Despre mine

a oana

Blogs Home » Life » Gradinarit » Ferma lu`Mos Ghita

Ferma lu`Mos Ghita

Descriere a intamplarilor, activitatilor si experientelor din cadrul unei gospodarii rurale ce aspira la statutul de ferma.

Articole Blog

01. in gradina, dupa ploaie - Jun 24, 2017 6:04:00 AM

Asteptam de mult o ploaie zdravana. S-au tot anuntat coduri peste coduri, dar ploile ne-au ocolit pana azi. Parea sa fie o furtuna, insa clopotarul satului a fost vigilent si a reusit sa sparga nitel norii. Am avut o ploaie rapida de vreo juma` de ora apoi, inca vreo ora de mocaneasca, numa` buna pentru culturile de afara. A fost curata, fara gheata din fericire.Tomatele au fost usor ciufulite de vant, insa nici una nu e rupta; au flori si unele chiar au legat.



Ceapa arata si ea binisor, nu am mai apucat sa o mulcim drept pentru care e posibil sa mai necesite o plivire. Cu siguranta o s-o napadeasca iar buruienile.

Vinetele si ardeii incep sa creasca, ardeii par sa aiba deja butoni florali. Pe vinete le-au descoperit scarbosii de Colorado, si oricat de des i-as culege, tot gasesc cate o larva hamesita fix in centrul plantei. Chiar nu stiu nici un remediu bio pentru aceste scarbosenii.



Tutunul arata grozav, e o surpriza pentru mine ca s-a prins la cat de pipernicit a fost rasadul la plantare. Am pus prea multe seminte intr-un ghiveci si nu le-am rarit la timp, asa ca e lesne de inchipuit ce rasaduri rahitice am produs.



Ultima tura de ardei si gogosari a ramas nemulcita. Speram sa ne invrednicim sa finalizam saptamana viitoare. Daca intr-adevar vine canicula e musai sa acoperim solul, ca altfel ca piatra se face terenul din gradina.
Morcovii au iesit foarte rari, pe unele randuri chiar nici un fir, nu prea le prieste solul. In toamna trebuie sa aducem mranita in gradina de la deal.


Mararul e plin de buruieni, nu am reusit sa-l plivim inca, poate ii vine si lui randul saptamana viitoare.


Bobul a inflorit, e muuuult mai scund decat anul trecut. L-am semanat prea tarziu, asta e clar.



Usturoi avem doar cateva randuri si vrem sa-l tinem de samanta. E un usturoi foarte fain primit tocmai de la Baia Mare de la prietena noastra Maria. Are cateii foarte mari cu invelis alb-sidefiu spre violet si capatana foarte compacta. Speram sa rodeasca bine ca sa-l putem inmulti.



Specla rosie de-abia rasarita trebuie in curand rarita-replantata, iar cartofii incep sa infloreasca.




Pe o parcela ingusta avem patrunjel si pastarnac pentru samanta. Pe caldura nu te poti apropia de zona repsectiva, atat de multe albine viziteaza florile pastarnacului, mai ales.




Coborand din gradina spre casa, admir cu madrie via plina de promisiuni. E primul an in care rodeste atat de bine. E meritul lui tata-socru care a stiut cum sa o taie, sa o lege sa o lastareasca si toate operatiunile care trebuiesc efectuate. Pe baza noastra facem o cultura generoasa de frunze de vie, si ici-colo cate un strugure amarat si chinuit.



Nu pot sa nu fac un popas pe la ciresul amar adus in urma cu tre ani din livada bunicilor. Inca nu are produtie pentru dulceata insa promite si noi il credem.




Aproape de casa avem straturile inaltate cu aromatice si semincere ingrijite de mama: salvie, oregano, leustean, varza kale, salate plantate pentru seminte, busuioc si rozmarin. Iar alaturi tufa de echinacea sta sa infloreasca.





02. Aprilie capricios - Apr 21, 2017 5:33:00 PM

Ninsoarea „catastrofala” de care se tot vorbeste la TV-eu nu ne-a prea afectat. A nins mult ce-i drept, neasteptat de mult,  dar nu a fost ger. A fost o zapada apoasa si foarte grea.

Viscolul de noaptea trecuta insa a fost cam puternic si a troienit rau prin cotloane si dupa obstacole.Tot vantul a rupt flori de mar si de piersic si le-a depus ofranda omatului.



Zapada grea ne-a doborat un visin, insa restul copacilor sunt toti teferi. Edi a avut grija sa scuture de dimineata tot omatul depus pe crengile pomilor tineri.La noapte se anunta temperaturi negative, si asta nu ar fi prea bine pentru pomi si vie. Insa nu prea avem ce face, cu natura nu poti lupta, trebuie sa-si ia partea sa.
Pasarile nu au indraznit sa treaca mai departe de zona deszapezita. Doar zapacitele de gaste si ratoii s-au incumetat sa razbata prin zapada si sa scormoneasca dupa fire verzi.

La solarii nu am ajuns astazi, troienele din gradina erau prea mari pentru a fi strabatute incaltata in sosoni.

Spre rasadnita drumul a fost mai usor de, mai ales ca voiam sa verific starea rasadurilor.Rosioarele stau bine sub folia de agril, insa rasadnita se va inunda probabil iar la topirea zapezii asa ca am montat pompa. Chiar nu e o idee buna rasdanita ingropata.



Motanul Sandu m-a insotit in plimbarea de dupa-amiza, cersind sa fie luat in brate, mai ales in zonele unde s-au format balti. E cel mai alintat, ceilalti doi mi-s uraciosi de cand cutreiera satul dupa mandre.

Speram sa trecem bine si peste aceasta noapte si sa avem parte de ceva fructe in acest an.


03. vesti de pe la noi - Apr 13, 2017 6:51:00 PM

A trecut aproape un an de cand nu v-am mai povestit despre noi si activitatile noastre. Un an greu in care ne-am dedicat timpul mai mult altor activitati, mai putin legate de pasiunea noastra si mai putin placute, dar generatoare de venituri care sa ne permita dezvoltarea gospodariei.
Am reusit la inceputul acestui an sa achizitionam doua solarii pretabile culturilor de rosii – au pereti verticali si sisteme bune de aerisire. Unul dintre ele este deja montat si populat cu verzituri: salate, spanac, varza kale, mustar si mangold.Cel de-al doilea este in curs de contructie si va gazdui tomatele



varza kale
Mangold
Unora ditre vietuitoarele solarului le plac plantutele fragede la fel de mult cum ne plac noua, ba tind sa cred ca ele se infrupta chair mai abitir decat noi.

mustar rosu

pack choi
In cel vechi am semanat la inceputul lui ianuarie, insa plantutele au germinat foarte greu din cauza frigului. Abia la mijlocul lui martie am avut primele salate bune de consum.Inca mai am de plivit cateva straturi, evident ca buruienile au intrecut pe alocuri plantele cultivate.

spanac
salata creata
mizuna & salata rosie
patrunjel cret
 Cateva rosioare ramase din fructele de anul trecut au crescut  chair mai bine decat in rasadnita. Deja se cer repicate, speram sa reusim sa le mutam dupa sarbatori.


tomate 
In rasdanita am pus doar tomate; din cazua ploilor rasadnita s-a inundat si ne-am chinuit cateva zile bune sa evacuam apa cu o pompa. Rasadnita ingropata nu e tocmai cea mai buna soutie in primaverile ploiase. Trebuie sa ne gandim la alt sistem in sezonul viitor.



Prin gradina au crescut binisor plantele perene: 



leustean
menta 
oregano
roinita

rubarba
salvia
tarhon

Pe afara e cam bine, s-a instalat primavara  si tare ne bucura cu flori, miresme si zumzet de albine.









04. Pe la noi - May 15, 2016 8:15:00 PM

Anul acesta e pe repede inainte. Nu stiu cand trec zilele, saptamanile, lunile. Treaba e multa, si nu se mai termina. La fel si planurile, multe-multe, si marete J, timpul = inamicul lor numarul 1.
La partea de animale, deocamdata e cam bine.


