Despre mine

Blaga Lucian

Blogs Home » Politic » Comentariu politic » Biciul lu' Dumnezeu

Biciul lu' Dumnezeu

biciuri de toate felurile, analize, comentarii, nemultumiri, lucruri bune (rar), experiente, povesti si idei concise, asa da, asa nu, nimeni nu invata nimic!

Articole Blog

01. Basm cu drumuri cotite și Poli - May 27, 2016 7:52:00 AM

Acum patru ani, cineva propunea și promitea un acces facil către o așa-zisă performanță și expunere națională sau chiar internațională. Altcineva propunea un drum anevoios, de jos, singura promisiune fiind aceea că va fi greu. Pe de o parte, lucrurile păreau clare, după o rețetă, cu organigrame, birouri și salarii. Pe de cealaltă parte, luxul orașului era înlocuit cu ulițele prăfuite și noroiase ale satelor, voluntariat, donații și multă speranță. Ca într-o poveste de dragoste în care cei doi îndrăgostiți fug în lume, trebuie să se ascundă și să îndure oprobriul societății. Sună atât de romantic, încât riscă să pară siropos... Și asemănările cu povestea de dragoste nu se opresc aici.
Partidul (cel unic, cu toate ramurile lui), căci el este regina veșnic obsedată de propria-i putere, frumusețe și popularitate din povestea noastră, a încercat să impună iubirea. A încercat să impună unui suporter, oricare ar fi acela, cu ce echipă să țină. Pentru care echipă să sufere când pierde, să cânte ca un copil sau să lăcrimeze și să urle în cor cu ceilalți atunci când mingea intră în poartă (să fie oare stupid pâna la urmă, ca oameni în toată firea să facă așa ceva?). Regina obsedată a venit chiar cu actele gata semnate pentru o căsătorie de conveniență. Am și uitat între timp care au fost mirii, nașii, nuntașii, popa și lăutarii sau dacă ei chiar au existat. Dar între timp, câțiva oameni răi au pus ochii pe gagica aia tânără și fără niciun fel de experiență și au gonit cu ea pe coclaurii din jurul satelor din Banat.   
Au trecut patru ani de atunci, cât un mandat de politician vremelnic, și cele două drumuri par a se întâlni. Căsătoria de conveniență nu a fost binecuvântată nici cu roadele iubirii, nici cu prea mulți susținători. Ca orice căsătorie eșuată, trebuie lăsată în pace de către cei din exterior, pentru ca rănile ei să se vindece, să se închidă și părțile să își reia viața pe un alt drum.  Interesant este însă unde au ajuns vagabonzii care au cutreierat satele acum 4 ani: ei bine, unii ar putea spune că au ajuns în același loc ca și cei care au acceptat căsătoria aranjată, undeva la porțile performanței (încă nu am reușit să îmi dau seama ce exact este această performanță și de ce unii ar face orice pentru ea). Dar ei se înșeală. Copiii fugiți de la oraș, oile negre, mâzgălitorii de ziduri, sataniștii, ciochiștii, plătiții de forțele care se opun binelui definit de Partid au tras din greu. S-au luptat. Au suferit, au pierdut de multe ori în localități greu de găsit pe hărți și pe street view în google maps. Ei, cei care cu puțină vreme înainte visau la stadioanele lumii, aceste biserici ale vremurilor moderne, și adversari  glorioși pe care lumea îi compară cu personajele mitice. Ei se întorc azi la oraș, unde au ajuns de pe drumuri cotite, cu gropi, noroi și mult praf. Și zâmbete, bucurie, cântece vesele și cântece triste. Cititorului îi rămâne ingrata datorie să aleagă. Să aleagă precum o făceau eroii din basme, între drumul lung și cotit sau cel drept și lesne de parcurs. Cât de puțin au evoluat basmele copilariei noastre...

Ce s-a întâmplat cu povestitorul? Ei bine, el nu contează, deși s-a certat des cu regina obsedată. Dar i-a admirat de la distanță pe cei care au parcurs drumul nebătătorit, a suferit cu ei și se mândrește că îi cunoaște și speră ca ei să continue povestea. Ba chiar suspină un pic, precum măicuțele bicicliste din bancul cu drumul asfaltat, gândindu-se la epoca (deși s-a întâmplat ieri, este o poveste demnă de a avea propria-i epocă) romantică a fotbalului timișorean, cea care a trecut tocmai prin satul pe care unii încă îl mai suspectăm că ne-ar fi dat veșnicia. „For auld lang syne”, sau cum ar traduce polistul, „căci alb îmi este sufletul, violetă inima...












02. Europe is me, Europe is us! - Nov 19, 2015 9:29:00 AM
I am Europe!
The Rape of Europa - Jean Cousin the Elder
 (from https://vcrfl.wordpress.com/tag/the-rape-of-europa/)

(by Mihnea Măruță, author-approved translation by Lucian-A. Blaga, 2015)

