Despre mine

Moldoveanu Cristina-Monica

Am scris poezii din 2007 şi minipoeme, inspirate de lirica niponă din 2010.

Blogs Home » Litere » Poezie » poezie şi cântec

poezie şi cântec

Poeziile mele din ultimii doi ani însoţite de cântece care mi-au plăcut sau am considerat că se potrivesc mesajului poeziei.

Articole Blog

01. Ghiozdanul - Feb 5, 2017 12:22:00 AM
Îți mai pune mama-n traistă Praf din drum și fir de iască, Și amnar și cremene, Două scoici ce-s gemene. Pîinea frămîntată mult, Și ulcica de băut. Un cărbune și hîrtie Și o rîndunică vie. Uniforma și ghiozdanul, Pînă cînd va trece anul. Cartea ca un fagure, Și trei bobi de strugure. Astă toamnă cu lumină Traista ți-e de soare plină. Să-ți ajungă pînă-n vară, Măsurat, a ta povară.
02. Rozariu - Feb 4, 2017 9:47:00 PM
Era mult timp de cînd doamna Burichi Germinia nu își mai privise ceasul ei de buzunar din aur pe care îl ținea în dulapul din dormitor. Inconvenientele unei vieți fără venit lunar personal, în afară de o chirie colectată împreună cu sora ei pentru un apartament la care era coproprietară, o obligaseră să își vîndă sau să își amaneteze pe termen lung celelalte bijuterii din caseta ei sidefie cu
03. Marea, soror - Feb 1, 2017 3:17:00 PM
Tu mărie, mărioară, mare, sfîntă surioară, cîte luni răsar din tine pe cîmpiile senine? Cîte oare ne vor paște duhul și sfintele moaște? Nici o lună, tu copilă, fiindcă lumea n-are milă : vara - camioanele iarna - arsenalele, toți se zbat ca frunza-n vînt cît mai e loc pe pămînt. Toți se luptă împotriva cîntecului ce veni-va. Toți ne fură din cuvînt și vînează ce e sfînt. Mare, tu, fecioară
04. Maya - Jan 30, 2017 10:13:00 PM
doar unele fructe timpurii ies în lume din forma cuvintelor ca dintr-un corn al abundenței/ tu și cu mine știm aceasta/ tu fiindcă ești mereu cu mine și eu fiindcă am fost mereu ascultătoare și îmi plăcea rînduiala cuvintelor/ pînă cînd cornul lunii începea să alunece a toamnă dincolo de iubire bătrînica mea din ceainicul care aburește precum lampa lui Aladin terminase de povestit / eu
05. Acasă - Jan 29, 2017 5:41:00 PM
era o țară frumoasă și tare era bine/ era aerul sfînt și limpede de respirat peste rîuri și ierburi din creștet pînă în vale / încît vedeam clar toate silabele noastre pe buzele voastre mamă și tată cît de frumos colorată e harta mea/ oare așa este lumea nimeni nu mă auzea în timp ce tremuram fericită cu palma mea de om/ călătoare peste palma voastră de pămînt/ mamă și tată cum pot eu plînge
06. Mai înainte de Euterpe - Jan 28, 2017 11:13:00 AM
Cum aș putea uita sfîșierea din muzica lui Enescu pe care am ascultat-o de Anul Nou, în timp ce priveam pe fereastră același peisaj întipărit în sufletul meu în fragedă copilărie? Cu o zi mai înainte era un cer mare, întins ca un așternut alb țesut în casă pentru trupul unei fecioare. Pe cer abia lumina luna, un crai nou imens, subțire și auriu precum arcușul gigantic al unei mari simfonii.
07. Monocord - Jan 25, 2017 11:26:00 AM
Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile. Pur și simplu gîndea lumea în sunete muzicale, cifre și forme geometrice, diferite formule chimice. Era mai bine. Nici nu desena în mintea ei, nici nu scria pe tabla neagră a gîndirii, dar uneori cînta fără cuvinte în lumea ei interioară
08. Diapazon imperfect - Jan 22, 2017 3:35:00 PM
