINTII DIN ZIUA DE AZI?


- Ai sa vezi lucrurile altfel, fara nici o indoiala. In fiecare zi vezi lucrurile altfel.

Asta se numeste crestere.

Se numeste schimbare.

Se numeste evolutie.

Dar asta nu inseamna ca vei face lucrurile la fel ca parintii tai. Poate ca da,poate ca nu. Vei face - doar daca nu vei face. Ceea ce te va determina sa faci un lucru sau altul, va fi ideea ta despre tine insati, Tu te autodefinesti in fiecare moment. In fiecare zi decizi cine esti si cine vrei sa fii.

Tot ceea ce ti-au dat parintii tai a fost un dar. Nu numai lucrurile prin care vrei sa te ridici, ci si lucrurile pe care vrei sa le elimini. Nu numai lucrurile de care vrei sa-ti amintesti ci si lucrurile pe care vrei sa le uiti. Nu numai lucrurile care te-au facut sa razi, ci si lucrurile care te-au facut sa plangi.

Din multimea asta vei tria si vei alege tu,din acest intreg vei selecta tu, din tot vei ajunge sa cunosti acea parte pe care vrei sa o numesti Tu.

Acest lucru nu e adevarat numai cu privire la ce ai primit de la parintii tai, ci si de la intreaga viata.


Fii ceea ce doresti sa experimentezi.

Trimite ceea ce vrei sa primesti.

In loc sa cauti pe cineva care sa te iubeasca, fii cineva care ar putea fi iubit.

Fii ceea ce cauti - si ceea ce cauti, te va gasi pe tine.

Toata lumea cauta acelas lucru.

De aceea nu fi cel care cauta.

Mai degraba fii acel ceva pe care il cauta ceilalti.

Fragment din cartea CONVERSATII CU DUMNEZEU pentru adolescenti si parinti - de Neale Donald Walsch