I wish to be born in a bright place, to be held immediately by people who know how to take care of me, and my mother to take me home after a few days.
I like it that I will have my own bed, clean sheets and toys, that there’ll be warmth and my parents will look at me millions of times, as if I would be magic.
I’m happy to go to kindergarten with other kids my age, and we’ll learn to draw, recite poems and dance, and always mummy, daddy or someone dear, maybe granny or grandpa, will come and dress me up and hold my hand at the end of the day.
I’m quite curious how school is going to be like and I’m slightly scared of homework every day, but I know that I will have friends, the best friends, that we’ll go together on trips and we’ll laugh at parties and, even though I will complain often about hardship, these years will be the most carefree of my life.
I know, I will have to work hard for a decent living, that I will start low, with less money, that I will have to be a tenant, until I will afford my own place, which might happen when I will find the person with whom I will imagine eternity,
but I’m comforted by the thought that, during those hard times, I will cherish the small things in life, I will enjoy the best books ever written, the most surprising movies, and will drink coffees under the sun, in  cafés and on the beach in summer, or on endless slopes in winter,
I know that, if I would get sick - in a few minutes they will come and save me, if I would miss them – I would talk to anyone within seconds, if I would dream – only my mind would be able to stop me to travel,
I know that if I will knock, doors will open,
if I will have guests, we’ll cook dinner, drink wine and they will offer to wash the dishes,
if I will be invited for a visit, I will dress up elegantly and wear perfume, I will buy flowers and chocolate candies,
if I will believe in God, I will be able to pray together with other people like me,
if I will not believe, nobody will force me to think different,
and, generally, because my city and my country went through everything, we’ve killed and been killed, we’ve conquered continents and were conquered ourselves, we spoke languages we hated and whispered underneath blankets the language we loved, we’ve been imprisoned and liberated, we died and resurrected,
for all these, I’m telling you that my will is to raise my children free and healthy, in peace,
but if you do not permit that, if you will come over me again and again, refusing me to be born in brightness, to grow up happily, to work for my small pleasures, to love and grow old the way I chose, tempestuous or serene, rebellious or conventional,
then I shall remember that I led you before, I shall remember how you submitted to me before, how I made you wash your hands and clean your faces, to respect women and children,
I shall impose to you my laws again; I will do it again and again, for you shall never forget that
Unë jam Europe!Estic Europa!Je suis l’Europe!Estou Europa!Ich bin Europa!Jazsem Evropo!ЈасамЕвропу!Énvagyok Europa!Ikben Europa!Ja sam Europa!Азсъм Европа!Ben Avrupa!Είμαι Ευρώπη!I am Europe!Jáj sem Evropa!Ja som Európa!Jeg er Europa!Olen Euroopas!Я Европу!Я Європу!Olen Eurooppa!Jag är Europa!Estoy Europa!Ich bin Europa!Eu sunt Europa!Ég er Evrópu!Támé an Eoraip!Io sono l'Europa!Es esmu Eiropu!Esu Europą!Jestem Europę!I am Ewropa!Ni naiz Europan!أناأوروباԵսեմ Եվրոպան!Yrwyf Ewrop!
Ego Europa!


*original text here: http://pressone.ro/editorial/je-suis-leurope/

** if you liked this piece of writing, I kindly recommend you the English version of the original source: http://pressone.ro/en/

PS:



03. Iarba verde - Sep 2, 2015 2:45:00 PM
Foto: http://www.tomwaits.com/Fruntea-ți unde-mi era inima,
cuprinde țărâna deasupra mea
așează-te pe iarba verde
cândva erai iubirea mea.

Vin' aproape, nu te sfii
chiar și sub cerul ploii.
Luna a răsărit deja.
Sunt un tren ce te lasă gării.
Să mă cureți de buruieni,
fredonând un drag refren.
A mai rămas din mine-un cuget
plutind la tine-n suflet.
Așează-te la umbra mea
simte în orice ființa mea.
Vântul ne va purta
mirosul ploii ce va cădea.
Dumnezeu a aruncat stelele
nu poți distinge flori de păsărele
nu vei scăpa de mine,
El a făcut copac din mine.
Nu-mi zi la revedere,
descrie-mi cerul cu stele.
Iar când acesta va cădea, reține,
vom prinde păsărele.

Fruntea-ți unde-mi era inima,
cuprinde țărâna deasupra mea
așează-te pe iarba verde
cândva erai iubirea mea.

(Tom Waits, Green Grass, Real Gone 2004, traducere neoficială și neautorizată de Lucian-A. Blaga, 2015)






04. Corupti si furati, dar cu Domnul alaturi - May 8, 2015 8:28:00 AM
Observ cu o oarecare amărăciune că poporul e fie plictisit, fie dezinteresat de hoția imensă pe care trimișii din Parlament se pregătesc să i-o administreze. Personal sunt oarecum uimit că UE acceptă ca o țară membră să poată organiza pseudoalegeri cum ni se pregătesc nouă la locale (vot într-un singur tur plus multe alte surprize) sau ca un Parlament să îi poată face scăpați pe colegii prinși cu lăbuțele în borcanul cu miere...

Mai multe și mai bine scrise, aici, via Moise Guran: Nu deranjați poporul somnoros! 

Sursa: saccsiv.wordpress.com
În schimb, constat cu aceeași mâhnire că Biserica ocupă un loc din ce în ce mai vocal în spațiul public. Cât scandal și urlete conspiraționiste! Masoneria, ovreii, fascismul mondial, Noua Ordine Mondială - toți au încercat să ne transforme copiii în sataniști homosexuali, privându-i de ora de religie în școli. De curând, comunitatea tradiționalistă și preoțimea preafericită s-a sesizat într-un nou caz de atac civilizațional la adresa humusului național creștin, oprind caricaturizarea mișelească a Sfântului Gheorghe. Pesemne, Dumnezeu e român. Și dac! Mai frumos le spune Vlad Petreanu, aici: Închiziția ortodoxa mai face o victimă. 

Orice, numai să nu punem mâna pe mătură! Doamne ajută!