mai demult treceau prin mine anotimpuri de mătase, pajiștea mănoasă înverzea sub cerul albastru; revederea era încă în mine la mijlocul spațiului meu rupt din timp, a culorilor văzute prin ochii mei, la mijlocul spectrului luminii, față în față cu lumea verde și albastră prin convenție și îmi aminteam pentru prima oară lucruri muritoare precum cuvîntul vorbit din aproape în aproape, vocală care
09. Gînduri de conformitate 2 - Jan 18, 2017 6:02:00 PM
Paradoxal, întotdeauna izolarea unui om înseamnă publicarea lui. Lupa ca instrument: când privim aproapele prin lupă ca și cum ar fi departe îl vedem clar, iar cînd privim departele prin lupă ca și cum ar fi aproape îl vedem neclar sau deloc. Acesta e rolul oricărui instrument - o siluire a adaptării. Prin simțuri instrumentate omul creează și cunoaște în același timp. Dar numai pe moment.
10. despre Adevăr - Jan 16, 2017 9:38:00 AM
”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină. În dicționare el a fost perfect corect definit în viața mea, respectiv în dicționarul DEX din anii 80, care poate nu mai există acum, nu l-am găsit ca sursă online, deși nu demult fusese. Mama mea a insistat cu forța să distrugă data apariției de
11. 11 ianuarie 2017 - Jan 11, 2017 9:05:00 PM
Am ieșit afară în ger, croindu-mi drumul printre nămeți și pe asfaltul lunecos, obeză și cu trupul greoi - dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut haină de iarnă și adidași iarna asta. Decorațiile stradale de sărbători erau încă sus, unind stîlpii de electricitate. Utilajele de dezăpezire și alte camioane aveau arborate drapele naționale, ceea ce nu cred că e un lucru rău. Au trecut pe lîngă mine
12. Conjugare - Jan 11, 2017 7:59:00 PM
îmi așez coatele pe masă și plîng este o curgere blîndă a lacrimilor, atît de diafană încît simt că izvorăsc sunt șipotul mărilor grăunță, cît de mare este numele tău! cât de frumos te așez, pămînt din pămînt și germenul încă viu în tine acum cînd viața mea a fost separată în frînturi de eternitate și reunită în chipul rece al statuilor rece și rău totul în inversul luminii care m-a clădit
13. Gânduri de conformitate - Jan 10, 2017 2:25:00 PM
Într-o zi m-am simțit pierdută printre obiectele din casa în care dorm și pe care trebuie să o numesc casa mea. Atunci m-am întrebat care e cel mai prețios obiect din casă pentru mine. Și mi-am răspuns: certificatul meu de naștere, fiindcă acolo e scris tot despre mine. Între cum-ul pozitivist și de ce-ul metafizic distanța se raportează la moment. Între timp eu nu pun întrebări. Oricât de
14. A iubi - Jan 8, 2017 10:10:00 AM
A crede în altcineva este primul moment de auto-stimă. A spera că el sau ea te va face fericit este este prima auto-indulgență. A avea nevoie de el sau de ea este prima con-știentizare. Uneori trebuie să iubești pe cineva, este prima ta pocăință. Iertarea apare atunci când uiți primul moment.
15. Noul meu blog - Dec 21, 2016 4:36:00 PM
Noul meu blog: https://muzelealbe.wordpress.com/
16. Defoliere - Dec 10, 2016 11:17:00 AM
I. era un om care mirosea a frunze. era altul care mânca multe frunze. era alt om care ardea frunzele toamna. era altcineva care le mătura pe pământul dintre copacii desfrunziți. era altul care le aduna în saci de plastic pentru administrarea ecologică a vieții. mai era și unul care fuma, adulmeca, picta, colecționa în ierbare frunze verzi care nu îngălbeneau dacă erau între filele unei cărți
17. Și ce altceva... - Aug 13, 2016 11:24:00 AM
Și ce altceva pot fi oamenii decât păpădii și fie vânt rece ori cald, steluțele tremură aproape mirate că au rădăcini...
18. Poezioare - Aug 7, 2016 4:57:00 PM