 A fatat si Bruna – are un vitel – ii zicem Pitbull ca ar rupe din ma-sa la cat e de mancacios.


Ilona a fatat si ea, tot un vitel. O mai asteptam pe Florica si am cam incheiat cu neonatologia.

Sau ba nu, mai trebuie sa fete gastele, ratele si niste gaini. Si apoi, chiar gata!
Caprele au plecat la pasune, doar iezii i-am pastrat acasa. Stau deocamdata impreuna cu viteii, insa cat de curand trebuie sa-i separam – pentru siguranta lor.



Avem doi boboci scosi la incubator, cu mandrie adoptati de familia de gaste albe.

Am renuntat la bibiloi, devenise foarte agresiv. L-am trimis in sat la suratele lui, pe promisiunea ca vom primi in schimb oua in sezonul urmator pentru o noua generatie bring the noise.
Cu partea vegetala nu ne putem lauda, suntem intarziati rau  la acest capitol. Rasadurile de tomate nu au fost repicate, au crescut lungi si subtiri - arata ca niste palmieri. Am plantat cateva, 3 sferturi in groapa si numai motul afara. Sincer ma cam strange in spate cand le vad asa zgribulite. Dar asta e, s-or adapta ele cumva.

Anul acesta ne-a inflorit pentru prima data salcamul galben. Tare mi-i drag, nu are parfum, insa ne-a inveselit curtea.  Urmeaza cel alb care va inmiresma tot satul, apoi cel rosu.


05. Didi & co - Mar 30, 2016 6:51:00 AM

      Didi e fiica Matildei si e metis de baltata. Ne-am bucurat tare mult ca e fetita. Desi stabilisem ca anul asta ne limitam la animalele pe care le avem deja, Didi ne-a cucerit si nu vom renunta la ea.

      Dupa experienta cu prima fatare din acest an am fost foarte stresati, am pazit-o pe Matilda doua nopti la rand. A fatat usor, insa am avut alte batai de cap dupa fatare. I s-a inflamat foarte tare ugerul, si nu avea suficient colostru. Cateva zile s-a chinuit Edi sa mulga din doua in doua ore, a masat-o cu gheata pe uger, i-a pus comprese cu apa rece, a plimbat-o prin curte. Abia dupa vreo trei zile a inceput sa-si revina. 
     Acum sunt amandoua bine, sanatoase. Noaptea pe Didi o tinem separat, pentru ca altfel ar sta mufata non-stop la ugerul Matildei. Insa ziua stau amandoua afara, Didi zburda prin tot tarcul cu coada pe spinare. Deja ii foarte alintata, face nazuri cand trebuie sa intre in grajd, insa daca o scarpini sub barbie, intinde gatul lung , inchide ochii si apropape ca toarce ca o matoanca.
      Imediat a doua zi dupa Matilda, au inceput sa fete capritele. Avem deja trei baieti si doua fetite; le mai asteptam pe Rituca si pe Rosa sa fete. Ma bucur tare mult ca Babet a fatat anul asta, pentru ca anul  trecut a fost stearpa si Edi nu ar fi vrut sa o mai tina. Rituca e uriasa si de-abia merge, cred ca are gemeni. Sper din tot sufletul sa duca sarcina la termen, anul trecut a avortat , nu stim din ce cauza.      
     Iezii sunt mititei, mult mai mici decat cei pe care i-am avut anul trecut, insa cresc pe zi ce trece. Ii lasam cu mamele lor tot timpul, asa ca sug ori de cate ori au ei chef. Si de chef de lapte chiar nu duc lipsa :)







     Saptamana viitoare o asteptam pe Bruna. Ea a fost inseminata cu Angus, fiind prima fatare am vrut sa iasa un vitel cat mai mic astfel incat sa nu apara complicatii. Un pic de stres tot resimtim, pentru ca ne e tare draga Bruna, a crescut sub ochii nostri. Urmeaza iar cateva nopti cu multa cafea  si cu speranta ca va avea o nastere usoara si ca vor fi sanatoase si Bruna si progenitura :)
06. Dupa o luna - Feb 14, 2016 6:56:00 PM

In solar am semanat pe 16 ianuarie. Se anunta vreme bunisoara, cu temperaturi pozitive ziua. Trecuse Boboteaza, si mi-am zis ca geruri crunte n-au cum sa  mai fie. Numa` ca anul asta cam toate au fost pe vechi, asa ca in saptamana urmatoare am avut pana la -15 grade pe timpul noptii. Deloc bun pentru semintele mele de-abia umflate.Am acoperit tot cu un strat gros de paie, si deasupra am intins folia de agril.Acum, dupa aproape o luna, plantutele mele arata cam asa:Usturoiul e cel mai zdravan, creste intr-o zi cat alte plante intr-o saptamana. 


Spanacul  arata si el binisor, incep sa-i apara frunzele adevarate.

Salata abia-abia se zareste, in schimb varza kale e puzderie. Nu mi-am inchipuit ca o sa iasa asa multa.



Mai am un soi de semanat, insa vreau intai sa vad cu ce spatiu raman dupa ce rasar toate.Ceapa e cam lenesa, abia pe ici pe colo a dat cate un fir.

 Insa printre ea a aparut spontan loboda rosie. Am avut o planta care a ajuns la maturitate intre rosiile de anul trecut si probabil ca a scuturat samanta inainte sa o scoatem din incinta.



Salata creata nu a iesit nici un fir, ori nu a fost buna samanta, ori a fost mai sensibila la inghet. Si ridichile au fost cam afectate, vreo 2-3 fire am zarit, le mai dau ragaz o saptamana, si daca tot nu vor sa iasa o sa seman altele.Astept in continuare sa rasara rucola, mustar rosu si varza pak choi – sunt plantute pe care nu le-am avut pana in acest an, si-s tare curioasa ce si cum e cu ele.Din paiele cu care am acoperit s-au mai scuturat cateva boabe care au germinat imediat ce au gasit conditii propice, iar acum se intrec in inaltime cu restul pantutelor inverzite.


Una peste alta, am trecut bine peste vreme geroasa, ne mandrim acum cu o cultura buna de grau in solar :)
07. D`ale noastre - Jan 19, 2016 7:08:00 PM
     Anul acesta a inceput cu multe intamplari, unele foarte placute. Ne-am bucurat foarte mult de impactul pe care l-a avut articolul publicat de PlatFerma despre activitatile noastre. Am fost placut surprinsi sa constatam ca sunt din ce in ce mai multi oameni care apreciaza ceea ce facem si care sunt interesati de viata la tara.
      Pe de alta parte au fost si intamplari care ne-au tinut in suspans si care ne-au secatuit de puteri.    Una din junicile pe care le-am cumparat in toamna a fatat, si din pacate vitelul nu a supravietuit. Cumva, ne asteptam ca va fi un moment dificil, pentru ca nu era suficient dezvoltata, iar cel de la care am cumparat-o, o inseminase cu o rasa de carne, ceea ce insemna ca vitelul urma sa fie destul de mare.      Din pacate asta e o practica destul de intalnita in zona noastra, animalele sunt inseminate de la varste foarte fragede, pentru a intra cat mai repede pe productie. Oamenii nu sunt constienti ca asta nu e o solutie pe termen lung, si ca risca sa piarda nu numai vitelul/mielul/iedul, ci chiar si animalul care fata inainte de a fi suficient dezvoltat.      Marea bucurie este ca junica a supravietuit. A urmat o perioada foarte grea, saptamana trecuta a trebuit sa o supraveghem zi si noapte, pentru ca datorita eforturilor a ramas partial paralizata de picioarele din spate si risca sa si le fractureze in momentul in care voia sa se ridice. A fost un chin sa o tot ridicam de 3 ori pe zi pentru a fi mulsa, si sa o asezam apoi astfel incat sa nu idoaie nefiresc membrele posterioare.