05. 2 măsuri rele, pentru o Romanie cu o secunda mai buna - May 5, 2015 10:10:00 AM
Două măsuri care nu se vor aplica niciodată, nici măcar parțial.
Sursa: greendiary.com
Despre morții de pe șoselele patriei am mai scris și se vorbește practic permanent, de fiecare dată când încep știrile... Propunerea mea, pe care mulți o vor considera fascistoidă: interzicerea depășirilor pe orice drum național pe timp de, să zicem, 5 ani (aștept înjurăturile de rigoare, românul s-a născut șofer).
Despre defrișarea pădurilor patriei s-a mai vorbit iar în ultima vreme un nou scandal ține prima pagină. Gurile rele și foarte rele vorbesc chiar despre o implicare a Wernerului proaspăt ales la Cotroceni. Propunerea mea, la fel de urâtă ca și anterioara: interzicerea tăierilor de copaci în orice pădure a patriei pe timp de, să zicem, 5 ani. 
Cinci ani, în care să ajungem mai tarziu (yeah, right!) din orașul A în orașul B, cinci ani în care să plângem după locurile de muncă din industria forestrieră (azi sunt pus pe glume). Merită țara asta să sacrificăm 5 ani pentru ea? Normal că nu merită, noi nu avem răbdare nici cu țara nici cu noi înșine, avem răbdare doar cu politicienii, în cicluri de câte 4-5 ani ;)
Desigur, două astfel de măsuri nu ar pica pur și simplu din cer, ele ar trebui pregătite din timp iar eventualele efecte nedorite contrate pe cât posibil. Voi enumera la întamplare câteva aspecte pozitive, de va fi cândva să fie:  - evident mai puține accidente, implicit, deși cinic, cheltuieli mai puține pentru sistemul de sănătate și câștiguri mai mari pentru companiile de asigurări. Viața nu o mai pun aici în calcul, pentru că dacă românii ar iubi-o, s-ar comporta altfel pe șosele...- stimularea industiei materialelor plastice, dat fiind că va trebui să înlocuim cu ceva mobila aia din lemn masiv sau furnirurile pe care oricum le rupeam în mai puțin de 5 ani de folosință. Implicit locuri de muncă, investiții și alte mofturi. Ați fi surprinși căt de vastă este această ”plastics industry”, puteți să îl întrebați pe gugăl. Desigur, noi suntem niște naturaliști, nu acceptăm toate plăsticăraiele, la fel cum nu am auzit prea mulți iubitori de schi să verse o țuică fiartă în memoria copacilor căzuți ca se poată ei da cu placa sau punga...-  alte mofturi cu aer curat, păduri virgine, risc scăzut de inundații, potențiale vieți și proprietăți salvate și alte chestiuni care țin de un anumit grad de civilizație și calitate a vieții.- câteva locuri de muncă sacrificate din industria forestieră vor putea fi salvate, având în vedere că pădurile trebuiesc întreținute, proprietarii de păduri ar cam trebui să cotizeze, statul ar trebui să cam subvenționeze netăierea respectivă, poate să reducă un pic mafia certificatelor de emisii de carbon pentru a putea profita și mai bine de pe urma infuziei de aer curat și așa mai departe. 
Ar fi naiv să spun că nu ar fi măsuri complicate. Dar ar fi un experiment pe o durată chiar foarte scurtă, pe care poate ar merita să îl încercăm. Pariul meu e că, după 5 ani, numărul victimelor de pe șosele s-ar micșora considerabil, mafia pădurilor ar căuta și poate chiar găsi noi moduri de a fenta legea, dar ritmul pierderii suprafețelor împădurite ar scade. Iar pe lângă cei 5 ani de răbdare ar mai fi nevoie de niște bănuți. De unde bănuți? Ei bine, mai plătiți o taxă și mergeți la o poveste cu alesul vostru din Parlament ;)


06. Paștile dreptății neamului - Apr 11, 2015 8:38:00 AM
- text pascal, despre iertare, interes și trădare


Principala lege care guvernează România pare a fi interesul. Interesul propriu. Interesul să îți iasă și ție ceva (dacă se poate concomitent să îi iasă și altuia mai puțin), să nu superi pe cine nu trebuie, pentru că nu se știe niciodată de unde... îți mai pică și ție ceva.

Și pe baza acestui interes ne concepem și ne urmăm principiile de viață. Unul dintre ele ar fi, creștinește, ”să nu furi”. Ei bine, ”să nu furi” e OK. Dar, dacă se întâmplă ca vreunul dintre apropiații sau simpatizații noștri să fie prins cu mâța în sac, atunci ne facem că plouă. Câți dintre noi i-am spus vreodată unui prieten ”băi, nu fă asta!”? În fine, unii sunt niște lupi moraliști. Situația se schimbă dramatic atunci când nu este vorba de un prieten, ci de un șef sau cineva indirect responsabil de banii care ți se varsă în cont. Atunci, cetățeanul român e în stare să îl dea jos și pe Dumnezeu (desigur, în condițiile in care relația cu donatorul este bună, altfel, să îl ia dracu' de nemernic!), numai ca să susțină nevinovăția sau vina mică a respectivului.

Vedem cu toții în ultimele luni (ani) un ”val de arestări”. O mare parte din ele însă doar preventive. Oameni din așa zisa elită a societății. Nu le dau numele pentru că sunt extrem de cunoscuți și sper ca istoria să îi uite. Miniștri, foști sau actuali, parlamentari, politicieni mai mici sau mai mari, oameni de afaceri care până ieri ne țineau lecții despre biznis, cum e cu succesul, cu riscurile și cu multă muncă. Toți nespălații care veneau în fața noastră cu un aer de rafinați, ba chiar de intelectuali fini. Unii cât pe-aci să devină șefi de stat la un moment dat. Iar toți extrem de aroganți, ca în zilele în care păreau de neatins, un fel de semizei ai unei societăți acoperite cu rahat. Iar azi, o parte din ei, trebuie să se supună justiției. Și de aici toată vorbăria cu ”e omul lui cutare”, ”dosar politic”, ”băsiști & antibăsiști” și toată lăbăreala veselă-tristă care ocupă mai tot interesul public actual. Noi însă știam cine sunt ei. Și ei știau foarte bine. Dar pe vremea aceea nu trebuiau să se supună vreunei legi, atâta timp cât ei erau legea. Astăzi lucrurile s-au schimbat un pic, legea este dictată de altundeva (americanii, UE, suflul nou din țară, mă-sa știe) iar acest lucru este dureros de acceptat. Iar interesații (după cum spuneam anterior, legea interesului) sunt la datorie. Unii din principiu, fără măcar să își dea seama că înca mai fac jocurile unor nemernici. Dacă arestatul este din tabăra pe care o sprijini tu (din interes, să fim serioși, nu din spirit creștinesc), începi să urli că e dosar politic, că omul creează locuri de muncă, că a donat bani la biserici, că altii au furat mai mult! 