20. Rudolf Steiner – Buddha și Socrate. Curente polar-opuse ale evoluției omenirii și legătura lor prin intermediul lui Christos - Nov 29, 2019 1:31:00 PM
În India, Buddha a adunat în jurul lui un anumit număr de discipoli şi din munca pe care el a dus-o cu ei s-a născut acea formidabilă mişcare care a pulsat timp de secole în întregul Orient, a înălţat valuri puternice şi a adus pentru nenumăraţi oameni pacea, liberarea, înălţarea sufletului şi trezirea conştienţei. Pentru a caracteriza ceea ce s-a petrecut atunci, nu avem decât să ne oprim la punctul central al învăţăturii şi acţiunii budiste.Această învăţătură spune că viaţa, sub forma pe care o cunoaşte omul în timpul încarnării lui terestre, este suferinţă, care provine din faptul că omul, prin succesiunea încarnărilor sale, simte mereu nevoia să se reîntrupeze. Ţelul spre care se tinde este de a te elibera de această nevoie şi de a stinge în suflet tot ceea ce trezeşte dorinţa spre reîntrupare, pentru ca în cele din urmă să te ridici la o astfel de existenţă în care sufletul nu mai simte imboldul de a se lega prin simţurile fizice, prin organele fizice cu existenţa, ci urcă, aşa cum se spune, în Nirvana.Marea învăţătură care venea de pe buzele lui Buddha este că viaţa este suferinţă şi că omul ar trebui să găsească mijloacele de a se elibera de ea, pentru a putea accede în Nirvana. Dacă vrem să exprimăm în termeni curenţi impulsul care stă la baza învăţăturii lui Buddha, se poate spune: Buddha, prin forţa şi puterea individualităţii sale, a îndreptat privirea discipolilor săi spre existenţa pământească şi a încercat, din nesfarşita lui compasiune, să le dea mijloacele necesare înălţării sufletului, cu tot ceea ce-i aparţine acestuia, de la pământesc spre ceresc, să ridice gândirea omenească, filosofia omenească de la planul pământesc la cel ceresc.Acesta este, exprimat succint, ca o formulă, impulsul dat de Buddha în marea sa Predică de la Benares. Şi ce găsim noi în sufletul discipolilor pe care i-a reunit în jurul lui şi care i-au rămas fideli? Ce vedem că se petrece în sufletele acestor discipoli? Ce formă ia crezul lor? Toate eforturile sufletului omenesc, spuneau ei, trebuie să tindă spre a se elibera de nevoia de reîncarnare, de tot ce depinde de simţuri, spre desăvârşirea propriei Sine şi unirea cu ceea ce se află în legătură cu originea sa divin-spirituală. Aceste sentimente îi însufleţeau pe discipolii lui Buddha: să se desprindă de tentaţiile vieţii, să nu mai fie uniţi cu lumea decât printr-o simţire ce luminează în spiritual, prin sentimentul de compasiune, ei înşişi însă să tindă fără încetare spre perfecţionare spirituală, să se înalţe deasupra oricărei dorinţe, să renunţe, pe cât este posibil, la tot ceea ce-l uneşte exterior pe om cu viaţa. Aşa străbăteau lumea discipolii lui Buddha, aşa vedeau ei rostul şi ţelul uceniciei lor budiste.Dacă luăm în considerare budismul din cursul secolelor în care el s-a răspândit, dacă ne întrebăm ce sentimente însufleţeau spiritele şi inimile adepţilor săi, trebuie să răspundem: aceşti oameni aveau în vedere nişte scopuri foarte înalte, dar în centrul întregii lor gândiri, simţiri şi percepţii trăia marea figură a lui Buddha, trăia amintirea cuvintelor emoţionante şi pline de sens despre eliberarea de suferinţele vieţii. În mintea şi inimile discipolilor şi urmaşilor lui Buddha trăia imensa şi puternica autoritate a Maestrului. Cuvintele lui erau considerate sfinte de discipolii săi. Cum se face că aceştia considerau cuvintele sale ca un mesaj trimis din cer? Explicaţia trebuie căutată în faptul că aceşti discipoli şi urmaşi credeau că atunci, în timpul meditaţiei de sub arborele Bodhi, sufletul lui Buddha a fost străluminat de adevărata cunoaştere a existenţei lumilor, de lumina, de Soarele Universului şi că de aceea tot ce vine de pe buzele sale trebuie considerat un mesaj al spiritelor Universului. Această dispoziţie sacră, unicitatea şi caracterul acestei dispoziţii care trăia în inima discipolilor lui Buddha sunt la originea credinţei lor. Acest lucru trebuie evocat în mod interior pentru a putea înţelege faptele care s-au întâmplat acolo cu cinci sute de ani înaintea Misteriului de pe Golgota. Şi acum să ne întoarcem privirea spre o altă scenă a istoriei. Comparate cu durata imensă a evoluţiei omenirii, evenimente aflate la distanţă de un secol pot fi considerate aproape contemporane. Când vorbim de milenii şi milenii de evoluţie a omenirii, un secol nu contează. De aceea, deşi scena pe care vrem s-o aducem acum în faţa sufletului este la distanţă de un secol de evenimentul budhic, putem considera că cele două evenimente sunt, pentru evoluţia umanităţii, aproape contemporane.În secolul al V-lea înainte de Christos trăia în Grecia o altă individualitate, care şi ea a reunit în jurul ei partizani şi discipoli. Acesta este de asemenea un lucru bine cunoscut. Însă pentru a înţelege mai bine evoluţia ultimelor secole, este bine să evocăm această individualitate. Este vorba de Socrate, în jurul căruia se adunau în vechea Grecie discipoli. Pentru a-l descrie pe Socrate în acest context, trebuie doar să privim imaginea pe care a schiţat-o despre acesta marele filosof Platon, care pare să fie confirmată în esenţă şi de marele filosof Aristotel. Nu trebuie să avem în vedere decât această descriere impresionantă lăsată de Platon pentru a putea spune: Socrate este întemeietorul unei mişcări în Occident. Şi cine analizează întregul caracter al culturii occidentale îşi dă seama că ceea ce se poate numi elementul socratic a jucat acolo un rol decisiv. Chiar dacă propagarea acestui element socratic s-a făcut mai subtil în Occident, pe valurile istoriei, decât cea a elementului budist în Orient, putem face totuşi o paralelă între Socrate şi Buddha. Foarte ciudat însă, discipolii şi ucenicii lui Socrate trebuie caracterizaţi în mod diferit faţă de discipolii şi ucenicii lui Buddha. Am putea spune: Deosebirea caracteristică dintre Orient şi Occident se poate aprecia prin prisma opoziţiei fundamentale Buddha-Socrate.Socrate aduna discipolii în jurul lui. Ce sentiment avea el faţă de aceştia? Arta lui de a se purta cu discipolii a fost numită moşire spirituală, fiindcă el voia să scoată chiar din sufletul discipolilor săi ceea ce trebuiau ei să ştie, să cunoască. El le punea întrebări în aşa fel, încât acestea puneau în mişcare dispoziţia predominantă a sufletului lor, fără să le transmită propriu-zis ceva de la el, ci scoţând totul de la discipolii înşişi. Elementul oarecum arid, sec, care caracterizează concepţia socratică despre lume provine din faptul că Socrate făcea apel la latura individuală, la raţiunea profund personală a fiecărui discipol. Felul lui Socrate de a se plimba pe străzile Atenei cu ceata sa de adepţi, deşi diferită, se asemăna destul de mult cu felul în care Buddha parcurgea altădată cu discipolii săi drumurile Indiei. Dar în timp ce Buddha vestea ceea ce primise prin iluminarea sa sub arborele Bodhi, şi în timp ce cele primite din lumile spirituale au continuat să acţioneze de-a lungul secolelor şi să trăiască în discipolii săi ca vieţuiri ale lui Buddha, Socrate n-a avut nici cea mai mică pretenţie de a continua să trăiască în inimile discipolilor săi ca „Socrate“. Când stătea în faţa discipolilor săi el nu încerca să le transmită acestora nimic din sine, ci lăsa în seama lor să scoată din ei ceea ce se afla în propriul lor suflet. Nimic, absolut nimic din el nu trebuia să treacă în sufletele discipolilor săi. Totul trebuia să se nască din ei.Nu se poate imagina un contrast mai mare decât acela dintre Buddha şi Socrate. În sufletele discipolilor lui Buddha trebuia să retrăiască în întregime Maestrul lor. În sufletele discipolilor lui Socrate nu trebuia să trăiască nimic venit de la el, după cum nici în copilul nou-născut nu trăieşte ceva care provine de la moaşa care l-a adus pe lume. La discipolii lui Socrate elementul spiritual trebuia adus pe lume prin arta spirituală a moşirii, aşezând omul pe propriile-i picioare, făcându-l să devină conştient de ceea ce era în el însuşi. Acesta era scopul urmărit de Socrate. S-ar mai putea caracteriza diferenţa dintre Socrate şi Buddha şi altfel. Dacă o voce din cer ar fi vrut să indice ceea ce discipolii lui Buddha ar fi trebuit să primească de la Maestrul lor, ea ar fi putut spune: Aprindeţi în voi flacăra care a trăit în sufletul lui Buddha, pentru ca astfel să puteţi afla drumul care conduce spre spirit! Dacă am vrea să caracterizăm în mod asemănător ceea ce voia Socrate, ar trebui să spunem: Socrate ar fi strigat fiecăruia dintre discipolii săi: Devino ceea ce eşti!Evocând aceste două figuri, n-ar trebui să te întrebi: Avem aici două curente ale evoluţiei omeneşti diametral opuse? Ele se ating într-un anumit sens, dar numai la extremităţile lor. Lucrurile nu trebuie amestecate; trebuie întâi să deosebim clar diferenţele şi apoi să arătăm că pe un plan superior ele prezintă o unitate. Dacă ni-l imaginăm pe Buddha în faţa unuia dintre discipolii săi, am putea spune: El se străduieşte ‒ puteţi recunoaşte aceasta în predicile sale ‒ să aprindă în sufletul lui prin cuvintele înălţătoare pe care le repetă fără încetare ‒ repetiţiile sunt necesare şi nu s-ar putea suprima din predicile lui Buddha ‒, servindu-se de ceea ce a primit el însuşi sub arborele Bodhi, sentimentele care-l vor înălţa până în lumea spirituală. Cuvintele sale vibrează de dorinţa de a se îndepărta de Pământ, răsunând ca un mesaj ceresc de pe buzele sale, care le reproduc sub impresia directă a iluminării.