    Edi a improvizat un sistem de chingi ,cu care, din a treia zi a inceput sa o ancoreze astfel incat sa poata manca normal, si treptat a inceput sa-si revina. Acum suntem chiar incantati, se mai sprijina foarte putin in chingi, reuseste sa se ridice singura, infectia s-a retras de la antibiotice si speram ca la sfarsitul saptamanii sa o putem muta inapoi langa celelalte vacute.
    O alta noutate la Ferma sunt purceii, mici , dolofani si portocalii: un el  (mai mic) si o ea ( mai dolofana si mai mancacioasa). Avand in vedere ca vacuta a fost tratata cu antibiotic, tot laptele muls in aceasta perioada l-am dat purceilor. Sa vezi cu ce pofta clefaiau bunatate de lapte!

Iar daca sunt somnorosi, nici nu catadicsesc sa iasa de sub maldarul de paie din cutia lor.

Alti porci, dorm care pe unde apuca, mai ales in zilele geroase.



 Manzul Marin e si el murdar ca un purcel, cu toata nebunia din ultima vreme nu ne-am mai ocupat de el deloc. Necesita o periere zdravana si o pieptanatura a coamei, ca in curand o sa aiba dreadlocks :).


Ieditle au devenit obraznice foc. Abia asteapta sa le iei la scarpinat, ori daca nu le bagi in seama, zbiara de zici ca le taie careva.

Caprele is si ele dolofane, in curand o sa inceapa fatarile. Abia asteptam sa avem ieduti. Speram sa fie totul bine, ca toate au mai avut fatari pana acum, si par suficient de robuste.

Iuri e cam tupeist, si bate tot ce vede in cale. Inclusiv eu m-am trezit usor imbrancita de coarnele tolomacului.


Celelate vacute sunt cam bine. Deocamdata stau la grajd, rumega cat ii ziua de lunga si produc ingrasamant pentru gradina.  Abia in martie o sa fete Bruna. Speram sa fie bine, ea e destul de voinica si a fost inseminata cu o rasa marunta.

La noi nu a nins, doar o fulguiala slaba. In serile senine inca vedem Ceahlaul printre ramurile golase ale frasinului din ograda. 


Parca, totusi, tanjim dupa oleaca de omat!


08. Prin ograda - Dec 7, 2015 7:41:00 PM
       La oras ne trezeam dupa 9 in weekend-uri. Nu era nici o graba, leneveam in pat ore bune, discutam cafeaua pe-ndelete, ne prindea amiaza in pijamale.
    Tarani fiind, acum nu ne permitem sa dormim mai tarziu de 7, nici macar in weekend-uri. Animalele nu masoara timpul cu saptamana!       Asadar, cam asa arata inceputul unei zile de duminica:          Imediat ce am sorbit ultima picatura de cafea, luam galetile cu apa calduta si ne indreptam spre sura;          In drum aruncam cateva galetuse de boabe de porumb si deschidem poiata, miscandu-ne cat se poate de rapid din fata usii pentru a nu deveni aeroport pentru zburacioase;          Intram in grajd insotiti de juniorii mancaciosi;

          Cat Edi mulge vacile eu ma delectez  cu animalele mai putin productive si observ cum motanul Bartos este educat/smotocit de pufoseniile lui Rufi;

  Marin e intrigat de prezenta mea in grajd, motiv pentru care considera oportun sa-mi fure caciula, sa-mi mestece vesta de fas si sa ranjeasca spre mine. Inca mi-e usor frica de el, iar el  e inca prea curios

      Toti cei mici stiu ca urmeaza sa primeasca lapte caldut proaspat muls asa ca se tin de sotii primprejurul meu;

      Lil se cuibareste in fan si profita din plin de ultra-violetele diminetii pentru a-si improspata bronzul. Unul din juniori il urmeaza intocmai – probabil is intensifica petele

          Blu  are ochii albasti ca un cer senin de vara. Stie ca ne este foarte drag  si e obraznic foc - ori de cate ori il cert ca-mi smotoceste motanul face o mutra de milog de iti vine sa-i ceri tu scuze.

         Ma cocot in podul surii in constructie si admir la rasarit cerul albastru ca ochii lui Blu

         La apus e inca o parte de faneata verde iar pe marginea padurii mai sunt cateva palcuri din prima zapada;

          Luna inca nu a apus, se zareste si ea inspre Ceahlau

          Dupa ce ducem laptele in casa si hranim catei, matoance si purcei, vine randul rumegatoarelor. Acum avem 3 vacute, doua junici si o vitica.

          Bruna a crescut foarte frumos, aproape ca a ajuns-o pe Matilda
          Capritele s-au intors si ele de la stana si sunt sistematic antrenate de Marin – cand are chef de joaca le fugareste prin toata ograda


          Le mai admiram nitel, mai scarpinam pe una pe alta, constatam ca mai avem de lucru cel putin o saptamana la noul grajd pentru vite si speram sa mai tina vremea sa-l terminam;
    Pornim spre casa si observam ca gastele incep sa se balaceasca in apa proaspat schimbata. Tare mult si-ar dori un iaz in care sa poata intra cu totul;

         Ratele stau deocamdata pe uscat, daca se apropie de apa isi iau papara de la gaste. Dar nici cu ele nu mi-e rusine: smotocesc gaini, pisici si catei;

          Cocosul pitic invata sa cante si scoate un gajait de parca s-ar ineca. Are noroc ca-i frumusel, ca la cat ii de galagios, nu l-as vedea prea bine.

Si cam asa s-a dus jumatate din zi. Abia pe la 11 mancam micul dejun, eventual mai bem o cafea sau un ceai in tihna. La pranz mergem sa facem curat la animale  dupa care o luam de la capat cu hranitul, adapatul, scarpinatul.Nu-i asa ca e un deliciu viata la tara?!
09. Rosii deshidratate - Sep 10, 2015 8:54:00 AM

Cand viata iti da o  lamaie, fa din ea o  limonada, iar cand gradina iti da tomate din belsug, deshidrateaza-le!


Asta am facut si noi in zilele caniculare: am deshidratat.San Marzano mi se par perfecte pentru a fi uscate: sunt carnoase, cu foarte putin suc si suficient de aromate, plus ca trei randuri din cele 7 din solar au fost ocupate de acest soi. Am cules, le-am taiat in jumatati, le-am sarat usor si le-am asezat pe tavi de plasa in loc insorit.


Seara am luat tavile si le-am asezat in deshidratorul de plante.

In perioadele caniculare, tomatele s-au uscat dupa 2-3 zile de expunere.Acum insa, folosim si deshidratorul electric, mai ales pe timpul noptii.

Pentru a fi marinate in ulei, tomatele nu trebuie sa fie nici prea uscate, nici prea suculente. Insa cum nu am putut urmari foarte bine procesul de uscare, unele dintre ele  au devenit prea tari, motiv pentru care le-am pus separat pentru a le macina si  le vom folosi la vegeta.Cele gumate le-am asezat in borcanele, am presarat busuioc uscat si doi trei catei de usturoi, am turnat ulei extravirgin de masline si le-am dat la intuneric.

Dupa numai doua-trei zile, am desfacut un borcan sa testam, apoi inca unul si inca unul… Sunt delicioase, ne plac la nebunie asa goale, sau in sandvis cu branza sau in omleta, sau oricum.Evident ca pana am ajus aici am dat rateuri peste rateuri: prima tura a mucegait (am uitat sa le saram), a doua tura le-am uitat afara intr-o noapte cu ploaie, alt lot l-am pus la cuptor si le-am ars, cate si mai cate.Am incercat si varianta cu busuioc proaspat, si chiar daca aroma este mai intensa, din pacate produsul nu rezista foarte mult timp, busuiocul verde se deterioreaza foarte repede.Alternativ deshidratam si alte legume de sezon pe care le vom marunti pentru vegeta: ardei gras, gogosari, dovlecei, telina, morcovi, patrunjel.