Și aci vroiam de fapt să ajung. Suntem o societate care nu a dorit niciodată să facă pace cu proprii demoni, cu părțile ascunse și neglorioase ale trecutului și ale prezentului propriu, care nu fac decât ca viitorul să se clădească pe o fundație mlăștinoasă, chiar purulentă. Din 1990 încoace am tot încercat să ascundem totul sub preș (chiar dacă la nivel oficial am tot auzit că vom face și vom drege). Cert este că securiștii și alți potentați ante 89 (cu toate ițele de rigoare, era practic o întreagă clasă socială, separată de restul populației, dar despre asta altă dată) s-au reciclat în oameni de afaceri, jurnalisti, politicieni, formatori de opinie, vedete media, scriitori, academicieni și așa mai departe. Adică elita culturală, politică și financiară a țării. Iar cei care au încercat să se opună întrucâtva, au fost bătuți de mineri, convinși / forțați să plece din țară (”țară de căcat”, promovăm brand-ul și succesul este maxim), dați la o parte, transformați sau prezentați gloatei ca legionari (folosirea acestei fantome încă este foarte eficientă) sau extremiști iar legile (electorale) au fost concepute de așa natură, încât ”sistemul” să fie nu doar impenetrabil, dar să creeze și pui (alde generația nouă de politicieni de vârf).

Aștept încă ziua în care unul dintre ăștia, aceste căpușe ale neamului, să iasă în față și să mărturisească sincer (poate chiar într-o carte, că tot e la modă și te mai scoate și din pârnaie), fie el fost turnător sau om de afaceri / politician acuzat de corupție. Asta este până la urmă diferența dintre un om, poate chiar creștin adevărat (toți sunt niște religioși și cu Dumnezeu în gură, poate ați observat) și o scursură, o lichea supurând necinste, care infestează România de cel puțin 25 de ani încoace. Toți sabotorii aceștia își clamează nevinovăția și cer procese corecte (adică să fie lăsați în libertate bucurându-se de toate roadele ”muncii” lor - singura formă de dreptate pe care ei o acceptă), deși victima (a se citi ”România”) crimei, incestului și violului repetat este încă pe masă (unii am spune că nu e moartă, că sunt șanse să își revină, că i se mai avede acea licărire în ochi, dacă ai răbdare să îi pui mâna pe frunte și să speri. 


- nu există niciun motiv întemeiat să găsesc o încheiere pentru acest text, nu știu nici soluția și nici ce este mai bine. Știu doar că avem nevoie de mai multă sinceritate









07. It's weird, but I did not look at your thigh... - Mar 28, 2015 4:45:00 AM
It's weird, but I did not look at your thigh,
but only at your eyes, your mouth and your brows,
your soft round shoulders and all the small details
known just by God or who is there up high:
The brightness shining from your sweet lips and teeth
if you simper while you eat a mandarine
and your steps so small when wearing just your skin,
these lead to the crumbling of all pillars of my faith.
Nearly collapsed over my previous idols,
with sweetness flowing in the depths of my soul,
like I never felt in my whole life before
The abundance in the inner core of fruits,
hanging there for the sole reason, it seems,
to caress my dream, as it slowly fades.


(Emil Brumaru, Ciudat, nu m-am uitat la soldul tau, Rezervatia de ingeri, 2013, unlawfully translated by Lucian-A. Blaga, 2015 - dedicated to my princess)



08. Love song - Apr 7, 2014 5:30:00 PM
Because of the night,I'm staying with you.All I can offerI'm givin' to you!
Don't ever ask me:wherefrom and whereto - take all of my love, all deep inside you!
Be for the whole nighttender to me.'cause for this night I'mstayin' with thee!
(Wolfgang Borchert, Liebeslied, unlawfully translated by Lucian-A. Blaga, 2014)
09. Încearcă - Feb 22, 2014 6:24:00 PM
Pune-te în miezul ploii,
să crezi în preamărirea ei,
în șuierul ei de tun
și încearcă să fii bun!

Pune-te în miez de vânt,
dansează pe al său cânt -
nu te teme de surghiun
și încearcă să fii bun!

Puneți-vă în miez de foc,
în ardeoarea-i făr' de soroc
să nu ne temem de furtuni -
și să-ncercăm să fim mai buni!


(Wolfgang Borchert, Versuch es, traducere neoficială de Lucian-A. Blaga, 2014)







10. Finish - Jan 25, 2014 5:29:00 PM
I was running so fast that
I left one eye behind
which solely saw me
as I thinned, -
a stripe at first, later a line
Noble void crossing the nothingness,
a rapid, unexisting particle
traversing Death.

(Nichita Stănescu, Finish, 1978, unlawfully translated by Lucian-A. Blaga, 2014)






11. nothing else than a talking bloodstain - Jan 19, 2014 10:33:00 PM
An angel came and told me:
- You're a cur, a pig,
a mutt and a scum.
The grass stinks under the weight of your shaddow;
your breath is nothing but morass!
- Why, I shouted, why?
- For no reason!
The angel came and told me:
Even glass is more clear
than your most lasting thought!
Soon you'll be dead and maggots
will bustle through your snout and nose!
- Why, I shouted, why?
- For no reason! the angel replied...
Then the angel, oh, the angel, oh, the angel, oh, the angel
flew away with its golden wings
into a golden sky.
Golden butterflies
were flapping in the golden angel's halo.
It was flying drivelling,
made out entirely of gold.
It was drifting towards a golden farness,
where the golden sun was setting.
- Why are you estranging, I shouted,
why are you leaving, why?
- For no reason, it replied, for no reason...