Şi cum ni-l putem reprezenta pe Socrate în faţa discipolului său? Atunci când îi descrie raportul omului cu Dumnezeu, Socrate îi spune elevului, servindu-se de un limbaj raţional simplu, de toate zilele, cum trebuie să gândească şi cum se desfăşoară relaţiile logice dintre lucruri. El îi atrage mereu atenţia discipolului său asupra lucrurilor celor mai prozaice ale vieţii cotidiene, după care acesta trebuie să aplice ceea ce poate cuceri prin logică obişnuită la ceea ce îşi poate însuşi drept cunoaştere. Numai o dată Socrate pare să atingă înălţimile sublime unde se ridicase Buddha atunci când le vorbea discipolilor săi. Este momentul când întâmpină moartea şi când vorbeşte despre nemurirea sufletului. Vorbeşte atunci ca un mare iluminat, dar şi într-un fel care poate fi înţeles doar dacă ai în vedere întreaga sa trăire personală. De aceea ne emoţionează atăt de profund acel dialog al lui Platon despre nemurirea sufletului. Socrate spune acolo: Nu m-am străduit eu toată viaţa să cuceresc prin filosofie ceea ce poate fi cucerit ca om pentru ca să mă eliberez de legăturile simţurilor? Şi acum, când sufletul meu se va elibera de materie, nu trebuie el să pătrundă cu bucurie în elementul sufletesc? Nu trebuie eu să intru cu bucurie acolo unde întotdeauna m-am străduit să ajung prin filosofia mea?Cel care sesizează întreaga predispoziţie a celor exprimate de Socrate în Phaidon la dialogul lui Platon se simte cu adevărat scufundat în atmosfera care emană din învăţătura lui Buddha, atunci când se adresează inimii discipolilor săi. Şi se poate spune atunci, în legătură cu deosebirea dintre cele două individualităţi: Într-un anumit punct al învăţăturii lor ele se înalţă până acolo, încât polaritatea lor se topeşte într-o unitate. Dacă ne îndreptăm privirea spre Buddha s-ar putea spune, relativ la predicile lui, că sentimentul pe care-l trezeşte în noi discursul lui Socrate despre nemurirea sufletului îl regăsim în toate predicile lui Buddha. Mă refer aici la atmosfera, la tensiunea sufletească. Ceea ce găsim însă în celelalte discursuri socratice, respectiv demersul de a-l aduce pe om să raţioneze singur, îl găsim rar la Buddha, totuşi îl găsim; câteodată el se face auzit. Într-o discuţie pe care Buddha a avut-o cu unul din discipolii săi, Sona [21], unde încearcă să-i arate că nu este bine să se lege numai de existenţa fzică, de materie şi că nu trebuie nici să se dăruiască exclusiv unei vieţi de mortificare cum procedau cei de demult, ci trebuie găsită o cale de mijloc, ai într-adevăr impresia că acolo este transpus un dialog socratic. Buddha îi vorbeşte discipolului său Sona cam în următorii termeni:― Sona, poţi tu să cânţi dintr-o lăută care are corzile neîntinse?
― Nu, este obligat să răspundă Sona, eu nu pot să cânt la o lăută ale cărei corzi sunt slab întinse.
― Bine, spune Buddha, şi poţi tu să cânţi la o lăută ale cărei corzi sunt prea întinse?
― Nu, răspunde din nou Sona, eu nu pot să cânt la o lăută ale cărei corzi sunt prea întinse.
― Atunci dar, când poţi cânta bine la lăută, când corzile sunt foarte tare întinse?
― Nu, este nevoit să răspundă Sona, ci când corzile nu sunt nici prea întinse nici prea puţin întinse.
― Tot aşa este şi cu oamenii, răspunde Buddha; omul nu poate ajunge la cunoaştere când este prea mult sub stăpânirea simţurilor şi nu poate ajunge la cunoaştere nici dacă se izolează de viaţă pentru a se dărui practicii mortificării. Ca şi în cazul corzilor lăutei, trebuie găsită pentru sufletul omenesc o cale de mijloc.Ai putea spune că această discuţie a lui Buddha cu discipolul său Sona ar putea sta la fel de bine printre dialogurile lui Socrate, căci la fel vorbeşte şi Socrate către discipolii săi, făcând apel la raţiune. Ceea ce tocmai v-am povestit este un „dialog socratic“ pe care Buddha l-a purtat cu discipolul său Sona; un astfel de dialog este însă la fel de rar la Buddha ca şi un discurs să zicem „budist“ despre nemurirea sufletului la Socrate, pe care acesta l-a ţinut pentru discipolii săi înaintea morţii sale.Întotdeauna este nevoie să accentuăm că la adevăr ajungem doar dacă caracterizăm faptele în acest mod. Ar fi, evident, mai uşor să spui: Evoluţia omenească este condusă de marii ghizi, care de fapt ne învaţă mereu aceleaşi lucruri, numai că sub forme diferite, şi că toţi ghizii omenirii nu sunt, prin cuvintele lor, decât expresii ale unuia singur. ‒ Desigur, ceva este adevărat aici, dar exprimat în mod cât se poate de simplist. Este important să facem efortul de a recunoaşte lucrurile în unitatea şi diversitatea lor, să încercăm întâi să caracterizăm lucrurile după deosebirile lor, şi abia apoi, pe baza acestora, să găsim unitatea superioară. Această remarcă metodică referitoare la aspectele spirituale o facem pentru că ea corespunde în întregime vieţii. Este uşor să spui: Toate religiile conţin unu şi acelaşi lucru, apoi să începi să caracterizezi acest „Unu“ şi să spui: Toţi fondatorii de religii au dat de fapt expresii diferite pentru unul şi acelaşi lucru. Este absolut simplist, chiar dacă această caracterizare se face cu cuvinte oricât de frumoase. În felul acesta nu facem altceva decât să caracterizăm de la bun început două figuri, precum cele ale lui Buddha şi Socrate, după o unitate abstractă, fără să căutăm diferenţierea polară. Însă îndată ce raportăm această diferenţiere la formele gândurilor lor, oamenii înţeleg despre ce este vorba. Piperul şi sarea, zahărul şi ardeiul sunt condimente şi toate stau pe masă pentru mâncare; ele sunt toate „unu“, respectiv condimente pentru mâncare. Totuşi nimeni nu le va considera pentru aceasta ca un singur şi acelaşi lucru şi să pună, de exemplu, sare sau piper în cafea în loc de zahăr. Or, ceea ce nu putem admite în viaţa curentă nu se poate admite nici când este vorba de viaţa spirituală. Nu se poate spune că Krishna sau Zoroastru, Orfeu sau Hermes ar fi, în fond, forme diferite ale „unuia“ şi aceluiaşi lucru. Aceasta nu are mai multă valoare, când este vorba de o studiere serioasă şi profundă a lucrurilor, decât dacă spunem: Piperul şi sarea, zahărul şi ardeiul nu sunt, în fond, decât aspecte diferite ale aceleiaşi entităţi: condimentele pentru mâncare. Este important să înţelegem într-adevăr astfel de demersuri metodice şi să nu luăm ceea ce este mai comod drept adevăr.Când privim aceste două personalităţi, Buddha şi Socrate, ele ne apar ca două entităţi ‒ polar opuse ‒ ale evoluţiei omeneşti. Şi dacă pe acestea două le unim din nou ‒ aşa cum am văzut ‒ într-o unitate superioară, putem să le alăturăm o a treia mare individualitate, în jurul căreia de asemenea se adunau discipoli şi ucenici: Christos Iisus. Dacă dintre aceşti ucenici şi discipoli ce se strângeau în jurul Lui îi observăm mai întâi pe cei mai apropiaţi, pe Cei doisprezece, aceştia ne spun ceva ‒ şi Evanghelia după Marcu o face cu toată claritatea posibilă ‒ despre relaţia dintre Maestru şi discipol, pe care tocmai am caracterizat-o pe un alt plan când am vorbit de Buddha şi Socrate. Expresia cea mai pregnantă, cea mai clară, cea mai concentrată pe care o găsim în legătură cu acest subiect este cea care ne spune că Christos ‒ se spune aceasta în mai multe rânduri ‒ a apărut în faţa mulţimii care voia să-L audă. El vorbeşte mulţimii, aşa cum spune Evanghelia, în parabole sau în pilde. El se serveşte de parabole şi de pilde pentru a vorbi de anumite evenimente profund semnificative ale evoluţiei lumii şi ale istoriei omenirii. Apoi se spune: Când era singur cu discipolii Săi cei mai apropiaţi, El le desluşea aceste pilde. În Evanghelia după Marcu ni se dă şi un exemplu despre felul cum se adresa mulţimii şi cum apoi tălmăcea cele spuse discipolilor:„Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le spunea: Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.
Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ mult.
Şi când s-a ridicat Soarele s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.
Altă sămânţă a căzut între spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.
Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.
Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.“ (4, 2‒9)Iar către discipoli vorbea astfel:„Semănătorul seamănă cuvântul.
Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul şi, când îl aud, îndată vine Satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor
Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie.
Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtoare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul. Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.
Iar cele semănate pe pământul bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci, altul o sută.“ (4, 14‒20)Avem aici un exemplu perfect al modului în care îşi transmitea învăţătura Christos Iisus. Despre Buddha putem spune, în limbajul nostru occidental: El înălţa către cer tot ceea ce omul resimţea şi trăia pe Pământ. În ceea ce-l priveşte pe Socrate, s-a spus adesea pe drept cuvânt că întregul său mod de a acţiona se poate rezuma în felul următor: El a coborât filosofia din cer pe Pământ, fiindcă a apelat direct la raţiunea pământească.Care era poziţia lui Christos Iisus faţă de discipolii săi? El se comporta într-un fel faţă de mulţime: pe aceasta o învăţa în parabole; şi se comporta în alt fel faţă de discipolii săi mai intimi:  acestora le tălmăcea parabolele, spunându-le ce trebuiau să înţeleagă, ce era cel mai uşor de sesizat prin intermediul raţiunii omeneşti. Învăţătura lui Christos este deci mai complexă decât cea a lui Buddha sau Socrate. De-a lungul tuturor cuvântărilor lui Buddha se regăseşte mereu aceeaşi trăsătură de caracter; de aceea şi discipolii săi sunt toţi de acelaşi fel. Tot astfel sunt şi discipolii lui Socrate, căci aceşti discipoli se pot forma oriunde în lume, atâta timp cât pentru aceasta nu trebuie altceva decât să descoperi ceea ce există deja în sufletul omenesc. Învăţătura lui Christos are un dublu caracter: ea se prezintă în mod diferit, după cum se adresează discipolilor Săi intimi sau mulţimii. Ce înseamnă aceasta?Pentru a înţelege de ce lucrurile stau astfel trebuie să-ţi dai seama de transformările care s-au produs la această răscruce a istoriei care a fost Misteriul de pe Golgota. Timpurile în care vechea clarvedere era apanajul tuturor oamenilor sunt pe sfârşite. Cu cât ne întoarcem mai mult în urmă în evoluţia omenirii, cu atât ne apropiem mai mult de epocile în care clarvederea era un bun comun al tuturor oamenilor, în care toţi percepeau lumea spirituală. Și cum percepeau ei lumea spirituală? Vederea lor era o contemplare a tainelor lumii în imagini, în imaginaţiuni inconştiente sau subconştiente, o clarvedere de vis în imaginaţiuni onirice, nu sub această formă de concepte clare pe care le are acum raţiunea omenească atunci când vrea să cunoască ceva. Ştiinţa de azi, dar şi gândirea obişnută, raţiunea şi puterea de judecată prozaică erau necunoscute altădată. Când omul se afla în faţa lumii exterioare, lui îi era suficient să o vadă; nu o îmbucătăţea în idei, nu avea deprinderea logicii şi nu ştia să raţioneze combinativ despre lucruri. Această stare este greu de conceput pentru omul modern; fiindcă el vrea să pătrundă totul cu gândirea. Însă cei vechi nu gândeau în acest fel; ei treceau prin faţa obiectelor, le priveau, se îmbibau cu imaginea lor şi le găseau explicaţia atunci când se cufundau în starea intermediară dintre veghe şi somn, în lumea lor imaginativă de vis. Atunci ei vedeau imagini.Să ne reprezentăm lucrurile mai concret: să presupunem că în acele timpuri îndepărtate de acum multe, multe milenii o fiinţă omenească privea lumea din jurul ei. Deodată o surprinde prezenţa unui Maestru, care explică ceva discipolilor săi. Ea s-ar fi apropiat şi ar fi ascultat ce fel de cuvinte spune învăţătorul discipolilor săi. Dacă erau mai mulţi discipoli ar fi observat că printre ei se află unul care primeşte în el cu fervoare cuvintele maestrului; un altul de asemenea le ascultă, dar le uită imediat după aceea; un al treilea este atât de prins în egoismul său, încât nici nu ascultă. Omul nostru nu ar fi putut compara raţional, în termeni abstracţi, aceste trei atitudini diferite. Dar când se găsea în starea intermediară dintre veghe şi somn, scena revenea în faţa sufletului său într-un tablou. Şi el ar fi putut vedea atunci ceva ca un semănător care merge şi seamănă: unele seminţe cad pe un pământ bun, unde ele cresc; altele cad pe un sol mai puţin bun şi altele pe unul pietros. Cele aruncate pe un pământ mai puţin bun produc puţin, cele aruncate pe un sol pietros nu produc nimic. Omul de atunci nu ar fi spus cum se spune astăzi: Unul dintre discipoli primeşte cuvintele, altul nu le primeşte şi aşa mai departe. În stările intermediare dintre veghe şi somn el a revăzut însă imaginea şi atunci a văzut explicaţia. În continuare el nu ar fi vorbit despre ceea ce a văzut. Dacă i-am fi cerut să descrie raporturile care existau între Maestru şi discipolii săi, el ar fi povestit viziunea sa. Căci această viziune era pentru el realitatea, dar şi explicaţia.Or, mulţimea care Îl înconjura pe Christos mai poseda un ultim rest ale acestei vechi clarvederi; sufletele oamenilor mai erau încă în stare să asculte, atunci când li se vorbea în imagini despre existenţă şi despre devenirea omenirii. Christos vorbea deci mulţimii ca pentru cineva care mai poseda încă o ultimă rămăşiţă a clarvederii de altădată, pe care ar fi introdus-o în viaţa sufletească obişnuită.Şi cine erau ucenicii Săi intimi? Am văzut mai înainte că Cei doisprezece apostoli se compuneau din cei şapte fii ai mamei Macabeilor şi cei cinci fii ai lui Matatia. Am văzut cum s-au ridicat, prin întreaga evoluţie a vechiului popor evreu, la afirmarea puternică a Eului nemuritor. Ei au fost cu adevărat primii pe care Christos Iisus i-a putut alege pentru a apela la ceea ce trăieşte în fiecare suflet şi urmează să devină în viitor un bun comun pentru toate sufletele omeneşti. Mulţimii îi vorbea presupunând că ea înţelege ceea ce s-a păstrat ca o ultimă rămăşiţă a vechii clarvederi; discipolilor Săi le vorbea presupunând că ei sunt primii care pot înţelege modul în care noi vorbim astăzi oamenilor despre lumile spirituale. Era necesar deci în acel moment de răscruce ca Christos Iisus să vorbească într-un fel mulţimii şi în alt fel discipolilor Săi intimi. Pe aceşti doisprezece discipoli pe care i-a atras la Sine îi pune în mijlocul mulţimii. Ceea ce în viitor trebuie să devină un bun comun pentru întreaga omenire, respectiv înţelegerea, înţelegerea pe cale raţională a adevărurilor referitoare la lumile superioare şi la tainele evoluţiei omenirii, era misiunea cercului mai intim de discipoli ai lui Christos Iisus. El vorbea, s-ar putea spune ‒ luaţi tot ceea ce spunea El cu ocazia tălmăcirii pildelor pentru discipolii Săi ‒ şi în termeni socratici; căci ceea ce El spunea era scos chiar din sufletul fiecăruia, atâta doar că în timp ce Socrate se limita mai mult la raporturile pământeşti, am putea spune la logica comună, Christos Iisus se referea la chestiuni spirituale. Când Christos le vorbea discipolilor intimi în manieră socratică, el le desluşea probleme spirituale. Când Buddha le vorbea discipolilor săi, el le desluşea chestiunile spirituale, însă în conformitate  cu iluminarea, adică cu ceea ce pot primi sufletele omeneşti când zăbovesc în lumea spirituală. Christos se adresa mulţimii în felul în care sufletul omenesc obişnuit vieţuia odinioară în lumile spirituale. Pentru mulţime el vorbea, s-ar putea zice, ca un Buddha popular; pentru discipoli însă ca un Socrate elevat, ca un Socrate spiritualizat. Socrate extrăgea din sufletele discipolilor săi raţiunea individuală, pământească; Christos extrăgea raţiunea cerească. Buddha dădea discipolilor săi iluminarea cerească; Christos dădea mulţimii, în pildele sale, iluminarea pământească.Vă rog să vizualizaţi următoarele trei scene: acolo, în ţara Gangelui, Buddha şi discipolii săi ‒ ca o replică a lui Socrate; dincolo, în Grecia, pe Socrate cu discipolii săi ‒ ca o replică a lui Buddha. Şi apoi, această stranie sinteză, această fuziune unică a celor două entităţi, patru până la cinci secole mai târziu. În faţa sufletului dumneavoastră se află aici, în unul dintre cele mai măreţe exemple, tabloul devenirii legice a evoluţiei omenirii.Evoluţia omenirii avansează pas cu pas. Multe lucruri din cele spuse la început de către ştiinţa spiritului ar putea fi considerate de anumite persoane ca un fel de teorie, o simplă doctrină. Lor li se pare că a considera sufletul omenesc ca fiind o conlucrare a sufletului senzaţiei, sufletului înţelegerii sau afectivităţii şi sufletului conştienţei este pură abstracţie. Desigur, există oameni care judecă pripit. Sunt unii care judecă şi mai pripit, care, de îndată ce le schiţezi liniile unei evoluţii viitoare, o consideră ca şi încheiată. Există încă şi alte feluri de a judeca; noi am făcut deja această experienţă! Este bine ca noi antroposofii să atragem atenţia oamenilor şi asupra modului în care nu ar trebui să gândim.