Dar despre asta…, join us again for the young and the restless J
10. Pe final de august - Aug 25, 2015 7:08:00 AM

Miroase a toamna, prea devreme. Campul arata ca la sfarsit de octombrie, ars de soare si de seceta.A plouat prea putin, cu toate codurile anuntate abia daca au cazut cativa stropi. Animalele sufera cel mai tare din pricina secetei, deja am inceput sa dam fan rumegatoarelor pentru ca pe islaz iarba nu a mai crescut.
Avem o noua specie la ferma: manzul Marin (a venit la noi de Sfanta Maria). Evident tot al meu sot a tinut mortis ca-i trebuie cal. Chiar ma gandeam ca treptat ne transformam in amish :))), Edi si-asa poarta barba, eu imi cumpar o boneta, ne facem si trasura si gata.

Dar, revenind la manzul nostru, Marin e cumintel deocamdata, are doar 4 luni, ii plac merele si adora sa se tavaleasca prin iarba. Mie mi-e cam frica sa ma apropii de el, insa treptat sper ca ne vom imprieteni.

Iuri s-a intors de la stana, e ditamai tapul si a cam devenit seful peste ceilalti ai curtii. S-a luat in coarne cu  vitelul si a cam iesit castigator. A ramas insa la fel de alintat.

Zapacitele de gaini au scos pui pe banda rulanta, fara ca macar sa prindem de veste. Am vazut ca au mai disparut dintre ele insa ne-am gandit ca le-a luat vulpea. Insa doamnele au clocit care pe unde au putut: in podul cu fan, intr-un butoi cu rumegus, sub niste busteni de brad, si au iesit tantose cu pufoseniile lor. Acum avem bataie de cap cu astia mici, e cam tarziu pentru ei, ne temem ca o sa-I prinda frigul insuficient dezvoltati. Ii indoapa mama cu oua fierte, branza de vaci cu crupe, urzici tocate, doar-doar i-o zburataci.

Cocosul alb o cam ia pe cocoasa, motiv pentru care sta mai mult ascuns ori cocotat. Il cam ciufulesc gastele. Acu` la drept vorbind, si-o cam merita, ca si el smotocea rata alba.

Lil a ramas la fel de libidinos, nu am vazut pana acum caine sa cerseasca atata atentie. Ce ma enerveaza crunt la el este ca toata noaptea latra, numa el stie la ce, iar ziua doarme la umbra. Poa` sa intre cine vrea in curte ca nu se sinchiseste. El noaptea are treaba, si eu dorm doar cu antifoane.
In gradina e binisor, tinand cont de seceta crunta. Rosiile au rodit din belsug si spre fericirea noastra nu s-au imbolnavit. Am reusit sa indetificam soiurile si sa culegem seminte pentru anul viitor.








Vinetele portocalii au inceput sa se coaca, ce a mai ramas in urma gandacilor de Colorado. Sunt foarte mici, insa arata interesant.


Dovleceii patison au cateva fructe, ii ud la fiecare doua seri pentru ca vreau neaparat sa ajunga la maturitate sa recoltez seminte. Cei normali au rodit foarte putin, abia am reusit sa usuc cateva rondele pentru vegeta de casa.


Vinetele rodesc si ele binisor, nu au fructe foarte mari, insa sunt gustoase. Am copt si am pus la congelator pentru salata dar si pentru zacusca.

Ardeii sunt foarte afectati de seceta:  au pete brune de la lipsa de calciu, au pielea zbarcita si nu sunt carnosi. Imi pare tare rau ca nu am pus si in solar un rand. La anul cu siguranta vom proceda altfel.

A inflorit tutunul, seamana cu regina noptii, insa e roz delicat. Frunzele sunt foarte mari si de un verde crud. As fi putut sa-l pun la fel de bine printre straturile de flori, nu musai in gradina de legume. Cred ca e timpul sa recoltam din frunze si sa ne documentam cum se prepara.

Muncim de zor la conserve, facem suc si bulion, dulceata de soc, uscam rosii, dovelecei, ardei si telina pentru delicat si testam retete de tomate uscate cu ulei, perfectam retete de branzeturi  si ne bucuram din plin de roade. Miroase a toamna, prea devreme!
11. Din gradina adunate - Jul 27, 2015 1:26:00 PM

Sambata am adunat prima recolta diversificata de tomate.

Preferatele noastre sunt ciresele; e intr-adevar o explozie de gust si savoare in fiecare bobita. E primul an in care cultivam acest soi, fructele nu depasesc marimea unei cirese, insa planta creste foarte deasa si e plina de ciorchini. Pare si destul de rezistenta, pana acum nici una nu are semne de boala. Pentru la anul insa va trebui sa le plantam mult mai rare astfel incat sa se poate desfasura in voie.


San Marzano au fost cele mai harnice, s-au copt primele, deja culegem de mai bine de o saptamana. Au rodit abundent atat afara cat si in solar. Fructele coapte afara, desi mai mici, sunt mult mai aromate si mai dulci decat cele din solar. In plus, din ce am observat, par sa se dezvolte destul de bine si fara a fi palisate.
Marmande s-au cam imbolnavit afara, a trebuit sa defoliem putin, iar de la canicula fructele s-au cam ars pe partea expusa la soare. In solar  au rodit mult mai bine.Inimile au  inceput timid sa se coaca doar in gradina de la deal. Sunt cele mai sensibile la boli, insa unele din preferatele noastre.

 Cele galbene mari  - Azoychka – de asemenea e primul an in care le cultivam si am ramas impresionati de marimea fructelor din gradina. In solar inca nu s-au copt.

Perunezele  au invadat gradina, e al doilea an cand le cultivam  - anul trecut a scapat de mana un singur fir si doar le-am degustat, fructele cele mai mari le-am pastrat pentru seminte. Speram ca anul acesta sa mancam pe saturate.
Mai avem cateva soiuri pe care le asteptam sa se coaca pentru a le indentifica.Spre rusinea mea, desi rasadurile au fost marcate fir cu fir pe soiuri, la transplantat in gradina le-am cam pus alandala si nu prea mai stim care pe unde-s.




Au inceput timid sa rodeasca si dovleceii. I-am pus foarte tarziu, si saracii de ei cam sufera de seceta.

Ardeii iuti mai au nitel si incep sa se coloreze, iar gogosarii sunt plini de flori.


Vinetele acus-acus is bune de salata iar telina si busuiocul sunt bine deocamdata.





Ca si “lessons learned” ale acestui sezon:
-          Distanta intre randurile de tomate trebuie sa fie mai mare de 70 cm
-     Mulcitul te scuteste de fitness-ul cu sapa;
-           Instalatia cu picatura face toti banii;-          Rarul umple carul , desul umple fesul :)

12. Lapte si miere - Jul 17, 2015 12:40:00 PM

Sunt abonata de ceva vreme la stirile de pe diverse site-uri cu specific  agro. Si citesc, mai ales articolele care se muleaza pe domeniile noastre de interes.
In ceea ce priveste apicultura, toata lumea se plange: anul trecut ca a fost prea ploios si nu s-a facut miere, anul acesta ca a fost prea secetos si iar nu s-a facut miere. Ei bine, la noi e primul an in care am extras miere, mai multa decat ne-am asteptat. Si desi avem stupii de vreo trei ani, pana acum nu am avut pentru ca nu am stiut sa-i ingrijim cum se cuvine.

Povestea asta cu apicultura e ca un mestesug, pe care trebuie sa-l inveti “furand meserie” si lovindu-te cu capul de pragul de sus. Nimeni nu sta sa iti explice ce, cum si de ce. Fiecare apicultor are un stil propriu de a lucra, si fiecare e cel mai cel, metodele lui sunt cele mai cele si daca ii spui ca ai fost sfatuit de cutare sa procedezi altfel, clar nu e bine!