(Nichita Stănescu, Al meu suflet, Psyhée, unlawfully translated by Lucian-A. Blaga, 2014)





12. Will you weep or will you smile - May 9, 2013 9:23:00 AM
I myself
do not repent
that I've gathered mud in my soul as well -
yet I'm thinking of you.
There'll be one morning that will kill your dream
with claws of light,
'cause my soul is as clear,
as your thought wants it,
as your love's heart believes it is.
Will you cry then or you will forgive?
Will you weep or will you smile
in the glimmers of that morning,
when I shall tell you with no remorse,
"Don't you know, only in mud-bottom lakes do water-lilies grow?"

(Lucian Blaga, Vei plânge mult ori vei zâmbi?, Poemele Luminii, 1919, unlawfully translated by Lucian-A. Blaga, 2013)





13. Timisul in noaptea mintii - Apr 18, 2013 8:09:00 PM
Despre politicienii români și implicațiille istorice ale devenirii lor actuale am mai vorbit.
La modul general însă. Acum voi da un ”zoom” hărții României și mă voi opri scurt asupra Banatului meu iubit și anume fix în județul de frunce Timiș. De ceva vreme, mă "războiesc" de la distanță cu noul primar al Timișoarei, care a reușit în mai puțin de un an să își dea arama pe față și să ne sidereze cu ideile și mai ales cu  abordările lui, total nedemne de acest frumos oraș. Dar la Robu voi reveni cu altă ocazie.

Astăzi mă voi opri scurt asupra președintelui Consiliului Județean Timiș, acest veritabil căpitan de județ al pustei bănățene. În perioada în care PSD nu se afla la guvernare, auzeam de el rar, mi se părea mai degrabă o glumă nereușită decât o caricatură. Astăzi este cel care ține și trage toate sforile în giudeț și merită un pic din atenția noastră. Zilele acestea este atins și de un relativ scandal, în urma unor socoteli care dau cu virgulă.

Dragilor, personajul acesta certat nu doar cu acuzativul ci și cu restul Limbii Române și bunul simț, este doctor în științe. În inginerie civilă, ca și subsemnatul :) Fără să îl cunosc îndeaproape, personagiul mi-a părut întotdeauna ca desprins dintr-un film cu comuniști prim limba de lemn pe care o folosește cu atâta îndemânare. Parcă e primarul din ”Amintiri din epoca de aur”... CV-ul lui este însă fabulos. Buldozerist ajuns șef, președinte de sindicat, primar de comună, director, politician, lider de partid și, în fine, șef peste un întreg județ. O poveste de succes mai ceva ca în filmele americane. Cei care știu cum se făcea pe vremuri școala de partid dacă erai muncitor de nădejde și erai de ajutor Partidului și Statului și cum ajungeau ingineri și profesori universitari diverși netrebnici (desigur, nu este cazului domnului Bojin) în timp ce elita țării înfunda pușcăriile, vor ridica cel puțin o sprânceană. Nu neg capacitățile domnului președinte al CJ și nici experiența acestuia. Poate omul e un bun executant ;) Dar chiar nu ați găsit un om mai bun și mai integru în tot psd-ul vostru? Sunt convins că există oameni de o certă valoare în partid și nu pot să îmi explic cum se lasă conduși de un sfertodoct analfabet funcțional, cu tot respectul. Desigur, poate mă înșel și omul posedă o vastă cultură. Când și dacă acest lucru se va confirma, îmi voi cere scuzele de rigoare, cu plăcere și fără urmă de ironie.

Până una-alta însă, personajul nu poate decât să îmi aducă aminte de un grup de oameni excelent descris în romanul lui Eginald Schlattner, ”Rote Handschuhe” (”Mănușile Roșii”):

”Săreau în ochi unii studenți mai vârstnici, care populau scena, ușor plictisiți și stingheri. Erau foști muncitori. Pe ăștia îi adusese partidul de la turnătorie, de la cariera de calcar, de la transportul gunoiului, și-i aruncase cu sila în facultăți. Mai înainte făcuseră în doi ani liceul la așa-numita ”facultate muncitorească” numită în popor ”școala de balet”. Adevărați patriarhi, plini de demnitate, ședeau cu frunțile încruntate în sala de cursuri, se uitau după o mireasă academică și beau bere. Erau trecuți politicos prin examene cum trece câinele prin apă, până când li se putea înmâna o diplomă, și se adânceau în sfârșit într-un fotoliu de director. Partidul putea să respire în voie: Acum avem, în fine, intelectualii noștri de casă!” (E. Schlattner, Mănușile Roșii, Traducere Nora Iuga, Ed. Humanitas, 2005)



14. About the things that really matter - Mar 2, 2013 9:07:00 AM

Every Thursday on our way to schoola man with a hat showed upand showed us his cockBack then I didn’t know that lifeis a slow death, as ifit would caress you on the cheek‘til it starts to bleedI had no ideathat love itself is a slow death,as if somebody would stab youin the heartwith a roseI couldn’t figure out whyGodsometimes actsas if he’d descend from apesI couldn’t understand why there are so many people on earth,as if a single onewouldn’t be enough.

(Daniel-Silvian Petre, Despre lucrurile cu adevărat importante, Napalm D'or, Ed. Brumar, 2008, unlawfully translated by Lucian-A. Blaga, 2013)  
15. Ura v-a intunecat mintile - Jun 20, 2012 3:07:00 PM
Dragi compatrioti,