Şi iată un exemplu frapant despre cum nu ar trebui să gândim, despre care însă mulţi cred că este bun. Azi dimineaţă cineva mi-a relatat un exemplu nostim al unui atare mod de a gândi. Îl folosesc aici doar ca un exemplu pe care ar trebui să ni-l întipărim bine în suflet, pentru că noi, ca antroposofi, n-ar trebui să luăm cunoştinţă doar de obiceiurile proaste ale lumii, ci să facem efectiv ceva pentru o continuă desăvârşire a sufletului. Dacă dau acest exemplu, despre ceva ce mi s-a spus azi dimineaţă, nu o fac deci dintr-un motiv personal, ci dintr-un motiv spiritual, general-valabil.Mi s-a relatat că undeva în Europa un domn a tipărit, cu mai multă vreme în urmă, lucruri complet false despre ceea ce propovăduieşte Teosofia lui Steiner sau despre raportul său cu mişcarea spirituală. Astăzi se reproşează unei personalităţi că o cunoştinţă a ei, domnul despre care pomeneam mai sus, a putut să tipărească aşa ceva. Ce răspunde această personalitate? Da, dar această cunoştinţă a mea abia acum începe să studieze serios operele dr. Steiner. Cu ani în urmă el şi-a dat însă acordul pentru cele publicate, iar acum găseşte ca scuză că respectivul abia începe să studieze scrierile! Este un gen de gândire nepermis în cadrul mişcării noastre. În viitor, istoricii care vor scrie despre aceste lucruri vor pune întrebarea: Cum a fost posibil să-i treacă prin minte cuiva, după ce cu ani în urmă şi-a dat acordul asupra unei chestiuni, să se scuze că el abia acum începe să ia cunoştinţă de acea chestiune?Acestea sunt lucruri care fac parte din educaţia antroposofică, iar noi nu vom putea avansa decât atunci când cu toţii vom fi convinşi că lucruri de acest gen ar trebui să fie imposibile în interiorul mişcării antroposofice. Este o chestiune ce ţine de onestitate interioară să nu poţi gândi sub nicio formă astfel. Este imposibil să avansezi în cunoaşterea adevărului, dacă mai poţi gândi în acest fel. Şi datoria antroposofului este de a fi atent la aceste lucruri, să nu treacă indiferent pe lângă ele şi să vorbească despre „iubirea aproapelui“. A-i ierta cuiva un astfel de comportament înseamnă, în adevăratul sens al cuvântului, a te purta faţă de el cu indiferenţă. Căci prin aceasta îl condamni karmic la inexistenţă şi inconsistenţă după moarte. Dimpotrivă, atrăgându-i atenţia asupra unor fapte de acest fel, îi faci mai uşoară existenţa de după moarte. Acesta este sensul mai profund al chestiunii.Astfel, lucrurile nu trebuie luate uşor atunci când spunem, la început simplu, că sufletul omenesc se compune din trei părţi: sufletul senzaţiei, sufletul înţelegerii sau afectivităţii şi sufletul conştienţei. Am văzut în cursul ultimilor ani că aici se află mai mult decât o simplă clasificare sistematică a sufletului. Noi ştim că în timpul epocii postatlanteene s-au dezvoltat treptat diferite civilizaţii: cea a Indiei antice, a Persiei vechi, a Egiptului şi Caldeei, civilizaţia greco-latină şi, în sfârşit, a noastră. S-a arătat că lucrul cel mai important care s-a petrecut în perioada civilizaţiei babiloniano-caldeano-egiptene a fost faptul că atunci sufletul senzaţiei omului a cunoscut într-adevăr o dezvoltare deosebită. Tot aşa, în civilizaţia greco-latină s-a dezvoltat în mod deosebit sufletul înţelegerii sau afectivităţii şi în epoca noastră se dezvoltă sufletul conştienţei. Aceste trei perioade de civilizaţie contribuie deci la educarea şi la evoluţia sufletului omenesc. Aceste trei părţi ale sufletului nu sunt o invenţie a noastră, ele sunt trei realităţi vii, care s-au dezvoltat succesiv în cele trei perioade succesive.Însă toate trebuie să se lege între ele. Ceea ce precede trebuie să se regăsească în ceea ce urmează, după cum ceea ce premerge prefigurează ceea ce va urma. Buddha şi Socrate au trăit în timpul celei de a patra perioade de civilizaţie postatlanteeană, în care sufletul înţelegerii sau afectivităţii se exprimă în mod deosebit. Fiecare dintre ei a avut misiunea lui în cadrul acestei perioade.Buddha a avut misiunea de a conserva, de a prelungi cultura sufletului senzaţiei din epoca precedentă, cea de a treia, în epoca următoare, cea de a patra. Învăţătura sa, ceea ce discipolii lui primesc în inima lor, este ceea ce trebuie să continue să lumineze din perioada a treia postatlanteeană, cea a sufletului senzaţiei, în cea de a patra, cea a sufletului înţelegerii sau afectivităţii. Aşadar, epoca sufletului înţelegerii sau afectivităţii, epoca a patra de civilizaţie postatlanteeană, este străbătută, prin învăţătura lui Buddha, de căldura, de focul puternic şi de lumina epocii sufletului senzaţiei, în care încă mai supravieţuia facultatea clarvederii. Marele conservator al culturii sufletului senzaţiei în cultura sufletului înţelegerii sau afectivătăţii este Buddha. ‒ Ce misiune îi revine acum lui Socrate, care vine puţin mai târziu?Socrate trăieşte de asemenea în epoca sufletului înţelegerii sau afectivităţii. El apelează la individualitatea omenească, la ceva ce de fapt nu se poate dezvolta decât în a cincea perioadă de cultură, în epoca noastră. El trebuie să anticipeze, sub o formă încă abstractă, epoca sufletului conştienţei în epoca sufletului înţelegerii sau afectivităţii. Buddha face să supravieţuiască trecutul. De aceea învăţătura sa ne apare ca o lumină strălucitoare şi caldă. Socrate pregăteşte viitorul, dezvoltarea sufletului conştienţei, şi de aceea cuvintele sale ne par sobre, pur intelectuale şi chiar seci.Vedem astfel cum epocile de civilizaţie a treia, a patra şi a cincea se comprimă toate în a patra. Cea de a treia este conservată prin Buddha, cea de a cincea este pregătită prin Socrate. Orientul şi Occidentul se întâlnesc aici pentru a asimila aceste două elemente diferite; Orientul pentru a conserva măreţia timpurilor trecute, Occidentul pentru a anticipa ceea ce trebuie să apară în viitor.De la epocile vechi ale evoluţiei omenirii, în care Buddha a apărut mereu ca un Budhisatva, până în momentul în care el s-a ridicat la starea de Buddha, este un drum drept. Este o evoluţie lungă, care ia sfârşit odată cu existenţa de Buddha, care ia sfârşit şi prin faptul că Buddha cunoaşte acum ultima lui încarnare şi nu mai revine pe Pământ. A fost o perioadă lungă, care a luat sfârşit după ce a transmis mai departe roadele perioadei a treia postatlanteene, cea a sufletului senzaţiei, făcând-o să strălumineze din nou. Dacă citiţi din acest punct de vedere predicile lui Buddha veţi avea dispoziţia care trebuie, iar apariţia epocii sufletului înţelegerii sau afectivităţii va căpăta atunci o valoare cu totul nouă pentru dumneavoastră. Veţi merge atunci la predicile lui Buddha şi vă veţi spune: Ele se adresează direct sufletului omenesc; în spate există însă ceva ce scapă acestui suflet, ceva care aparţine unei lumi superioare. De aici şi această curioasă mişcare ritmică a repetiţiilor care se găsesc acolo, care şochează inteligenţa obişnuită şi pe care nu o putem înţelege decât când trecem de la planul fizic la planul eteric, planul suprasensibil cel mai apropiat de lumea sensibilă. Cel ce înţelege că multe lucruri acţionează din corpul eteric, aflat în spatele corpului fizic, înţelege şi de ce multe lucruri din predicile lui Buddha se repetă mereu şi mereu. Nu trebuie să încercăm să eliminăm sentimentul ciudat pe care ni-l provoacă predicile, suprimând repetiţiile. Nişte minţi abstracte au crezut că fac ceva bun dacă extrag doar sensul, evitând repetiţiile. Din contră, este bine să lăsăm totul aşa cum a fost dat de Buddha.Dacă ne referim acum la Socrate, deocamdată fără tot acel material bogat de descoperiri din ştiinţele naturii şi din ştiinţele umaniste acumulat de atunci, dacă observăm modul în care se apropia el de lucrurile obişnuite şi apoi luăm în considerare realizările ştiinţelor naturii, vedem că peste tot regăsim în acestea metoda socratică. De asemenea, ea este căutată şi dorită. Este ca un fir roşu care porneşte de la Socrate, traversează epoca noastră şi va continua să se perfecţioneze fără încetare.Astfel, evoluţia omenească până la Buddha este străbătută de un curent care sfârşeşte odată cu el; şi avem un alt curent, care începe cu Socrate şi se va prelungi în viitorul îndepărtat. Socrate şi Buddha stau unul lângă altul ca două nuclee de comete, dacă ni se permite să folosim această imagine; coada de lumină a cometei lui Buddha învăluind nucleul şi pierzându-se într-un trecut foarte îndepărtat; cea a lui Socrate învăluind de asemenea nucleul şi luminând până departe, într-un viitor nedefinit. Două comete mergând în direcţii opuse, al căror nucleu luminează în acelaşi timp; aceasta este imaginea pe care aş folosi-o pentru a-i descrie pe cei doi, Buddha şi Socrate.