Ei bine, noi am reusit abia in trei ani sa scoatem primele rame. Am  suferit cand pierdut familii,  am topait de bucurie cand am prins roiuri, iar ne-am intristat cand  am cumparat hrana nepotrivita si am vazut ca gazele nu o consuma. Insa acum credem ca suntem pe drumul cel bun. Desigur ca sunt inca multe de invatat si experimentat, insa deocamdata suntem fericiti ca albinutele noastre au muncit din greu si au produs provizii din belsug pentru ele, si cate putin si pentru noi.

Nu pot descrie in cuvinte mirosul fagurilor plini cu miere… de gust, ce sa mai zic?!...


Cat despre lapte, nu de alta ca era vorba si de lapte in titlu,  am aflat de curand un secret: laptele lasat la prins  in oala de lut prinde mult mai repede smantana decat cel pastrat in altfel de vas. Asa ca, astept cu deosebit interes (aproape chiar cu nerabdarea din copilarie) balciul din oras ca sa ne mai procuram ceva oale din ceramica.


13. Ciresar la sfarsit - Jun 30, 2015 4:38:00 PM

E primul an de cand locuim la tara, cand ne-am saturat de cirese. S-au facut din belsug hultoane, cirese negre amare, cirese albe, de toate soiurile. Am facut compot, dulceata, am pus cu tuica, si daca ar fi fost gata la timp deshidratorul, as fi incercat si cirese deshidratate pentru ciugulit cand ai pofta de ceva bun.
Nici visinele nu se lasa mai prejos, incep si ele sa devina numa bune de dulceturi,

In gradina am parte de tot felul de surprize. Varza de la deal a inceput sa lege binisor. A primit macerat de tutun si praf de cenusa pentru musculite albe. Doar am ameliorat nitel situatia, nu am reusit sa scapam definitiv.



Varza din gradina de la vale insa a fost integral cotropita de musculite. Desi am plantat-o intre tomate, si i-am dat macerat de tutun si cenusa din plin, aici chiar nu am reusit nici macar sa diminuez atacul. O sa mai incerc cu pelin, daca nici asta nu merge ma declar invinsa si ma multumesc cu ce am la deal.
Conopida e mare, adica are multe frunze, dar nu da semne ca ar vrea sa infloreasca.

Tomatele au inceput sa rodeasca binisor tot in gradina de la deal. Desi zona de acolo e mai vitregita (e vant constant si solul nu tocmai fertil) se pare ca e mai roditoare.



In solar e jungla, trebuie neaparat a doua runda de copilit si defoliat. Randurile sunt mult  prea apropiate, si nici nu mai ai loc sa treci printre plante. Fructele sunt putine, insa sper ca de acum sa inceapa sa lege- flori au din belsug. Dupa tratamentul cu macerat nu am mai gasit frunze arse, ceea ce ma face sa cred ca intr-adevar  le lipsea ceva.



Pentru ca am astepta folia de mulcire si instalatia de irigat, in solar am pus mai tarziu decat in camp.Afara am reusit sa plivim, dupa ultima runde de ploi abia se mai zareau plantulete.Zona ardeilor  si a vinetelor a fost mulcita cu paie din abundenta. Urmeaza si zona tomatelor cat de curand.




Telina e foarte firava, insa promite.
Nu stiu ce sa cred de vinetele rosii din seminte de la Ecoruralis. Au ramas foarte mici, si desi au boboci, nu cred ca vor da roade viabile. Trebuie sa ma documentez si sa vad daca mai pot face ceva in privinta lor.
Tutunul, o alta planta pe care o testam anul acesta, creste frumos in zona irigata. Unde nu a fost udat, a ramas pitic si pare imbatranit.


Din pacate timpul e prea scurt pentru cate sunt de facut. E posibil sa ne fi intins mai mult decat ne e plapuma. J Om vedea ce o iesi la final, doar invatam toata viata.
14. Despre tomate si catei - Jun 10, 2015 3:06:00 PM
In solar apar primele provocari.Cateva dintre rosioare au pete pe frunze – zonele afectate arata ca niste arsuri uscate. Nu pare sa fie boala, pentru ca pe dos tesutul e la fel de uscat – nu prezita perisori sau mucegai.

Nici de la soarele prea puternic nu par sa fie, pentru ca au aparut preponderent la tomatele din partea vestica a solarului unde  la exterior avem perdea groasa de vegetatie.

Dupa cate ma pricep, par sa fie ceva carente de minerale, motiv pentru care am trecut urgent la pregatirea unui cocktail de buruieni. Pentru ca nu stiu sigur ce le lipseste, am amestecat tataneasa cu urzica si coada calului si deja e de doua zile la macerat. Sambata vom incepe opratiunea “parfumata”.



In solar am copilit rosiile, de fapt Edi le-a copilit ca eu tot amanam acest proces – imi placeau asa stufoase si mi-era mila de bietii copili. A fost destul de radical, insa pana la urma e spre binele lor – sper ca acum sa-si mai ingroase tulpinile care sunt destul de fragile la baza.





Rasadurile plantate in gradina dau semne ca incep sa se acomodeze, au scapat de galbejeala specifica rasadnitei si au capatat verdele sanatos. Unele dintre ele au deja flori, desi is inalte de numa 30-40 cm.In gradina de la deal insa, legumele din rasad arata mult  mai bine. Am reusit sa legam doua randuri de tomate, am prasit varza si conopida. Mai avem de legat doar vreo zece randuri de tomate.


Problema e ca acea gradina nu are garduri si nicicum nu putem pleca neinsotiti: Helga si Lil de urmaresc pas cu pas si se harjonesc fix pe legumele noastre.

Helga e la noi de prin aprilie – mi-a luat vreo doua luni sa ma apropii de ea: a fost parasita in camp intre doua sate pe drumul meu spre serviciu. Ma opream in fiecare dimineata si-i lasam ceva de mancare pe margine drumului si ea se apropia doar dupa ce auzea motorul pornit. A fost maltratata cu siguranta, pentru ca la orice zgomot sau orice miscare brusca se sperie si fuge sau se lipeste de pamant asteptand sa primeasca lovitura.
Lil in schimb e o haimana, probabil crescut de pui la stana. Si el a fost abandonat pe drum, insa s-a tinut de o caruta si a ajuns in sat. Cum la noi e poarta tot timpul deschisa, a intrat si s-a culcusit intr-o magazie de unde nu a mai vrut sa plece. E un caine de-a dreptul libidinos: cu cat il indeprtezi mai tare cu atat se lipeste mai mult de tine: te prinde cu labutele ca si cum te-ar imbratisa, te linge, te prinde cu coltii si te trage de pantaloni. El nu stie nici de vorba buna nici de bataie.
Ceilalti doi catei ai nostri, Rufi si Buson sunt legati de ceva vreme,  impreuna au smotocit ratele vecinei de la deal, si ne-am trezit cu plangere la politie si cu cadavrele bietelor pasari intr-o sacosa. Am dat la schimb alte trei inaripate pentru a scapa de amenda si a incheia armistitiu cu vecina. Asa ca, pana reusim sa ingradim bine toata mosia, trebuie sa ramana legati (desi nu mai pot de mila lor).

Aaa, era sa uit, de fapt avem 5 catei, Rufi are o fiica – Maronica, pe care in curand o va adopta unul din vecini. 

Ea e cumintica, deocamdata, insa vedeti si voi ca potential de nazbatii are :)

15. De pe la noi - Jun 1, 2015 2:22:00 PM

Ultima luna a fost foarte aglomerata pentru noi, nu stim cand si cum a trecut. Ne-am trezit azi dimineata, cand sa schimbam foaia la calendar, ca vrabiile din Acceleratul lui Toparceanu: Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...


Am umplut solarul cu rosii, si ma laud ca mi-s inflorite majoritatea. Pe cand altii au deja gogonici, eu ma bucur ca ale mele infloresc.




In gradina am reusit sa plantam vinetele, gogosarii, varza si ardeii. Pe cei din urma i-am pus ca si anul trecut: doua fire la cuib sa se sprijine unul pe altul la greu.