scurt si la obiect:
- când comiţi o boacănă, nu contează cine este preşedinte al statului, cine te urăşte sau cine te'a reclamat!
- când comiţi o boacănă, este frumos şi demn să îţi recunoşti greşeala, indiferent de partidul care a condus ţara în ultimii 2, 20 sau 200 de ani!
- când copiezi pasaje, pagini întregi din alte surse, teza ta de doctorat nu are nicio relevanţă, nu aduce nimic nou ştiinţei şi, prin urmare nu este teză de doctorat!
- când copiezi totuşi pasaje, pagini întregi din alte surse, uitând să precizezi că ideile respective nu îţi aparţin, trebuie să indici sursa, de fiecare dată când este cazul, urmând ca cititorul să ştie exact ce ai adus tu nou ştiinţei şi ce ai folosit din alte surse, ce te-a şi ajutat pe tine ca doctorand să ajungi la noi idei!
- când ai comis toate greşalele de mai sus, eşti un plagiator, fie că ai făcut-o voit sau din greşeală!
- când o persoană care ocupă o funcţie publică este prinsă asupra faptului, trebuie să demisioneze!
- când două texte sunt identice, NU este de vină Băsescu, oricîtă flotă ar fi vândut el, oricăt de chior şi beţiv ar fi, indiferent cât de curvă este Udrea, indiferent de câte procente a furat Boc din  salariile şi pensiile populaţiei! Ei vor trebui să răspundă la rândul lor pentru boacăne.
- populaţia trebuie să înţeleagă că niciun om, din niciun partid, nu este de neînlocuit! Ponta poate să plece liniştit din funcţie şi nu se va face gaură în cer, poate numi pe altcineva din partidul pe care îl conduce, sunt convins că există destui capabili, sau cel puţin sper.


În faţa evidenţei, ura trebuie să facă totdeauna un pas înapoi!

Până la noi răbufniri ale mele în scris, vă las cu bine şi, dacă este cazul, vă fut muma'n cur! 






PS: dacă eram deştepţi în 1990....
16. Pentru cei ce uită - Apr 27, 2012 10:13:00 PM

Din Rarău la Detunata
plânge țara, geme gloata.
Din Orhei la Feldioara,
plânge gloata, geme țara.
Din Codrii Cosminului
la Crucea Măcinului,
din obcina bradului
la zănoaga vadului
spurcăciunea iadului.
Pacostele, caznele,
beznele, năpreznele,
molimile venetice
cu harapcine și bice.
Că pe toate căile
au pătruns potăile,
că din toate pustele
s-au vărsat lăcustele,
și pe toate ușile
ne-au intrat căpușile
să-și îndoape gușile.
Muștele și ploșnițele
s-au umflat cât coșnițele.
Din Ceahlău la Retezatul,
vin ca râia și bubatul,
cu năduful și oftatul.
Pe ceafa săracului
bubele dalacului.
Pe pragul cerdacului
ghearele ”ortacului”.
Pe sângele veacului
tontoroiul dracului.
Și de când așa ne spurcă
ducem gușterii în cârcă,
somnu-i dinte de năpârcă,
noaptea rug și luna hârcă.
Ziua scade tot mai mică,
apele se-ascund de frică,
spaimele ne trag de chică
și când lacrimile pică
iarbă nu se mai ridică,
ci cucută și urzică.
Lanțul, lacătul, călușul
ne sunt cina și culcușul.
Ochii dacă vor lumină
vin zăvoarele să-i țină.
Pasul dacă vrea să-nfrunte
vin cătușele mai crunte.
Mâinile dacă se roagă
vine lanțul și le leagă.
Limba dacă vrea să spuie,
uite-o, țintuită-n cuie!
Și răscoala dacă muge,
uite chei, uite belciuge!
Râde foamea la fereastră,
stă robia-n casa noastră
și în fața ușii, gata
să ne-nșface beregata,
joacă temnița, turbata.
Toți hingherii și codoșii
joacă sârba târfei roșii;
sârba temnicerilor
pe jalea durerilor.
Alelei, groparule,
lotrule, tâlharule,
pune mâna pe lopată
și fă groapa lată, lată,
ca să-ncapă jalea toată.
Fă-ne loc de-ngropăciune
peste oasele străbune.
Pune-ne-n pământ cu toții,
și strămoșii și nepoții
și ne-așează pe morminte
munți de cremene fierbinte
peste fiu, peste părinte.
Inima să nu mai știe
de prăpăd și de robie.
Bieții ochi să nu mai vadă
fiarele cum ies la pradă.
Și urechea să n-audă
nici bejenia zăludă,
și nici hohotul de iudă
peste vaietul de trudă,
peste țara care-asudă
ruptă-n dinți de haita crudă.

(Cântec de jale - Radu Gyr, 2 martie 1905 - 29 aprilie 1975)


17. Pasarea cu colt de rubin - Dec 10, 2011 11:58:00 AM

Se întâmpla într-o noapte dintre 9/10 decemvre ...
” Pasărea cu clonț de rubinS-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.Nu mai pot s-o mângâi.M-a strivit,Pasărea cu clonț de rubin,Iar mâinePuii păsării cu clonț de rubin,Ciugulind prin țărână,Vor găsi poateUrmele poetului Nicolae LabișCare va rămâne o amintire frumoasă... ”



18. Despre porci (2) - Nov 25, 2011 2:33:00 PM
















Unii nu se lasă...

19. Regele nimanui sau regele unor nimeni - Oct 25, 2011 9:06:00 PM

Am văzut astăzi o simpatie ușor exacerbată față de discursul Regelui Mihai în Parlamentul României. Mulți dintre simpatizanți erau destul de tineri, astfel că, înainte să aduc vreo critică, țin să salut interesul tinerilor și pentru viața politică și socială, nu doar pentru ultimul model de iphone sau ultima melodie a lu rihanna sau ce a mai declarat cutare nimeni prin presă.

Scurt despre discurs: mă aștepătam totuși la altceva, ceva mai mult decât o reinterperare a unei idei lansate de Nicolae Iorga, de exemplu. Mă așteptam la un moment de sinceritate sau măcar unele clarificări istorice, lucru care l-ar fi ridicat pe Mihai Rex peste actuala clasă politică. Încă aștept ziua în care, un fost sau actual lider politic al acestei țări să fie sincer și empatic cu populația. De fapt, acum 64 de ani, la ultima cuvântare în fața Parlamentului, Regele Mihai se adresa unui parlament plin de scursuri, lichele și nemernici, cu foarte puține excepțiuni. Astăzi, la peste jumătate de secol distanță, raportul scursuri-lichele-nemernici-excepții a rămas același.