Cinci sute de ani mai târziu, Christos Iisus realizează un fel de fuziune a celor două curente. Am văzut deja prin câteva fapte acest lucru. Mâine vom continua acest studiu, răspunzând la întrebarea: Cum putem caracteriza corect misiunea lui Christos Iisus în raport cu sufletul omenesc?sursa: www.trezireainteligentei.ro
21. Neale Donald Walsch: 21 de mesaje de la Dumnezeu care iti vor deschide ochii - Nov 25, 2019 3:49:00 PM
1. Suntem cu totii unul. Toate lucrurile sunt un singur lucru. Exista doar un SINGUR LUCRU si toate lucrurile sunt parte din SINGURUL LUCRU care este. Acest lucru inseamna ca esti Divin. Nu esti corpul tau, nu esti mintea ta si nu esti sufletul tau. Esti o combinatie unica din acestea trei, care comprima Totalitatea ta. Esti o individualizare a Divinitatii; o expresie a lui Dumnezeu pe Pamant.2. E suficient. Nu este necesar sa concurezi pentru ceva sau sa te lupti pentru resurse. Tot ce trebuie sa faci este sa le folosesti.3. Nu trebuie sa faci nimic. O sa faci mult, insa nu ti se cere sa faci nimic. Dumnezeu nu vrea nimic, nu are nevoie de nimic, nu cere nimic, nu comanda nimic.4. Dumnezeu vorbeste cu toti, tot timpul. Intrebarea nu este: Cu cine vorbeste Dumnezeu? Intrebarea este: Cine asculta?5. Sunt 3 principii de baza ale vietii: Functionalitatea, Adaptabilitatea si Sustenabilitatea.6. Nu exista un asemenea lucru precum Bine sau Rau, exista doar Ce functioneaza si Ce nu functioneaza, in functie de ce incerci sa faci.7. Intr-un sens spiritual, nu exista victime si nici ticalosi in lume, chiar daca in perceptia umana pare ca exista cu siguranta. Cu toate acestea, fiindca esti o parte din Divin, ceea ce se intampla in cele din urma este inspre binele tau.8. Nimeni nu face nimic nepotrivit dat fiind modelul lor catre lume.9. Nu exista un asemenea loc precum iadul si condamnarea eterna nu exista.10. Moartea nu exista. Ceea ce numim “moarte” este doar un proces al Re-Identificarii.11 Nu exista un asemenea lucru precum Spatiu si Timp, exista doar Aici si Acum.12. Dragostea este tot ceea ce este.13. Esti creatorul propriei realitati, folosind Trei Instrumente ale Creatiei: Gandul, Cuvantul si Actiunea.14. Viata ta nu are nimic de-a face cu tine. Este despre tot cei ale caror vieti le atingi si cum le atingi.15. Scopul vietii tale este sa te re-creezi din nou in urmatoarea cea mai mareata versiune a celei mai marete viziuni pe care ai avut-o despre Cine esti.16. In momentul in care declari ceva, in spatiul tau va aparea opusul acelui ceva. Este Legea Contrariilor, producand un camp contextual in interiorul caruia ceea ce vrei sa exprimi poate fi experimentat.17. Nu exista un asemenea lucru precum Adevarul Absolut. Tot adevarul este subiectiv. In acest context, sunt cinci niveluri de a spune adevarul: spune-ti tie insuti adevarul despre tine insuti; Spune-ti tie insuti adevarul tau despre altcineva; Spune adevarul tau despre tine altcuiva; spune adevarul tau despre altcineva altcuiva; spune adevarul tau despre tot tuturor.18. Specia umana traieste in limitele unui set precis de iluzii. Cele 10 iluzii ale Omului sunt: Nevoia exista, Esecul exista, Insuficienta exista, Cererea exista, Judecata exista, Condamnarea exista, Conditionarea exista, Superioritatea exista, Ignoranta exista. Aceste iluzii sunt menite sa serveasca umanitatii, insa umanitatea trebuie sa invete cum sa le foloseasca.19. Cele 3 concepte de baza ale ale Trairii Holistice a vietii sunt: onestitatea, constientizarea si responsabilitatea. Traieste conform acestor notiuni si mania pe tine insuti va disparea din viata ta.20. Viata functioneaza dupa paradigma A fi – A face – A avea. Majoritatea oamenilor isi imagineaza ca trebuie sa aiba lucruri ca sa faca lucruri, prin urmare sa fie ce isi doreau sa fie. A inversa procesul este calea cea mai rapida pentru a experimenta viata in gradul cel mai inalt.21 Sunt 3 nivele ale Constiintei: Speranta, Increderea si Cunoasterea. Virtuozitatea spirituala este despre a trai stiind.sursa: www.garbo.ro
22. Universul si iubirea: Care este legatura dintre fizica cuantica si iubire? - Nov 23, 2019 9:31:00 AM
Fizica cuantica este stiinta moderna care incearca sa ne explice ca lumea este un TOT. Un tot care este interconectat prin intermediul iubirii.Fizica cuantica este stiinta moderna care incearca sa ne explice ca lumea este un TOT. Un tot care este interconectat prin intermediul iubirii. Fizica cuantica spune ca energia este iubire. Vibratia energiei si energia magnetica sunt iubirea care face posibila crearea realitatii, prin intermediul constiintei...Suntem in legatura cu toti si toate„Universul, privit ca un TOT, nu este o caracteristica centrala a experientei mistice, ci si una dintre cele mai importante revletaii ale fizicii moderne. Este cea mai importanta descoperire din istoria stiintei.” - Henry Stapp, cercetator in domeniul fizicii cuantice.„Cunoscuta sub numele de mecanica cuantica, aceasta ramura a fizicii moderne incearca sa faca lumina in microuniversul particulelor elementare, construind teorii care sa explice comportamentul electronilor si al celorlalte particule elementare.Cunoscuta sub numele de mecanica cuantica, aceasta ramura a fizicii moderne incearca sa desluseasca legile lumii subatomice, construind teorii care sa explice comportamentul electronilor si al celorlalte constituente fundamentale ale materiei. (...). Universul subatomic are mecanisme care scapa in parte intelegerii umane, iar cand se supune totusi teoriilor fizicienilor, o face intr-un mod contraintuitiv, paradoxal, ce ii lasa perplecsi pe filozofii moderni ai stiintei". (http://www.scientia.ro)Suntem in legatura cu Universul. Suntem iubireFizica moderna arata ca la baza a tot ceea ce exista se afla un camp cuantic care uneste totul, format din suma tuturor posibilitatilor. Prin intermediul acestui camp suntem mereu in legatura cu toti si toate, ca suntem sau nu, constienti de aceasta.Este vorba despre o energie care este magnetica si care vibreaza tot timpul. Tot ceea ce exista vibreaza. Inclusiv gandurile noastre vibreaza. „Experientele noastre sunt intotdeauna un raspuns la vibratiile pe care le transmitem in Univers. Experientele din viata ta sunt mereu o reflectie a gandurilor tale. Asadar, daca vrei sa iti schimbi experientele, schimba-ti gandurile si vibreaza la un nivel diferit.sursa: www.garbo.ro
23. Meditație cu boluri tibetane cântătoare - Nov 22, 2019 2:57:00 PM
Bolurile himalayene, cunoscute mai ales ca boluri tibetane, produc sunete foarte rafinate  ce te pot ajuta să te purifici, să te interiorizezi, să te relaxezi, să treci dincolo de planul agitat al minții și să descoperi tăcerea adâncă a Inimii Spirituale (atman).Tradiția orientală consideră că bolurile cântătoare au apărut cu câteva secole înainte de perioadei lui  Buddha Sakyamuni (560-480 .i.H), din tradiția tibetană ”Bon”.Sunetele lor conduc creierul în frecvența theta, caracteristică trăirilor meditative. Se clarifică mintea, întreaga ființă se liniștește, iar intuiția se trezește față de adevărata sa capacitate. Vibrațiile sonore ale bolurilor au un impact benefic asupra sistemului nervos, relaxează și elimină stresul și durerile.Vibrația lor creează un efect imediat de centrare în Inimă, iar la nivelul creierului se produce echilibrarea emisferelor.sursa: http://centrul.kamala.ro/