Seceta ne cam strica planurile anul asta. La noi nu a mai plouat dinainte de Paste, iar reteua de apa nu mai functioneaza de cateva zile (se pare ca s-au cam epuziat resursele). In gradina de la vale reusim sa udam cu apa de fantana, insa hidroforul nu are suficienta putere sa impinga apa si in gradina de la deal.Asa ca acolo e cam dezastru, nu ne-a iesit aproape nimic din legumele semanate. Anul acesta nu avem nici macar un fir de morcov, pastarnac ori sfecla. Ceapa si usturoiul au iesit ici si colo cate un fir iar cartofii doar pe o mica portiune unde a fost lucerna.Rasadurile puse la deal acum o luna arata bine, le-am udat in primele doua saptamani, insa daca nu ploua, nu se va alege nimic de ele.


Puii din prima generatie au crescut binisor, insa ii tinem in continuare in cusca. Am incercat vreo doua-trei zile sa-i lasam liberi insa pisica vecinilor a reusit sa vaneze sapte dintre ei.

In alta cusca tinem o noua generatie de pufosenii, mancaciosi si galagiosi.

Closca  cu puii de aur a clocit intr-un butoi cu rumegus, fara ca noi sa stim. Are patru progenituri pe care le pazeste cu mare atentie.

Ne bucuram si de primele roade ale ciresului de mai, nu sunt nici cele mai mari, nici cele mai gustoase. Insa atat cat am ajus de jos, am ras toate fructele, au mai ramas doar cateva in varf, unde urmeaza sa ne luptam cu graurii pofticiosi.


Ieri am descoperit si primele capsune usor parguite, destul de maruntele insa numa` bune de ciugulit atunci cand ai pofta de ceva dulce.


16. Rasaduri - Apr 24, 2015 7:03:00 PM


In rasadnita au cam aparut toate plantutele.Tomatele sunt vedetele, au crescut pletoase si mult mai dese decat m-am asteptat. Speram sa nu fiu nevoita sa le mai repic, insa acum imi dau seama ca e musai sa fac aceasta operatiune cat mai curand.



Sunt foarte incantata de cele de Dambovita; am castigat la concursul Iulianei cateva fire de rasad, iar din cauza vremii de anul trecut doar unul a ajuns la maturitate si am reusit sa recoltez seminte. Rasadurile din aceste seminte sunt cele mai mari si mai vanjoase.

Craitele semanate intre tomate au crescut si ele binisor, insa nu in ritmul celor dintai. Si ele trebuie musai mutate in ghivece potrivite.

Cu partea stanga a rasadnitei am avut mult de munca din cauza puricilor. Am stropit din belsug cu mix de ardei iuti si se pare ca a avut efect pentru cei maro. Cei gri saritori insa sunt imuni. Le place indeosebi sa stea langa salata si langa varzoase, in stratul cu tomate nu i-am vazut. Pana acum insa nu am observat urme de ospat pe plante, si sper totusi sa fie inofensivi.
Salata cu purici



Gogosarii incep sa formeze frunze definitive. Si aici samanta este din productie proprie, si sper din tot sufletul sa nu-mi dea doar legume iuti (am  avut cateva fire de ardei iute in apropierea parcelei cu gogosari si cativa din cei recoltati anul trecut au fost destul de picanti).

Varza a crescut ca nebuna, musai saptamana viitoare trebuie sa o scot in gradina.
Conopida insa mai ramane nitel in rasdnita.

 
 Marea mea dezamagire este legata de vinetele albe. Nu mi-a iesit nici macar un fir. De asemenea semintele au fost recoltate de mine asta toamna, insa probabil ca fructul nu a fost suficient de copt, ori nu stiu unde am gresit, insa nici una nu a germinat nici in pamant in rasadnita, nici in servetel umed.
Tot in rasadnita mi-au rasarit ardeii iuti, cateva fire de capia, busuioc verde, telina radacina.

Ca si noutate – experiment anul acesta: rasadul de tutun. Desi a iesit de vreo doua saptamni, am cam stagnat in crestere. 

Sper sa-si mai dea drumul o data cu venirea caldurii.


17. Primavara asta totusi - Apr 21, 2015 8:20:00 AM

Pare sa-l contrazica pe Toparceanu, clar nu seamana cu nici una din primaverile cu care ne-am obisnuit in ultima vreme. E frig rau, iar vantul nu ne slabeste deloc. Gutuiul japonez inca sta infofolit, nu indrazneste sa se deschida defel.

Narcisele in schimb au stat inflorite aproape doua saptamani. Nici intr-un an pana acum nu ne-am bucurat de ele o perioada atat de lunga.

Forsitia mai are doar cateva stelute. L-am surprins pe cocosul alb ciugulindu-i florile, apoi le imprastia pe jos si isi chema nevestele. Iar ele, inteligente cum sunt , veneau la fuga iar cand gustau din “bunatati” ramaneau cu buza, pardon ciocul umflat. Asa ca flori mai sunt doar la partea superioara, jos au ramas  tijele goale.

Dintre lalele doar trei mi-au inflorit. In toamna am acoperit toate straturile cu paie, si cum orataniile au fost libere, unde credeti ca le-a placut mai mult si mai mult sa scurme?! Exact: in straturile cu flori, probabil sub paie se ascudeau delicatesele. Astfel doar trei boboci au scapat din ghearele gainilor, insa din cate vad si niste limacsi s-au infruptat din petale.



Liliacul e plin de boboci indrazneti, abia il astept sa infloreasca, e una din florile mele preferate.

Menta se extinde an dupa an, cred ca se impune sa-i delimitez mai bine spatiul pentru ca altfel ne trasforma curtea intr-o mentosana.


Dintre fructiferi au inflorit nectarinul, piersicii, ciresii si portaltoiul unui cais. Da, am pastrat portaltoiul datorita coloritului visiniu al frunzelor: e o pata de culoare toata vara. 
 



18. Supravietuitorii - Apr 16, 2015 6:48:00 PM

Ei sunt eroii nostri. Sunt cei 42 care au reusit sa supravietuiasca capriciilor lui E.ON.

Am avut doua incubatoare puse la sfarsitul lui martie, insa din pacate din 120 de oua doar 40 si ceva au eclozat. Restul nu au ajuns la maturitate. Am avut nenumarate intreruperi de energie, pe unele am reusit sa le compensam: am invelit incubatoarele, am asezat sticle cu apa calda pe langa ele, insa unele s-au intamplat noaptea si probabil ca nu le-am sesizat.

Ne bucuram insa foarte tare de piticaniile invingatoare. Majoritatea sunt negri, insa avem si pete de cafeniu, alb si auriu.


Sunt curiosi nevoie mare si ciugulesc incontinuu. Deocamdata le dam oua fierte (cu tot cu coaja), uruiala de cereale si urzici fierte. Le plac in mod deosebit cojile de oua.

In vasul de baut le-am pus zeama de la urzici, nu prea  se dau in vant dupa ea.

In timpul zilei ii tinem afara, insa in cusca mobila. Avem o pisica in vecini careia ii cam place sa vaneze.



Speram sa-i zburatacim cat mai repede pentru ca in curand vom avea o noua serie; trei gaini au cazut closti,  iar la incubator avem oua de rata si de gasca. 
19. Animal sau Vegetal? - Mar 29, 2015 6:19:00 PM
      In acest sfarsit de saptamana am avut “sansa” sa aflu cum e cu animalele - dragalasele animale din ferma noastra pe care eu doar le-am admirat si pozat pana acum.
      Edi a fost la Brasov la rally – motiv pentru  reuniune a baietilor -  drept pentru care am ramas de garda: vineri dupa-amiaza, sambata si duminica.

      O sa va povestesc despre ziua de sambata:     M-am trezit ca de obicei la 6, mi-am baut cafeaua si am iesit plina de energie in curte. Am hranit gainile si mi-am facut incalzirea luptandu-ma cu un cocos cu gatul gol si cu bibiloiul – pe primul l-am invins dar ce-l de-al doilea a fost mai ager si a reusit sa ma ciupeasca binisor.