Este dreptul fiecăruia să fie regalist sau republican. Dar este obligația fiecăruia să fie statornic în decizia și alegerea lui, sau măcar justificativ în caz contrar. Astăzi însă, am avut parte de înca un moment de cruntă ipocrizie și falsitate.
Mă întreb doar (eu știu cu precizie destul de mare răspunsul de fapt)câți dintre aplaudacii, smiorcăitorii și lingăii de astăzi au fost pro Iliescu în anii 90 sau apoi formați în preajma acestuia? Cine nu ține minte, e ignorant sau pur și simplu nu știe sau a uitat...să se intereseze cum a fost ”primit” fostul suveran de către Iliescu și ai lui (adică toți ăștia de azi de fapt, care acum fac pe certații între ei) prin anii 90? Sau cine își mai amintește de scandările ”Iliescu afară, Regele în țară!”
Și voi ăștia de ați plâns azi la cuvintele (în jur de 800 în total) Regelui, unde ați fost până astăzi și, mai important, unde veți fi de mâine încolo? Întreb, pentru că a fi înseamnă și a acționa!

A nu se înțelege că sunt pro sau anti Monarhie; în opinia mea, Regele Carol și Regele Ferdinand au fost printre cei mai eficienți lideri pe care i-a avut această nație. Carol II și Regele Mihai, nu ;)
(descriere poză: niște băieți care, fiecare la momentul său, au dat greș și au uitat să își asume greșelile, cel puțin până astăzi)




20. Democratie cu sila - Oct 20, 2011 7:30:00 PM

Americanii au instalat democracy în Iraq prin ștreangul de care atârna Saddam Hussein...
Astăzi a mai căzut un temut și longeviv dictator, Al Quaddafi, de astă dată în Libia. Ce ar fi de zis? Că poporul libian de astăzi va fi liber și înstărit? Că lumea a scăpat de un tiran? Hai să fim serioși!
Acum mai puțin de un an, Gaddafi își instala cortul prin curțile mari ale lumii și se pupa în bot cu mai toți liderii politici ai lumii, care câteva luni mai târziu au concluzionat că Muamma e nașpa și că trebuie eliminat. Cum se face că teroristul responsabil pentru catastrofa de la Lockerbie, a ajuns mai apoi să fie considerat frecventabil, mai toți liderii politici occidentali întreținând relații aparent prietenești cu el? Și în cele din urmă, după 42 de ani, brusc au decis toți că Muammar este un tiran și nu respectă drepturile omului și că trebuie judecat sau chiar eliminat fizic? De ce nu au considerat același lucru atunci când îl vizitau sau îl primeau în vizită și își luau limbile în gură reciproc? Să fie oare pentru că presupusa democrație occidentală de fapt se bazează pe o nemăsurată ipocrizie? Sau ignoranță? Sau o mulțime de interese meschine. Oare dacă îl luau și îl judecau și nebunul vorbea, îi mânjea un pic cu rahat?
Aștept ziua în care unul dintre toți rahații ăștia care conduc lumea în derivă la ora actuală, va deveni brusc fie competent, fie sincer și va spune cu adevărat lucrurilor pe nume. Oare vreunul dintre cei care apare în imaginile de mai jos pupându-se sau hlizindu-se cu cel care astăzi a fost omorât ca un cîine va veni vreodată în fața electoratului (culmea, mai sunt și toți din țări democrate): "Da, am fost un profitor/ignorant/intersat/mincinos/ipocrit!" Nu are rost să spurc eu civlizația și politica actuală, imaginile de mai jos vor spune mult mai multe și sper să vă faceți o idee despre lumea în care trăim cu adevărat (pentru cei care nu recunosc personajele din imagini: nu vă faceți griji, sunt toți niște nimeni...):












21. Nabab - Sep 19, 2011 10:32:00 PM

Sâmbătă dimineața, ieșit la cumpărat de merinde, am intrat la loterie și mi-am luat 2 bilete la 6 din 49. Când am ieșit din prăvălie, o domnișoară drăguță care vindea pâine la un chioșc de pe strada principală din centrul orășelului mi-a zâmbit frumos. De două ori! Am uitat de bilet. În seara asta mi-am adus aminte de ”investiție”. Verific numerele de sâmbătă: am nimerit 3 din 6. Căștig: 10 euro și 10 cenți. Primii mei 10 euro nemunciți. Acum știu ce a simțit dinu patriciu! ;)



22. Cine nu știe, să afle, iară ceilați să-și adă aminte - Sep 11, 2011 4:59:00 PM


"Frațiloru! Credeți noa, quo noi préluminatu vedem, și présolide credemu quo în esse dóa patrie sorori Magiarulu de esistentia si venitoriu nu pote vorbi fără Românu, nici Românulu fără Magiaru." - Avram Iancu, 1824 - 10 septembrie 1872 (un tip despre care multă lume știe prea puține iar unii se folosesc de numele lui în mod abuziv și nejustificat)