24. Dușmanii noștri – nu sunt oamenii, ci entitățile care se folosesc de ei ca să ne facă rău - Nov 20, 2019 8:23:00 AM
“Când oamenii ne fac rău, nu ei sunt cu adevărat cei care o doresc, ci niște entități rele care se folosesc de ei. Or, aceste entități se deplasează, iar după ce s-au folosit de o anumită persoană ca să-și realizeze planurile rele, ele o părăsesc și caută o alta…De îndată ce s-a descotorosit de această entitate, se poate ca persoana care s-a manifestat ca un dușman să se manifeste apoi altfel și să-și regrete chiar faptele; se poate întâmpla ca ea să nu și le mai amintească deloc. Așadar, nu este deloc bine să păstrăm la infinit ură pe cineva sau să ne dorim răzbunarea. Dacă ripostați, așa va face și el, și se va porni un întreg angrenaj din care nu se va mai înțelege nimic, fiecare acuzându-l pe celălalt că a început ostilitățile.Veți spune: „Așadar, trebuie să luptăm împotriva spiritelor…Cum să o facem?” Cultivând niște calități și virtuți ce le vor împiedica să mai aibă influență asupra voastră. Chiar dacă vor continua să vă urmărească, ele nu vă vor mai atinge; achizițiile ce le-ați făcut în planul spiritual vor fi ca un fel de redută în jurul vostru.”Autor: Omraam Mikhaël Aïvanhov