     Am spalat cu furtunul vasele de apa si le-am umplut spre bucuria nebuna a ratelor si gastelor.     Si hranitul porcilor a fost o aventura – de cum am intrat in cotet au tabarat in jurul meu mai –mai sa ma darame cu galetile cu mancare cu tot. Aceasta misiune am indeplinit-o insa fara vatamari corporale.

     Au urmat vitele si caprele: am carat fan pana am umplut ieslea, dupa care le-am scos din grajd. Le-am umplut butoaiele de apa si deja eram sleita de puteri. Aveam pleava in cap, dupa gat, in maneci, in bocanci.


     Mi-am schimbat hainele si m-am apucat de facut curat in grajd. Am carat gunoiul afara, evident acompaniata de suita de iezi, de Corbu si Bruna. Dupa aceasta operatiune ma dureau toate, imi tremurau mainile de la efort. Ca sa va faceti asa o idee : animalele noastre produc  5-6 roabe de gunoi zilnic.


     A urmat curatenia la gaini, care si asta a durat cel putin o ora – razuit fiecare gratar si fiecare raft,   schimbat paiele din cuibare, maturat si transportat gunoiul la platforma – 1 roaba.    La porci a fost mai simplu, doar le-am dat doi baloti de paie sa aiba ocupatie si am indepartat mizeria cu un teu. Aici insa mirosul e marca  Dihor.     La pranz a fost nevoie de o cana zdrava de cafea, pentru ca altfel as fi abandonat cu succes orice operatiune. Si da, am luat-o de la capat: carat fan, umplut butoaie cu apa, inca o tura pe la gaini pentru a le da mancare si a culege ouale.

     Am avut apoi un ragaz de vreo doua ore in care am stat nitel tolanita.    Pe la 5 bagat vitele si caprele  in grajd, le-am dat tainul – evident cu mare zarva: mugete si behaieli – care mai de care mai pofticioasa, apoi a urmat a treia tura de umplut ieslele cu fan.     Am hranit iar porcii – de data asta i-am inchis in “dormitor”, le-am turant mancarea in troaca si apoi le-am dat drumul.      Pe intuneric am adunat ratele si gastele de prin curte, incepuse ploaia si le placea la nebunie sa se tavaleasca prin balti si noroi.     Am intrat in casa dupa opt, era bine, mama facuse focul in camera. Am cazut ca de pe front si am dormit bustean. Dimineata a urmat bis.    Concluzia mea dupa acest  weekend este ca prefer vegetal: nu te ciupeste, nu se aseaza in fata roabei plina cu gunoi, nu behaie imediat dupa ce i-ai dat apa si mancare, nu te pocneste cu coarnele cand ii asezi fanul in iesle, nu se urca in spinarea ta fix cand te chinui sa raschetezi mizeria. Da, sunt frumoase, mi-s tare dragi, insa animale = full time job.In schimb cu plantele e mult mai simplu: le-ai semanat, le uzi, le stropesti cu ce le trebuie, le mai alinti, dar ele se hranesc singure, nu trebuie sa cureti zilnic dupa ele si nici nu suferi ca dupa un animal pierdut.    Fix douazeci de minute mi-a luat sambata sa verific rasadnita, sa constat ca temperatura in sol e mult mai mare ca cea din are – semn ca gunoiul isi face treaba, ca au rasarit tomatele, craitele, conopida si salata, ca purecii deja au inceput sa devoreze varza, si sa toc un pumn de ardei iuti pentru a declara razboi hoardelor de insecte infometate.







20. Iezii - Mar 22, 2015 6:12:00 PM


      Prima a fatat Rosa, la scurt timp dupa Matilda. Eu eram in drum spre Oradea cand m-a sunat Edi sa-mi spuna ca avem doi tapi: aveau coada lata asemeni cu a lui Iuri. Dupa ceva timp s-au dovedit a fi fetite, si Edi a aflat ca trebuie sa te uiti sub coada si nu la coada, pentru a identifica sexul unui animal :)))



      Urmatorele insa au fatat doar baieti, trei la numar, cucuieti :).  Ultimul are doar 4 zile, insa creste intr-o zi cat altii intr-o saptamana: e cel mai mancacios.




      Sambata a fost tare cald si frumos asa ca am scos toate animalutele la soare. Nu pot descrie ce veselie si zburdalnicie a fost pe cei mici. Au alergat, s-au catarat, au facut tumbe, s-au urcat pe spinarea caprelor, s-au dat cap in cap, au cazut, s-au ridicat si iar au alergat. 


      Corbu a intrat si el in joc si au facut impreuna cateva ture in jurul ieslei, insa el a obosit mai devreme si a preferat sa motaie sub stricta supraveghere a Matildei.



     Cand au simtit ca le este foame, iezii s-au mufat rapid la pulpele caprelor-mame, si-au facut plinul si au trecut din nou la harjoana.


Pana acum nu am inteles  sursa  proverbului: capra sare masa, iada sare casa. Sa stiti ca asa este, intocmai!!!


21. Rasadnita - Mar 15, 2015 7:57:00 PM


     Eu am vrut o rasadnita simpla, din tocuri de lemn acoperite cu ferestre vechi. Dar Edi a hotarat ca ne trebuie una mai marisoara si care sa asigure caldura si in caz de inghet. Asa ca a sapat-o cam la 1 metru adancime fapt ce a prelungit destul de mult constructia. A folosit furci de salcam si folie recuperata de la solarul daramat.




     In interior am pus gunoi de vaca amestecat cu cel de capra si resturi de fan. Cand l-am asezat ieseau aburi din el, insa pentru a grabi fermentatia l-am udat cu apa calduta si l-am acoperit cu folie.



      Dupa cateva zile am presar deasupra pamant de telina amestecat cu nisip si cenusa. Din pacate mranita nu am avut, asa ca am cumprat cativa saci cu pamant din comert. La vara trebuie musai sa ne producem singuri amestecul pentru rasaduri.      Am tasat bine cu o gletiera substratul dupa care am trasat randurile aproximativ drepte.Sambata dimineata am inceput insamantarea rasadnitei. Dimineata era tare urat, abia erau 14 grade in sol iar in aer 17. Am reusit sa seman tomate, ardei, gogosari, vinete si cateva craite cu care am delimitat semintele cumparate de cele din productia proprie. 


     Dupa pranz a aparut nitel soarele, am auzit chiar si albinutele bazaind prin preajma. Termometrul arata deja 26 grade in aer, si solul ajunsese la 15,5 ceea ce m-a bucurat foarte tare. 
  Am acoperit santuletele cu seminte si le-am tasat tot cu gletiera - da, stiu ca nu e o unealta de gradinarit, insa e foarte utila la semanat :), apoi am udat bine cu un vermorel cu pulverizare  fina. Am acoperit tot stratul cu o folie ca sa mentina caldura la sol. 

     Desi mi-am propus sa continui cu partea din dreapta duminica, vremea nu m-a incurajat deloc. Azi a fost o zi tare mohorata, cu ceata si multa umezeala.  Sper ca maine sa am alt tonus si macar sa ma apuc de al doilea strat. Tare ma bucur ca s-a marit ziua si reusesc sa mai misun prin curte/gradina dupa serviciu. Ma asteapta un cos plin de seminte doritoare de sol, apa si soare!

22. Nascut pe 4 martie - Mar 11, 2015 10:05:00 AM
        Am fost foarte asteptat. Vreo trei  nopti la rand un nene barbos (Edi) a venit si a tot intrebat-o pe mama  (Matilda) ce face, cum se simte, a masat-o pe burta. Dar eu m-am hotarat abia in a patra noapte ca e timpul sa ies in lume. Am ajuns pe un pat de paie si ud cum eram, mi s-a facut frig, asa ca m-am tarat pana in spatele sora-mii , Bruna-ea era calda si avea blana moale. Am adormit imediat, chiar daca mama a inceput sa ma strige ingrijorata ca inca nu ma uscasem.
 