23. Zero! - Sep 6, 2011 8:55:00 PM

România-Franța 0-0 (06.09.2011)
Cu ce să încep? Am smuls un egal acasă care ne scoate de la următorul turneu final de fotbal? Mare brânză, ar trebui să fim obișnuiți deja! Problema este una mult mai spinoasă, fără ca fotbalul să fie ceva cu adevărat important. Un eșec sportiv nu este o tragedie. Un eșec de mentalitate însă, este o fatalitate.
Să vedem cum ne putem descoperi tarele, chiar și cu ocazia unui rahat de meci de fotbal...
Avem stadion nou. Nu suntem în stare să îi dăm un nume românesc! Orice stadion, haltă de tren, mașină de tocat ouă, pereche de chiloți trebuie încercată cumva, înainte de a fi pus în funcțiune. Noi inaugurăm un stadion de 50.000 de locuri direct cu un meci oficial. Putea măcar portarul de la federație să se uite într-o noapte pe discovery să vadă cum se inaugura un amfiteatru în Roma antică... Ce-i drept, a existat o încercare de inaugurare, care s-a vrut a fi meciul amical cu Argentina. Dar măgarii ăia s-au tras pe cur și nu au mai venit. Și noi nu am fost în stare să organizăm un căcat de meci de fotbal. Dacă ăia din Americile de Sud vroiau totuși să vină, dar picau cu avionul în ocean, atunci ce scuză mai găseam? Nu am fost în stare să dăm trei telefoane să chemăm un prieten la o miuță... Existau ”n” variante, puteau să organizeze un amical între orice alte echipe, fie ele și de amatori sau măcar un festival de manele. Apoi a venit și seara meciului trist. Și atât a ținut și gazonul celui mai nou stadion din Europa. Aproape un meci întreg de fotbal, și chiar unul extrem de lent și de anost. Dacă era rugby, probabil că ceda și structura de rezistență. Adică, nu suntem în stare să punem trei fire de iarbă, care să țină măcar până se pișă primul câine pe ele? Dar de umflat în pene știm foarte bine. Vreau să îi văd maine pe Oprescu și Băsescu cum își bagă briciul în coaie, pe motiv că nu au fost în stare nici măcar de atât, deși amândoi s-au bătut cu cărămida în piept, la fel ca și în cazul vestitului și inutilului Pasaj Basarab, care a avut probleme cu asfaltul după mai puțin de o lună. Detalii, ar zice unii!
Avem echipă națională de fotbal. Care echipă, iar nu se mai califică. Nicio tragedie, sunt atâtea țări care nu contează în fotbal, și pot supraviețui. Problema este cum supraviețuiești, cum te prezinți în fața ta și în fața celorlalți. Schimbi un antrenor care s-a dovedit incapabil. Îl înlocuiești cu un altul, care facă rahatul praf. Și ce măsură iei? Păi îl aduci înapoi pe primul, că atâta te duce mintea. Cam cum l-am votat pe Iliescu și votăm și azi FSN de 21 de ani încoace, sperând de fiecare dată alt rezultat. Și apoi se face selecția și strategia. Defilăm cu ce avem! Ajungem la meciul cu selecționata africană a Europei. O echipă cu adevărat mai bună decat a noastră. O astfel de scuză nu se acceptă în fotbalul profesionist. Nu se acceptă de fapt în niciun domeniu în care se invocă profesionalismul. Profesionalismul și scuzele sunt cuvinte care nu prea au ce căuta în aceleași fraze. În fine, intrăm pe teren. Și...cam atât. Jucătorii noștri, alături de antrenorul lor, au bifat un meci. Ai un meci, pe care ar fi frumos să încerci să îl câștigi, dat fiind că e ultima ta șansă. Sau măcar să îl pierzi într-o manieră bărbătească. Și tu te scarpini în cur 90 de minute pentru că or fi ăilalți mai buni și te bucuri de un egal. Ca la 23 August! De ce să riscăm să câștigăm, atunci când avem șansa să nu pierdem? Indolență, impotență, neinspirație, lipsă de orice fel de poftă de joc, sau de viață măcar. Unii spun că am jucat binișor. Aceștia, împreună cu noi, își merită soarta.
Atâta putem momentan. Suntem o echipă cu potențial uriaș, lipsită de viziune, concentrare și constructivitate. Și nu mă refer la fotbal...




24. Ar trebui să fiți mândri! - Jul 9, 2011 9:32:00 PM
"Sunt mândru că sunt român și că v-am putut face fericiți. Niciodată în cariera mea nu m-am simțit ca acum. Vă iubesc și vă stimez" - Lucian Bute, 09.07.2011

În aceste vremuri, în care toți trăim cu impresia că murim de foame și că noi nu avem nicio vină, timp în care ne urâm, ne scuipăm între noi și, mai ales, ne umplem propria ogradă cu lături, un băiat cu suflet mare se încăpățânează să își iubească țara, familia și munca.

Lucian Bute și-a apărat în această seara titlul. Pentru a opta oară. În fața suporterilor din România. În fața propriei familii. Pe parcursul întregii cariere și-a manifestat dorința de a putea cândva face acest lucru. La sfârșitul meciurilor precedente a ținut de fiecare dată să își transmită iubirea față de mamă, de țară și față de români. Ca și atunci, și acum a plâns! Un campion mondial la box, spaima multor luptători, plânge cu gândul la ai lui, fără să se gândească cum sunt ei. Adică noi. Noi aceștia, care ne urâm, ne împroșcăm țara cu rahat cu proxima ocazie, doar pentru ca nu cumva să ne punem pe treabă să facem ceva pentru noi și, implicit, pentru ea.

Niște scursuri cu pașaport românesc au încercat zilele acestea să aducă politicul în joc. Vezi doamne Udrea, Boc, Băsescu. Unii din sală chiar au huiduit la finalul meciului. Trebuie să conștientizăm faptul că democrația pentru mulți este nu doar prost înțeleasă, dar și inutilă. În mod normal le-aș fi futut muma în cur celor care nu au știut să aprecieze evenimentul. Dar, CAMPIONUL a ieșit la tablă cu încă o lecție: "Ar trebui să fiți mândri", a spus el pe un ton blând. A repetat și la conferința de presă. A spus că luptele interne nu îl intereseaza. O palmă blândă tuturor meschinilor, venită din partea unui mare campion, care iubește sincer. Vă iubește chiar și așa cum sunteti voi, meschini sau geniali. Să nu uitați acest lucru. Singurul lucru de care este interesat este să își facă treaba cât mai bine - ar trebui toți să îi urmăm exemplul - un mare campion și un mare român. Un campion căruia țara poate nu i-a oferit prea multe, dar care o iubește sincer, și care în mesajul pentru suporterii din Canada, a încheiat cu lacrimi în ochi: "Vive la Roumanie!"




25. A nu se uita - Jun 23, 2011 2:51:00 PM

A nu se uita:


sursa imaginii: Revista Historia