25. Realizarea Sinelui - Ramana Maharishi - Nov 16, 2019 5:36:00 PM

Discipolul: Cum poti obtine Realizarea Sinelui?
Maestrul: Realizarea Sinelui nu este un lucru care trebuie sa fie obtinut. El este deja in noi. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa eliminam ideea eu nu L-am realizat. Linistea si pacea inseamna Realizarea Sinelui. Nu exista nici un moment in care Sinele sa nu fie prezent. Atat timp cat mai exista indoieli sau avem sentimentul ca nu L-am realizat, trebuie sa facem eforturi sustinute pentru a elimina complet aceste ganduri. Ele sunt datorate faptului ca realizam o confuzie intre Sine si ceea ce nu este Sinele. Atunci cand aceasta din urma dispare, Sinele ramane singur. Pentru a-I face loc, este suficient sa elimini din mintea ta aglomeratia. Nu este nevoie sa aduci spatiul necesar luandu-l din alta parte.
Discipolul: Deoarece Realizarea nu este posibila fara Vasanakshaya (anihilarea Vasanas-urilor  tendintelor, latente psihice ce provoaca aparitia dorintelor), cum ar trebui sa realizez aceasta stare in care Vasanas-urile sunt efectiv distruse?

Maestrul: Sunteti in aceasta stare chiar in acest moment.Discipolul: Aceasta semnifica faptul ca, cufundandu-ma in Sine, Vasanas-urile vor fi distruse pe masura ce ele se prezinta?Maestrul: Ele se distrug prin ele insele daca veti ramane in starea naturala a cufundarii in Sine.

Discipolul: Cum pot obtine Realizarea Sinelui?
Maestrul: Nu este vorba de a obtine Sinele. Daca ar fi fost ceva care ar fi trebuit cucerit, acest lucru ar fi insemnat ca el nu se gaseste deja aici, acum si de-a pururi. Prin urmare, el nu este permanent. Merita sa depunem atatea eforturi pentru ceva care nu dureaza? De aceea eu spun ca Sinele nu se cucereste. Sunteti Sinele, sunteti deja Acela. in realitate va ignorati starea naturala de preafericire. Aceasta ignoranta va domina si pune un voal peste Sinele pur care este beatitudine. Eforturile voastre trebuie in mod unic dirijate catre eliminarea acestui voal care este identificarea Sinelui cu corpul, cu mentalul, etc. Ignoranta trebuie sa dispara pentru a lasa loc Sinelui. Realizarea este accesibila tuturor. Ea nu face nici o diferenta intre aspiranti. Singurele obstacole provin din indoielile referitoare la capacitatile voastre si din convingerea ca trebuie sa spuneti eu nu am realizat. Trebuie sa eliminati in intregime aceste obstacole.
Discipolul: Ce se intampla in starea de Samadhi? Mai subzista gandirea in aceasta stare?

Maestrul: Doar Shamadhi ne permite sa descoperim adevarul. Gandurile arunca un voal asupra Realitatii pe care, de aceea, este imposibil sa o atingem in intregime in alte stari decat aceea de Samadhi. in Samadhi nu mai supravietuieste decat un singur si unic sentiment: Eu sunt care exclude orice alt gand. Eu sunt inseamna a ramane mereu in pace.Discipolul: Ce trebuie sa fac .pentru a obtine din nou starea de Samadhi si pentru a regasi Pacea pe care o simt aici?Maestrul: Experienta prezenta este datorata influentei ambiantei in care sunteti integrat aici. Regasiti aceeasi stare atunci cand sunteti departe? Aceasta este, pentru moment, o stare tranzitorie, iar practica este indispensabila pentru ca ea sa devina permanenta.

Discipolul: Exista momente in care stralucesc bruste lumini pe fondul unei constiinte al carei centru este la exteriorul eu-lui obisnuit si care pare sa cuprinda totalitatea. in mod independent de orice concept filosofic, cum ma sfatuiti sa actionez pentru a obtine, mentine si accentua aceste mult prea rare iluminari? Abhyasa (practica spirituala) pentru atingerea unor asemenea experiente implica in mod obligatoriu retragerea (izolarea)?
Maestrul: La exterior Cine traieste experienta unui exterior si a unui interior? Ele sunt concomitente in existenta subiectului si a obiectului. Dar, cine din nou, este constient de acestea din urma? Dupa un examen profund veti descoperii ca ele n-au fost niciodata decat unul singur: subiectul. Cautati atunci cine poate fi acest subiect unic. Aceasta analiza va sfarsi prin a va conduce catre pura constiinta, dincolo de subiect. Ceea ce numiti eul obisnuit este mentalul. Stramtele limitari cuprind acest mental in timp ce constiinta pura este dincolo de orice limitare. Putem ajunge la ea printr-o cautare de felul celei pe care eu deja am mentionat-o.
A obtine - Sinele este mereu acolo. N-aveti decat un singur lucru de facut, acela de a elimina valul care il ascunde.
A mentine - Sinele, din momentul in care a fost realizat, devine experienta noastra directa si imediata.
Retragerea - A ramane in Sine inseamna singuratate. Nimic nu este strain Sinelui. Retragerea implica trecerea intr-un loc sau dintr-o stare in alta. Dar nici una nici alta nu pot fi exterioare Sinelui. Totul este Sine; retragerea este imposibila pentru ca este de neconceput.
Abhyasa - inseamna a nu lasa sa vina in minte nimic care sa perturbe pacea inerenta a Sinelui. Dar, sunteti mereu in aceasta stare naturala, fie ca practicati sau nu Abhyasa. A ramane asa cum sunteti, fara intrebari si indoieli, aceasta va este starea naturala.
Discipolul: atunci cand este traita starea de Samadhi, pot fi obtinute in acelasi timp si Siddhis-urile?
Maestrul: Pentru a manifeste Siddhis-urile trebuie ca alte persoane sa le recunoasca. Orice persoana care isi arata astfel (fara discernamant) puterile sale, nu poate fi un Jnani (eliberat) Prin urmare, Siddhis-urile nu merita nici macar umbra unui gand. Jnana (cunoasterea ultima), trebuie sa fie unicul scop al cautarii voastre.
Discipolul: Realizarea mea ii ajuta pe ceilalti?
Maestrul: Da, acesta este serviciul cel mai mare pe care puteti sa li-l faceti. Cel care a descoperit mari adevaruri a ajuns in profunzimile tacute ale Sinelui. Dar nu exista nici un altul care trebuie sa-l ajute. Fiinta realizata vede doar Sinele, precum aurarul nu este atent decat la aurul bijuteriilor ornate cu pietre pretioase care i se dau pentru evaluare. Atunci cand va identificati cu corpul, sunteti de asemenea in mod fatal constient de nume si forme. Dar atunci cand transcendeti corpul, dispare, de asemenea, si ideea de ceilalti. Fiinta Realizata vede ca lumea nu difera de ea insasi.
Discipolul: Nu ar fi preferabil ca sfintii (fiintele realizate) sa traiasca in prezenta celorlalti?
Maestrul: Pentru ei nu exista altul langa care sa poata trai. Sinele este unica realitate.

Discipolul: dar nu trebuie sa incerc sa ajut lumea care sufera?Maestrul: Forta care va creat, a creat de asemenea si lumea. Daca ea are grija de voi, ea poate tot atat de bine sa aiba grija si de lume. Deoarece Dumnezeu a creat lumea, este treaba Lui sa se ocupe de ea, nu a dumneavoastra .

Discipolul: Si datoria noastra de patrioti?
Maestrul: datoria voastra consta in A FI si nu in a fi ceva sau altceva. "Eu sunt cel care sunt"  iata esenta intregului adevar. Metoda poate fi rezumata la fraza: "A ramane in Pace". Si ce semnifica pacea? Ea vrea sa spuna Distruge natura ta inferioara, deoarece fiecare nume si fiecare forma sunt o cauza de tulburare a pacii. Eu este Sinele. Eu sunt aceasta este ego-ul. Atunci cand Eu-l ramane singur si unic, el este Sinele. Atunci cand se uita pe sine si spune Eu sunt acesta sau acela, eu sunt ca acesta sau acela, atunci este ego-ul.
Discipolul: Atunci cine este Dumnezeu?
Maestrul: Sinele este Dumnezeu. Sentimentul Eu sunt este Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi exterior Sinelui, ar fi existat un Dumnezeu lipsit de Sine, si un Sine lipsit de Dumnezeu, ceea ce este absurd. Tot ceea ce este necesar pentru Realizarea Sinelui este de A FI ÎMPACAT. Ce poate fi mai usor? De aceea Atma Vidya este calea cea mai usor de urmat.
sursa: www.esoterism.ro