     Nici bine n-am atipit ca a aparut nenea barbos care m-a ridicat in picioare si mi-a sters botul cu un prosop moale dupa care m-a mutat in fata ieslei. Mama, vazandu-ma, pe data a inceput sa ma linga si sa-mi usuce blana: mi-a placut foarte tare, mama are o limba aspra insa e blanda si pare ca-ti face masaj cand iti aseaza parul.     Dupa masaj am trecut la masa, mai mult fortat decat de placere: nu mi-am dat seama ca trebuie sa depui un efort asa mare sa mananci. Insa imediat ce am dat de gustul colostrului, mi-am dat seama ca merita tot efortul. 

     Picioarele  inca nu ascultau de mine asa ca in prima zi am dormit foarte mult. Abia a doua zi am iesit la soare. Mi-a placut la nebunie: am zburdat, am supt cat am vrut eu si cand am vrut eu, iar mama mi-a facut masaj si  mi-a aranjat blanita.     Mai greu a fost cu Bruna, de care a trebuit sa ma feresc: sor-mea e cam zapacita, nu prea se uita pe unde merge. 

      Cu caprele ma inteleg bine, nu prezinta interes pentru mine si nici eu pentru ele.      Acum stau destul de mult in cuseta mea in grajd, doar la amiaza sunt scos afara langa mama.


     Abia astept sa vina timpul mai cald sa pot sta afara toata ziua, sa alerg, sa-mi balosesc botul cu laptele dulce al mamei.

23. In asteptare - Feb 24, 2015 4:48:00 PM
 


De la o vreme toti asteptam cate ceva:sa nasca Matilda: ne e dor de laptele dulce, de smatana cremoasa, de branza proaspata;
sa avem ieduti, sunt atat de dragalasi si de zglobii cat is mititei;
Bruna asteapta sa creasca iarba frageda, sa zburde libera pe camp. Cand iese din grajd parca e nebuna, pune coada pe spinare si da cateva ture de perimetru inainte de a se aseza la iesle;  Buson asteapta sa fie alintat, scarpinat si smotocit de scaieti;
 Rufi asteapta sa fie doar ea alintata, a devenit din cale-afara de obraznica; s-a inhaitat cu Ursi, catelul vecinei si cat ii ziua de lunga umbla aiurea pe camp;   ratele asteapta ploi; isi doresc cu ardoare  o baltoaca, nu prea adanca, si nici cu apa prea limpede; baltoaca sa fie, oricat de mocirloasa, numa` sa poata evada din calea cocosilor; si daca veni vorba de cocosi, ei nu prea asteapta: calca tot ce prind in cale: gaini, puicute, rate, bibilici, ba chiar pe cel alb l-am vazut fugarind un motan;


·              Si noi, astia bipezi dar neinaripati asteptam primavara. Suntem morocanosi, tot mai nerabdatori, facem planuri peste planuri si de culturi si pentru animalute. Costruim rasadnita, planificam parcele, numaram oua de gaini pitice si de gaste si visam ecloziuni, ba chiar ne imaginam zburdand cu iezii prin curte, si iar ne posomoram odata cu vremea.
      Clar ne trebuie un strop de soare si un vanticel cald de sud  pentru a ne ridica moralul si a ne apuca serios de treaba!

24. Cotetul gainilor - Jan 21, 2015 4:21:00 PM


     E aproape gata. Mai trebuie tencuit pe afara si zugravit. Dar deocamdata il consideram finalizat si deja am mutat orataniile in interior.

    Dragul meu sot l-a ridicat singur dupa ce a studiat pe indelete tot felul de filmulete americane despre cum ar trebuie sa arate astfel incat sa fie util si usor de intretinut. Are doua incaperi: una mare pentru pasari, si una mai mica, pe care nu am finalizat-o si unde vom amplasa moara pentru macinat cerealele.    In pod vom pastra granele, in felul acesta vor fi mereu ventilate si usor accesibile.

    In partea dreapta a construit din lemn rafturile pe care sunt cazate gainile. Fiecare nivel are suport din pal fix si deasupra  gratare mobile pe care stau pasarile. Pal-ul ajuta si ca mizeriile de la pasarile de sus sa nu curga pe cele de jos, iar scotand gratarele e mai usor de curatat raftul.


     In partea stanga sunt amenajate cuibarele, iar dedesubt  inca e in constructie spatiul pentru rate si gaste.     Pe jos am asezat tot gratare de lemn ceea ce nu prea e pe placul palmipedelor; trebuie sa gasim o solutie eficienta si pentru ele.      Cuibarele au fost dotate cu fan reciclat de la Rite.


     Si cum credeti ca am fost rasplatiti pentru acest nou cuibar? Ei bine, da, cu doua oua!  
       Unul mare, de la o gaina batrana, si unul mic – cred ca si primul dupa urmele de sange- de la puicuta pitica neagra. Si cine credeti ca se lauda cat il tineau plamanii de isprava puicutei? Cocosul! Nici daca facea el oul nu era asa de guraliv si de umflat in pene.

     Aaaa, am uitat sa va spun despre roata. Ea a aparut in peisaj inca inainte de a avea cotetul terminat, si reprezinta un pilon al constructiei, un fel de axis mundi, fara ea nici nu am fi ridicat cotetul. Putem spune chiar ca l-am ridicat ca sa avem unde agata roata. Evident, glumesc. Insa trebuie sa marturisesc ca Edi a dus negocieri intense cu morarul satului care dupa cateva luni s-a lasat induplecat sa-i dea roata. Iar Edi, cand a intrat cu ea in curte, era cam la fel de madru ca si cocosul pitic in povestea de mai sus cu oul :)


25. De duminica - Jan 18, 2015 4:52:00 PM

     Dupa ce am hranit animalele de amiaza, ne-a palit o curiozitate: sa vedem cum arata campurile, cum e aratura la gradina, daca s-a faramitat pamantul dupa ger. Asa ca am pornit pe deal.      Cu greu am scapat de Ruf, care a capatat prostul obicei de a-l insoti pe Edi oriunde merge.

      In gradina s-a topit zapada in mare parte, iar aratura s-a maruntit, doar ca nu au fost arate si capetele, din pacate. Ne-am propus ca de jur –imprejur sa plantam pomisori in aceasta primavara. Vedem peste vreo 3-4 saptamani cum stam cu resursele, cum e vremea…

      Desi in ultima saptamana a fost destul de cald, adica am avut temperaturi pozitive ziua, e inca destul de mult omat pe dealuri.



      Intr-un desis, foarte zgomotos, intens populat de vrabii, am gasit macese numa` bune de mancat. Am zabovit nitel storcand doar pasta gustoasa (daca incercati asa ceva, mare atentie sa nu cumva sa mancati cu tot su seminte, au niste perisori care va vor da de furca). In copilarie imi placeau tare mult aceste fructe, dupa ce le prindea inghetul. 


      Am mai gasit o planta cu niste flori asemenea papadiei – semintele sunt la baza si au niste codite pufoase cu ajutorul carora sunt usor purtate de vant. Iata-le:

      Mai departe am dat peste o scara cu fusceii rupti, e asezata pe un tei si banuiesc ca e acolo de asta primavara cand cineva a cules flori si a uitat sa o mai ia acasa.

      O parcela cu porumb ce nu a fost cules in totalitate mi-a clarificat si galagia din desis. Doamnele vrabii aveau boabe la discretie si evident ca le ardea de taclale in razele soarelui.


     Edi deja se indepartase destul de mult cat eu studiam flora si fauna, el fiind mai interesat de starea terenurilor.

         Ajunsi acasa, l-am trezit pe Buson, care a venit sa-si ia portia de alint. Insa Rufi e tare geloasa, si cum incerc sa-l dragalesc pe Busi, incepe sa scheune, sa-l muste, sa se impinga in mana mea.


     

 Tare uricioasa s-a mai facut catelusa asta!:)