Când eram copil, prin clasa a 4-a sau a 5-a, m-a vizitat un unchi mai în vârstă, fratele mai mic al bunicii mele, care era de origine maghiară. (Nu era de fapt bunica mea, fiindcă tatăl meu sigur nu era tatăl meu, dar acea femeie bolnavă și în vârstă avea o inimă de aur și m-a crescut cu multă răbdare). În acea vară am fost în vizită la neamurile maghiare din Ardeal ale bunicii mele, la Simonești
19. 3 august 2016 - Aug 3, 2016 2:45:00 PM
e o zi frumoasă care mă privește drept în ochi/ clipa curată în care cerul de un albastru adânc se sprijină pe umerii pământului/ și iarba crește greu ca din mare cu vârfuri legănându-se încet este simplu să leg cu nodul năframei două ceruri sau două pământuri/ coasa vremurilor trecute parcă mușcă din viitor/ oamenii sunt clipe de soare fiindcă lucrul care îi naște îi și omoară/ undeva pe cerul
20. cântec pentru lubenița vrăjită - Jul 23, 2016 8:54:00 PM
era o poveste frumoasă despre fetițe cât aluna care citeau alte povești șezând pe ciupercuțe vrăjite cu laptele fiert cu miere în cupe de chihlimbar înainte de culcare am stat cu urechea pe mranița pădurii căutam pomul pomilor uriașul din poveste vorbele lui amuțeau toată suflarea tu chiar nu știai că pomii vorbesc mai tare decât vântul? stai măr răscopt pui de cinteză de pripas turtă de dulce
21. condamnați la fericire - Jul 20, 2016 12:31:00 PM
ascuțim cuțitul de tăiat pâinea.  întindem cu lama cuțitului dulceața de afine pe felia albă de pâine.  vine nor după nor deasupra noastră.  aproape că miroase a ploaie ce frumos va fi când va ploua îmi spui tu.  atât de bine va fi în clipa următoare. povestim unul cu altul despre marginea de timp pe care ședem spate în spate.  o palmă de pământ din care nu vom evada niciodată. în definitiv ce
22. (iunie 2016) - Jul 13, 2016 6:34:00 PM
și plângea rouă amară din frunze de salcieși mă făceam că sunt statuiepe vremea când soarele asfințeaca o ghiulea deasupra primei vertebre cervicale eu sunt femeia din ținutul de mijlocacolo nu mai sunt flori negre de multiar restul oamenilorau mai crescut încă puțin din aripi
23. de ce stă gânditorul de la Hamangia în vitrina cu excursii în lumea largă - Jul 8, 2016 9:30:00 PM
acum era vremea când stăteam sprijinită pe coate pe colțul meu de cer așteptând sfârșitul lumii (se știe ce înseamnă asta) eu și toți copiii de-o seamă cu părinții lor și axis mundi și toporul care mușcă lasciv mereu din altceva mai mult sau mai puțin uscat încă mai am atlasul meu din școala generală atunci ne jucam de-a statuile și gâdilatul pietrelor iar râsetele gâlgâiau pe lângă urechi ca
24. ars poetica - Jul 6, 2016 8:13:00 PM
mai așteaptă puțin cititorule să explic să scrii poezie nu înseamnă să îți ștergi nasul când ai guturai nu pentru mine ceea ce scriu e un vapor cu pânze bine întinse dar să dea domnul să nu fie furtună să dea domnul să pot scoate apa din cală atâta vreau acolo unde tot ce e artă pute a moarte dintotdeauna de la odele vechi la hiperrealism și restul truismelor toate obscen de morbide eu am vrut
25. imago materna - Jul 6, 2016 6:56:00 PM
domnișoara cu ochii negri și bretonul tăiat otova locuiește aproape de dealul Mitropoliei undeva pe strada Muzelor ea a aflat ce e bun și ce e rău de la sine putere cândva între tinerețe și bătrânețe pe vremea ultimelor căruțe cu coviltir și a suveicilor mânuite mai iute decât constelațiile în miezul verii cât te iubeam mamă cât de mult te iubeam când îți puneai halatul de baie din prosop scurt